Constituţia României din 1923
Sursa.
Textul integral:
TITLUL I. – Despre Teritoriul României.
Art. 1. – Regatul României este un Stat naţional unitar şi indivizibil.
Art. 2. – Teritoriul României este nealineabil. Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decît în virtutea unei legi.
Art. 3. – Teritoriul României nu se poate coloniza cu populaţie de origine străină.
Art. 4. – Teritoriul României din punct de vedere administrativ se împarte în judeţe, judeţele în comune. Numărul, întinderea şi subdiviziunile lor teritoriale se vor stabili după formele prevăzute în legile de organizare administrativă.
TITLUL II. – Despre Drepturile Românilor.
Art. 5. – Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea presei, de libertatea întrunilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite prin legi.
Art. 6. – Constituţia de faţă şi celelalte legi relative la drepturile politice determină care sunt,deosebit de calitatea de Român, condiţiile necesare pentru exercitarea acestor drepturi. Legi speciale, votate, cu majoritate de două treimi, vor determina condiţiile sub care femeile pot avea exerciţiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalităţi a celor două sexe.
Art. 7. – Deosebirea de credinţe religioase şi confesiuni; de origine etnică şi de limbă, nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturile civile şi a le execita. Numai naturalizarea aseamănă pe străin cu Românul pentru exercitarea drepturilor politice. Naturalizarea se acordă în mod individual de Consiliul de Miniştri; în urma constatării unei comisii; compusă din: primul-preşedinte şi preşedinţii Curţii de Apel din Capitala Ţării, că solicitantul îndeplineşte condiţiile legale. O lege specială va determina condiţiile şi procedura prin care străinii dobândesc naturalizarea. Naturalizarea nu are efect retroactiv. Soţia şi copiii minori profită, în condiţiile prevăzute de lege, de naturalizarea soţului sau tatălui.
Art. 8. – Nu se admite in Stat nici o deosebire de naştere sau de clase sociale. Toţi Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, sunt egali înaintea legii şi datori a contribui fără deosebire la dările şi sarcinile publice. Numai ei sunt admisibili în funcţiile şi demnităţile publice, civile şi militare. Legi speciale vor determina Statutul funcţionarilor publici. Străinii nu pot fi admişi în funcţiile publice decât în cazuri excepţionale şi anume statornicite de legi.
Art. 9. – Toţi străinii aflaţi pe pământul României se bucură de protecţia dată de legi persoanelor şi averilor în general.
Art. 10. – Toate privilegiile de orice natură, scutirile, monopolurile de clasă sunt oprite pentru totdeauna în Statul Român. Titulurile de nobleţe sunt şi rămân neadmise în Statul Român. Decoraţiile străine se vor purta de români numai cu autorizarea Regelui.
Art. 11 . – Libertatea individuală este garantată. Nimeni nu poate fi deţinut sau arestat decât în puterea unui mandat judecătoresc motivat care trebue sa-i fie comunicat în momentul arestării sau cel mai târziu în 24 ore după deţinere sau arestare. În caz de vină vădită, deţinerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite în 24 ore şi i se va comunica conform aliniatului precedent.
Art. 12. – Nimeni nu poate fi sustras în contra voinţei sale de la judecătorii ce-i dă legea.
Art. 13. – Domiciliul este inviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autorităţile competente, în cazurile anume prevăzute de lege şi potrivit formelor de ea prescrise.
Art. 14. – Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată, nici aplicată decât în puterea unei legi.
Art. 15. – Nici o lege nu poate infiinţa pedeapsa confiscării averilor.
Art. 16. – Pedeapsa cu moartea nu se va putea reînfiinţa în afară de cazurile prevăzute în codul penal militar în timp de război.
Art. 17. – Proprietatea de orice natură precum şi creanţele asupra Statului sunt garantate. Autoritatea publică, pe baza unei legi, este în drept a se folosi, în scop de lucrări de interes obştesc, de subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, sub obligaţiunea de a desdăuna pagubele aduse suprafeţei, clădirilor şi lucrărilor existente. În lipsă de învoială, despăgubirea se va fixa de justiţie. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publică şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită de justiţie. O lege specială va determina cazurile de utilitate publică, procedura şi modul exproprierii. În afară de expropriere pentru căile de comunicaţie, salubritate publică, apărarea ţării şi lucrări de interes militar, cultural şi acelea impuse de interesele generale directe ale Statului şi administraţiilor publice; celelalte cazuri de utilitate publică vor trebui să fie stabilite prin legi votate cu majoritate de două treimi. Legile existente privitoare la alinierea şi lărgirea străzilor de prin comune precum şi la malurile apelor ce curg prin sau pe lângă ele rămân în vigoare în tot cuprinsul Regatului.
Art. 18. – Numai Românii şi cei naturalizaţi români pot dobândi cu orice titlu şi deţine imobile rurale în România. Străinii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.
Art. 19. – Zăcămintele miniere precum şi bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se exceptează masele de roci comunecarierele de materiale de construcţie şi depozitele de turbă, fără prejudiciul drepturilor dobândite de Stat pe baza legilor anterioare. O lege specială a minelor va determina normele şi condiţiile de punere în valoare a acestor bunuri, va fixa redeventa proprietarului suprafeţei şi va arăta tot deodată putinţă şi măsura în care aceştia vor participa la exploatarea acestor bogăţii.
Se va ţine seama de drepturile câştigate, întrucât ele corespund unei valorificări a subsolului şi după distincţiile ce se vor face în legea specială. Concesiunile miniere de exploatare, instituite sau date, conform legilor azi în vigoare, se vor respecta pe durata pentru care s-aacordat, iar exploatarile miniere existente facute de proprietari numai cat timp le vor exploata. Nu se vor putea face concesiuni perpetue. Totate concesiunile si exploatarile prevazute in aliniatul precedent vor trebui insa sa se conformeze regulelor ce se vor stabili prin lege, care va prevedea si maximum de durata al acelor concesiuni si exploatari si care nu va trece de cincizeci de ani dela promulgarea acestei Constitutii.
Art. 20. – Caile de comunicatie, spatiul atmosferic si apele navigabile si flotabile sunt de domeniul public.Sunt bunuri publice apele ce pot produce forta motrica si acele ce pot fi folosite in interes obstesc. Drepturile castigate se vor respecta sau se vor rascumpara prin expropriere pentru caz de utilitate publica, dupa o dreapta si prealabila despagubire. Legi speciale vor determina limita in care toate drepturile de mai sus vor putea fi lasate in folosinta proprietarilor, modalitatile exploatarii, precum si despagubirile cuvenite pentru utilizarea suprafetei si pentru instalatiile in fiinta.
Art. 21 . – Toti factorii productiunii se bucura de o egala ocrotire. Statul poate interveni prin legi, in raporturile dintre acesti factori pentru a preveni conflicte economice sau sociale. Libertatea muncii va fi aparata. Legea va regula asigurarea sociala a muncitorilor, in caz de boala, accidente si altele.
Art. 22. – Libertatea constiintei este absoluta. Statul garanteaza tuturor cultelor o deopotriva libertate si protectiune, intrucat execitiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri si legile de organizare ale Statului. Biserica crestina ortodoxa si cea greco-catolica sunt biserici romanesti. Biserica ortodoxa romana fiind religia marei majoritati a Romanilor, este biserica dominanta in Statul Roman; iar cea greco-catolica are intaietatea fata de celelalte culte. Biserica ortodoxa romana este si ramane neatarnata de orice chiriachie straina, pastrandu-si insa unitatea cu Biserica ecumenica a Rasaritului in privinta dogmelor. In tot regatul Romaniei, biserica crestina ortodoxa va avea o organizatie unitara cu participarea tuturor elementelor ei constitutive, clerici si mireni. O lege speciala va statornici principiile fundamentale ale acestei organizatii unitare, precum si modalitatea dupa care Biserica isi va reglementa, conduce si administra, prin organele sale proprii si sub controlul Statului; chestiunile sale religiose, culturale, fundationale si epitropesti. Chestiunile spirituale si canonice ale Bisericii ortodoxe romane se vor regula de o singura autoritate sinodala cenntrala. Mitropolitii si episcopii Bisericii ortodoxe romane se vor alege potrivit unei singure legi speciale. Raporturile dintre diferitele culte si Stat se vor stabili prin lege.
Art. 23. – Actele starii civile sunt de atributia legii civile.
Art. 24. – Invatamantul este liber in conditiunile stabilite prin legile speciale si intru cat nu va fi contrar bunelor moravuri si ordinei publice. Invatamantul primar este obligator. In scolile Statului acest invatamant se va da gratuit. Statul, judetele si comunele vor da ajutoare si inlesniri elevilor lipsiti de mijloace, in toate gradele invatamantului in masura si modalitatile prevazute de lege.
Art. 25. – Constitutiunea garanteaza tuturor libertatea de a comunica si publica ideile si opiniunile lor prin grai, prin scris si prin presa, fiecare fiind raspunzator de abuzul acestor libertati in cazurile determinate prin codicele penal, care nici intr-un caz nu va putea restrange dreptul in sine. Nici o lege exceptionala nu se va putea infiinta in aceasta materie. Nici cenzura, nici alta masura preventiva pentru aparitiunea, vinderea sau distributiunea oricarei publicatiuni nu se va putea infiinta. Nu este nevoe de autorizatiunea prealabila a nici unei autoritati pentru aparitiunea oricarei publicatiuni. Nici o cautiune nu se va cere dela ziaristi, scriitori, editori, tipografi si litografi.Presa nu va fi pusa nici odata sub regimul avertismentelor. Nici un ziar sau publicatiune nu va putea fi suspendat sau suprimat. Orice publicatiune periodica de orice natura va trebui sa aiba un director raspunzator. Directorul sau redactorul vor trebui sa se bucure de drepturile civile si politice. Numele directorului si numele redactorului vor fiigura vizibil si permanent in fruntea publicatiunii. Inainte de aparitiunea publicatiunii periodice, proprietarul ei e obligat a declara si inscrie numele sau la tribunalul de comert. Sanctiunile acestor dispozitiuni se vor prevedea prin legi speciale.
Art. 26. – In ce priveste publicatiunile neperiodice, raspunzator de scrierile sale este autorul, in lipsa acestuia editorul ;patronul tipogafiei raspunde cand autorul si editorul nu au fost descoperiti. La publicatiunile periodice, responsabilitatea o au : autorul, directorul sau redactorul in ordinea enumerarii. Proprietarul in toate cazurile este solidar raspunzator de plata despagubirilor civile. Delictele de presa se judeca de jurati, afara de cazurile aci statornicite, cari se vor judeca de tribunalele ordinare, potrivit dreptului comun : a) Delictele ce s’ar comite impotriva suveranilor tarii, Principelui Mostenitor, membrilor Familiei Regale si Dinastiei, Sefilor Statelor straine si reprezentantilor lor ; b) Indemnurile directe la omor si rebiliune, in cazurile cand nu au fost urmate de executiune ; c) Calomniile, injuriile, difamatiile aduse particularilor sau functionarilor publici, oricari ar fi, atinsi in viata lor particulara sauin cinstea lor personala. Arestul preventiv in materie de presa este interzis.
Art. 27. – Secretul scrisorilor, telegramelor si al convoribirilor telefonice este neviolabil. O lege speciala va stabili cazurile in cari justitia, in interesul instructiunii penale, va putea face exceptiune la dispozitiunea de fata. Aceeas lege va determina responsabilitea agentilor Statului si a particularilor pentru violarea secretului scrisorilor, telegramelor si conforbirilor telefonice.
Art. 28. – Romanii, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, au dreptul de a se aduna pasnici si fara arme, conformandu-se legilor care reguleaza exercitarea acestui drept pentru a trata tot felul de chestiuni ; intru aceasta nu este trebuinta de autorizare prealabila. Intrunirile sub cerul liber sunt permise, afara de pietele si caile publice. Intrunirile, procesiunile si manifestatiile pe caile si pietele publice sunt supuse legilor politienesti.
Art. 29. – Romanii, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, au dreptul a se asocia, conformandu-se legillor care reguleaza exercitiul acestui drept. Dreptul de libera asociatiune nu implica in sine dreptul de a crea persoane juridice. Conditiunile in cari se acorda personalitatea juridica se vor stabili prin o lege speciala.
Art. 30. – Fiecare are dreptul de a se adresa la autoritatile publice prin petitiuni subscrise de catre una sau mai multe persoane, neputand insa petitiona decat in numele subscrisilor. Numai autoritatile constituite au dreptul de a adresa petitiuni in nume colectiv.
Art. 31 . – Nici o autorizare prealabila nu este necesara pentru a se excercita urmariri contra functionarilor publici pentru faptele administratiunii lor de partile vatamate, ramanand insa neatinse regulile speciale statornicite in privinta ministrilor. Cazurile si modul urmaririi se vor regula prin anume lege. Dispozitiuni speciale in codicele penal vor determina penalitatile prepuitorilor.
Art. 32. – Nici un Roman, fara autorizarea guvernului, nu poate intra in serviciul unui Stat strain, fara ca insus prin aceasta sa-si piarda cetatenia. Extradare refugiatilor politici este oprita.
[modifică] TITLUL III. – Despre puterile Statului
Art. 33. – Toate puterile Statului emana dela natiune, care nu le poate exercita decat numai prin delegatiuni si dupa principiile si regulile asezate in Constitutiunea de fata.
Art. 34. – Puterea legislativa se exercita colectiv de catre Rege si Reprezentatiunea nationala. Reprezentatiunea nationala se imparte in doua Adunari : Senatul si Adunarea deputatilor. Orice lege cere invoirea a cator trele ramuri ale puterii legiuitoare. Nici o lege nu poate fi supusa sanctiunii regale decat dupa ce se va fi discutat si votat liber de majoritatea ambelor Adunari.
Art. 35. – Initiativa legilor este data fiecareia din cele trei ramuri ale puterii legislative. Totus orice lege relativa la veniturile si cheltuelile Statului sau la contingentul armatei trebuie sa fie votata mai intai de Adunarea deputatilor.
Art. 36. – Interpretatiunea legilor cu drept de autoritatee se face numai de puterea legiuitoare.
Art. 37. – Promulgarea legilor, votate de ambele Adunari; se va face prin ingrijirea ministerului justitiei, care va pastra unul din originalele legilor votate, iar al doilea original se pastreaza de Arhivele Statului. Ministerul justitiei este si pastratorul marelui Sigiliu al Statului. In fiecare an ministerul justitiei va publica colectiunea legilor si regulamentelor, in care legile vor fi inserate putand numarul de ordine dupa data promulgarii.
Art. 38. – Nici o lege, nici un regulament de administratiune generala, judeteana sau comunala nu pot fi indatoritoare decat dupa ce se publica in chipul hotarat de lege.
Art. 39. – Puterea executiva este incredintata Regelui, care o exercita in modul regulat prin Constitutiune.
Art. 40. – Puterea judecatoreasca se execita de organele ei. Hotaririle lor se pronunta in virtutea legii si se executa in numele Regelui.
Art. 41 . – Interesele exclusiv judetene sau comunale se reguleaza de catre consiliile judetene sau comunale, dupa principiile asezate prin Constitutiune si prin legi speciale.
[modifică] CAPITOLUL I. – Despre reprezentare nationala.
Art. 42. – Membrii Adunarilor reprezinta natiunea.
Art. 43. – Sedintele Adunarilor sunt publice. Regulamentele lor fixeaza cazurile si modul in care aceste sedinte pot fi declarate secrete.
Art. 44. – Fiecare din Adunari verifica titlurile membrilor sai si judeca contestatiunile ce se ridica in aceasta privinta. Nici o alegere nu poate fi invalidata decat cu doua treimi din numarul membrilor prezenti.
Art. 45. – Nimeni nu poate fi totdeodata membru al uneia si al celeilalte Adunari;
Art. 46. – Deputatii si senatorii numiti de puterea executiva intr’o functiune salariata, pe care o primesc, pierd deplin drept mandatul lor de reprezentanti ai natiunii. Aceasta dispozitiune nu se aplica ministrilor si subsecretarilor de Stat.Legea electorala determina incompatibilitatile.
Art. 47. – La inceputul fiecarei legislaturi si a fiecarei sesiuni ordinare, Adunarea deputatilor si Senatul aleg din sanul lor pe presedintele, vicepresedintii si membrii birourilor, potrivit regulamentelor interioare.
Art. 48. – Orice hotarire se ia cu majoritatea absoluta a voturilor, afara de cazurile cand prin Constitutiune, legi sau regulamentele Corpurilor legiuitoare se cere un numar superior de voturi. In caz de paritate a voturilor, propunerea in deliberare este respinsa. Adunarile tin sedinte cu jumatate plus unul din numarul membrilor inscrisi in apelul nominal.
Art. 49. – Voturile se dau prin ridicare si sedere, prin viu graiu sau prin scrutin secret. Un proect de lege nu poate fi adoptat decat dupa ce s’a votat articol cu articol.
Art. 50. – Fiecare din Adunari are dreptul de ancheta.
Art. 51 . Adunarile au dreptul de a amenda si de a desparti in mai multe parti articolele si amendamentele propuse.
Art. 52. – Fiecare membru al Adunarilor are dreptul a adresa ministrilor interpelari; la care acestia sunt obligati a raspunde in termenul prevazut de regulament.
Art. 53. – Oricine are dreptul a adresa petitiuni Adunarilor prin mijlocirea biroului sau unuia din membrii sai. Fiecare din Adunari are dreptul a trimite ministrilor petitiunile ce-i sunt adresate. Ministrii sunt datori a da explicatiuni asupra cuprinderii lor ori de cate ori Adunarea o cere.
Art. 54. – Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunari nu poate fi urmarit sau prigonit pentru opiniunile si voturile emise de dansul in cursul exercitiului mandatului sau.
Art. 55. – Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunari nu poate in timpul sesiunii, sa fie nici urmarit, nici arestat in materie de represiune, decat cu autorizarea Adunarii din care face parte, afara de cazul de flagrant delict. Daca a fost arestat preventiv sau urmarit in timpul cand sesiunea era inchisa, urmarirea sau arestarea trebuesc supuse aprobarii Adunarii din care face parte, indata dupa deschiderea sesiunii Corpurilor legiuitoare. Detentiunea sau urmarirea unui membru al uneia sau celeilalte Adunari este suspendata in timpul sesiunii; daca Adunarea o cere.
Art. 56. – Fiecare Adunare determina, prin regulamentul sau, modul dupa care ea isi exercita atributiunile.
Art. 57. – Fiecare din Adunari delibereaza si ia hotariri separat, afara de cazurile anume specificate in Constitutiunea de fata.
Art. 58. Orice intrunire a unuia din Corpurile legiuitoare in fara de timpul sesiunii celuilalt este nula de drept.
Art. 59. – Fiecare din ambele Adunari are dreptul exclusiv de a execita propria sa politie prin presedintele ei, care singur, dupa incuviintarea Adunarii, poate da ordin gardei de serviciu.
Art. 60. – Nici o putere armata nu se poate pune la usile sau in jurul uneia sau alteia din Adunari fara invoirea ei.
Art. 61 . – Legea electorala stabileste toate conditiunile cerute pentru a fi alegator la Adunarea deputatilor si la Senat, incapacitatile si nedemnitatile precum si procedura electorala.
Art. 62. – Membrii ambelor Corpuri legiuitoare sunt alesi pentru patru ani.
Art. 63. – Diurnele deputatilor si senatorilor se stabilesc prin lege.
[modifică] SECTIUNEA I. – Despre adunarea deputatilor.
Art. 64. – Adunarea Deputatilor se compune din deputati alesi de cetatenii Romani majori, prin vot universal, egal, direct obligator si secret pe baza reprezentarii minoritatii.
Art. 64. – Alegerea deputatilor se face pe circumscriptii electorale. Circumscriptia electorala nu poate fi mai mare decat un judet. Legea electorala stabileste numarul deputatilor de ales in fiecare circumcriptie proportional cu populatia.
Art. 66. – Spre a fi eligibil la Adunarea deputatilor se cere: a) A fi cetatean roman; b) A avea execitiul drepturilor civile si politice; c) A avea varsta de douazeci si cinci de ani impliniti; d) A avea domiciliul in Romania. Legea electorala va determina incapacitatile.
[modifică] SECTIUNEA II. – Despre Senat.
Art. 67. – Senatul se comune din senatori alesi si senatori de drept.
Art. 68. – Toti cetatenii Romani dela vasta de 40 ani impliniti aleg, pe circumcriptii electorale care nu pot fi mai mari decat judetul, prin vot obligator, egal, direct si secret, un numar de senatori. Numarul senatorilor de ales in fiecare circumscriptie, care nu poate fi mai mare decat un judet, se stabileste de legea electorala, proportional cu populatia.
Art. 69. – Membrii alesi in consiliile judetene si membrii alesi in consiliile comunale urbane si rurale, intruniti intr-un singur colegiu, aleg, prin vot obligator, egal, direct si secret, cate un senator de fiecare judet.
Art. 70. – Membrii camerelor de comert, de industrie, de munca si de agricultura, intruniti in colegii separate, aleg din sanul lor cate un senator de fiecare circumscriptie electorala. Aceste circumscriptii electorale speciale se fixeaza de legea electorala, numarul lor neputand fi mai mare de sase.
Art. 71 . – Fiecare universitate alege din sanul sau, prin votul profesorilor sai, cate un senator.
Art. 72. – Sunt de drept membri ai Senatului, in virtutea Inaltei lor situatiuni in Stat si Biserica: a) Mostenitorul Tronului de la varsta de 1 8 ani impliniti; el insa nu va avea vot deliberativ decat la varsta de 25 ani impliniti; b) Mitropolitii tarii; c) Episcopii eparhioti ai Bisericilor ortodoxe romane si greco-catolice, intrucat vor fi alesi conform legilor tarii; d) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, cate unul din fiecare confesiune, intrucat sunt alesi sau numiti conform legilor tarii si reprezinta un numar de peste 200.000 credinciosi; precum si reprezentantul superior religios al musulmanilor din Regat; e) Presedintele Academiei Romane. Mandatul acestor senatori inceteaza odata cu calitatea sau demnitatea care le atribue dreptul.
Art. 73. – Devin senatori de drept : a) Fostii Presedinti de Consiliu, intru cat vor avea o vechime de patru ani ca Presedinti de Consiliu titulari, si fostii Ministri avand o vechime de cel putin sase ani intr’una sau mai multe guvernari; b) Fostii Presedinti ai Corpurilor Legiuitoare cari vor fi exercitat aceasta demnitate cel putin in cursul a opt sesiuni ordinare; c) Fostii Senatori si Deputati alesi in cel putin zece legislaturi, independent de durata lor; d) Fostii Primi-Presedinti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie cari au ocupat aceasta functiune sau pe aceea de presedinte la Casatie cinci ani; e) Generalii de rezerva si in retragere : 1 ) Cari vor fi exercitat comanda unei armate in fata inamicului, ca titulari, cel putin 3 luni. 2) Cari au indeplinit functiunea de Sef al marelui Stat-Major, sau de inspector general de armata (comandant de armata, in timp de pace, cel putin patru ani. Numarul celor din categoria a doua nu va fi mai mare de patru, luati in ordinea vechimei, la vacante existente; f) Fostii Presedinti ai Adunarilor Nationale din Chisinau, Cernauti si Alba Iulia, cari au declarat Unirea.
Art. 74. – Verificarea indeplinirii conditiunilor senatorilor de drept se face de o comisiune compusa din Presedintii sectiunilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie sub presedintia Primului Presedinte al acestei Inalte Curti. Constatarea se face din Oficiu, la cererea Presedintelui Senatului sau a acelora cari au dreptul. Presedintele Senatului inscrie senatorii de drept pe baza incheierii Comisiunii. Senatul poate discuta si semnala Comisiunii, spre rectificare, erorile constatate in stabilirea drepturilor.
Art. 75. – Spre a fi eligibil la Senat se cere: a) A fi cetatean roman; b) A avea exercitiul drepturilor civile si politice; c) A avea varsta de 40 ani impliniti; d) A avea domiciliul in Romania. e) Aceste conditiuni, afara de varsta, se cer si senatorilor de drept.
[modifică] SECTIUNEA III. – Despre Consiliul legislativ
Art. 76. – Se infiinteaza un Consiliu legislativ, a carui menire este sa ajute in mod consultativ la facerea si coordonarealegilor, emanand fie dela puterea executiva, fie din initiativa parlamentara, cat si la intocmirea regulamentelor generale de aplicarea legilor. Consultarea Consiliului legislativ e obligatorie pentru toate proiectele de legi, afara de cele cari privesc creditele bugetare ; daca insa, intr’un termen fixat de lege, Consiliul legislativ nu-si da avizul sau, Adunarile pot proceda la discutarea si aprobarea proiectelor. O lege speciala va determina organizarea si modul de functionare a Consiliului legislativ.
[modifică] CAPITOLUL II. – Despre Rege si ministri.
[modifică] SECTIUNEA I – Despre Rege.
Art. 77. – Puterile constitutionale ale Regelui sunt ereditare in linie coboritoare directa si legitima a Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu exclusiunea perpetua a femeilor si coboritorilor lor. Coboritorii Majestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului.
Art. 78. – In lipsa de coboritori in linie barbateasca ai Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in varsta dintre fratii sai sau coboritorilor acestora, dupa regulele statornicite in articolul predecent. Daca nici unul din fratii sau coboritorii lor nu s’ar mai gasi in viata sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul sau dintr’o dinastie suverana din Europa cu primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa de Art. 79. Daca nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul ramane vacant.
Art. 79. – La caz de vacanta a Tronului, Ambele Adunari se intrunesc de indata intr’o singura Adunare, chiar fara convocare, si cel mai tarziu pana in opt zile dela intrunirea lor, aleg un Rege dintr’o dinastie suverana din Europa occidentala.
Prezenta a trei patrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunari si majoritatea de doua treimi a membrilor prezenti este necesara pentru a se putea procede la aceasta alegere. La caz cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus prescris, atunci in a noua zi, la amiazi, Adunarile intrunite vor pasi la alegere oricare ar fi numarul membrilor prezenti si cu majoritatea absoluta a voturilor. Daca Adunarile s’ar afla dizolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator. In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o locotenenta regala, compusa din trei persoane, care va execita puterile regale pana la suirea Regelui pe Tron. In toate cazurile aratate mai sus, votul va fi secret.
Art. 80. – La moartea Regelui, Adunarile se intrunesc chiar fara convocare cel mai tarziu zece zile dupa declararea mortii. Daca din intamplare ele au fost dizolvate mai inainte si convocarea lor a fost hotarita in actul de dizolvare pentru o epoca in urma celor zece zile, atunci Adunarile cele vechi se aduna pana la intrunirea acelora cari au a le inlocui.
Art. 81 . – Dela data mortii Regelui si pana la depunerea juramantului a succesorului sau la Tron, puterile constitutionale ale Regelui sunt exercitate, in numele poporului, de ministri, intruniti in consiliu si sub a lor responsabilitate.
Art. 82. – Regele este major la varsta de optsprezece ani impliniti. La suirea sa pe Tron, el va depune mai intaiu in sanul Adunarilor intrunite urmatorul juramant: „Jur a pazi Constitutiunea si legile poporului roman, a mentine drepturile lui nationale si integritatea teritoriului”.
Art. 83. – Regele, in viata fiind, poate numi o regenta, compusa din trei persoane, care, dupa moartea Regelui, sa execite puterile regale in timpul minoritatii succesorului Tronului. Aceasta numire se va face cu primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa la Art. 79 din Constitutiunea de fata. Regenta va exercita totdeaodata si tutela succesorului Tronului in timpul minoritatii lui. Daca, la moartea Regeului, Regenta s’ar gasi numita si succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari intrunite vor numi o regenta, procedand dupa toate formele prescrise la Art. 79 din Constitutiunea de fata. Membrii Regentei nu intra in functiune decat dupa ce vor fi depus solemn inaintea ambelor Adunari intrunite juramantul prescris prin Art. 82 din Constitutiunea de fata.
Art. 84. – Daca Regele se afla in imposibilitatea de a domni, ministrii, dupa ce au constatat legalmente aceasta imposibilitate, convoaca indata Adunarile. Acestea aleg Regenta, care va forma si tutela.
Art. 85. – Nici o modificare nu se poate face Constitutiunii in timpul Regentei.
Art. 86. – Regele nu va putea fi totdeodata si seful unui alt Stat fara consimtimantul Adunarilor. Nici una din Adunari nu poate delibera asupra acestui obiect daca nu vor fi prezenti cel putin doua treimi din membrii cari le compun, si hotarirea nu se va putea lua dacat cu doua treimi din voturile membilor de fata.
Art. 87. – Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii lui sunt raspunzatori. Nici un act al Regeului nu poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devineraspunzator de acel act.
Art. 88. – Regele numeste si revoaca pe ministrii sai. El sanctioneaza si promulga legile. El poate refuza sanctiunea sa. El are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele, in materii criminale, afarade ceeace se statorniceste in privinta ministrilor. El nu poate suspenda cursul urmaririi sau al judecatii, nici a interveni prin nici un mod in administratia justitiei. El numeste sau confirma in functiunile publice potrivit legilor. El nu poate crea o nuoa functiune fara o lege speciala. El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fara sa poata vreodata modifica sau suspenda legile si nu poate scuti pe nimeni de executarea lor. El este capul puterii armate. El confera gradele militare in conformitate cu legea. El va conferi decoratiunile romane conform unei legi speciale. El are dreptul de a bate moneda conform unei anumite legi. El incheie cu Statele straine conventiunile necesare pentru comert, navigatiune si alte asemenea ; insa pentru ca aceste acte sa aiba autoritate indatoritoare, treuie mai intaiu a fi supuse Puterii legislative si aprobate de ea.
Art. 89. – Legea fixeaza lista civila pentru durata fiecarei Domnii.
Art. 90. – La 1 5 octomvrie a fiecarui an, Adunarea deputatilor si Senatul se intrunesc fara convocare, daca Regele nu le-a convocat mai inainte. Durata fiecarei sesiuni este de cinci luni. Regele deschide sesiunea prin un Mesaj la care Adunarile fac raspunsurile lor. Regele pronunta inchiderea sesiunii. El are dreptul de a dizolva ambele Adunari deodata sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebue sa contina convocarea alegatorilor pana in doua luni de zile si a Adunarilor pana in trei luni. Regele poate amana Adunarile; oricum amanarea nu poate depasi termenul de o luna, nici a fi reinoita in aceeas sesiune fara consimtamantul Adunarilor.
Art. 91 . Regele nu are alte puteri decat acele date prin Constitutiune.
[modifică] CAPITOLUL III. – Despre ministri.
Art. 92. – Guvernul exercita puterea executiva in numele Regelui, in modul stabilit prin Constitutiune.
Art. 93. – Ministrii intruniti alcatuesc Consiliul de Ministri, care este prezidat, cu TITLUL de presedinte al Consiliiului de Ministri, de acela care a fost insarcinat de Rege cu formarea guvernului. Departamentele ministeriale si subsecretariatele de Stat nu se pot infiinta si desfiinta decat prin legi.
Art. 94. – Nu poate fi ministru decat cel care este roman sau cel care a dobandit naturalizarea.
Art. 95. – Nici un membru al Familiei Regale nu poate fi Ministru.
Art. 96. – Daca Ministrii nu ar fi membri ai Adunarilor, ei pot lua parte la desbaterea legilor, fara a avea insa, si dreptul de a vota. La desbaterile Adunarilor prezenta cel putin a unui ministru e necesara. Adunarile pot exige prezenta ministrilor la deliberatiunilor lor.
Art. 97. – In nici un caz ordinul verbal sau in scris al Regelui nu poate apara pe ministru de raspundere.
Art. 98. – Fiecare din ambele Adunari, precum si Regele au dreptul de a cere urmarirea ministrilor si a-i trimite inaintea inaltei Curti de Casatie si Justitiei, care singura, in sectiuni unite, este in drept a-i judeca, afara de cele ce se vor statornici prin legi in ceeace priveste exercitiul actiunii civile a partii vatamate si in ceeace priveste crimele si delictele comise de ministri afara de exercitiul functiunii lor. Punerea sub urmarire a ministrilor de catre Corpurile legiuitoare nu se poate rosti decat prin majoritate de doua trreimi a membrilor de fata. Instructiunea se va face de o comisiune a inaltei Curti de Casatie, compusa din cinci membri trasi la sorti in sectiuni unite. Aceasta comisiune are si puterea de a califica faptele si de a decide sau nu urmarirea. Acuzarea, inaintea inaltei Curti de casatie si justitie, se va sustine prin ministerul public. Legea responsabilitatii ministeriale determina cazurile de raspundere aplicabile ministrilor.
Art. 99. – Orice parte vatamata de un decret sau o dispozitiune semnata sau contrasemnata de un ministru care violeaza un text expres al Constitutiunii sau al unei legi, poate cere Statului, in conformitate cu dreptul comun, despagubiri banesti pentru prejudiciul cauzat. Fie in cursul judecatii, fie dupa pronuntarea hotaririi, minitrul poate fi chemat, dupa cererea Statului, in urma votului unuia din Corpurile legiuitoare, inaintea instantelor ordinare, la raspundere civila pentru dauna pretinsa sau suferita de Stat. Actul ilegal al ministrului nu descarca de raspundere solidara pe functionarul care a contrasemnat, decat in cazul cand acesta a atras atentia Ministrului, in scris.
Art. 100. – Se vor putea infiinta Subsecretariate de Stat. Subsecretarii de Stat vor putea lua parte la desbaterile Corpurilor legiuitoare sub responsabilitatea ministrilor.
[modifică] CAPITOLUL IV.
Art. 101 . – Nici o jurisdictiune nu se poate infiinta decat numai in puterea unei anume legi. Comisiuni si tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire si sub nici un fel de cuvant in vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau in vederea judecarii unor anume persoane.
Art. 102. – Pentru intregul Stat Roman este o singura Curte de Casatie si justitie.
Art. 103. – Numai Curtea de Casatie in sectiuni unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si a declara inaplicabile pe acelea cari sunt contrarii Constitutiunii. Judecata asupra inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat. Curtea de Casatie se va rosti ca si in trecut asupra conflictelor de atributiuni. Dreptul de recurs in casare este de ordin constitutional.
Art. 104. – Judecatorii sunt inamovibili in conditiunile speciale pe cari legea le va fixa.
Art. 105. – Juriul este statornicit in toate materiile criminale si pentru delictele politice si de presa, afara de cazurile statornicite prin Constitutiunea de fata. Actiunea pentru daune-interese rezultand din fapte si delicte de presa nu se poate intenta decat inaintea aceleiasi jurisdictiuni de competenta careia este delictul.
Art. 106. – Justitia militara se organizeaza prin osebita lege.
Art. 107. – Autoritati speciale de orice fel cu atributiuni de contencios administrativ, nu se pot infiinta.Contenciosul administrativ este in caderea puterii judecatoresti, potrivit legii speciale. Cel vatamat in drepturile sale, fie print-un act administrativ de autoritate, fie printr-un act de gestiune facut cu calcarea legilor si a regulamentelor, fie prin reavointa a autoritatilor administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, poate face cerere la instantele judecatoresti pentru recunoasterea dreptului sau. Organele puterii judiciare judeca daca actul este ilegal, il pot anula sau pot pronunta daune civile pana la data restabilirii dreptului vatamat, avand si caderea de a judeca si cererea de despagubire, fie contra autoritatii administrative chemate in judecata, fie contra functionarului vinovat. Puterea judecatoreasca nu are caderea de a judeca actele de guvernamant, precum si acelea de comandament cu caracter militar.
[modifică] CAPITOLUL V.
Despre institutiunile judetene si comunale.
Art. 108. – Institutiunile judetene si comunale sunt regulate de legi. Aceste legi vor avea de baza descentralizarea administrativa. Membrii consiliilor judetene si consiliilor comunale sunt alesi de catre cetatenii romani prin votul universal, egal, direct, secret, obligatoriu si cu reprezentarea minoritatii, dupa formele prevazute de lege. La acestia se vor putea adauga prin lege si membrii de drept si membrii cooptati. Intre membrii cooptati pot fi si femei majore.
[modifică] TITLUL IV. – Despre finante.
Art. 109. – Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili si percepe decat pe baza unei legi.
Art. 110. – Prin lege se pot crea impozite numai in folosul Statului, judetelor, comunelor si institutiunilor publice cari indeplinesc servicii de Stat.
Art. 111 . – Orice sarcina sau impozit judetean sau comunal nu se poate aseza decat cu invoirea consiliilor judetene sau comunale in limitele stabilite de lege.
Art. 112. – Nu se pot statornici privilegiuri in materii de impozite. Nici o exceptiune sau micsorare de impozit nu se poate statornici decat prin o lege. Monopoluri nu se pot constitui decat prin lege si exclusiv in folosul Statului, judetelor si comunelor.
Art. 113. – Nici un fond pentru pensiuni sau gratificatiuni in sarcina tezaurului public nu se poate, acorda decat in virtutea unei legi.
Art. 114. – In fiecare an adunarea deputatilor incheie socotelile si voteaza bugetul. Toate veniturile sau cheltuelile Statului trebuiesc trecute in buget si in socoteli. Daca bugetul nu se voteaza in timp util, puterea executiva va indestula serviciile publice, dupa bugetul anului precedent, fara a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul care a fost votat.
Art. 115. – Controlul preventiv si cel de gestiune al tuturor veniturilor si cheltuelilor Statului se va exercita de Curtea de conturi, care supune in fiecare an Adunarii deputatilor raportul general rezumand conturile de gestiune ale bugetului trecut, semnaland totdeodata neregulile savarsite de ministri in aplicarea bugetului. Regularea definitva a socotelilor trebuie sa fie prezentata Adunarii deputatilor cel mai tarziu in termen de doi ani de la incheierea fiecarui exercitiu.
Art. 116. – Pentru toata Romania este o singura Curte de conturi.
Art. 117. – Toate fondurile provenite din Case speciale, si de cari guvernul dispune sub diferite titluri, trebuie sa fie cuprinse in bugetul general al veniturilor Statului.
Art. 118. – Legile financiare se publica in Monitorul Oficial ca si celelalte legi si regulamente de administratiune publica.
[modifică] TITLUL V. – Despre puterea armata
Art. 119. – Tot Romanul, fara deosebire de origine etnica, de limba sau de religie, face parte din unul din elementele puterii armate, conform legilor speciale. Puterea armata se compune din : armata activa cu cadrele ei permanente, rezerva ei si militiile.
Art. 120. – Gradele, decoratiunile si pensiunile militarilor nu se pot lua decat numai in virtutea unei sentinte judecatoresti si in cazurile determinate de legi.
Art. 121 . – Contingentul armatei se voteaza pentru fiecare an de ambele Corpurile legiuitoare.
Art. 122. – Se va infiinta un Consiliu superior al apararii tarii, care va ingriji, in mod permanent, de masurile necesare pentru organizarea apararii nationale.
Art. 123. – Nici o trupa armata straina nu poate fi admisa in serviciul statului, nici nu poate intra sau trece pe teritoriul Romaniei, decat in puterea unei anumite legi.
[modifică] TITLUL VI. – Dispozitiuni generale
Art. 124. – Culorile drapelului Romaniei sunt : Albastru, Galben si Rosu, asezate vertical.
Art. 125. – Resedinta guvernului este in Capitala tarii.
Art. 126. – Limba romaneasca este limba oficiala a Statului roman.
Art. 127. – Nici un juramant nu se poate impune cuiva decat in puterea unei legi, care hotaraste si formula lui.
Art. 128. – Constitutiunea de fata nu poate fi suspendata, nici in total, nici in parte. In caz de pericol de stat, se poate prin lege institui starea de asediu generala sau partiala.
[modifică] TITLUL VII. – Despre revizuirea Constitutiunii
Art. 129. – Constitutiunea poate fi revizuita in total sau in parte din initiativa Regelui sau oricarei din Adunarile legiuitoare. In urma acestei initiative ambele Adunari, intrunite separat, se vor rosti cu majoritatea absoluta, daca este locul ca dispozitiunile constitutionale sa fie revizuite. Indata ce necesitatea revizuirii a fost admisa, ambele Corpuri legiuitoare aleg din sanul lor o comisiune mixta, care va propune textele din Constitutiuni ce urmeaza a fi supuse revizuirii. Dupa ce raportul acestei comisiuni va fi citit in fiecare adunare, de doua ori in interval de cincisprezece zile, ambele Adunnari intrunite la un loc, sub presedintia celui mai in varsta dintre presedinti, in prezenta a cel putin doua treimi din totalitea membirlor ce le compun, cu majoritatea de doua trimi, stabilesc in mod definitv cari anume articole vor fi supuse revizuirii. In urma acestui vot Adunarile sunt de drept dizolvate si se va convoca corpul electoral in termneul prescris de Constitutiune.
Art. 130. – Adunarile cele noi proced in acord cu Regele la modificarea punctelor supuse revizuirii. In aces caz Adunarile nu pot delibera daca cel putin doua treimi ale membrilor din care se compun nu sunt prezenti si nici o schimbare nu se poate adopta daca nu va intruni cel putin doua treimi ale voturilor. Adunarile alese pentru revizuirea Constitutiunii au o durata constitutionala obisnuita si, in afara de modificarea Constitutiunii,ele functionezaza si ca Adunari legiuitoare ordinare. Daca adunarile de revizuire nu-si pot indeplini misiunea, noile Adunari vor avea acelas caracter.
[modifică] TITLUL VIII. – Dispozitiuni tranzitorii si suplimentare
Art. 1 31 . – Sunt si roman cu caracter constitutional dispozitiunile din legile agrare privitoare la pamanturile cultivabile,padurile si baltile expropriabile in totul sau in parte, la starea lor juridica, la subsol, la pretuire, la modul de plata, etc. asa precum sunt formulate in articolele de mai jos ale fiecareia din legile agrare si cari articole, in intregul lor fac parte integranta din prezenta Constitutiune si ca atare nu se pot modifica decat cu formele prevazute pentru revizuirea Constitutiunii, si anume : a) Art. 1 (unu) alin. II, Art. 2 (doi), 3 (tri) alin. I, Art. 4 (patru), 6(sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 1 0 (zece), 1 3 (treisprezece), 1 4(patrusprezece), 1 6 (sasesprezece), 1 8 optsprezece), 21 (douazeci si unu), 23 (douazeci si trei), 32 (treizeci si doi), 36 (trezeic si sase) si 69(sasezeci si noua) din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea (vechiul Regat) din 17 Iulie 1921; b) Art. 2 (doi), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unsprezece), 12 (doisprezece), 13 (treisprezece), 1 6 (sasesprezece), 45 (patruzeci si cinci), 46 (patruzeci si sase), 47 (patruzeci si sapte), 48 (patruzeci si opt), 49 (patruzeci si noua), 50 (cincizeci) si 53 (cincizeci si trei), din legea pentru reforma agrara din Basarabia din 13 martie 1920; c)Art. 3 (trei), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unsprezece), 12 (doisprezece), 13(treisprezece) 14 (patrusprezece), 16 (saseprezece), 18 (optsprezece), 22 (douazeci si doi), 24 (douazeci si patru), 32(treizeci si doi), 50 (cincizeci) si 85 (optzeci si cinci), din legea pentrureforma agrara din Transilvania, Banat, Crisana siMaramures din 30 Iulie 1921 ; d) Art. 2 (doi), 3 (trei), 4 (patru), 5 cinci), punctu a alin. 1 , Art. 6 (sase), 7 (sapte), 9 (noua), 1 0 (zece), 1 2 (doiseprezece), 1 3 (treisprezece), 29 (douazeci si noua), 31 (treizeci si unu) si 55 (cincizeci si cinci), din legea pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921 .
Art. 132. – In scop de a satisface trebuintele normale de lemne de foc si constructie ale populatiei rurale din vechiul Regat,Basarabia si Bucovina, Statul e dator ca din padurile sale din campie, deal sau munte sa se destine suprafetele necesare inacest scop. In vechiul Regat si in Bucovina, acolo unde Statul nu ar avea paduri, intr’o raza de douazeci kilometri de centrul comunei,pentru satisfacerea trebuintelor mai sus aratate, el prin derogare dela Art. 7 lit. C si Art. 8 lit. a, b si c din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea, din 17 Iulie 1921 si dela Art. 5, puntul a, alin. IV si dela Art. 6 si 7 din legea pentru reforma agrara din Bucovina si 30 Iulie 1921 ; va putea expropria din padurile persoanelor juridica, fie publice, fie private, cari s’ar afla in aceasta raza si numai in lipsa acestora, va expropria proportional din padurile tuturor proprietarilor particulari, aflate in aceasta raza, insa numai in limita acestor trebuinte si in toate cazurile cu respectul unei suprafete intangibile de una suta hectare de fiecare proprietate. Contractele de vanzare spre exploatare a padurilor expropriabile care vor fi in vigoare in momentul exxproprierii, se vor respecta. Padurile astfel expropriate raman in proprietatea Statului si se vor administra si exploata de dansul spre a satisface potrivit legii si in prima linie nevoile de mai sus. Exproprierea acestor paduri se va face cu drapta si prealabila despagubire fixata de justitie. Modul de expropriere va fi regulat prin lege speciala.
Art. 133. – Se ratifica decretele legi : No. 3902 din 29 Decemvrie 1 91 8, publicat in Monitorul Oficial No. 223 din 30 Decemvrie 1 91 8, privitor la acordarea drepturilor cetatenesti; No. 2085 din 22 mai 1 91 9, publicat in Monitorul Oficial No.33 din 28 mai 1 91 9 si No. 3468 din 1 2 August 1 91 9 publicat in Monitorul Oficial No. 93 din 13 August 1919, privitoare la incetatenirea evreilor cari locuiau in vechiul Regat. Deasemenea se ratifica si toate decretele-legi de incetatenire individuala cari s’au facut inaitnea decretelor specificiate mai sus. Evreii, locuitori din vechiul Regat, cari nu-si vor fi regulat incetatenirea in termenul prevazut de decretul lege No. 3464 din 12 August 1 91 9, vor putea face declaratiunile de incetatenire conform decretului-lege No 2.085 din 22 mai 1919, in termen de trei luni dela promulgarea acestei Constitutiuni.
Art. 134. – Pana la facerea unei legi de organizarea Consiliului legislativ prevazut in aceasta Constitutiune, prezentarea proectelor de legi inaintea Corpurilor legiuitoare va continua sa se faca in conformitate cu legile si regulamentele azi invigoare.
Art. 135. – Pana la promulgarea legii speciale bazata pe principiile din prezenta Constitutiune, legile relative la organizare si judecarea contenciosului administrativ roman in vigoare.
Art. 136. – O lege speciala va fixa lista civila a intaiului Rege al Romaniei intregite.
Art. 137. – Se vor revizui toate condicile si legile existente in diferitele parti ale Statului roman spre a se pune in armonie cu Constitutiunea de fata si asigura unitatea legislativa. Pana atunci ele raman in vigoare. Din ziua promulgarii Constitutiunii, sunt desfiintate acele dispozitiuni din legi, decrete, regulamente si orice alte acte contrarii celor inscrise in prezenta Constitutiune.
Art. 138. – Actualele Adunari nationale dupa promulgarea prezentei Constitutiuni pot functiona pana la expirarea mandatului lor legal. In acest timp ele vor trebui sa faca pe baza principiilor din aceasta Constitutiune, legea electorala. Pana la facerea acestei legi, decretele-legi electorale raman in vigoare.