Între ideologie şi dogmă

Aud adesea oameni care-şi exprimă indignarea faţă de gândirea dogmatică a creştinilor, cu precădere a celor ortodocşi şi nu este vorba aici de a lua atitudine doar împotriva unei situaţii concrete sau a unei persoane sau a unei carenţe care să fie identificată ca atare, ci de o atitudine care priveşte comunitatea şi cugetarea ortodoxă în întregime şi o acuză.

Ei cataloghează orice nu vor să accepte ca dogmă şi dogmatism, fără să ţină seama că toată gândirea lor e o înşiruire de reflexe ideologice, adunate de-a valma de prin instituţiile de învăţământ pe care le-au frecventat (şi pe care le-am frecventat cu toţii şi ştim foarte bine ce se predă), de prin cărţile pe care le-au citit, de la TV sau prin iradiere de la alte persoane.

Îndoctrinarea şi ideologizarea lor se reflectă cu prisosinţă în tot ceea ce fac şi spun şi în atitudinea pe care o au faţă de credinţă şi religie, pentru că amalgamul de ideologii (politice, sociale, artistice, ştiinţifice şi chiar de sincretisme religioase) pe care îl are în cap un om postmodern nu este în stare să deruteze cu iluzia libertăţii de gândire decât pe un ignorant în materie.

Faptul că ortodoxul are o coerenţă interioară a cugetării şi o unitate de gândire în toate este dezavuat ca gândire dogmatică, în timp ce incoerenţa şi pluralismul ideologic haotic din mintea multora dintre contemporanii noştri, li se pare acestora liberă cugetare, iar pe ei înşişi se denumesc liber-cugetători.

Ceea ce urmăreşte societatea postmodernă este ca oamenii să fie transformaţi în nişte cobai ascultători, să nu mai aibă o unitate de gândire interioară, ci să reacţioneze precum câinele lui Pavlov numai la stimuli ideologici. Iubirea de oameni propovăduită prin dogmele creştine, prin dogma Treimii Preasfinte care este Iubire din veşnicie şi prin dogma creaţiei care arată că omul este ipostas personal după chipul lui Dumnezeu, este transformată în societatea noastră contemporană în militantism social sau în toleranţă numai la comandă.

Astfel, oamenii au toleranţă (într-o anumită măsură) numai faţă de acele categorii umane pentru care se face propagandă în sensul toleranţei – iar de cea mai mare promovare, acerbă chiar, în acest moment, se bucură minorităţile sexuale, care devin din ce în ce mai numeroase şi cu pretenţii din ce în ce mai aberante şi anti-naturale. Însă nimeni nu promovează în acelaşi mod energic şi permanent toleranţa faţă de cei bătrâni, neputincioşi, săraci, betegi, oameni mai puţin frumuşi sau mai puţin înzestraţi, defavorizaţi, ci doar din când în când li se aruncă şi lor câte o „milostenie”, la sărbători, de către firmele care vor să îşi facă reclamă sau sunt manipulaţi în emisiuni care încearcă să facă rating mare.

Concetăţenii noştri au fost învăţaţi în ultimii ani şi sunt mai departe educaţi într-un mod agresiv să reacţioneze doar la presiunea ideologică a timpurilor pe care le trăim, în ideea de a se conforma cu lumea civilizată postmodernă, pentru a putea trăi şi prospera în ea. Dacă nu se conformează, au învăţat că riscă marginalizarea şi eclipsarea lor în societate, de către cei care ne acuză cu toată puterea pe noi că suntem intoleranţi, dogmatici, izolaţionişti.

Şi ne acuză tocmai cei care se lasă manipulaţi, pe care îi caracterizează conformismul şi lipsa de reacţie în faţa oricărui avangardism ideologic şi doctrinar şi care, prin indiferentismul lor faţă de Dumnezeu şi de natura lor nemuritoare, permit ca lumea să se transforme într-un imens gulag, într-un univers concentraţionar în care toţi gândesc şi execută la fel, în care tot accentul cade pe uniformizare şi depersonalizare. În schimb, nouă nu ne mai rămâne decât să suportăm ura şi intolerenţa cumplită a oamenilor evoluaţi, care nu ne suportă orbirea dogmatică, şi, sub motiv că îşi răzbună inchiziţia medievală, abia aşteaptă să se întoarcă la practicile din primele secole creştine.

Oare nu vedem cât de mult se încearcă alinierea şi plafonarea noastră morală şi spirituală? Oare nu este aceasta cea mai vizibilă consecinţă a unei teribile munci de ideologizare a noastră, pe fondul asurzitoarei lozinci care spune că trebuie să fim liberi şi să gândim liber, precum reclamele la PRO-tv?

Drd. Picioruş Gianina Maria-Cristina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *