Mt. 6, 33 ne atenţionează, că primordial în viaţa noastră trebuie să fie căutarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a dreptăţii, a sfinţeniei, pentru că celelalte sunt adăugate în viaţa noastră de către Dumnezeu Însuşi. Cel care e absorbit de iubirea lui Dumnezeu, de viaţa cu Dumnezeu este sub purtarea de grijă a Sa într-un mod evident şi constant. Cel care caută Împărăţia în mijlocul grijilor de tot felul şi a cotidianităţii nu o primeşte despărţit de viaţa sa curentă ci în mijlocul tumultului vieţii trăieşte din plin bucuria Împărăţiei.
Grija pentru ziua de mâine e socotită de Mt. 6, 31 drept o obsesie a necredinţei, a unei vieţi păgâne, care consideră stabilitatea personală ca rezidând exclusiv în stabilitatea financiară. Însă grija nu e tot una cu căutarea Împărăţiei ci ne direcţionează dinspre cer spre pământ. Grija este obsesia care ne scoate din asceză, din lupta cu noi înşine. Căutarea Împărăţiei presupune darea noastră cu totul lui Dumnezeu, ca voia Sa să se facă în noi.
Căutarea Împărăţiei e o trecere de la stabilitatea instabilă a grijii şi a proprietăţii, pentru darurile lui Dumnezeu şi pentru o viaţă paradoxală împreună cu El. Lăsarea în dragostea lui Dumnezeu, concentrarea muncii noastre şi a vieţii noastre spre a fi plăcuţi Lui, ne fac să avem o viaţă şi o etică a muncii care despătimeşte. Dacă simpla muncă ne aducea numai beneficii materiale şi un efort care păstrează trupul într-o gimnastică proprie, munca cu Dumnezeu, munca văzută ca împlinire a poruncii lui Dumnezeu ne aduce împlinire duhovnicească şi materială.
Roadele muncii sunt văzute, în perspectiva intimităţii cu Dumnezeu, ca roade ale binecuvântării Sale şi ca daruri care trebuie împărţite cu alţii. Darul lui Dumnezeu devine bucuria noastră prin care ne dăruim altora iubirea. Noi nu facem decât să ne pum amprenta pe darurile lui Dumnezeu dăruindu-le mai departe. Dacă grija pentru ziua de mâine este văzută cu ponderaţia pe care o aduce aşteptarea şi rugăciunea, atunci grija nu e nocivă.
Omul care doreşte să muncească pentru ca să facă şi milostenie, omul care vrea să facă lucruri bune pentru alţii are grija de a face binele. Grija de a face binele, grija muncii pentru a fi bun prin muncă, nu este o grijă împovărătoare ci despovărătoare. Grija de care ne fereşte Domnul e grija care ne închide orizontul aşteptării în frică. Grija care face bine, este cea care ne deschide inima pentru toţi şi ne face să vedem în toţi şi în toate mesajul dragostei lui Dumnezeu pentru noi.
Eficienţa reală a muncii este eficienţa care vine din bucuria de a munci pentru bine. Am asistat la bucuria unei parohii de a-şi zidi Biserica şi de a o picta. Toţi aduceau mâncare pentru zidari, apoi pentru pictori, îşi dădeau concursul. Era o bucurie reală, o bucurie care îi împlinea. Ca să apară o carte duhovnicească trebuie ca scriitorul, corectorul, editorul, tipograful, distribuitorul să colaboreze. Oriunde există un bine al muncii pentru alţii se observă că munca nu e grijă ci jubilaţie, fericire.
Şi aceasta pentru că munca e scoasă din grijă, din panică. Munca fără griji deşarte e munca duhovnicească. Dacă te temi pentru ziua de mâine, atunci n-ai înţeles ce puternic e Dumnezeu şi ce milostiv este El, Care are grijă de toate gâzele, de toate animalele, de născuţi şi de nenăscuţi şi care aranjează toate lucrurile cu mult mai înainte, din veşnicie. Cumperi astăzi cartea care îţi va trebuie în ziua X într-un mod minunat. Întâlneşti astăzi pe un om prin care îţi va veni mântuirea şi viaţa ta se va schimba radical. Acumulezi nişte cunoştinţe, nişte date pe care le vei folosi, într-un mod incredibil de bine, într-o zi, când acele date acumulate de tine îşi văd adevărata lor utilitate personală.
Căutarea Împărăţiei este golirea de griji mărunte, de obsesia vieţii stabile şi umplerea noastră de certitudini. Certitudinile alungă supoziţiile, grijile, ideile panicarde ale demonilor. Tocmai de aceea grija e o nebunie în domeniul praxeologiei, pentru că ea este o concentrare monomană într-un punct şi nu o traiectorie degajată spre toate punctele din faţa ta. Grija e ca o oprire numai la standul de fructe, deşi în supermarket există alte o sută de standuri. Însă tu te opreşti la ceea ce crezi că e bine, numai la un fel de bine, fără a lua în calcul că nu poţi să mănânci numai fructe.
Nevoile omului sunt diverse şi grija e o împotmolire în drum. Dacă vezi grija de suflet ca fiind superioară grijilor de tot felul, nu faci decât să pleci cu maşina mai departe, să o scoţi din gropa grijilor şi să-ţi îndrepţi maşina fiinţei tale spre noi orizonturi. Întrebările care te secătuiesc, grijile care te cocoşează, fricile care te fac să vibrezi la orice pas, nu au rolul de a ne dinamiza ci de a ne bloca aspiraţiile spre veşnicie.
De ce să închizi geamul, dacă poţi să respiri aer proaspăt? De ce să rămâi prizonierul propriei tale imaginaţii, populării minţii tale cu fantasme şi să nu mergi, fără griji, în faţa zilei de mâine? Mâine este mereu o minune dacă nu îţi faci din viitor un program. Programul e o stagnare. Entuziasmul căutării, al lucrului bun este cel care ne face să fim plini de harul Împărăţiei.
Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.
Lasă un răspuns