Moralitatea disfuncţiei şi viaţa Bisericii

Problema telefonului confiscat de preşedinte, vorbele de năduf recuperate de pe telefonul ziaristei, alianţa de dubioasă curtoazie dintre PSD şi PD, momentul când Oreste şi Prigoană se ocupă de Apocalipsă şi se disociază de Biserica Ortodoxă iar CNA-ul atenţionează Antena 3 că nu a pus mai mult Băsescu în imaginile post-referendum ne vorbesc despre crearea unei moralităţi sociale confecţionate pe baza disfuncţiilor sociale sau personale şi nu de o moralitate care se leagă de o religie.

Moralitatea noastră mediatizată este areligioasă, afilosofică dar socială. Preşedintele nu a încălcat ( ar trebui să se strige şi de această dată) regulile statutului său prezidenţial, dacă, la o adică, se poziţionează discriminativ şi opresor faţă de o persoană. A confisca telefonul din mână cuiva ne învaţă că e bine să luăm portofelul din geantă altcuiva. Iar dacă cineva ne opreşte ca să ne întrebe cât e ceasul, trebuie să îi dăm una în nas şi să-l lăsăm lat acolo. Aşa se traduc actele aleşilor în lumea vulgului !

Morala disfuncţiei este o morală a interesului. Oreste, aseară, a auzit că e bine să se întrebe despre Apocalipsă şi a chemat, pe lângă o maică romano-catolică, pe arhi-cunoscătorul Prigoană, pentru o discuţie teologică. Pro-TV-ul, tot aseară, sub titlul „Împărăţia preoţilor” arăta marile afaceri ale preoţilor moldoveni, adică cum fac aceia rost de bani pentru necesităţile lor şi ale Bisericii.

Când e vorba de preotul ortodox el este discriminat în chip şi fel, dar nu am auzit încă mediatizat un pastor sau preot romano-catolic, un rabin sau imam beat, curvar sau hoţ. Să presupunem că sunt făcuţi din altă esenţă decât cei ortodcşi? Şi să presupunem că toată tirada informaţională nu are nimic şi pe nimeni în spate? CNA-ul vede numai ce e plătit să vadă. Când le-au dat amendă Cârcotaşilor pe nimic, CNA-ul s-a solicitat la adresa partidei gay, însă CNA-ul nu s-a sesizat niciodată ( ne înşelăm?) când se dă pe post divertisment social , în care unul şi altul se îmbracă în preoţi şi vorbesc tot felul de hule.

De când divertismentul cu preoţi ortodcşi este permis într-o ţară care nu vrea să discrimineze pe nimeni? Unde sunteţi domnilor CNA-işti, la o pauză de masă şi de râs, când X foloseşte epitrahilul, reverenda şi potcapul preoţesc ca să trivializeze şi să batjocorească Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe şi pe preoţii ortodocşi? Păi dacă e permis să se râdă de preoţi de ce nu le este permis şi preoţilor să satirizeze pe toţi ceilalţi, ca drept la replică sau ca o contraofensivă elementară?

Cele câteva milioane de alegători care l-au vrut pe preşedinte înapoi, l-au văzut, probabil, ca pe salvatorul care nu face pact cu nimeni, care luptă singur împotriva vântului şi câştigă. Anunţata şi preconizata alianţă PSD-PD vine şi bulversează pe cei care urlau împotriva PSD-ului corupt, care nu are ce căuta la guvernare. Pentru că politica e o fată uşoară şi fără principii, admiratorii trebuie să îşi schimbe şi ei patosul după morala prezidenţială cu cangrene.

Ce morală ne conduce? Morala utilităţii, a ipocriziei şi a barbarismului înfăşurat în haine moi. Adică amoralitatea legală, care stă între legi de ochii lumii şi care face pact de non-agresiune cu underground-ul societăţii. Păi poţi să conduci vulgul până nu-l manipulezi? Şi poţi să-l manipulezi dacă nu eşti ajutat masiv din năuntru şi din afară?

Moralitatea disfuncţiei, moralitatea României noastre, face bine infractorilor. Băieţii buni sunt infractorii, ilegaliştii, turnătorii şi securiştii, torţionarii iar băieţii răi sunt cei care nu fură prea mult pentru că nu ştiu cum să o facă, care iartă, pentru că cred în Dumnezeu, şi îi lasă pe ceilalaţi să îi încalece sau cei care au nişte principii ale lor şi mai cred în ceva.

Şi e normal ca într-o barbarie a moralei, unde cel mai bun şi mai deştept e cel care e omul cuiva, să nu prindă modul de viaţă, smerit, al Bisericii lui Dumnezeu, unde cei ai ei sunt ca nişte miei în mijlocul lupilor.

Privesc cu atenţie rostogolirea acestei morale utilitariste în sufletele oamenilor. Cei care o acceptă ca normă de viaţă folosesc toate tertipurile pentru a-şi atinge scopurile. Dacă astăzi ţi se cere să fie curvă, omul se face curvă. Dacă mâine ţi se cere, ca să ajungi într-un post de conducere, să pari sfânt, nepătat, omul devine imediat nepătat. Se îmbracă în haina moralei ireproşabile peste noapte şi se dezbracă de ea cât ai clipi. Ţinta e să ajungi acolo unde vrei.

Şi morala aceasta emană de sus în jos şi vulgul o prinde din mers. Dacă avem un preşedinte cu o morală amorală, interesată, cum am avea un profesor, un magazioner sau un şofer moral? Adică ţi se pare şi ţie, până la urmă, o ipocrizie să fii un om cinstit într-o ţară a hoţilor. Şi pentru a nu părea cinstit , omul se lasă sedus de morala ilegalităţii, de morala aparenţei şi e agent dublu, sub acoperire: una e în societate şi alta e acasă. Şi auzi la televizor: preşedintele X a violat-o pe secretara lui. Sau: şeful armatei s-a sinucis cu arma din dotare, pentru că a fost găsit cu afacreri tenebroase.

Şi apoi te întrebi: Cum domnule, că erau nişte oameni în toată firea? Cum au putut să facă una ca asta?? Da, au putut, pentru că aveau morală abţibild, morală de poză, pentru că în firea lor erau nişte şarlatani de duzină, care pe neştiute şi ştiute filiere au ajuns la conducerea ţării. Şi după ce moare omul de stat, dictator sau mare om politic, o editură importantă face o ediţie de lux cu amantele preşedintelui, cu păcatele, bolile şi erorile sale şi spulberă mitul omului superb din fruntea statului.

Toată mitizarea falsă din timpul vieţii e spulberată de istorie, care demitizează nulităţile importante ale istoriei. Dacă alegătorii ar privi la om şi nu la poza lui ar ştii ce să aleagă.

Există însă o categorie de oameni, Sfinţii, a căror viaţă nu păleşte după moarte, ci tocmai atunci întinereşte. Dacă scormoneşti în viaţa lor cu Dumnezeu nu dai de afaceri oneroase şi de matrapazlâcuri ci de fapte inimaginabile de omenie, de răbdare şi de bunătate, pe care lumea din jurul lor nu le-a făcut pentru ei. Morala Bisericii e telogică, vine din teologia Bisericii, este o trăire a teologiei şi a vieţii Bisericii.

Tocmai de aceea nu ne putem schimba morala peste noapte, pentru că cei care sunt oameni smeriţi şi se trudesc pentru mântuirea lor sunt peste tot oameni credincioşi, care acţionează ca nişte credincioşi şi nu ca nişte diletanţi. Şi omul credincios se vede din cuantumul de bun simţ, de smerenie, de înţelegere a celuilalt, de acceptare a lui.

Noi mizăm pe viaţa ca membrii vii şi activi ai Bisericii şi ne dezicem de masca moralităţii mediatizate. Şi credem că nu greşim…

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.