Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Nu-l subestima!

Pe cine? Pe rivalul tău, pe vrăjmaşul tău. El ori merge de-a-mboulea toată ziua ori ticluieşte cu grijă ce să-ţi facă. Pentru că de aceea merge, ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită. Nu caută numai să muşte, ci să înghită. Ferocitatea vrăjmaşului se vede în ferocitatea şi în teribilismul celor care simpatizează cu el.

Există demoni parşivi, demoni ai prostiei, ai enervării, ai superbiei. Cei care vor să te ducă unde vor ei îţi promit fericiri perisabile. Demonii prostiei te fac să crezi că nu eşti destul de penibil dacă dai toată ziua în gropi. Există un fel de a te îmbrobodi al Satanei care te face o unealtă uşor manipulabilă în mâna sa.

Demonii enervării vin cu precădere la oamenii blânzi şi care nu vor să se enerveze nicidecum. Ei sunt demonii care stau pe şurub şi nu poţi să rezolvi priza din perete, care dau drumul la muzica vecinului când tu te rogi, care îţi strică computerul când tu studiezi…Iar demonii superbiei vin de fiecare dată când ai făcut şi tu ceva mai de seamă, ca să îţi strice recunoştinţa faţă de Dumnezeu.

Demonii lenei sunt fraţi buni cu cei ai desfrânării. De ce vorbim de toate acestea? Pentru că trebuie să deosebim duhurile cu atenţie, să conştientizăm ce ne paşte, ce ne solicită, ce ne pisează la nervi.

M-a invitat un baptist la casa lor de rugăciune ca să-i văd cum se roagă şi cum primesc mesaje de la Dumnezeu. Însă în el vedeam un duh răutăcios, duhul, demonul invidiei şi al înşelării, care nu suporta că în taina inimii mele mă rugam cu necruţătoarea rugăciune a lui Iisus. El nu ştia mental asta dar simţea, pentru că nu avea nicio linişte şi se foia de mama focului.

Nu cunoaşteţi oameni care atunci când vorbesc cu dv. fac tot felul de gesturi ciudate? Sunt neliniştiţi, dau din mâini, strâmbă din nas aiurea, se schimbă la faţă din senin?…Mai ţineţi minte pe cea care a leşinat la Mădălin Ionescu şi pe care ei au caracterizat-o ca pe o persoană leşinată din lipsă de calciu? Era o femeie prostituată care avea semne evidente de satanizare.

A se vedea mai bine…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qqPRfoLP3tI]

Pentru că cel satanizat, demonizat, pare un om normal tot timpul, mai ales când face rele sau când te împinge la rele, dar când intră în spaţiul Bisericii sau în contact cu Sfintele Taine ale Bisericii demonii din el devin recalcitranţi, pentru că nu suportă harul lui Dumnezeu care îi arde, care îi izgoneşte.

Însă şi în spaţiul particular, când atingi unele subiecte, cei demonizaţi se isterizează la maximum din nimic. Un coleg preot îmi spunea odată, că în tinereţe sa a trebuit să se interneze într-un spital şi avea cruce la gât. Un satanist declarat a fost internat împreună cu el în acelaşi salon. Când a intrat în salon i-a spus viitorului preot, colegul meu, că are cruce la gât şi el nu îl suportă pentru acest lucru. Crucea nu se vedea, era pe dedesubt…dar demonii ştiau cine este cel care poartă crucea la gât.

Am narate într-o carte a noastră cazuri multiple de posesie satanică, alături de diferite minuni contemporane. Viaţa noastră nu e deparazitată de demoni şi nici golită de orice minune.

Satanizarea însă nu ocoleşte pe nimeni care face rele în ascuns sau care s-au dat demonilor pentru anumite avantaje. La vrăjitoare, femeile se duc cel mai adesea ca să se căsătorească sau să se despartă de cineva sau să facă rău vreunui bărbat din viaţa lor. Celor mai multe dintre ele li se impune să facă acasă anumite ritualuri prin care sunt chemaţi, mai pe faţă sau mai pe ascuns, demonii în viaţa lor. Iar cum dracul vine şi când nu îl vrei, ce să mai spunem că face în viaţa ta, atunci când îl şi cauţi?

Vă rog să analizaţi privirea oamenilor înfumuraţi sau desfrânaţi, a celor care se cred buricul pământului şi care au un mare dispreţ de alţii! Priviţi-l în ochi pe un homosexual, pe un ucigaş plătit, pe un criminal în serie, pe un vrăjitor, pe o prostituată de profesie, pe un evanghelizator de ocazie. Însă nu două clipe şi nu pozele lor fermecătoare. Ci fiţi atenţi la detalii.

Un tânăr scriitor îmi spunea ce făcea el în tinereţe ca să aibă încredere în el. Se privea în oglindă cu răutate, îşi propunea să fie rău şi necruţător cu toţi şi prin asta îşi umplea inima de demonii urii, ai mândriei luciferice. Am văzut de câteva ori scânteind luciferism din ochii domnului Cristian Popescu, ai domnului Traian Băsescu, ai domnului Florin Călinescu… în anumite alocuţiuni televizate. Sunt sclipiri care ne spun cine sunt cei care stau şi ne joacă mintea la ţambal. Nu ne discriminează prin aceste priviri? Nu ne manipulează? Nu ne ofensează?

Şi cum ar putea să fie un om neînduhovnicit un om care să aibă o privire…frumoasă? Dacă un om care se luptă cu demonii şi cu patimile sale toată ziua e un om păcătos, cum să fie un om vertical , unul care nu are habar de ce e în el şi de cine vine în el?

Luaţi aminte, ca să nu vă fure mintea cineva cu false filosofii şi cu închinări pervertite la îngeri, idei, la materie şi patimi! Faţă în faţă cu furia leului din Iad nu avem decât crucea lui Hristos, care e puterea noastră, a ortodocşilor şi de care se tem ereticii şi necredincioşii şi prezenţa Treimii în noi.

În faţa unui discurs ortodox, ca cel de faţă, vine secularizatul şi spune că bat monedă pe nişte realităţi învechite. Adică dracii s-au perimat… Însă dracii, oricât i-am scoate noi din calcul, sunt mai prezenţi decât ne-am închipui sau am sesiza. Fiecare rugăciune ortodoxă are în vizor lauda adusă lui Dumnezeu şi lupta cu demonii şi cu patimile noastre. Noi nu ne subestimăm niciodată vrăjmaşul! Nu ne credem mântuiţi, Sfinţi, Îngeri! Pentru că el ştie să ne pună mereu capcane, ca la iepuri, şi să cădem în ele.

Există demonii băşcăliei, ai necuviinţei, ai rispirii, ai indiferenţei, ai insensibilităţii, ai confuziei mentale: care produc toate acestea în noi, cu acordul nostru. Există demonii indispoziţiei, ai certurilor de cuvinte, ai despicării firului în patru, ai necredinţei, ai hulei, ai imposturii, ai fariseismului, ai ereziei…Sfântul Ambrozie cel Mare are o rugăciune de exorcizare pe care am tradus-o din latină şi care spune despre Satana că: tu eşti inventatorul tuturor scârnăviilor, al ereziilor, al faptelor de ruşine… Rugăciunea sa are multe în comun cu clasicile exorcisme ale Sfântului Vasile şi ale Sfântului Ioan.

Demonii fac parte din mărturisirile de credinţă ortodoxe, pentru că prin ei s-a împins la păcat în Paradis, ei au robit neamul omenesc până la Hristos, Hristos a învins pe diavol şi l-a zdrobit, el ne atacă mereu şi el va fi osândit la Iad împreună cu îngerii lui, la Judecata Sa. Noi nu putem să ne dezicem de nişte fiinţe spirituale, negativiste şi rele, care nu pot muri, pentru că sunt duhuri! Demonii au devenit demoni prin răutatea lor, pentru că ei au fost creaţi la început ca Îngeri buni de către Dumnezeu. Căderea Satanei şi a îngerilor lui nu ţine de Dumnezeu ci de voia lor rea. La fel a fost şi căderea noastră: ne-a aparţinut în întregime.

În mijlocul Sfintei Liturghii, cel mai adesea, pe preoţii lui Dumnezeu demonii îi atacă cu tot felul de hule şi cu necredinţă în Sfintele Taine. Apar gânduri în mintea noastră din senin, de la demonii care se lipesc în mod simţit de mintea noastră. Un Sfânt Părinte contemporan nouă îmi spunea pe când era în viaţă, că în rugăciunile sale a fost chinuit zile întregi de doi demoni care i se arătau ca un corb şi ca un şobolan care stăteau pe mintea lui, pe capul său şi nu se putea dezlipi de ei.

Aseară la DDTV, domnul Iuga, crezând că face bomba serii, a dat imagini cu un preot ortodox care slujea un Sfânt Botez şi care din neatenţie sau din cine mai ştie ce motiv, în loc să zică: „Te lepezi de Satana?”, a întrebat pe naşă: „Te lepezi de Hristos?”. Nu a conştientizat deloc ce spune, deşi se vedea că a continuat Botezul ortodox şi nu era niciun fel de satanist, ci un om neatent când o cameră de filmare vrea senzaţionalul. De atâtea griji şi ispite poţi să greşeşti sau să uiţi tot ce ştii cel mai bine. De aceea e bine să ai cartea de slujbă în mână şi să nu te bazezi pe ţinerea ta de mine, oricât de genială ar fi.

Există, că de aceea am adus exemplu de mai sus, demoni care te fac să greşeşti când te rogi, adică să te facă să spui o hulă în loc de rugăciune, din neatenţie. Există demoni ai fricii, ai grijilor deşarte, ai ranchiunii, demoni care te fac să tremuri din senin sau îţi fac trupul să miroase urât deşi el e spălat cu toate şampoanele. Am intrat într-o casă unde simţeam demonii în aer şi unde era un miros irespirabil produs de asemenea demoni. Dar cei de acolo nu aveau nimic. Ei nu simţeau nimic. E ca în cazul cu cel care fumează: tu nu poţi să îl suporţi iar el se miră de ce nu îl agreezi.

În exorcismele Sfântului Vasile apar demonii de la amiază şi cei de la mijlocul nopţii, care aduc, primii: lenea iar cei de al doilea tip: desfrânarea. Există demoni care locuiesc în casele de rugăciune sectare şi în biserici eterodoxe şi inspiră la râvnă pentru erezie, demonii de la bordel, demonii de la spitalul unde se omoară copii, demonii din cimitirele nesfinţite, demonii din hoteluri şi cazinouri, pe care nu îi vede omul, dar pe care tu îi simţi în cei care merg acolo. Demonii năpustesc peste tot în Bisericile noastre, în casele noastre, în fiinţele noastre. Sunt ca roiul de lăcuste care mănâncă culturile israelienilor periodic.

Există guri ale Iadului în locuri unde oamenii sunt în mod sistematic dezbrăcaţi de har sau oameni ai Satanei care se bucură să facă rău. Poţi să discriminezi pe om, dacă vrea să îţi facă rău? Dacă îi vine omului să te bată, să te agaseze, să te streze, să îl discriminezi nelăsându-l să te linşeze? Iar dacă vrea să te evanghelizeze sau să te facă gay, poţi să te opui cumva unor asemenea oameni de bine? După cum vedeţi la noi minoritarii discriminează pe majoritari şi nu invers.

Există mulţi demoni, pe care îi înţelege numai omul care este fiu smerit şi credincios Bisericii Ortodoxe şi care se luptă cu ei toată ziua. Studiile reale de demonologie le pot face cei care se bat cu ei cot la cot, care primesc răni de la ei, dar care îi şi biruie zilnic. Tot aceştia pot face studii de anghelologie sau de sanctologie atâta timp cât acestea sunt realităţi ale Bisericii şi nu ale Academiei.

Şi dacă vreţi să vă convingeţi cum arată demonii, citiţi cu asiduitate vieţile Sfinţilor ortodocşi şi veţi găsi detalii mult prea semnificative şi perplexante, ca să mai interpretaţi lucrurile vieţii dv. drept simple întâmplări. Nimic nu e întâmplător în viaţa noastră. Absolut nimic.

Pr. Drd. Dorin Octavian Picioruş

Did you like this? Share it:

Previous

Saitul Pr. Lect. Dr. Dan Sandu

Next

Suntem în război sau suntem învăţaţi că războiul suntem noi?

6 Comments

  1. Brindusa

    Articolul acesta este o completare foarte buna la predica din duminica a 5-a dupa Rusalii.

    Parinte, ne puteti da o rugaciune de indepartare a duhurilor care poate fi citita de noi oamenii de rand?

    …………….

    R. Orice rugăciune, domnă Brânduşa, alungă demonii din viaţa noastră! Orice rugăciune smerită…în care recunoaştem că ei ne bântuie, tocmai pentru că noi ne credem Sfinţi.

  2. Camelia

    Daca imi este permis, Parinte, cred ca a vorbi despre demoni nu-i este permis oricui fara consecinte.

    Si cand spun astfel,ma gandesc ca imediat dupa sau la scurt timp,apar ispitele pe care,daca nu le poti simti la pericolul real,caderea poate fi dureroasa iar consecintele nebanuite.

    „Şi dacă vreţi să vă convingeţi cum arată demonii…”
    apropiati-va cat mai mult de Dumnezeu.

    Atunci,in mod nebanuit,ochii nostri se deschid si vedem lucruri despre care nici nu credeam vreodata ca exista.

    Iar a-L lua pe Domnul „ajutor si acoperamant” este cel mai bun lucru care ni s-ar putea intampla vreodata.

    ” 1.Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
    2.Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”.
    3.Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.
    4.Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.
    5.Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,
    6.De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.[…]
    14.”Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.
    15.Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.
    16.Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea””.
    (Psalmul 90)

    Amin.

  3. Camelia

    O reala provocare o constituie pentru mine sentimentul multumirii de sine.

    Adica:am facut imprudenta de a ma declara multumita si lipsita de grija in ceea ce priveste greutatea corporala. Nu,eu nu mananc mult,nu ma dau in vant dupa mancare,mananc ca sa traiesc,nu traiesc ca sa mananc.

    Ei,dar cine oare,peste putin timp se lupta cu o foame teribila si-ar fi mancat si pietre?

    Acum,fara gluma,duminca dimineata (doar duminica dimineata,cand ma pregatesc sa merg la slujba) este un cosmar pentru mine ca nu ma mai incap hainele;ultima patanie a fost recent,cand sambata mi-am cumparat o fusta noua,am probat-o de doua ori,si la magazin si acasa,iar a doua zi,duminica dimineata,era de nerecunoscut.

    (Acum 20 de ani as fi zambit neincrezatoare doar la o asemenea idee!V-am spus of-ul asta cum ca as fi citit eu pe undeva ca,daca il dai in vileag cu lucrurile lui cele pline de rautati,scapi!)

    Domnul sa va aibe in paza Lui!

    Cu drag.

    ……………………..

    R: E adevărat, doamnă Camelia! Invidia demonilor pe oamenii trezvitori se simte la tot pasul. Ne fac să ne enervăm, ne strică lucruri din casă, ne fac duşmani din senin, îi pornesc pe unii sau pe alţii împotriva noastră…

    Vă mulţumim pentru toate!

  4. Brindusa

    Buna dimineata.

    Problema cu foamea am patit-o si eu.O judecasem pe sora mea,care era obeza si care nu reusea sa se controleze…ma durea cand o vedeam cum arata si cred ca imi era si rusine cu ea…si ii faceam mereu morala.Am ranit-o de multe ori,iar acum ea are o greutate potrivita iar eu nu reusesc sa mai dau jos ce am pus in timpul sarcinii.

    De multe ori am simtit pe pielea mea ce judecam la altii si desi o patesc, nici acum nu am reusit sa scap de acest prost obicei.Mi se pare un lucru foarte greu de facut, dar cu mila lui Dumnezeu poate intr-o zi ma voi vindeca.

    Ma bucur de fiecare data cand reusim sa ne spunem problemele.Da,cand ii demascam isi pierd din intensitatea puterii cu care ne ataca…simt asta de fiecare data cand ma spovedesc si cand spun unor persoane care se roaga pentru mine.

    In schimb,ataca mai tare cand ii demasti la alte persoane care nu-i recunosc…

    Toate cele bune!

  5. Brindusa

    Si inca o nedumerire.

    Am observat ca satanizatii nu se manifesta la fel ca posedatii…spun prostii?Ca nu-mi dau seama…

    Eram la Manastirea Cernica,la un Sfantul Maslu si era acolo o femeie care arata normal,ma refer la starea psihica.Dar cand Parintele spunea:te blestem satana de cutare si cutare,iesea din ea o voce infioratoare,ca in filmele horor.Isi lasa capul in piept si-si punea la gura o batista ca sa inabuse oarecum vocea aceea ingrozitoare.Eram impartasita de curand si nu mi-a fost frica.Era aproape de mine si avea niste ochi atat de tristi.

    Imi amintesc adesea de ea.Daca mai aveam indoieli in privinta existentei satanei,atunci mi s-au spulberat cu totul…mai ales lui Ovidiu.

    Domnul in mijlocul nostru!

  6. Dan

    Foarte bine ne-ati explicat parinte.

    Lucrurile acestea le-am constatat si eu pe pielea mea, dar si a altora, insa toate aceste experiente si invataturi erau fragmentate si risipite in mintea mea, dar acum le inteleg mult mai bine.

    Sa ne traiti.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén