Zi: 7 mai 2007

Mai de-a dreptul fiind spus, un creştin ortodox care nu se sfinţeşte, care nu devine Sfânt, e un om ratat. Sfinţenia unui ortodox reprezintă viaţa sa plină de Duhul Sfânt şi totala racordare interioară la învăţătura şi Tradiţia Bisericii Ortodoxe ecumenice. În măsura în care îţi asimilezi tot trecutul Bisericii, modul de a vieţui, modul de a gândi şi a trăi ortodox, urmând Sfinţilor anteriori, făcând din pocăinţă şi din fapta bună ritmul vieţii tale asta înseamnă mântuire sau sfinţenie.

Nimeni nu te face Sfânt, ci relaţia ta cu Dumnezeu, în Biserică, te sfinţeşte. Orice om care nu a primit Botezul şi nu a intrat în Biserică prin Botez, prin Mirungere şi Euharistie este în afara Bisericii şi nu poate fi niciodată acreditat ca om credincios sau ca ortodox. Orice om din afara Bisericii ortodoxe este un păgân mai mult sau mai puţin, un eretic, un rătăcit sau un om nerenăscut prin har.

Acest lucru poate fi dedus din Scriptură, din slujbele noastre, din vieţile Sfinţilor Bisericii. Din această cauză nu putem împărtăşi un om nebotezat şi nici nu trecem în calendarul Bisericii oameni care aparţin altor Biserici sau religii. Fostul pastor Wurmbrand, odată botezat, a devenit membru al Bisericii, a fost curăţit de toate păcatele făcute mai înainte şi i s-a socotit dorinţa lui de îndreptare spre mântuire.

Credem acest lucru, atâta timp cât în Tradiţia Bisericii au fost oameni care s-au mântuit pe patul morţii, prin pocăinţă, prin Botez, ca în cazul discutat, sau prin martiriu. Fără botezul primit , Richard era un eretic, ceea ce sunt toţi din afara Bisericii. Iar ereticul nu este un criminal sau un tâmpit în mod neapărat, ci numai un om care se dezice de învăţătura deplină a Bisericii Ortodoxe şi ori se rupe de ea ori nu a fost niciodată botezat şi a fost dintotdeauna în afara Bisericii.

Acest răspuns este dedicat domnului Cătălin, care ne-a întrebat aceste lucruri în mesajul său. Sfinţii lui Dumnezeu sunt oameni greu de înţeles de oricine, pentru a-i înţelege întru câtva trebuie ca şi tu să ai o viaţă curată şi sfântă iar ei nu sunt înlocuitorii lui Dumnezeu, ci mijlocitorii în faţa Lui pentru mântuirea noastră, ca unii care s-au umplut din viaţa asta de slava Sa şi sunt cu El.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Profesorul neoprotestant de teologie, Marius Cruceru [sperăm ca numele său să fie cel real], webmasterul din spatele siglei Pătrăţosu, apără persoana convertitului la Ortodoxie Richard Wurmbrand pe baza unei mărturii pe care o are în custodie. Din punctul său de vedere, informaţia noastră e neadevărată. Din punctul nostru de vedere informaţia noastră este fără niciun dubiu.

Care este miza demersului său de astăzi, în care, în loc să scrie o predică biblică sau să mai scrie trei postări despre cultul şi etosul neoprotestant, ne-a acostat la drumul mare? Miza e că şi pe el, până şi pe Wurmbrand, Dumnezeu l-a dat ortodocşilor şi ei nu mai au cu cine să se laude, ca nume notoriu, în România. După cunoştinţele noastre au destui pastori care pot să îi ia locul şi niciunul dintre ei nu e mistic. Sau mistic înseamnă altceva pentru dumnealor, şi despre acest fel de a fi mistic, simţim puţină indispoziţie să vorbim.

Cum se împacă de minune un neoprotestant cu un protestant şi nu pot înghiţii, ambii, pe ortodox? De ce nu se unesc la loc, neoprotestanţii cu protestanţii dacă fratele Richard este al ambelor facţiuni? Eu nu îl apăr pe Richard, ci Dumnezeu îl apără. După cum a decurs convertirea sa, în mod natural, după cum s-a apropiat de rugăciune, de spovedanie, de Prea Curata acest fiu al Bisericii Ortodoxe e un semn că şi alţii ar putea să o facă, dacă vor Biserica una şi nu biserica de secol 18, după Iluminismul care separă cerul de pământ, litera de Duh şi unde tot cel care ţine în mână Scriptura crede că e posesorul harului.

De cine ne temem sau de unde atâta râvnă, zel? Dacă profesorul Cruceru are altfel de dovezi iar noi avem mărturia unui părinte de care nu ne temem că fabulează, de ce ar avea un neoprotestant atâta râvnă în a-şi apără un duşman, pe Wurmbrand,fostul luteran? Când mai sunt neoprotestanţii sau evanghelicii [cum îşi spun mai de curând] sinceri cu ei înşişi: când au o credinţă aparte de luterani sau când sunt de-a valma, numai catolici şi ortodocşi să nu fie? Poate că mâine, profesorul Cruceru îşi va asimila ca baptişti şi pe suveranul pontif recent adormit, şi pe Elena White sau pe Joseph Smith, dacă tot e să facă front comun cu tot cel care nu este în adevăr.

Însă cei câţiva neoprotestanţi de pe wordpress joacă un joc dublu. Problema dumnealor nu este aceea de a-şi prezenta modul de viaţă pe care îl au, datinile, obiceiurile, păcatele şi virtuţile, teologia şi speranţele ( pentru că am găsi la ei astfel de postări), ci acela de a face contraofensivă blogurilor ortodoxe şi de a arăta, că, uite!, într-o ţară majoritar ortodoxă cel mai iubit site sau blog e neoprotestant, cult/culte care au membrii cu sutele de mii în România şi nu de ordinul milioanelor.

Un mod de a gândi copilăresc. Dacă au lucruri importante, atunci să scrie despre acele lucruri importante şi vor fi apreciaţi sau nu. Să ne lase pe noi să decidem, pe majoritari, dacă au ceva bun pentru noi sau nu au şi nu să îşi mai facă rating singuri şi nici să fie agresivi sau duplicitari.

Noi credem că informaţia despre Richard Wurmbrand e adevărată, că a devenit ortodox pe patul morţii, ca una ce vine de la un părinte harismat al Platinei din America. Domnul profesor neoprotestant trebuie să ştie că noi, ortodocşii, nu ne revendicăm niciodată convertiţi ipotetici, convertiţi care nu ne aparţin şi nici nu ne lăudăm cu ceea ce nu ne caracterizează.

Nu o să ne lăudăm niciodată cu domnul Iosif Ţon, dacă rămâne ceea ce este acum. Nici nu vom ridica pe Martin Luther la, neajunsul pentru el, rang de Părinte al Bisericii Ortodoxe şi nici pe actualul papă de la Roma, dacă adoarme în credinţa pe care o are acum.

Noi nu ne jucăm cu mântuirea şi nici nu credem că Sfinţii apar de oriunde şi oriunde, ci numai în Biserica lui Hristos, în Biserica Ortodoxă. Dacă mai există vreo dilemă în acest caz, atunci să rămână o dilemă! Iar dacă domnul profesor neoprotestant doreşte cu tot dinadinsul ca acest adevăr, al convertirii lui Wurmbrand să nu iasă la lumină sau să fie considerat o bazaconie, nu are decât. Cu ce ar schimba asta realitatea mântuirii fostului pastor luteran?

Poate că profesorul Cruceru doreşte să aprofundeze Teologia de care s-a apropiat fostul pastor luteran şi să se convertească la Ortodoxie. Există apă pentru Sfântul Botez şi pentru dumnealui şi pentru întreaga sa organizaţie religioasă. De ce nu ar putea să vadă astfel viaţa sa pentru viitor, decât să ţină în mână Scriptura şi să nu ştie să o deschisă prin Duhul? Mai întâi trebuie să te luminezi, să primeşti Botezul, să devii al Bisericii şi apoi mai vorbim, domnule profesor Cruceru, urându-vă din partea noastră cel puţin o noapte bună dacă nu mai mult.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.