Advertising şi…manipulare

Contactul direct, dintre ei şi tine este plin de candoare. Noi vă oferim, faceţi cu noi afaceri la preţuri rentabile, suntem oameni cu verticalitate…asta e varianta oficială. Surâsuri standard, ochi atenţi, bine fixaţi în ochii tăi, nici urmă de emoţie şi de mişcări interne dubioase.

Dacă ai căzut la o înţelegere cu ei ( ei sunt ceilalţi, unii sau respectabilii), le creşte inima şi te consideră prost, pentru că afacerea e profitabilă pentru ei. Vor încerca să facă acte false sau cât mai puţin dubioase la prima vedere. Chestiunile avocăţeşti lovesc sub centură de fiecare dată şi…iese sută la sută apă. Niciodată nu iese ce trebuie, ce este echitabil, ci ceea ce convine.

Prima întîlnire, primele contacte sunt uitate în detrimentul unor alte întâlniri care remaniază mintalul tău, îl sclivisesc. Dacă tu eşti mai cu bun simţ mizează pe tonuri smerite, pe ameninţări sau pe promisiuni fără final. Dacă eşti dur se gudură pe lângă tine, dându-ţi impresia că tu eşti puternic, că tu îi ţii în mână.

Afacerea postmodernă, vânzarea sau cooperarea în orice domeniu a înălţat minciuna, manipularea şi ipocrizia la rangul de artă. Virtuţile creştine nu intră în calcul mai niciodată. De ele se face caz, sunt schimonosite sau de ele se profită. Dacă te-au putut momi cu ceva atunci te au la mână.

Cine sunt ei? În mod ipocrit spunând: nu ştiu; nu i-am întâlnit niciodată.
-De unde ştii atunci ce cred ei despre tine?!
-Nu vreau să spun…
-Deci ştii cine sunt ei?
-Posibil…

Ambiguităţile ascund adevăratul miros al lumii noastre. Sub pojghiţa raţionalităţii sau a respectabilităţii se fac cele mai teribile crime: împotriva inimii şi a sufletului celor pe care îi manipulezi sau împotriva lor in integrum. A manipula este un verb industrial, manufacturier. Orice element al unei mese sau al unui utilaj le faci cu mâna ta, le
pui unde vrei. Manipulezi bani, oameni, obiecte…le aranjezi cu o diabolică minte să facă ce vrei tu.

Însă manipulatorul nu ştie gradul în care se mimează manipularea şi nici motivele pe care le are pentru a face acest lucru. Demonii şi ei, cei care ne vând, ne trag pe sfoară, ne pun curse pentru un loc de muncă, pentru o carte, pentru o semnătură, nu ştiu de ce noi raţionăm cum raţionăm. La manipulare noi răspundem cu feţe mate iar gândurile sunt în spate, acolo unde ochii răi nu pot ajunge şi nici demonii nu văd nimic, pentru că ambele categorii de suspecţi mizează pe faptul că noi înghiţim momeala aşa, de proşti.

Care este rolul publicităţii? Minciuna. Care e rolul minciunii? Profitul. Care e rolul profitului? Iubirea de bani. Care e miza iubirii de bani? Impotenţa duhovnicească. Omul care nu poate să producă cu mintea, cu sufletul diverse lucruri, le cumpără sau le spoliază, adică le fură. Ce ne face să ne credem importanţi când avem numai lucruri făcute numai de alţii şi nu de noi? Iluzia demonică în care trăim. De ce ne complacem în ea? Pentru că nu vrem să fim nimic. De ce nu vrem? Pentru că am înţeles că se poate să trăieşti şi ca un parazit. De ce vrei să fii parazit şi de ce vrei să ajungi în Iad pentru asta? Pentru că nu avem încredere în talantul pe care ni l-a dat Dumnezeu şi nu vrem să îl lucrăm.

Preferăm să fim proşti decât să fim liberi.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.