Lacul Cerna şi Biserica de sub ape: istoria unui sat şters de pe faţa pământului de regimul comunist

Vă recomandăm un articol restaurator din Jurnalul Naţional de astăzi, 7 iunie 2007, scris de Adriana Oprea Popescu şi Adrian Nastase.

Redăm câteva pasaje din el:

„În ’62, primii strămutaţi au fost morţii din cimitire. Cei care aveau cruci, cei care mai aveau rude. Cu slujbă, cu preot, oamenii i-au îngropat în deal. Cele patru biserici – trei ortodoxe şi una romano-catolică – au fost cumpărate, cu sate cu tot, de combinatul siderurgic, beneficiarul lacului. Apoi, au fost profanate. Pe biserica din Cinciş, monument istoric ce data de la 1448, s-au plătit 18.000 de lei. Casa Domnului a fost mai ieftină decât o casă de om. Se spune că biserica fusese zidită de Iancu de Hunedoara şi că aici ar fi fost înmormântată Elisabeta Mărgineanu, mama voievodului. În decembrie 1962, înainte de a fi distrusă, din biserică au fost salvate 10 icoane pe lemn şi 59 de lucrări în frescă. Pe una din fresce e portretul lui Iancu de Hunedoara, pe o alta – imaginea Castelului Corvineştilor. Biserica a fost demolată în 1972”.

„Unii cred că Lacul Cinciş e blestemat. Că cei care se îneacă aici nu mai ies niciodată la suprafaţă. „Unii ies, alţii ba, spune preotul. Dacă sunt prinşi în mâl sau în gurile peştilor, n-au cum să mai iasă…” În martie anul trecut, aici s-a înecat un băieţel de 13 ani, Paul Cristian Bârnă. Era la un antrenament de rutină, pentru campionatele naţionale de caiac-canoe, când pe lac s-a iscat o furtună din senin, care l-a răsturnat. Nu avea vestă de salvare… Trupul copilului nu a mai fost găsit. Pe mal, în dreptul locului unde se presupune că s-a înecat, bunicul lui a pus o cruce. Alţii cred că locul pe care au fost duşi strămutaţii este blestemat… În aceeaşi perioadă în care părinţii lui Paul îşi căutau copilul în adâncuri, dealul Iuba a luat-o la vale, cu sat cu tot. Au fost afectate opt gospodării. Două din ele, a lui Ioachim Vlad (71 de ani) şi a Mariei Sălăşan (74 de ani) au fost grav avariate. Strămutaţi pentru a doua oară în viaţa lor, oamenii s-au înghesuit în containere. Aici stau şi acum, la un an de-atunci. Primăria din comuna Telicu Inferior le-a ridicat două case în curtea şcolii. Una lângă alta, fără nici un petic de curte, imobilele au câte-o cameră, baie şi bucătărie. Garsoniere cu termopan. Nu sunt încă bune de locuit, aşa că sinistraţii îşi duc viaţa în conti-nuare evacuaţi la container…”

„În aprilie 1952, pus în libertate de cei care-l înteminiţaseră la Canal, Părintele Arsenie Boca (1910-1989) se întoarce la Mănăstirea Prislop, aflată la câţiva kilometri de Cinciş. Preotul Oprea Crăciun povesteşte că, într-una din zilele anului 1958, Părintele Arsenie Boca, întorcându-se pe jos spre mănăstire, prin valea Cernei, şi urcând pe lângă o biserică, a pus bâta pe care o avea în mâna stângă la rădăcina unui copac şi a zis celor care-l însoţeau: „Până aici va fi apă în zona asta”. Lumea s-a mirat, însă peste numai patru ani s-au adeverit cele spuse de părintele vizionar”.

Pr. Dorin.

Un comentariu la „Lacul Cerna şi Biserica de sub ape: istoria unui sat şters de pe faţa pământului de regimul comunist”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *