Intoleranţă gratuită

panza de paianjen -

Sunt desconsideraţi toţi cei care nu sunt ca noi, ca cei din cercul nostru de acoliţi. Minimalizăm pe cei care nu au pretenţiile noastre, fără să îi întrebăm dacă sunt fericiţi aşa cum sunt. Cine ne dă dreptul să impunem cu forţa propriile noastre idei?

Dacă cineva se raliază ideilor noastre, atunci lasă-l să o facă singur! Însă, deşi alegem, deşi părem că suntem oameni care alegem şi care lăsăm şi pe alţii să aleagă, avem simţul dictorialităţii în noi, simţul omului nerenăscut prin har de a robi pe cei din jurul lui. Însă, dacă vrem să fim oameni liberi trebuie să lăsăm şi pe alţii să aleagă liber. A sfătui pe cineva la bine nu înseamnă a-l forţa să aleagă ce vrem noi.

În România există multă intoleranţă faţă de oricine şi orice care nu ne convine. Suntem intoleranţi faţă de Biserică şi de preoţi, faţă de minorităţi în general, faţă de bogaţi şi faţă de greşelile tuturor. Cancanurile la adresa vreunui preot ortodox sau om de vază al ţării, mediatizate intens, întreţin batjocura, dispreţul faţă de ceilalţi.

Sunt atacaţi oamenii reprezentativi pentru ca batjocura să se generalizeze. În lipsa unor repere mulţi fac tot ce vor, fără să le mai fie ruşine. Eradicarea ruşinii din spaţiul public, dezinhibarea omului nu arată emanicparea lui ci decadenţa lui.

Suntem intoleranţi cel mai adesea nu cu cei care păcătuiesc, care sunt anapoda, ci tocmai cu cei care mustră păcatele societăţii prin viaţa lor. Aceasta e cea mai satanică modalitate de intoleranţă: intoleranţa faţă de bine şi toleranţa faţă de rău. Adică e mai bine să fii păcătos decât om Sfânt. Asta vor să ne spună toţi cei care mânjesc cu noroi viaţa duhovnicească, viaţa evlavioasă! Ne numesc habotnici nu pentru că suntem oameni credincioşi, ci pentru că nu suntem dispuşi spre o viaţă de păcat, spre o viaţă frivolă.

Iar dacă încerci să fii un om religios eşti etichetat anacronic, deşi, în locul religiei sunt oferite ca mod de viaţă şi nu de reflecţie, idei bizare, mai mult decât anacronice. Distracţiile şi vieţile destrăbălate atentează la sănătatea noastră, la familie, la rolul nostru în societate. Tot ce învaţă Biserica Ortodoxă mântuieşte pe om, îl sfinţeşte, pe când ceea ce ne oferă societatea seculară nu ne aduce decât disoluţie şi conflicte interioare.

Trebuie să alegem. Eu aleg libertatea de a trăi frumos în Biserica lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor.

Pr. Drd. Dorin Octavian Picioruş.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *