Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Ironia tupeului

Aceasta constă în a pune semnul egal între deşteptăciune şi putere sau cutezanţă. Cineva care vorbeşte de sus, cu infatuare, pare puternic şi prin aceasta demn de respectat pentru oamenii obedienţi, pe când omul smerit, care vorbeşte cuviincios pare prost, tocmai pentru că nu e arogant.

Ironia tupeului constă în aceea că un tupeist e respectat tocmai prin ceea ce nu e de respectat: bădărănia. Bădărănia e prostie la puterea a doua, conform proverbului, că prostul până când nu e şi fudul/lăudăros nu este prost destul.

În drumurile mele întâlnesc adesea prostia tupeului, bădărănia cultivată ca virtute. Dacă nu glumeşte porcos, atunci drăcuie de îţi ţiuie urechile, se laudă cu maşina lui, cu telefonul lui mobil, cu părul din cap, cu geanta pe care o are… Pentru că bădărănia e universală: e şi la bărbaţi şi la femei.

Dacă astfel de oameni ar putea concepe o clipă măcar cât de prost sunt priviţi de către cei cu bun simţ cred că ar intra în pământ de ruşine. Pentru că atunci când ei îşi etalează toate nimicurile ca lucruri extraordinare, omul cu bun simţ se umple de dezgust, de acreală. Şi tocmai în aceasta constă ironia, că lucrurile pe care ei le consideră demne de lăudat sunt nişte prostioare de doi bani pentru noi sau nişte lucruri vrednice de dispreţ.

Însă prostia, ca patimă, se subţiază din noi numai dacă ne smerim şi ne trudim cu adevărat într-un muncă anume. Numai cine nu are performanţe reale, trudnice, poate să fie tupeist, să se bage în seamă oricând şi oricum. Nu poţi să te propui o valoare cu două lucruri făcute în grabă.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Did you like this? Share it:

Previous

Alte variante scripturale

Next

Criterii de selecţie şi echitatea muncii

1 Comment

  1. titus ionescu

    Biserica Ortodoxa Romana a reusit de-a lungul existentei sale sa pastreze o dreapta masura intre Sfanta Traditie si schimbare, in conditii de cele mai multe ori neprielnice.

    Ea a rezistat avalansei de forme importate din exterior si a incercat sa se adapteze la noile timpuri fara a accepta forme straine de spiritualitatea nationala. In cartea lui Constantin Schifirnet Formele fara fond, un brand romanesc, Comunicare.ro. se discuta pe larg despre intortocheatul drum al modernizarii si implicit al europenizarii noastre care dureaza de vreo 150 de ani. Noi nu avem institutii care au evoluat organic.

    Ele au fost importate din alte societati cu alt nivel de dezvoltare si cu un alt sistem de valori.
    Biserica este printre putinele institutii cu adevarat organice si deci romanesti din societatea noastra. De aceea autonomia bisericii fata de orice putere trebuie sa fie in afara oricarei discutii.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén