Omul duhovnicesc şi cel trupesc în teologia Sfântului Irineu al Lyonului

Capitolul de mai jos, va reda în mod concentrat distincţia ireniană, pe filieră paulină, dintre omul trupesc şi cel duhovnicesc.

Sfântul Irineu al Lyonului
Adversus Haereses
(Împotriva tuturor ereziilor)

Cartea a V-a, capitolul al 8-lea

Darurile Sfântului Duh pe care noi le primim sunt cele care ne pregătesc pentru nestricăciune, făcându-ne pe noi duhovniceşti şi separându-ne de oamenii trupeşti. Cele două feluri de oameni sunt închipuite de animalele curate şi necurate prescrise de Lege.

1. Iar dacă noi vom primi din Duhul Său, tinzând mereu către desăvârşire, şi ne pregătim pentru nestricăciune, atunci ne vom obişnui puţin câte puţin cu primirea şi purtarea lui Dumnezeu. Pentru că din acest motiv şi Apostolul a folosit termenul „în parte”, adică o parte din slava care ne-a fost făgăduită de Dumnezeu, lucru pe care l-a spus şi în Epistola către Efeseni, când a zis: „Întru care şi voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El, am fost pecetluiţi cu Sfântul Duh al făgăduinţei, care este arvuna moştenirii noastre” [Efes. 1, 13-14].

De aceea, această arvună care locuieşte în noi, ni s-a dat în mod duhovnicesc, pentru ca moartea să fie înghiţită de nemurire. Căci spune el: „Pentru că voi nu sunteţi în trup, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte întru voi” [Rom. 8, 9]. Şi aceasta nu se petrece printr-o părăsire a trupului ci prin împărtăşirea de Duhul. Pentru că cei despre care el a scris nu erau fără trup, ci erau unii care primiseră pe Duhul lui Dumnezeu, „prin care noi strigăm: Avva! Părinte!” [Rom. 8, 15].

De aceea, dacă noi avem acum, în fiinţa noastră, arvuna, şi strigăm: „Avva! Părinte!”, ce va fi atunci când noi vom învia şi ne vom vedea cu El faţă către faţă? Ce vom face atunci, când din toate mădularele noastre va ţâşni o continuă cântare de slavă, preaslăvind pe Cel care a înviat pe cei morţi şi ne-a dat darul vieţii veşnice?

Căci dacă arvuna este cea pe care omul o are în sine, din cauza căreia strigăm „Avva! Părinte!”, ce va fi atunci, când vom avea în noi întregul har al Duhului, care va fi dat oamenilor de către Dumnezeu? Pentru că ne va da nouă să fim ca El şi să săvârşim în mod desăvârşit voia Tatălui, nouă, celor care ne-am făcut oameni după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

2. Astfel, acele persoane care au în ele pe Duhul lui Dumnezeu şi care nu sunt robi ai plăcerilor trupeşti, ci sunt supuşi Duhului, şi care în toate lucrurile merg după lumina raţiunii, aceia sunt oameni duhovniceşti, după cum a spus Apostolul, fiindcă Duhul lui Dumnezeu locuieşte întru ei.

Astfel, oamenii duhovniceşti nu sunt duhuri netrupeşti ci au firea noastră, adică au trupul unit cu duhul, primind pe Duhul lui Dumnezeu, pentru a se face oameni duhovniceşti. Pe când cei care resping sfaturile Duhului şi sunt robii poftelor trupeşti şi vieţuiesc contrar raţiunii, şi care, fără constrângere, se scufundă în grabă în poftele lor, nedorind pe Duhul dumnezeisc, vieţuiesc asemenea porcilor şi a câinilor. Pe aceşti oameni, după cum am spus, Apostolul i-a numit trupeşti, fiindcă nu gândesc la nimic altceva decât la lucruri trupeşti.

3. De asemenea, pentru aceeaşi raţiune, şi Prorocii i-a comparat pe unii ca aceştia cu animalele fără raţiune, pentru că se conduc după iraţionalitatea lor, spunând: „Ei au ajuns ca nişte cai care nechează după iepe, fiecare nechezând după femeia aproapelui său”. Şi iarăşi: „Omul, în cinste fiind, s-a asemănat dobitoacelor” [Ps. 48, 12].

Şi aceasta arată, că pentru căderea lui, el s-a asemănat vitelor, ca unii care au o viaţă iraţională ca şi a acelora. Căci pentru aceea avem obiceiul să numim pe un astfel de om aidoma vitelor şi a fiarelor sălbatice.

4. Căci Legea a prefigurat pe toţi aceştia, atunci când a comparat pe om cu diverse animale.

Pentru că unele animale sunt cu copita despicată şi rumegătoare şi acelea sunt curate [ cf. Lev. 11, 3], pe când altele nu sunt astfel şi sunt necurate.

Şi cine sunt cei curaţi? Cei care îşi îndreptează şi îşi întăresc căile lor prin credinţa în Tatăl şi Fiul. Pentru că aceasta arată tăria lor, că ei sunt asemenea acelora cu copita despicată. Şi aceştia cugetă ziua şi noaptea la cuvintele lui Dumnezeu, ca să se împodobească cu fapte bune, pentru că aceasta înseamnă puterea lor de rumegare.

Pe când cei necuraţi sunt toţi aceia care nu au copita despicată şi nici nu rumegă. Pentru că aceste persoane nu au credinţă în Dumnezeu şi nici nu cugetă la cuvintele Sale: căci aceasta este ocara păgânilor.

Iar acele animale care rumegă dar nu au copita despicată sunt tot necurate [cf. Lev. 11, 4-8], pentru că sunt tipul care îi arată pe evrei, ca unii care au cuvintele lui Dumnezeu în gura lor, dar nu se fixează adânc şi temeinic în Tatăl şi în Fiul. Pentru aceasta ei sunt popor şubred. Pentru că acele animale care au copita nedespicată alunecă repede, pe când cei care au copita despicată au piciorul mai sigur, copitele despicate ajutând să meargă repede, pentru că se ajută una pe alta.

La fel, sunt necuraţi cei care au copita despicată dar nu rumegă. Acestea ne arată pe toţi ereticii, care nu cugetă la cuvintele Domnului şi nici nu se împodobesc cu faptele dreptăţii. Despre aceştia a spus Domnul: „De ce Mă chemaţi, Doamne, Doamne, dacă nu faceţi lucrurile pe care Eu vi le spun?” [Lc. 6, 46]. Pentru că oamenii care se comportă ca aceştia, spun că cred în Tatăl şi în Fiul, dar nu cugetă niciodată la lucrurile lui Dumnezeu şi nici nu se împodobesc cu lucrările dreptăţii.

Şi, aşa cum am spus deja, ei au vieţi aidoma porcilor şi câinilor, pentru că se dedau pe ei înşişi la toată murdăria, lăcomia şi nepăsarea în toate lucrurile. De aceea, pe drept i-a numit Apostolul: trupeşti sau animale, pentru că din cauza necredinţei şi desfătării nu au primit Duhul dumnezeiesc şi în diferite feluri au aruncat de la ei Cuvântul Cel dătător de viaţă şi au mers după poftele lor prosteşti. Pentru că de aceea îi numesc Prorocii animale de povară şi animale sălbatice, pentru că au obiceiuri care se văd la vite şi la creaturile fără raţiune. Şi pentru aceasta Legea i-a numit necuraţi.

Traducere din limba engleză,

de Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.