Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 24 mai 2007

M-am gândit să protestez "altfel": paste-ist.

Solicit un răspuns din partea dv. şi mai ales din partea colegilor bloggări ortodocşi. VOI PROTESTA timp de o săptămână în următorul fel: la un articol scris de către noi, voi copia câte 10 postări de la oricare blogăr ortodox, care ia texte integrale de la alţi teologi şi de la Sfinţii Părinţi şi nu face nici un comentariu la ele şi le voi pune la noi pe blog, fără nicio citaţie de unde le-am luat.

Protestul nostru este îndreptat împotriva acelora care confundă munca cu hoţia şi Teologia cu strategia paste in our blog.

Nu ar trebui să se supere niciunul din cauza protestului meu dacă a fura de la altul, a prelua sau a-ţi impropria ceva, fără niciun efort e un lucru… normal.

În funcţie de feed back-urile dv. voi lua o decizie.

Este legitim un astfel de protest?

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Din "înţelepciunea" lui Albert Camus sau despre filosofia care te duce la ştreang

Lăsăm Mitul lui Sisif să vorbească despre un alt „mare om de cultură şi filosof”.

Niciun citat nu este corupt şi reprezintă gândirea luminată de superbia şi degringolada interioară a romancierului francez, care îşi constată propria sa neîmplinire şi decadenţă interioară. Este un elogiu adus reflecţiei egoiste şi atee, care încercând să îşi fundamenteze adevărurile pe raportarea individului singular la realitate, sfârşeşte în confuzie, dramă interioară şi gânduri negre.

Încep citatele memorabile:

„Nu există decît o problemă filosofică cu adevărat importantă : sinuciderea. A hotărî dacă viaţa merită sau nu să fie trăită înseamnă a răspunde la problema fundamentală a filosofiei. Restul, dacă lumea are trei dimensiuni, dacă spiritul are nouă sau douăsprezece categorii, vine după aceea”.

„Despre sinucidere nu s-a discutat pînă acum decît ca despre un fenomen social. Dimpotrivă, e vorba aici, pentru început, despre raportul între sinucidere şi gîndirea individuală. Un gest ca acesta se pregăteşte în adîncurile tăcute ale inimii, precum o mare operă. Omul însuşi îl ignoră. Intr-o seară, îsi trage un glonţ în cap sau se aruncă în apă. Despre un administrator de imobile care se omorîse, mi se spunea cîndva că în urmă cu cinci ani îşi pierduse fata, că de atunci se schimbase mult şi că întîmplarea îl „rosese pe dinăuntru”. Nu există cuvînt mai exact. A începe să gândeşti înseamnă a începe să fii ros pe dinăuntru. Societatea nu are mare amestec în acest început. Viermele se află în însăşi inima omului. Acolo trebuie căutat. Acest joc mortal, care duce de la luciditatea în faţa existenţei la evaziunea în afara lumii, trebuie urmărit şi înţeles”.

„De vreme ce toţi oamenii sănătoşi s-au gândit la propria lor sinucidere, vom recunoaşte, fără alte explicaţii, că există o legătură directă între acest sentiment şi aspiraţia către neant”.

„Toate marile acţiuni şi toate marile filosofii au un început derizoriu. Marile opere se nasc adesea pe neaşteptate, la colţul unei străzi sau la intrarea într-un restaurant. Tot astfel şi absurditatea. Lumea absurdă, mai mult decît oricare alta, îşi trage nobleţea din această naştere lipsită de măreţie. În anumite situaţii, un om care răspunde: „la nimic”, cînd e întrebat la ce se gândeste, poate că doar se preface. Cei iubiţi o ştiu prea bine. Dar dacă acest răspuns este sincer, dacă exprimă acea stare ciudată a sufletului când vidul devine elocvent, când lanţul gesturilor cotidiene s-a rupt, când inima caută zadarnic veriga pierdută, el reprezintă primul semn al absurdităţii”.

„E inutilă orice speranţă de a mai reconstitui vreodată suprafaţa familiară şi liniştită care să ne aducă pacea inimii. După atâtea secole de căutări, după atâtea abdicări ale atâtor gânditori, ştim prea bine că acest lucru e adevărat pentru întreaga noastră cunoaştere. Cu excepţia raţionaliştilor de profesie, nimeni nu mai speră azi în adevărata cunoaştere. Dacă ar fi să se scrie singura istorie semnificativă a gândirii omeneşti, ar trebui alcătuită aceea a pocăinţelor ei succesive şi a neputinţei ei”.

„Străin de mine însumi şi de această lume, înarmat doar cu o gândire care se neagă pe sine de îndată ce se afirmă, ce nume poartă această condiţie a mea, în care nu-mi pot afla pacea decât refuzând să ştiu şi să trăiesc, în care setea de a cuceri se izbeşte de ziduri care-i sfidează asaltul?”

„De la Jaspers la Heidegger, de la Kierkegaard la Şestov, de la fenomenologi la Scheler, pe planul logic şi pe planul moral, o întreagă familie de gânditori, înrudiţi prin nostalgia lor, opuşi prin metodele sau scopul lor, s-au înverşunat să bareze drumul real al raţiunii şi să redescopere căile directe ale adevărului. Presupun această gândire cunoscută şi trăită. Oricare vor fi fost ambiţiile lor, toţi au plecat de la acel univers inexprimabil în care domneşte contradicţia, antinomia, spaima sau neputinţa”.

„Spiritul ajuns la hotarele sale trebuie să pronunţe o judecată şi să-si aleagă concluziile. Acolo aşteaptă sinuciderea şi răspunsul”, etc.

Încheiem acest articol cu un peisaj real. Am întâlnit într-un oraş al României pe un fost profesor de Filosofie cu mari dezechilibre psihice spre bătrâneţe, care merge pe stradă şi vorbeşte de unul singur. Nu gândirea prea multă l-a adus aici, ci înverşunarea cu care se manifestă împotriva credinţei! Merge pe stradă cu un aer măreţ, impunător şi deodată îl auzi ţipând: „Kant e adevărul!…Kant e cel mai mare!”, după care încep hulele şi drăcuiturile la adresa lui Dumnezeu.

Filosofia care te aduce la ştreang este filosofia care se naşte din răutate şi din luptă cu Dumnezeu pentru a sfârşi în cea mai neagră necunoaştere şi învârtoşare. Acest gen de activitate individualistă nu este proprie gândirii ortodoxe unde adevărul este revelat de Dumnezeu şi e tâlcuit de Sfinţii Bisericii cu smerenie. A gândi în perimetrul dogmelor Bisericii sau a gândi cultura, filosofia, ştiinţa vremii noastre ca un creştin ortodox înseamnă a gândi toate în iubire de Dumnezeu şi în perimetrul experienţelor pe care le poţi proba.

Pr. Drd.  Dorin Octavian Picioruş

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno