Să vorbim cuvinte

despre ce avem de vorbit?
să ne vorbim vieţile în cuvinte
avem de vorbit despre multe
să vorbim despre Dumnezeu
cum zicea Părintele Stăniloae
înainte să moară:
să vorbim despre Dumnezeu

de ce să vorbim?
ca să ne auzim
ca să nu murim
să ne auzim inima bătând în cuvinte
să ne vorbim cuvintele
pe care le avem de spus în această viaţă
să ne rostim toate cuvintele
ca să nu rămânem datori
cu noi înşine
către aproapele

să ne împărţim cuvintele
ca pe nişte fotografii
ale clipelor
ca pe nişte doruri
după toţi oamenii
pe care i-am întâlnit
sau care au trăit vreodată
ei sunt în noi doruri vii
chiar şi fără să vrem
sunt o durere care aleargă repede
care întrece toate cursele de maşini

de ce să vorbim?
pentru că ne-a dat Dumnezeu cuvinte
să le folosim ca pe nişte picioare
cu care mergem spre ceilalţi
pentru că nu avem alt aripi mai bune
ca să zburăm
între noi

de multe ori nu ne dăm seama
că muţenia e o boală grea
ucigătoare
că ne dor cuvintele nerostite
mai mult decât cele rostite
mai mult decât viaţa grea

să ne alergăm vieţile în cuvinte
să ne ardem uitarea
să trăim în cuvintele spuse

să nu murim cu cimitirul vocabularului în inimă
când ne trezim dimineaţa
să vedem ce iarbă a mai crescut
cum mai e lumina soarelui
şi ce cuvinte nu s-au spus încă

fiecare cuvânt
e o poză a inimii
la minut

ce bine e să te aud
omule, cuvântule
cum numai tu ştii să fii tu

să nu fim morminte
cu urechile înfundate
ca să nu croncăne
cuvintele nerostite deasupra noastră
când vom muri
să vorbim cuvinte
să vorbim despre Dumnezeu
despre lărgirea noastră
cu înţelesuri
cu iubiri
ca să ne găsim poezia inimii
limba propriilor noastre vieţi

să nu plecăm
cu povara vieţii noastre nevorbite
să învăţăm să vorbim
să rostim cuvinte adevărate
cuvinte care au esenţa sufletului în ele
ele sunt poezie neîntreruptă
şi sunt dragoste

Psa. Gianina

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *