bunicele-de-la-628.jpg

Când inviţi pe cineva la tine şi îi pui masă înainte şi vorbeşti cu el, aştepţi ca acesta să ştie să vadă deschiderea ta pentru el, ospitalitatea ta. Ospitalitatea din toată inima cere din partea ta bun simţ şi reverenţă. Nu poţi să vii la mine în casă şi să te crezi stăpânul casei. Musafirul, când e într-un spaţiu care nu îi aparţine, trebuie să nu uite niciodată cine l-a primit şi din ce motiv.

Când intraţi pe blogul nostru, nu trebuie să uitaţi că sunteţi musafirii mei şi că vă pun înainte tot ce pot şi cred eu de cuviinţă să o fac. Dv. veniţi la mine, intraţi, însă trebuie să vă descălţaţi înainte de a intra şi mai ales să nu uitaţi că nu m-aţi plătit niciunul pentru ceea ce mâncaţi la mine cu mintea, cu auzul şi cu ochii dv. Ca să cumpăraţi o revistă sau să auziţi o predică trebuie să vă mişcaţi de acasă şi mai ales trebuie să plătiţi. Pentru a mânca de la noi trebuie numai să apăsaţi pe mouse de câteva ori.

Am primit în aceste 6 luni de blog tot felul de comentarii execrabile, în afară de spamuri de tot felul. Mulţi musafiri neciopliţi vin şi mă trag la rost pentru ceea ce fac în casa mea. Pentru astfel de musafiri nu avem nicio satisfacţie şi pentru comentariile lor avem numai coşul de gunoi.

Însă am avut şi bucurii imense de la cei care în mod privat sau public au ştiut să preţuiască un demers onest ca al nostru şi să vorbească elegant, cu bun simţ şi în perimetrul articolelor publicate. Nu am mers vreodată la cineva pe blog pentru ca să îmi bat joc de autor, să îl trag la rost pe acela sau să încep polemici de trei zile şi de trei nopţi cu el. Când nu îţi place ceva pleci şi gata.

Însă am mers de multe ori ca să felicit, să întâmpin, să mulţumesc celor care muncesc online, care pierd ore şi îşi muncesc trupul îndelung, pentru ca cineva, oricare, să intre şi să arunce cu mucii în fasole.

Nu dăm dreptul nimănui să fie nesimţit la noi pe blog, obscen, să înceapă certuri ca la uşa cortului şi să uite că el este un musafir şi nu gazda. Tam-tamul pe care credincioşii baptişti l-au făcut în ultimele 3 zile la noi pe blog a fost lamentabil. Dacă doreau să îmi dea un răspuns puteau să o facă pe blogurile dumnealor, unde pot să scrie ce îi taie capul, că noi nu ne ducem să îi tragem la rost pentru ce au spus sau vor spune. Dacă avem ceva de spus, spunem aici, că există foaie destulă. De aceea ne cerem scuze cititorilor noştri ortodocşi pentru că am permis o prea mare fluenţă revanşardă, la noi pe blog, din partea acestora. Nu se va mai repeta.

La fel, toţi cei care vor să citească ceva, nu trebuie să fărâme şi librăria la plecare, precum stadionul devastat sau bodega. Dacă vreţi să citiţi noi vă suntem prieteni. Dacă vreţi să comentaţi nu trebuie să ne cereţi să vă şi răspundem, atâta timp, cât majoritatea vin şi spun ce le trece prin cap dar uită să se prezinte, să spună cine sunt şi dacă au şi ei un loc pe web, ca să mergem să vedem şi noi ce pot ei, dacă la noi fac nazuri.

Nu e corect să ai pretenţii sau să ne faci observaţii dacă nu ai cel puţin 3-4 bloguri sau siteuri pe care le întreţii în mod curent. Primim sfaturi, îndemnuri etc. de la oameni care ştiu să preţuiască munca şi care dovedesc că sunt cu capul pe umeri, nu de la unul care vine la noi cu nările afumate de ţuică.

Parabola musafirului necioplit nu atinge însă pe musafirul cu bun simţ. Acel musafir-cititor cu bun simţ e rugat să revină oricând la noi, pentru el ne putem face timp chiar dacă nu avem, îl vom vizita la locul de muncă pe web   (dacă are unul) sau îl ţinem în rugăciunile noastre ca pe o comoară dragă nouă.

Însă, fără să ne repetăm, nu dăm nicio atenţie celui care mănâncă cu mâna din farfurie deşi are furculiţă sau râgâie în timpul mesei deşi nu trăieşte în cocină.

Pr. Drd.  Dorin Octavian Picioruş

Did you like this? Share it: