Manipularea căutărilor şi a traficului pe web

Readucem în prim plan, pentru că e deplin actuală situaţia, un articol al lui Costin Ionescu, din 16 ianuarie 2006, despre chestiunea în speţă: Batalia pentru indexare pe net naste monstri

Printre altele, în acest articol, autorul spunea şi următoarele lucruri, personalizându-şi exemplele:

„Un alt portal de Internet, Home.ro, ofera gazduire gratuita pentru pagini personale. Acestea pot include orice la aparitia lor, dar multe sunt inchise pe parcurs, daca nu imediat dupa indexarea lor pe Google si Yahoo!.

Asa se face ca, de exemplu, la cautarea „Sabrina Tiller nude“ pe Google, unul dintre rezultate este intr-o pagina desfiintata a Home.ro (www.home.ro/no_user.html – trimitere din Google cu „nadja tiller nude“ si „sabrina ferilli nude“). Pagina desfiintata nu este chiar goala: ea detine linkurile esentiale ale portalului, dar si reclama la o imprimanta, la un serviciu de telefonie mobila sau la un alt website, care, probabil, aveau un alt target decat individul care dorea sa o gaseasca pe Sabrina Tiller goala pe Google.

O alta tehnica este parsarea sau copierea partiala sau completa, intr-un alt format, a continutului altui site. Practica este suficient de extinsa in Romania pentru a nu mai fi nevoie de exemple. Doua trebuie insa mentionate: Traficdublu.ro si Cautari.ro, care parseaza efectiv indexarile de rezultate ale motoarelor mari de cautare, garantand astfel ca vor include cuvantul cautat si se vor plasa undeva sus printre rezultatele Google. Prin parsare, site-ul care o foloseste se poate clasa mai sus in lista motorului de cautare decat cel de unde provine continutul, daca detine o tehnica de indexare mai buna.

Alte tehnici, pe care specialistii le considera invechite, pot fi intalnite inca pe site-uri precum GhidAfaceri.ro (listare de cuvinte-cheie pe homepage) sau includerea de cuvinte-cheie si imagini intr-o celula html foarte mica, ce le face invizibile pe pagina”.

Cu alte cuvinte nu contează conţinutul siteului, articolele, valoarea lor ci modul lor de indexare, cuvintele cheie din titlu şi poziţia pe care o ocupi în motoarele de căutare care te publicitează.

Monica Cercelescu, pe 24 octombrie 2005, vorbea despre keyword marketingul sau marketingul cuvintelor-cheie, în articolul: Cuvintele-cheie saboteaza brand-ul.

Autoarea scria în acest articol:

„Motoarele de cautare „stiu“ sa faca sortarea listei in functie de relevanta site-ului pentru informatia cautata. Dar unii titulari de site-uri insereaza cuvinte ascunse in codurile-sursa, cu scopul de a obtine o indexare automata sub cuvinte-cheie care nu au legatura cu continutul site-ului si sa profite astfel de un trafic suplimentar. Atunci, lista incepe sa fie manipulata, iar cautarea – deturnata catre rezultate fara relevanta care apar la inceputul listei, desi nu contin informatiile cautate. Aceasta insertie poate avea loc cu acordul titularului marcii inregistrate. Marile companii au obiceiul sa insereze, cu acordul titularilor, nume de actori, sportivi etc., cu care au contracte de publicitate. Dar atunci cand insertia unui meta tag corespunzator unei marci inregistrate s-a facut fara acordul titularului, devin incidente dispozitiile legilor referitoare la concurenta neloiala si contrafacerea marcilor.

Multe marci sunt parazitate sistematic prin astfel de metode, iar prejudiciile sunt imense. Pe langa deturnarea clientelei si crearea confuziei in randul potentialilor clienti cu privire la sursa si calitatea produselor companiei, diminuarea valorii publicitare a marcii respective, ca urmare a diminuarii distinctivitatii, este o chestiune care trebuie luata in serios de catre titularii marcilor atacate in acest mod”.

Adică introduc cuvinte cheie care nu au nimic de-a face cu ce scriu acolo, pentru ca să atragă pe vizitatori de tot felul. Şi cine poate să atragă decât fotbaliştii, vedetele, cancanurile, materialele porno şi politica?

În plaforma wordpress se practică din plin manipularea prin accesări multiple de la alt ip, prin cuvinte cheie senzaţionaliste şi prin politica comentariilor libere, în care omul îşi varsă năduful, fără să îl intereseze de articolele tale.

Însă e drept, asta e mică manipulare în comparaţie cu a vinde Coca Cola, Playboy sau petrol.

Pr. Dorin.

Strategia porno: "lasă imaginile să te convingă ce să faci"

Titlul articolului de faţă este derivat din cel al editorului de la Wired, Steve Friess, care spunea că stategia porno se bazează pe ideea consumului liber de imagini porno pe net, pentru ca să convingi pe potenţialii cumpărători ai produselor sub licenţă.

Făcând un rezumat al articolului semnalat, Steve, ne spune următoarele:

Industria porno a învăţat lecţia pe care industria muzicală refuză să o asculte: Pirateria nu este o lume murdară, ci dimpotrivă. Compania Hunter a dezvoltat un anume fel de software care permite utilizatorilor de internet să poată pirata, prin intermediul file sharingului, materiale diverse.

Şi ideea e următoarea: dacă 15% dintre cei care piratează vin şi cumpără produse software cu licenţă, atunci profitul este rezonabil. Conducătorul acestei companii crede că trebuie să urmăm dorinţelor oamenilor şi că, dacă încercăm să schimbăm ceva din ceea ce ei vor, nu or să aleagă produsele pe care le punem la vânzare. De aceea: „Ei nu cumpără produsele pentru că nu au bani să o facă. Dar dacă tot există acest haos [pe net], atunci trebuie să încercăm să facem din el un haos frumos”.

Şi atunci ne livrează pornografie gratuit pentru ca să putem în cele din urmă, motivaţi adânc de ofertă, să cumpărăm şi unele produse pe care ei doar le publicitează.

Dacă Steve Friess ne vorbeşte de o stategie de marketing reală a webmasterilor care introduc pornografie pe net şi despre faptul că această strategie asigură o vânzare bună a produselor porno, indiferent de rata piratării filmelor pentru adulţi, Daniel Terdiman, ne oferă un studiu, pe baza datelor de căutare oferite de motorul de căutare Google, în care se concluzionează faptul, că operatorii web care inserează materiale porno şi-au dat seama că blogurile sunt un mediu propice şi facil pentru a răspândi materiale pornografice.

Tocmai de aceea, în ultimii doi-trei ani, s-a înmulţit numărul de bloguri porno în detrimentul siteurilor porno care nu mai sunt updatate deloc, ci se înscenează numai o reactualizare fictivă a imaginilor, prin rularea aceloraşi fotografii dintr-un site în altul sau în interiorul aceluiaşi site.

Numărul constant de spamuri porno pe care le-am primit şi le primim în spatele blogurilor noastre, ne-au reliefat faptul că se trimit automat, la o postare, într-o secvenţă orară, aceleaşi url-euri spre pagini porno. În concluzie, că există modalităţi automate de trimitere, repetată, a aceloraşi mesaje şi indicaţii de pagină.

Din cele 7 mii de spamuri înregistrate de platforma noastră, aproape 90% sunt trimise din spatele a două ip-uri: unul care ne trimite imagini porno şi altul care ne trimite reclame la medicamente.

Faptul că pirateria porno, ca şi cea software, este în floare şi că cenzura pirateriei este scăzută nu este o întâmplare, ci un plan de atragere şi mai mare a clienţilor. Marile companii ce produc software preferă să dea anumite programe free pentru ca produsul lor să fie, chiar şi ilegal, în computerele noastre. La fel fac şi casele de producţie ale filmelor pentru adulţi.

Însă mai presus de asta, strategia porno are în vedere schimbarea paradigmei civilizaţionale, lucru aflat în plină desfăşurare. Sexualizarea persoanei, atomizarea ei, transformarea ei în obiect pozat de aproape, la zonele genitale, accentul pus pe trăiri trucate, toate amănuntele filmografice au rolul de a deveni un mod de viaţă real. Femeia, iese din tiparul de mamă, de soţie, prietenă sau soră şi trece în registrul de obiect al excitaţiei noastre, al falsei dezinhibări.

Imaginile porno au acelaşi efect ca şi drogul injectat în venă: ele asigură, pentru câteva clipe, ore, nevoia noastră de adrenalină, de excitaţie. Însă dacă ei sunt piraţii, noi suntem cei căzuţi în plasa propriilor lor afaceri.

Pe de o parte consumi pornografie sau o cumperi iar pe de altă parte tu nu mai eşti stăpân peste tine pentru că ai nevoie de droguri. Şi dacă începi cu droguri slabe, adică cu sex şi perversiuni câte de cât „normale” ajungi în scurt timp la mâncarea fecalelor sau la torturi sexuale.

Din propriile noastre cercetări asupra tendinţelor filmografiei porno, am tras concluzia că deja gustul pentru sexul normal a degenerat foarte mult şi acum se caută extremele: sexul între parteneri tineri şi cei foarte bătrâni, între cei foarte urâţi şi cei foarte frumoşi, între rase şi mentalităţi diferite.

Dacă în planul in life se mizează pe o universalizare a obiceiurilor, pe unificarea lingvistică şi teritorială, în plan underground, se mizează pe mixtura între tot felul de tendinţe şi abordări exclusiviste.

În schimbările caracteriologice ale românilor de după revoluţie, se observă că libertinismul vizual a creat o abordare extrem de senzualistă a vieţii oamenilor. Dacă abuzul de mâncare duce pe fiecare zi la supraponderalizarea românilor, vizualismul pornografic duce la o stare de excitaţie continuă a populaţiei.

Excitaţia care nu beneficiază de satisfacţie, de actul sexual, se manifestă ca agresivitate şi isterizare interioară. Cei care nu muncesc şi peripatetizează cu mintea prin internet şi televiziune sunt excitaţi de atâta stat, pe când cei care muncesc prea mult caută refularea într-o răbufnire sexuală.

Filmul american, în care eroul, îndrăgostit până peste poate, intră şi o dezbracă în forţă pe eroina principală, chiar în uşa apartamentului ei, unde face cu ea sex, este clişeul acestei sensibilităţi care nu mai are bariere. De fapt nu mai se vorbeşte despre a vrea să facem sex, ci despre o pornire intimă de necontrolat.

Nu noi facem sex, ci sexul este cel care ne domină. Şi sexualitatea nu mai poate fi controlată, pentru că omul stă mereu în această stare de excitaţie, de degringoladă mentală sexuală şi i se pare nefiresc să nu profite de o partidă cu cineva.

Nu cred că mai trebuie să insistăm prea mult (deşi trebuie) asupra modului cum îmbrăcămintea din filmele porno şi gesturile sexuale ale actriţelor au devenit bun comun al societăţii noastre.

Pantofii, hainele, bijuteriile, gesturile sunt sexualizate şi cei care sunt în breasla curvarilor de profesie respectă codul tăcerii când domnul sau doamna dă de înţeles ce vrea. De aceea nu e o poveste de adormit copiii să atenţionăm pe cei ai Bisericii, că este incompatibil comportamentul sexualizat cu mersul la slujbă.

Într-o carte a noastră, foarte controversată pentru cei care vor să se amăgească cu faptul că pericolele din jurul nostru sunt puţine, am arătat că soluţia împotriva sexualizării vieţii sau a satanizării ei este proiectul dintotdeauna al Bisericii: curăţirea de patimi.

Numai dacă înţelegi că împotriva răului nu se luptă cu cuvinte ci cu fapte zilnice de deparazitare de rău, poţi să înţelegi diferenţa dintre ideologie şi asceză. Ideologia porno vrea ca omul să devină o prelungire a propriului sex. Viaţa Bisericii vrea să devenim oameni în care să nu mai viem noi, să nu mai trăim noi şi să nu mai trăiască în noi omul păcătos, patimile, ci Hristos să trăiască întru noi.

În faţa strategiei porno, care este un iconoclasm, o luptă împotriva adevăratei înţelegeri a dragostei şi a omului, trebuie să punem teologia icoanei şi să vedem toate lucrurile şi pe oameni ca ferestre care ne vorbesc despre măreţia lui Dumnezeu.

Dacă rămânem la imaginele porno ale genitalităţii pierdem din vedere ansamblul fiinţei umane, care nu are numai trup, ci este un trup însufleţit de către sufletul nostru. Imagologia porno reduce pe om la trup, sau mai degrabă, la sexualitate. Icoana ortodoxă arată ce este menit omul să fie: un suflet care stăpîneşte prin Duhul peste propriul trup.

De aceea cred că e nevoie ca în perioada următoare să clarificăm anumite probleme spinoase ale societăţii noastre, aici, pe blog, din punctul de vedere al teologiei şi al vieţii Bisericii. Nădăjduim ca Dumnezeu să ne mai ofere ceva timp pentru aceste studii, pentru că există multă confuzie în rândul multora.

Pr. Drd.  Dorin Octavian Picioruş