Nichifor Crainic (numele real: Ion Dobre) – profesor de teologie, poet, eseist, filosof, ziarist, om politic.

N. 12 aug. 1889, în Bulbucata, jud. Vlașca, decedat la 20/21 aug. 1972, la Mogoșoaia lângă București.

Studii la Seminarul “Central” (1904-1912) și la Facultatea de Teologie din București (1912 – 1916), după care a participat la primul război mondial, lucrând într-un spital din Iași (1916-1918);

Studii de specializare la Facultățiile de Teologie catolică și de Filosofie ale Universității din Viena (1920 – 1922),

A lucrat ani în sir la redacția unor ziare, ca “Neamul Românesc” al lui Nicolae lorga (1917- 1918 la lași), ,,Dacia”(1918- 1920), ,,Lamura” (1922-1923), “Cuvântul” (1922-1926), toate la București: a condus el însuşi ziarul ”Calendarul” (1932-1933) şi revista lunară “Gândirea” (1926-1944), fiind principalul animator și teoretician al curentului “gândirist” tradiționalist.

Paralel a funcționat ca profesor la catedra de Literatură religioasă modernă a Facultății de Teologie din Chişinău (1927-1932), transferat apoi la catedra de lstoria literaturii bisericeşti şi relgioase moderne de la Facultatea de Teologie din București (de la 1dec. 1932), devenită catedra de Ascetică şi Mistică (1941 – 1944); suplinitor al catedrei de Apologetică şi Dogmatică (I 938 1944),

Angajat şi în Viaţa politică, a fost secretar general în Ministerul Cultelor şi Artelor (1926), deputat independent de Vlaşca (1927), ministru al Propagandei Naţionale, pentru scurt timp (1940 şi 1941),

Laureat al Premiului Național pentru poezie (1930), membru al Academiei Române în locul lui Octavian Goga (1940, cu discursul de recepție la 22 maii 1941), demnitate pe care a pierdut-o în timpul regimului comunist ,,doctor honoris causa” al Universității din Viena (1940), participant la Congrese Internaționale ale scriitorilor din Bruxelles (1927), Viena (1929), Arles şi Avgnon (1930) ş.a.;

Conferințe la Universităţiile le din Sofia (1941), Zagreb (1943), Berlin (1943 şi 1944), Viena (1943), Weimar (1943) etc.

Din iarna anului 1944/45 până în mai 1947 a stat ascuns la mănăstirea Sâmbăta de Sus, în casa unor preoți din Munții Apuseni şi de pe Târnave;

In iun. 1945 a fost judecat în lipsă și condamnat la închisoare pe viață;

S-a predat autorităţiilor in satul Cerchid-Mures, fiind închis la Văcăreşti, apoi la Aiud, unde a stat 15 ani, eliberat la 26 apr. 1962, după care a lucrat în redacția ziarului ,,Glasul Patriei” până in 1968.

Opera sa poetică şi literară se bazează pe o viziune teologică asupra istoriei şi artei româneşti, poezia lui fiind inspirată din Viaţa câmpenească şi dominate de nota religioasă revista “Gândirea” a lansat sau a încurajat multi poeti şi eseisti contemporani (Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Ion Pillat ş.a.);

In Viața politică lansează ideea etnogcației (Puncte Cardinale în haos. Ortodoxie si etnocraţie),

Lucrări Teologice:

Curs de istoria literaturii bisericeşti şi religiose moderne. Editat dupã note stenografice de Pandele Olteanu şi Ion V. Georgescu, Bucureşti, 1933;

Curs de teologie mistică, litografiat, București, 1938; Curs de mistică germană, litografiat;

Curs de Apologetică, litografiat şi Curs de Dogmatică, litografiat. Sfinţenia – împlinirea umanului (Curs de Teologie mistică, 1935-1936),

Ediție îngrijită de lerod. Teodosie Paraschiv, Iași, 1993, 224 p.

Volume de versuri: Şesuri natale, Craiova, 1916; Darurile pământului, Bucureşti, 1920;

Cântecele patriei. Bucureşti, 1925; Țara de peste veac. Bucureşti, 1931 (şi 1940, 129 p.);

Şoim peste prăpastie. Versuri inedite create în temnitele Aiudului, Bucureşti, 1990, 168 p.;

Poezii alese 1914-1944. În selecția autorului, Bucureşti, 1990,104 p.

Eseuri şi alte Lucrări: Icoanele vremii (schiţe şi articole din vremea războiului), Bucureşti, 1919;

A doua neatârnare, București, 1926, Sensul tradițiunii, Bucureşti, 1929;

Sensul frumosului, București, 1932; Rasă şi religie, Bucureşti, 1935;

Puncte Cardinale în haos, Bucureşti, 1936, 320 p.;

Ortodoxia, concepþia noastră de viaţă, Sibiu, 1937,31 p.;

Ortodoxie şi etnocrație. Bucureşti, 1938, 312 p.;

Nostalgia paradisului. Bucureşti, 1940,416 p. (reed. la Iaşi în 1994, XXXIV + 334 p.);

Zile albe-zile negre. Memorii, Bucureşti, 1991, XXXIII+388p.

Traduceri:

Din Rabindranath Tagore (Sadhana, 1932),

Povestiri despre bunul Dumnezeu (din limba germană), din Rainer Maria Rilke s.a.

Colaborări la numeroase ziare şi reviste din perioada interbelică, coautor la unele manuale pentru învăţământul primar;

A îngrijit colecțiile:

,,Cartea vremii” (1923-1930, cu 28 de opere ale unor scriitori români sau traduceri) şi ,,Gândirea” (1929-1931, cu 9 opere ale unor scriitori români).

Date cf. sursă.

Did you like this? Share it: