Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör

Zi: 17 iunie 2007

Constituţia României din 1923

Sursa.
Textul integral:

TITLUL I. – Despre Teritoriul României.

Art. 1. – Regatul României este un Stat naţional unitar şi indivizibil.

Art. 2. – Teritoriul României este nealineabil. Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decît în virtutea unei legi.

Art. 3. – Teritoriul României nu se poate coloniza cu populaţie de origine străină.

Art. 4. – Teritoriul României din punct de vedere administrativ se împarte în judeţe, judeţele în comune. Numărul, întinderea şi subdiviziunile lor teritoriale se vor stabili după formele prevăzute în legile de organizare administrativă.

TITLUL II. – Despre Drepturile Românilor.

Art. 5. – Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea presei, de libertatea întrunilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite prin legi.

Art. 6. – Constituţia de faţă şi celelalte legi relative la drepturile politice determină care sunt,deosebit de calitatea de Român, condiţiile necesare pentru exercitarea acestor drepturi. Legi speciale, votate, cu majoritate de două treimi, vor determina condiţiile sub care femeile pot avea exerciţiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalităţi a celor două sexe.

Art. 7. – Deosebirea de credinţe religioase şi confesiuni; de origine etnică şi de limbă, nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturile civile şi a le execita. Numai naturalizarea aseamănă pe străin cu Românul pentru exercitarea drepturilor politice. Naturalizarea se acordă în mod individual de Consiliul de Miniştri; în urma constatării unei comisii; compusă din: primul-preşedinte şi preşedinţii Curţii de Apel din Capitala Ţării, că solicitantul îndeplineşte condiţiile legale. O lege specială va determina condiţiile şi procedura prin care străinii dobândesc naturalizarea. Naturalizarea nu are efect retroactiv. Soţia şi copiii minori profită, în condiţiile prevăzute de lege, de naturalizarea soţului sau tatălui.

Art. 8. – Nu se admite in Stat nici o deosebire de naştere sau de clase sociale. Toţi Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, sunt egali înaintea legii şi datori a contribui fără deosebire la dările şi sarcinile publice. Numai ei sunt admisibili în funcţiile şi demnităţile publice, civile şi militare. Legi speciale vor determina Statutul funcţionarilor publici. Străinii nu pot fi admişi în funcţiile publice decât în cazuri excepţionale şi anume statornicite de legi.

Art. 9. – Toţi străinii aflaţi pe pământul României se bucură de protecţia dată de legi persoanelor şi averilor în general.

Art. 10. – Toate privilegiile de orice natură, scutirile, monopolurile de clasă sunt oprite pentru totdeauna în Statul Român. Titulurile de nobleţe sunt şi rămân neadmise în Statul Român. Decoraţiile străine se vor purta de români numai cu autorizarea Regelui.

Art. 11 . – Libertatea individuală este garantată. Nimeni nu poate fi deţinut sau arestat decât în puterea unui mandat judecătoresc motivat care trebue sa-i fie comunicat în momentul arestării sau cel mai târziu în 24 ore după deţinere sau arestare. În caz de vină vădită, deţinerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite în 24 ore şi i se va comunica conform aliniatului precedent.

Art. 12. – Nimeni nu poate fi sustras în contra voinţei sale de la judecătorii ce-i dă legea.

Art. 13. – Domiciliul este inviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autorităţile competente, în cazurile anume prevăzute de lege şi potrivit formelor de ea prescrise.

Art. 14. – Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată, nici aplicată decât în puterea unei legi.

Art. 15. – Nici o lege nu poate infiinţa pedeapsa confiscării averilor.

Art. 16. – Pedeapsa cu moartea nu se va putea reînfiinţa în afară de cazurile prevăzute în codul penal militar în timp de război.

Art. 17. – Proprietatea de orice natură precum şi creanţele asupra Statului sunt garantate. Autoritatea publică, pe baza unei legi, este în drept a se folosi, în scop de lucrări de interes obştesc, de subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, sub obligaţiunea de a desdăuna pagubele aduse suprafeţei, clădirilor şi lucrărilor existente. În lipsă de învoială, despăgubirea se va fixa de justiţie. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publică şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită de justiţie. O lege specială va determina cazurile de utilitate publică, procedura şi modul exproprierii. În afară de expropriere pentru căile de comunicaţie, salubritate publică, apărarea ţării şi lucrări de interes militar, cultural şi acelea impuse de interesele generale directe ale Statului şi administraţiilor publice; celelalte cazuri de utilitate publică vor trebui să fie stabilite prin legi votate cu majoritate de două treimi. Legile existente privitoare la alinierea şi lărgirea străzilor de prin comune precum şi la malurile apelor ce curg prin sau pe lângă ele rămân în vigoare în tot cuprinsul Regatului.

Art. 18. – Numai Românii şi cei naturalizaţi români pot dobândi cu orice titlu şi deţine imobile rurale în România. Străinii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.

Art. 19. – Zăcămintele miniere precum şi bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se exceptează masele de roci comunecarierele de materiale de construcţie şi depozitele de turbă, fără prejudiciul drepturilor dobândite de Stat pe baza legilor anterioare. O lege specială a minelor va determina normele şi condiţiile de punere în valoare a acestor bunuri, va fixa redeventa proprietarului suprafeţei şi va arăta tot deodată putinţă şi măsura în care aceştia vor participa la exploatarea acestor bogăţii.

Se va ţine seama de drepturile câştigate, întrucât ele corespund unei valorificări a subsolului şi după distincţiile ce se vor face în legea specială. Concesiunile miniere de exploatare, instituite sau date, conform legilor azi în vigoare, se vor respecta pe durata pentru care s-aacordat, iar exploatarile miniere existente facute de proprietari numai cat timp le vor exploata. Nu se vor putea face concesiuni perpetue. Totate concesiunile si exploatarile prevazute in aliniatul precedent vor trebui insa sa se conformeze regulelor ce se vor stabili prin lege, care va prevedea si maximum de durata al acelor concesiuni si exploatari si care nu va trece de cincizeci de ani dela promulgarea acestei Constitutii.

Art. 20. – Caile de comunicatie, spatiul atmosferic si apele navigabile si flotabile sunt de domeniul public.Sunt bunuri publice apele ce pot produce forta motrica si acele ce pot fi folosite in interes obstesc. Drepturile castigate se vor respecta sau se vor rascumpara prin expropriere pentru caz de utilitate publica, dupa o dreapta si prealabila despagubire. Legi speciale vor determina limita in care toate drepturile de mai sus vor putea fi lasate in folosinta proprietarilor, modalitatile exploatarii, precum si despagubirile cuvenite pentru utilizarea suprafetei si pentru instalatiile in fiinta.

Art. 21 . – Toti factorii productiunii se bucura de o egala ocrotire. Statul poate interveni prin legi, in raporturile dintre acesti factori pentru a preveni conflicte economice sau sociale. Libertatea muncii va fi aparata. Legea va regula asigurarea sociala a muncitorilor, in caz de boala, accidente si altele.

Art. 22. – Libertatea constiintei este absoluta. Statul garanteaza tuturor cultelor o deopotriva libertate si protectiune, intrucat execitiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri si legile de organizare ale Statului. Biserica crestina ortodoxa si cea greco-catolica sunt biserici romanesti. Biserica ortodoxa romana fiind religia marei majoritati a Romanilor, este biserica dominanta in Statul Roman; iar cea greco-catolica are intaietatea fata de celelalte culte. Biserica ortodoxa romana este si ramane neatarnata de orice chiriachie straina, pastrandu-si insa unitatea cu Biserica ecumenica a Rasaritului in privinta dogmelor. In tot regatul Romaniei, biserica crestina ortodoxa va avea o organizatie unitara cu participarea tuturor elementelor ei constitutive, clerici si mireni. O lege speciala va statornici principiile fundamentale ale acestei organizatii unitare, precum si modalitatea dupa care Biserica isi va reglementa, conduce si administra, prin organele sale proprii si sub controlul Statului; chestiunile sale religiose, culturale, fundationale si epitropesti. Chestiunile spirituale si canonice ale Bisericii ortodoxe romane se vor regula de o singura autoritate sinodala cenntrala. Mitropolitii si episcopii Bisericii ortodoxe romane se vor alege potrivit unei singure legi speciale. Raporturile dintre diferitele culte si Stat se vor stabili prin lege.

Art. 23. – Actele starii civile sunt de atributia legii civile.

Art. 24. – Invatamantul este liber in conditiunile stabilite prin legile speciale si intru cat nu va fi contrar bunelor moravuri si ordinei publice. Invatamantul primar este obligator. In scolile Statului acest invatamant se va da gratuit. Statul, judetele si comunele vor da ajutoare si inlesniri elevilor lipsiti de mijloace, in toate gradele invatamantului in masura si modalitatile prevazute de lege.

Art. 25. – Constitutiunea garanteaza tuturor libertatea de a comunica si publica ideile si opiniunile lor prin grai, prin scris si prin presa, fiecare fiind raspunzator de abuzul acestor libertati in cazurile determinate prin codicele penal, care nici intr-un caz nu va putea restrange dreptul in sine. Nici o lege exceptionala nu se va putea infiinta in aceasta materie. Nici cenzura, nici alta masura preventiva pentru aparitiunea, vinderea sau distributiunea oricarei publicatiuni nu se va putea infiinta. Nu este nevoe de autorizatiunea prealabila a nici unei autoritati pentru aparitiunea oricarei publicatiuni. Nici o cautiune nu se va cere dela ziaristi, scriitori, editori, tipografi si litografi.Presa nu va fi pusa nici odata sub regimul avertismentelor. Nici un ziar sau publicatiune nu va putea fi suspendat sau suprimat. Orice publicatiune periodica de orice natura va trebui sa aiba un director raspunzator. Directorul sau redactorul vor trebui sa se bucure de drepturile civile si politice. Numele directorului si numele redactorului vor fiigura vizibil si permanent in fruntea publicatiunii. Inainte de aparitiunea publicatiunii periodice, proprietarul ei e obligat a declara si inscrie numele sau la tribunalul de comert. Sanctiunile acestor dispozitiuni se vor prevedea prin legi speciale.

Art. 26. – In ce priveste publicatiunile neperiodice, raspunzator de scrierile sale este autorul, in lipsa acestuia editorul ;patronul tipogafiei raspunde cand autorul si editorul nu au fost descoperiti. La publicatiunile periodice, responsabilitatea o au : autorul, directorul sau redactorul in ordinea enumerarii. Proprietarul in toate cazurile este solidar raspunzator de plata despagubirilor civile. Delictele de presa se judeca de jurati, afara de cazurile aci statornicite, cari se vor judeca de tribunalele ordinare, potrivit dreptului comun : a) Delictele ce s’ar comite impotriva suveranilor tarii, Principelui Mostenitor, membrilor Familiei Regale si Dinastiei, Sefilor Statelor straine si reprezentantilor lor ; b) Indemnurile directe la omor si rebiliune, in cazurile cand nu au fost urmate de executiune ; c) Calomniile, injuriile, difamatiile aduse particularilor sau functionarilor publici, oricari ar fi, atinsi in viata lor particulara sauin cinstea lor personala. Arestul preventiv in materie de presa este interzis.

Art. 27. – Secretul scrisorilor, telegramelor si al convoribirilor telefonice este neviolabil. O lege speciala va stabili cazurile in cari justitia, in interesul instructiunii penale, va putea face exceptiune la dispozitiunea de fata. Aceeas lege va determina responsabilitea agentilor Statului si a particularilor pentru violarea secretului scrisorilor, telegramelor si conforbirilor telefonice.

Art. 28. – Romanii, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, au dreptul de a se aduna pasnici si fara arme, conformandu-se legilor care reguleaza exercitarea acestui drept pentru a trata tot felul de chestiuni ; intru aceasta nu este trebuinta de autorizare prealabila. Intrunirile sub cerul liber sunt permise, afara de pietele si caile publice. Intrunirile, procesiunile si manifestatiile pe caile si pietele publice sunt supuse legilor politienesti.

Art. 29. – Romanii, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, au dreptul a se asocia, conformandu-se legillor care reguleaza exercitiul acestui drept. Dreptul de libera asociatiune nu implica in sine dreptul de a crea persoane juridice. Conditiunile in cari se acorda personalitatea juridica se vor stabili prin o lege speciala.

Art. 30. – Fiecare are dreptul de a se adresa la autoritatile publice prin petitiuni subscrise de catre una sau mai multe persoane, neputand insa petitiona decat in numele subscrisilor. Numai autoritatile constituite au dreptul de a adresa petitiuni in nume colectiv.

Art. 31 . – Nici o autorizare prealabila nu este necesara pentru a se excercita urmariri contra functionarilor publici pentru faptele administratiunii lor de partile vatamate, ramanand insa neatinse regulile speciale statornicite in privinta ministrilor. Cazurile si modul urmaririi se vor regula prin anume lege. Dispozitiuni speciale in codicele penal vor determina penalitatile prepuitorilor.

Art. 32. – Nici un Roman, fara autorizarea guvernului, nu poate intra in serviciul unui Stat strain, fara ca insus prin aceasta sa-si piarda cetatenia. Extradare refugiatilor politici este oprita.

[modifică] TITLUL III. – Despre puterile Statului

Art. 33. – Toate puterile Statului emana dela natiune, care nu le poate exercita decat numai prin delegatiuni si dupa principiile si regulile asezate in Constitutiunea de fata.

Art. 34. – Puterea legislativa se exercita colectiv de catre Rege si Reprezentatiunea nationala. Reprezentatiunea nationala se imparte in doua Adunari : Senatul si Adunarea deputatilor. Orice lege cere invoirea a cator trele ramuri ale puterii legiuitoare. Nici o lege nu poate fi supusa sanctiunii regale decat dupa ce se va fi discutat si votat liber de majoritatea ambelor Adunari.

Art. 35. – Initiativa legilor este data fiecareia din cele trei ramuri ale puterii legislative. Totus orice lege relativa la veniturile si cheltuelile Statului sau la contingentul armatei trebuie sa fie votata mai intai de Adunarea deputatilor.

Art. 36. – Interpretatiunea legilor cu drept de autoritatee se face numai de puterea legiuitoare.

Art. 37. – Promulgarea legilor, votate de ambele Adunari; se va face prin ingrijirea ministerului justitiei, care va pastra unul din originalele legilor votate, iar al doilea original se pastreaza de Arhivele Statului. Ministerul justitiei este si pastratorul marelui Sigiliu al Statului. In fiecare an ministerul justitiei va publica colectiunea legilor si regulamentelor, in care legile vor fi inserate putand numarul de ordine dupa data promulgarii.

Art. 38. – Nici o lege, nici un regulament de administratiune generala, judeteana sau comunala nu pot fi indatoritoare decat dupa ce se publica in chipul hotarat de lege.

Art. 39. – Puterea executiva este incredintata Regelui, care o exercita in modul regulat prin Constitutiune.

Art. 40. – Puterea judecatoreasca se execita de organele ei. Hotaririle lor se pronunta in virtutea legii si se executa in numele Regelui.

Art. 41 . – Interesele exclusiv judetene sau comunale se reguleaza de catre consiliile judetene sau comunale, dupa principiile asezate prin Constitutiune si prin legi speciale.

[modifică] CAPITOLUL I. – Despre reprezentare nationala.

Art. 42. – Membrii Adunarilor reprezinta natiunea.

Art. 43. – Sedintele Adunarilor sunt publice. Regulamentele lor fixeaza cazurile si modul in care aceste sedinte pot fi declarate secrete.

Art. 44. – Fiecare din Adunari verifica titlurile membrilor sai si judeca contestatiunile ce se ridica in aceasta privinta. Nici o alegere nu poate fi invalidata decat cu doua treimi din numarul membrilor prezenti.

Art. 45. – Nimeni nu poate fi totdeodata membru al uneia si al celeilalte Adunari;

Art. 46. – Deputatii si senatorii numiti de puterea executiva intr’o functiune salariata, pe care o primesc, pierd deplin drept mandatul lor de reprezentanti ai natiunii. Aceasta dispozitiune nu se aplica ministrilor si subsecretarilor de Stat.Legea electorala determina incompatibilitatile.

Art. 47. – La inceputul fiecarei legislaturi si a fiecarei sesiuni ordinare, Adunarea deputatilor si Senatul aleg din sanul lor pe presedintele, vicepresedintii si membrii birourilor, potrivit regulamentelor interioare.

Art. 48. – Orice hotarire se ia cu majoritatea absoluta a voturilor, afara de cazurile cand prin Constitutiune, legi sau regulamentele Corpurilor legiuitoare se cere un numar superior de voturi. In caz de paritate a voturilor, propunerea in deliberare este respinsa. Adunarile tin sedinte cu jumatate plus unul din numarul membrilor inscrisi in apelul nominal.

Art. 49. – Voturile se dau prin ridicare si sedere, prin viu graiu sau prin scrutin secret. Un proect de lege nu poate fi adoptat decat dupa ce s’a votat articol cu articol.

Art. 50. – Fiecare din Adunari are dreptul de ancheta.

Art. 51 . Adunarile au dreptul de a amenda si de a desparti in mai multe parti articolele si amendamentele propuse.

Art. 52. – Fiecare membru al Adunarilor are dreptul a adresa ministrilor interpelari; la care acestia sunt obligati a raspunde in termenul prevazut de regulament.

Art. 53. – Oricine are dreptul a adresa petitiuni Adunarilor prin mijlocirea biroului sau unuia din membrii sai. Fiecare din Adunari are dreptul a trimite ministrilor petitiunile ce-i sunt adresate. Ministrii sunt datori a da explicatiuni asupra cuprinderii lor ori de cate ori Adunarea o cere.

Art. 54. – Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunari nu poate fi urmarit sau prigonit pentru opiniunile si voturile emise de dansul in cursul exercitiului mandatului sau.

Art. 55. – Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunari nu poate in timpul sesiunii, sa fie nici urmarit, nici arestat in materie de represiune, decat cu autorizarea Adunarii din care face parte, afara de cazul de flagrant delict. Daca a fost arestat preventiv sau urmarit in timpul cand sesiunea era inchisa, urmarirea sau arestarea trebuesc supuse aprobarii Adunarii din care face parte, indata dupa deschiderea sesiunii Corpurilor legiuitoare. Detentiunea sau urmarirea unui membru al uneia sau celeilalte Adunari este suspendata in timpul sesiunii; daca Adunarea o cere.

Art. 56. – Fiecare Adunare determina, prin regulamentul sau, modul dupa care ea isi exercita atributiunile.

Art. 57. – Fiecare din Adunari delibereaza si ia hotariri separat, afara de cazurile anume specificate in Constitutiunea de fata.

Art. 58. Orice intrunire a unuia din Corpurile legiuitoare in fara de timpul sesiunii celuilalt este nula de drept.

Art. 59. – Fiecare din ambele Adunari are dreptul exclusiv de a execita propria sa politie prin presedintele ei, care singur, dupa incuviintarea Adunarii, poate da ordin gardei de serviciu.

Art. 60. – Nici o putere armata nu se poate pune la usile sau in jurul uneia sau alteia din Adunari fara invoirea ei.

Art. 61 . – Legea electorala stabileste toate conditiunile cerute pentru a fi alegator la Adunarea deputatilor si la Senat, incapacitatile si nedemnitatile precum si procedura electorala.

Art. 62. – Membrii ambelor Corpuri legiuitoare sunt alesi pentru patru ani.

Art. 63. – Diurnele deputatilor si senatorilor se stabilesc prin lege.

[modifică] SECTIUNEA I. – Despre adunarea deputatilor.

Art. 64. – Adunarea Deputatilor se compune din deputati alesi de cetatenii Romani majori, prin vot universal, egal, direct obligator si secret pe baza reprezentarii minoritatii.

Art. 64. – Alegerea deputatilor se face pe circumscriptii electorale. Circumscriptia electorala nu poate fi mai mare decat un judet. Legea electorala stabileste numarul deputatilor de ales in fiecare circumcriptie proportional cu populatia.

Art. 66. – Spre a fi eligibil la Adunarea deputatilor se cere: a) A fi cetatean roman; b) A avea execitiul drepturilor civile si politice; c) A avea varsta de douazeci si cinci de ani impliniti; d) A avea domiciliul in Romania. Legea electorala va determina incapacitatile.

[modifică] SECTIUNEA II. – Despre Senat.

Art. 67. – Senatul se comune din senatori alesi si senatori de drept.

Art. 68. – Toti cetatenii Romani dela vasta de 40 ani impliniti aleg, pe circumcriptii electorale care nu pot fi mai mari decat judetul, prin vot obligator, egal, direct si secret, un numar de senatori. Numarul senatorilor de ales in fiecare circumscriptie, care nu poate fi mai mare decat un judet, se stabileste de legea electorala, proportional cu populatia.

Art. 69. – Membrii alesi in consiliile judetene si membrii alesi in consiliile comunale urbane si rurale, intruniti intr-un singur colegiu, aleg, prin vot obligator, egal, direct si secret, cate un senator de fiecare judet.

Art. 70. – Membrii camerelor de comert, de industrie, de munca si de agricultura, intruniti in colegii separate, aleg din sanul lor cate un senator de fiecare circumscriptie electorala. Aceste circumscriptii electorale speciale se fixeaza de legea electorala, numarul lor neputand fi mai mare de sase.

Art. 71 . – Fiecare universitate alege din sanul sau, prin votul profesorilor sai, cate un senator.

Art. 72. – Sunt de drept membri ai Senatului, in virtutea Inaltei lor situatiuni in Stat si Biserica: a) Mostenitorul Tronului de la varsta de 1 8 ani impliniti; el insa nu va avea vot deliberativ decat la varsta de 25 ani impliniti; b) Mitropolitii tarii; c) Episcopii eparhioti ai Bisericilor ortodoxe romane si greco-catolice, intrucat vor fi alesi conform legilor tarii; d) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, cate unul din fiecare confesiune, intrucat sunt alesi sau numiti conform legilor tarii si reprezinta un numar de peste 200.000 credinciosi; precum si reprezentantul superior religios al musulmanilor din Regat; e) Presedintele Academiei Romane. Mandatul acestor senatori inceteaza odata cu calitatea sau demnitatea care le atribue dreptul.

Art. 73. – Devin senatori de drept : a) Fostii Presedinti de Consiliu, intru cat vor avea o vechime de patru ani ca Presedinti de Consiliu titulari, si fostii Ministri avand o vechime de cel putin sase ani intr’una sau mai multe guvernari; b) Fostii Presedinti ai Corpurilor Legiuitoare cari vor fi exercitat aceasta demnitate cel putin in cursul a opt sesiuni ordinare; c) Fostii Senatori si Deputati alesi in cel putin zece legislaturi, independent de durata lor; d) Fostii Primi-Presedinti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie cari au ocupat aceasta functiune sau pe aceea de presedinte la Casatie cinci ani; e) Generalii de rezerva si in retragere : 1 ) Cari vor fi exercitat comanda unei armate in fata inamicului, ca titulari, cel putin 3 luni. 2) Cari au indeplinit functiunea de Sef al marelui Stat-Major, sau de inspector general de armata (comandant de armata, in timp de pace, cel putin patru ani. Numarul celor din categoria a doua nu va fi mai mare de patru, luati in ordinea vechimei, la vacante existente; f) Fostii Presedinti ai Adunarilor Nationale din Chisinau, Cernauti si Alba Iulia, cari au declarat Unirea.

Art. 74. – Verificarea indeplinirii conditiunilor senatorilor de drept se face de o comisiune compusa din Presedintii sectiunilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie sub presedintia Primului Presedinte al acestei Inalte Curti. Constatarea se face din Oficiu, la cererea Presedintelui Senatului sau a acelora cari au dreptul. Presedintele Senatului inscrie senatorii de drept pe baza incheierii Comisiunii. Senatul poate discuta si semnala Comisiunii, spre rectificare, erorile constatate in stabilirea drepturilor.

Art. 75. – Spre a fi eligibil la Senat se cere: a) A fi cetatean roman; b) A avea exercitiul drepturilor civile si politice; c) A avea varsta de 40 ani impliniti; d) A avea domiciliul in Romania. e) Aceste conditiuni, afara de varsta, se cer si senatorilor de drept.

[modifică] SECTIUNEA III. – Despre Consiliul legislativ

Art. 76. – Se infiinteaza un Consiliu legislativ, a carui menire este sa ajute in mod consultativ la facerea si coordonarealegilor, emanand fie dela puterea executiva, fie din initiativa parlamentara, cat si la intocmirea regulamentelor generale de aplicarea legilor. Consultarea Consiliului legislativ e obligatorie pentru toate proiectele de legi, afara de cele cari privesc creditele bugetare ; daca insa, intr’un termen fixat de lege, Consiliul legislativ nu-si da avizul sau, Adunarile pot proceda la discutarea si aprobarea proiectelor. O lege speciala va determina organizarea si modul de functionare a Consiliului legislativ.

[modifică] CAPITOLUL II. – Despre Rege si ministri.

[modifică] SECTIUNEA I – Despre Rege.

Art. 77. – Puterile constitutionale ale Regelui sunt ereditare in linie coboritoare directa si legitima a Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu exclusiunea perpetua a femeilor si coboritorilor lor. Coboritorii Majestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului.

Art. 78. – In lipsa de coboritori in linie barbateasca ai Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in varsta dintre fratii sai sau coboritorilor acestora, dupa regulele statornicite in articolul predecent. Daca nici unul din fratii sau coboritorii lor nu s’ar mai gasi in viata sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul sau dintr’o dinastie suverana din Europa cu primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa de Art. 79. Daca nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul ramane vacant.

Art. 79. – La caz de vacanta a Tronului, Ambele Adunari se intrunesc de indata intr’o singura Adunare, chiar fara convocare, si cel mai tarziu pana in opt zile dela intrunirea lor, aleg un Rege dintr’o dinastie suverana din Europa occidentala.

Prezenta a trei patrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunari si majoritatea de doua treimi a membrilor prezenti este necesara pentru a se putea procede la aceasta alegere. La caz cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus prescris, atunci in a noua zi, la amiazi, Adunarile intrunite vor pasi la alegere oricare ar fi numarul membrilor prezenti si cu majoritatea absoluta a voturilor. Daca Adunarile s’ar afla dizolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator. In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o locotenenta regala, compusa din trei persoane, care va execita puterile regale pana la suirea Regelui pe Tron. In toate cazurile aratate mai sus, votul va fi secret.

Art. 80. – La moartea Regelui, Adunarile se intrunesc chiar fara convocare cel mai tarziu zece zile dupa declararea mortii. Daca din intamplare ele au fost dizolvate mai inainte si convocarea lor a fost hotarita in actul de dizolvare pentru o epoca in urma celor zece zile, atunci Adunarile cele vechi se aduna pana la intrunirea acelora cari au a le inlocui.

Art. 81 . – Dela data mortii Regelui si pana la depunerea juramantului a succesorului sau la Tron, puterile constitutionale ale Regelui sunt exercitate, in numele poporului, de ministri, intruniti in consiliu si sub a lor responsabilitate.

Art. 82. – Regele este major la varsta de optsprezece ani impliniti. La suirea sa pe Tron, el va depune mai intaiu in sanul Adunarilor intrunite urmatorul juramant: „Jur a pazi Constitutiunea si legile poporului roman, a mentine drepturile lui nationale si integritatea teritoriului”.

Art. 83. – Regele, in viata fiind, poate numi o regenta, compusa din trei persoane, care, dupa moartea Regelui, sa execite puterile regale in timpul minoritatii succesorului Tronului. Aceasta numire se va face cu primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa la Art. 79 din Constitutiunea de fata. Regenta va exercita totdeaodata si tutela succesorului Tronului in timpul minoritatii lui. Daca, la moartea Regeului, Regenta s’ar gasi numita si succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari intrunite vor numi o regenta, procedand dupa toate formele prescrise la Art. 79 din Constitutiunea de fata. Membrii Regentei nu intra in functiune decat dupa ce vor fi depus solemn inaintea ambelor Adunari intrunite juramantul prescris prin Art. 82 din Constitutiunea de fata.

Art. 84. – Daca Regele se afla in imposibilitatea de a domni, ministrii, dupa ce au constatat legalmente aceasta imposibilitate, convoaca indata Adunarile. Acestea aleg Regenta, care va forma si tutela.

Art. 85. – Nici o modificare nu se poate face Constitutiunii in timpul Regentei.

Art. 86. – Regele nu va putea fi totdeodata si seful unui alt Stat fara consimtimantul Adunarilor. Nici una din Adunari nu poate delibera asupra acestui obiect daca nu vor fi prezenti cel putin doua treimi din membrii cari le compun, si hotarirea nu se va putea lua dacat cu doua treimi din voturile membilor de fata.

Art. 87. – Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii lui sunt raspunzatori. Nici un act al Regeului nu poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devineraspunzator de acel act.

Art. 88. – Regele numeste si revoaca pe ministrii sai. El sanctioneaza si promulga legile. El poate refuza sanctiunea sa. El are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele, in materii criminale, afarade ceeace se statorniceste in privinta ministrilor. El nu poate suspenda cursul urmaririi sau al judecatii, nici a interveni prin nici un mod in administratia justitiei. El numeste sau confirma in functiunile publice potrivit legilor. El nu poate crea o nuoa functiune fara o lege speciala. El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fara sa poata vreodata modifica sau suspenda legile si nu poate scuti pe nimeni de executarea lor. El este capul puterii armate. El confera gradele militare in conformitate cu legea. El va conferi decoratiunile romane conform unei legi speciale. El are dreptul de a bate moneda conform unei anumite legi. El incheie cu Statele straine conventiunile necesare pentru comert, navigatiune si alte asemenea ; insa pentru ca aceste acte sa aiba autoritate indatoritoare, treuie mai intaiu a fi supuse Puterii legislative si aprobate de ea.

Art. 89. – Legea fixeaza lista civila pentru durata fiecarei Domnii.

Art. 90. – La 1 5 octomvrie a fiecarui an, Adunarea deputatilor si Senatul se intrunesc fara convocare, daca Regele nu le-a convocat mai inainte. Durata fiecarei sesiuni este de cinci luni. Regele deschide sesiunea prin un Mesaj la care Adunarile fac raspunsurile lor. Regele pronunta inchiderea sesiunii. El are dreptul de a dizolva ambele Adunari deodata sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebue sa contina convocarea alegatorilor pana in doua luni de zile si a Adunarilor pana in trei luni. Regele poate amana Adunarile; oricum amanarea nu poate depasi termenul de o luna, nici a fi reinoita in aceeas sesiune fara consimtamantul Adunarilor.

Art. 91 . Regele nu are alte puteri decat acele date prin Constitutiune.

[modifică] CAPITOLUL III. – Despre ministri.

Art. 92. – Guvernul exercita puterea executiva in numele Regelui, in modul stabilit prin Constitutiune.

Art. 93. – Ministrii intruniti alcatuesc Consiliul de Ministri, care este prezidat, cu TITLUL de presedinte al Consiliiului de Ministri, de acela care a fost insarcinat de Rege cu formarea guvernului. Departamentele ministeriale si subsecretariatele de Stat nu se pot infiinta si desfiinta decat prin legi.

Art. 94. – Nu poate fi ministru decat cel care este roman sau cel care a dobandit naturalizarea.

Art. 95. – Nici un membru al Familiei Regale nu poate fi Ministru.

Art. 96. – Daca Ministrii nu ar fi membri ai Adunarilor, ei pot lua parte la desbaterea legilor, fara a avea insa, si dreptul de a vota. La desbaterile Adunarilor prezenta cel putin a unui ministru e necesara. Adunarile pot exige prezenta ministrilor la deliberatiunilor lor.

Art. 97. – In nici un caz ordinul verbal sau in scris al Regelui nu poate apara pe ministru de raspundere.

Art. 98. – Fiecare din ambele Adunari, precum si Regele au dreptul de a cere urmarirea ministrilor si a-i trimite inaintea inaltei Curti de Casatie si Justitiei, care singura, in sectiuni unite, este in drept a-i judeca, afara de cele ce se vor statornici prin legi in ceeace priveste exercitiul actiunii civile a partii vatamate si in ceeace priveste crimele si delictele comise de ministri afara de exercitiul functiunii lor. Punerea sub urmarire a ministrilor de catre Corpurile legiuitoare nu se poate rosti decat prin majoritate de doua trreimi a membrilor de fata. Instructiunea se va face de o comisiune a inaltei Curti de Casatie, compusa din cinci membri trasi la sorti in sectiuni unite. Aceasta comisiune are si puterea de a califica faptele si de a decide sau nu urmarirea. Acuzarea, inaintea inaltei Curti de casatie si justitie, se va sustine prin ministerul public. Legea responsabilitatii ministeriale determina cazurile de raspundere aplicabile ministrilor.

Art. 99. – Orice parte vatamata de un decret sau o dispozitiune semnata sau contrasemnata de un ministru care violeaza un text expres al Constitutiunii sau al unei legi, poate cere Statului, in conformitate cu dreptul comun, despagubiri banesti pentru prejudiciul cauzat. Fie in cursul judecatii, fie dupa pronuntarea hotaririi, minitrul poate fi chemat, dupa cererea Statului, in urma votului unuia din Corpurile legiuitoare, inaintea instantelor ordinare, la raspundere civila pentru dauna pretinsa sau suferita de Stat. Actul ilegal al ministrului nu descarca de raspundere solidara pe functionarul care a contrasemnat, decat in cazul cand acesta a atras atentia Ministrului, in scris.

Art. 100. – Se vor putea infiinta Subsecretariate de Stat. Subsecretarii de Stat vor putea lua parte la desbaterile Corpurilor legiuitoare sub responsabilitatea ministrilor.

[modifică] CAPITOLUL IV.

Art. 101 . – Nici o jurisdictiune nu se poate infiinta decat numai in puterea unei anume legi. Comisiuni si tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire si sub nici un fel de cuvant in vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau in vederea judecarii unor anume persoane.

Art. 102. – Pentru intregul Stat Roman este o singura Curte de Casatie si justitie.

Art. 103. – Numai Curtea de Casatie in sectiuni unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si a declara inaplicabile pe acelea cari sunt contrarii Constitutiunii. Judecata asupra inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat. Curtea de Casatie se va rosti ca si in trecut asupra conflictelor de atributiuni. Dreptul de recurs in casare este de ordin constitutional.

Art. 104. – Judecatorii sunt inamovibili in conditiunile speciale pe cari legea le va fixa.

Art. 105. – Juriul este statornicit in toate materiile criminale si pentru delictele politice si de presa, afara de cazurile statornicite prin Constitutiunea de fata. Actiunea pentru daune-interese rezultand din fapte si delicte de presa nu se poate intenta decat inaintea aceleiasi jurisdictiuni de competenta careia este delictul.

Art. 106. – Justitia militara se organizeaza prin osebita lege.

Art. 107. – Autoritati speciale de orice fel cu atributiuni de contencios administrativ, nu se pot infiinta.Contenciosul administrativ este in caderea puterii judecatoresti, potrivit legii speciale. Cel vatamat in drepturile sale, fie print-un act administrativ de autoritate, fie printr-un act de gestiune facut cu calcarea legilor si a regulamentelor, fie prin reavointa a autoritatilor administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, poate face cerere la instantele judecatoresti pentru recunoasterea dreptului sau. Organele puterii judiciare judeca daca actul este ilegal, il pot anula sau pot pronunta daune civile pana la data restabilirii dreptului vatamat, avand si caderea de a judeca si cererea de despagubire, fie contra autoritatii administrative chemate in judecata, fie contra functionarului vinovat. Puterea judecatoreasca nu are caderea de a judeca actele de guvernamant, precum si acelea de comandament cu caracter militar.

[modifică] CAPITOLUL V.

Despre institutiunile judetene si comunale.

Art. 108. – Institutiunile judetene si comunale sunt regulate de legi. Aceste legi vor avea de baza descentralizarea administrativa. Membrii consiliilor judetene si consiliilor comunale sunt alesi de catre cetatenii romani prin votul universal, egal, direct, secret, obligatoriu si cu reprezentarea minoritatii, dupa formele prevazute de lege. La acestia se vor putea adauga prin lege si membrii de drept si membrii cooptati. Intre membrii cooptati pot fi si femei majore.

[modifică] TITLUL IV. – Despre finante.

Art. 109. – Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili si percepe decat pe baza unei legi.

Art. 110. – Prin lege se pot crea impozite numai in folosul Statului, judetelor, comunelor si institutiunilor publice cari indeplinesc servicii de Stat.

Art. 111 . – Orice sarcina sau impozit judetean sau comunal nu se poate aseza decat cu invoirea consiliilor judetene sau comunale in limitele stabilite de lege.

Art. 112. – Nu se pot statornici privilegiuri in materii de impozite. Nici o exceptiune sau micsorare de impozit nu se poate statornici decat prin o lege. Monopoluri nu se pot constitui decat prin lege si exclusiv in folosul Statului, judetelor si comunelor.

Art. 113. – Nici un fond pentru pensiuni sau gratificatiuni in sarcina tezaurului public nu se poate, acorda decat in virtutea unei legi.

Art. 114. – In fiecare an adunarea deputatilor incheie socotelile si voteaza bugetul. Toate veniturile sau cheltuelile Statului trebuiesc trecute in buget si in socoteli. Daca bugetul nu se voteaza in timp util, puterea executiva va indestula serviciile publice, dupa bugetul anului precedent, fara a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul care a fost votat.

Art. 115. – Controlul preventiv si cel de gestiune al tuturor veniturilor si cheltuelilor Statului se va exercita de Curtea de conturi, care supune in fiecare an Adunarii deputatilor raportul general rezumand conturile de gestiune ale bugetului trecut, semnaland totdeodata neregulile savarsite de ministri in aplicarea bugetului. Regularea definitva a socotelilor trebuie sa fie prezentata Adunarii deputatilor cel mai tarziu in termen de doi ani de la incheierea fiecarui exercitiu.

Art. 116. – Pentru toata Romania este o singura Curte de conturi.

Art. 117. – Toate fondurile provenite din Case speciale, si de cari guvernul dispune sub diferite titluri, trebuie sa fie cuprinse in bugetul general al veniturilor Statului.

Art. 118. – Legile financiare se publica in Monitorul Oficial ca si celelalte legi si regulamente de administratiune publica.

[modifică] TITLUL V. – Despre puterea armata

Art. 119. – Tot Romanul, fara deosebire de origine etnica, de limba sau de religie, face parte din unul din elementele puterii armate, conform legilor speciale. Puterea armata se compune din : armata activa cu cadrele ei permanente, rezerva ei si militiile.

Art. 120. – Gradele, decoratiunile si pensiunile militarilor nu se pot lua decat numai in virtutea unei sentinte judecatoresti si in cazurile determinate de legi.

Art. 121 . – Contingentul armatei se voteaza pentru fiecare an de ambele Corpurile legiuitoare.

Art. 122. – Se va infiinta un Consiliu superior al apararii tarii, care va ingriji, in mod permanent, de masurile necesare pentru organizarea apararii nationale.

Art. 123. – Nici o trupa armata straina nu poate fi admisa in serviciul statului, nici nu poate intra sau trece pe teritoriul Romaniei, decat in puterea unei anumite legi.

[modifică] TITLUL VI. – Dispozitiuni generale

Art. 124. – Culorile drapelului Romaniei sunt : Albastru, Galben si Rosu, asezate vertical.

Art. 125. – Resedinta guvernului este in Capitala tarii.

Art. 126. – Limba romaneasca este limba oficiala a Statului roman.

Art. 127. – Nici un juramant nu se poate impune cuiva decat in puterea unei legi, care hotaraste si formula lui.

Art. 128. – Constitutiunea de fata nu poate fi suspendata, nici in total, nici in parte. In caz de pericol de stat, se poate prin lege institui starea de asediu generala sau partiala.

[modifică] TITLUL VII. – Despre revizuirea Constitutiunii

Art. 129. – Constitutiunea poate fi revizuita in total sau in parte din initiativa Regelui sau oricarei din Adunarile legiuitoare. In urma acestei initiative ambele Adunari, intrunite separat, se vor rosti cu majoritatea absoluta, daca este locul ca dispozitiunile constitutionale sa fie revizuite. Indata ce necesitatea revizuirii a fost admisa, ambele Corpuri legiuitoare aleg din sanul lor o comisiune mixta, care va propune textele din Constitutiuni ce urmeaza a fi supuse revizuirii. Dupa ce raportul acestei comisiuni va fi citit in fiecare adunare, de doua ori in interval de cincisprezece zile, ambele Adunnari intrunite la un loc, sub presedintia celui mai in varsta dintre presedinti, in prezenta a cel putin doua treimi din totalitea membirlor ce le compun, cu majoritatea de doua trimi, stabilesc in mod definitv cari anume articole vor fi supuse revizuirii. In urma acestui vot Adunarile sunt de drept dizolvate si se va convoca corpul electoral in termneul prescris de Constitutiune.

Art. 130. – Adunarile cele noi proced in acord cu Regele la modificarea punctelor supuse revizuirii. In aces caz Adunarile nu pot delibera daca cel putin doua treimi ale membrilor din care se compun nu sunt prezenti si nici o schimbare nu se poate adopta daca nu va intruni cel putin doua treimi ale voturilor. Adunarile alese pentru revizuirea Constitutiunii au o durata constitutionala obisnuita si, in afara de modificarea Constitutiunii,ele functionezaza si ca Adunari legiuitoare ordinare. Daca adunarile de revizuire nu-si pot indeplini misiunea, noile Adunari vor avea acelas caracter.

[modifică] TITLUL VIII. – Dispozitiuni tranzitorii si suplimentare

Art. 1 31 . – Sunt si roman cu caracter constitutional dispozitiunile din legile agrare privitoare la pamanturile cultivabile,padurile si baltile expropriabile in totul sau in parte, la starea lor juridica, la subsol, la pretuire, la modul de plata, etc. asa precum sunt formulate in articolele de mai jos ale fiecareia din legile agrare si cari articole, in intregul lor fac parte integranta din prezenta Constitutiune si ca atare nu se pot modifica decat cu formele prevazute pentru revizuirea Constitutiunii, si anume : a) Art. 1 (unu) alin. II, Art. 2 (doi), 3 (tri) alin. I, Art. 4 (patru), 6(sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 1 0 (zece), 1 3 (treisprezece), 1 4(patrusprezece), 1 6 (sasesprezece), 1 8 optsprezece), 21 (douazeci si unu), 23 (douazeci si trei), 32 (treizeci si doi), 36 (trezeic si sase) si 69(sasezeci si noua) din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea (vechiul Regat) din 17 Iulie 1921; b) Art. 2 (doi), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unsprezece), 12 (doisprezece), 13 (treisprezece), 1 6 (sasesprezece), 45 (patruzeci si cinci), 46 (patruzeci si sase), 47 (patruzeci si sapte), 48 (patruzeci si opt), 49 (patruzeci si noua), 50 (cincizeci) si 53 (cincizeci si trei), din legea pentru reforma agrara din Basarabia din 13 martie 1920; c)Art. 3 (trei), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unsprezece), 12 (doisprezece), 13(treisprezece) 14 (patrusprezece), 16 (saseprezece), 18 (optsprezece), 22 (douazeci si doi), 24 (douazeci si patru), 32(treizeci si doi), 50 (cincizeci) si 85 (optzeci si cinci), din legea pentrureforma agrara din Transilvania, Banat, Crisana siMaramures din 30 Iulie 1921 ; d) Art. 2 (doi), 3 (trei), 4 (patru), 5 cinci), punctu a alin. 1 , Art. 6 (sase), 7 (sapte), 9 (noua), 1 0 (zece), 1 2 (doiseprezece), 1 3 (treisprezece), 29 (douazeci si noua), 31 (treizeci si unu) si 55 (cincizeci si cinci), din legea pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921 .

Art. 132. – In scop de a satisface trebuintele normale de lemne de foc si constructie ale populatiei rurale din vechiul Regat,Basarabia si Bucovina, Statul e dator ca din padurile sale din campie, deal sau munte sa se destine suprafetele necesare inacest scop. In vechiul Regat si in Bucovina, acolo unde Statul nu ar avea paduri, intr’o raza de douazeci kilometri de centrul comunei,pentru satisfacerea trebuintelor mai sus aratate, el prin derogare dela Art. 7 lit. C si Art. 8 lit. a, b si c din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea, din 17 Iulie 1921 si dela Art. 5, puntul a, alin. IV si dela Art. 6 si 7 din legea pentru reforma agrara din Bucovina si 30 Iulie 1921 ; va putea expropria din padurile persoanelor juridica, fie publice, fie private, cari s’ar afla in aceasta raza si numai in lipsa acestora, va expropria proportional din padurile tuturor proprietarilor particulari, aflate in aceasta raza, insa numai in limita acestor trebuinte si in toate cazurile cu respectul unei suprafete intangibile de una suta hectare de fiecare proprietate. Contractele de vanzare spre exploatare a padurilor expropriabile care vor fi in vigoare in momentul exxproprierii, se vor respecta. Padurile astfel expropriate raman in proprietatea Statului si se vor administra si exploata de dansul spre a satisface potrivit legii si in prima linie nevoile de mai sus. Exproprierea acestor paduri se va face cu drapta si prealabila despagubire fixata de justitie. Modul de expropriere va fi regulat prin lege speciala.

Art. 133. – Se ratifica decretele legi : No. 3902 din 29 Decemvrie 1 91 8, publicat in Monitorul Oficial No. 223 din 30 Decemvrie 1 91 8, privitor la acordarea drepturilor cetatenesti; No. 2085 din 22 mai 1 91 9, publicat in Monitorul Oficial No.33 din 28 mai 1 91 9 si No. 3468 din 1 2 August 1 91 9 publicat in Monitorul Oficial No. 93 din 13 August 1919, privitoare la incetatenirea evreilor cari locuiau in vechiul Regat. Deasemenea se ratifica si toate decretele-legi de incetatenire individuala cari s’au facut inaitnea decretelor specificiate mai sus. Evreii, locuitori din vechiul Regat, cari nu-si vor fi regulat incetatenirea in termenul prevazut de decretul lege No. 3464 din 12 August 1 91 9, vor putea face declaratiunile de incetatenire conform decretului-lege No 2.085 din 22 mai 1919, in termen de trei luni dela promulgarea acestei Constitutiuni.

Art. 134. – Pana la facerea unei legi de organizarea Consiliului legislativ prevazut in aceasta Constitutiune, prezentarea proectelor de legi inaintea Corpurilor legiuitoare va continua sa se faca in conformitate cu legile si regulamentele azi invigoare.

Art. 135. – Pana la promulgarea legii speciale bazata pe principiile din prezenta Constitutiune, legile relative la organizare si judecarea contenciosului administrativ roman in vigoare.

Art. 136. – O lege speciala va fixa lista civila a intaiului Rege al Romaniei intregite.

Art. 137. – Se vor revizui toate condicile si legile existente in diferitele parti ale Statului roman spre a se pune in armonie cu Constitutiunea de fata si asigura unitatea legislativa. Pana atunci ele raman in vigoare. Din ziua promulgarii Constitutiunii, sunt desfiintate acele dispozitiuni din legi, decrete, regulamente si orice alte acte contrarii celor inscrise in prezenta Constitutiune.

Art. 138. – Actualele Adunari nationale dupa promulgarea prezentei Constitutiuni pot functiona pana la expirarea mandatului lor legal. In acest timp ele vor trebui sa faca pe baza principiilor din aceasta Constitutiune, legea electorala. Pana la facerea acestei legi, decretele-legi electorale raman in vigoare.

Constituţia României din 1938, potrivit M.Of. nr. 48/27 feb. 1938

Găsiţi aici pagina sursă.

Text integral:

CONSTITUŢIA
României din 1938
Textul actului publicat în M.Of. nr. 48/27 feb. 1938

TITLUL I
Despre teritoriul Romaniei

Art. 1. – Regatul Romaniei este un Stat National, unitar si indivizibil.

Art. 2. – Teritoriul Romaniei este inalienabil.

Art. 3. – Teritoriul Romaniei nu se poate coloniza cu populatiuni de semintie straina.

TITLUL II
Despre datoriile si drepturile Romanilor

CAPITOLUL 1
Despre datoriile Romanilor

Art. 4. – Toti Romanii, fara deosebire de origine etnica si credinta religioasa, sunt datori: a socoti Patria drept cel mai de seama temei al rostului lor in viata, a se jertfi pentru apararea integritatii, independentei si demnitatii ei; a contribui prin munca lor la inaltarea ei morala si propasirea ei economica; a indeplini cu credinta sarcinile obstesti ce li se impun prin legi si a contribui de buna voie la implinirea sarcinilor publice, fara de care fiinta Statului nu poate vietui.

Art. 5. – Toti cetatenii romani, fara deosebire de origine etnica si credinta religioasa, sunt egali inaintea legii, datorandu-i respect si supunere.

Nimeni nu se poate socoti dezlegat de indatoririle sale civile ori militare, publice ori particulare, pe temeiul credintei sale religioase sau de orice altfel.

Art. 6. – Nu se admite in Statul Roman nici o deosebire de clasa sociala.

Privilegiile in asezarea darilor sunt oprite. Micsorarile si maririle de impozite nu pot fi decat generale si statornicite prin legi.

Art. 7. – Nu este ingaduit nici unui Roman a propovadui prin viu grai sau in scris schimbarea formei de guvernamant a Statului, impartirea ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite, ori lupta de clasa.

Art. 8. – Este oprit preotilor, de orice rit si credinta religioasa, a pune autoritatea lor spirituala in slujba propagandei politice, atat in locasurile destinate cultului si functiunilor oficiale, cat si in afara de ele.

Propaganda politica, in locasurile destinate cultului, ori cu prilejul manifestatiunilor religioase, nu este ingaduita nimanui.

Orice asociatiune politica pe temeiuri ori pretexte religioase este oprita.

In afara de persoanele, de conditiunile si de formele prevazute in legi, nimeni nu poate lua ori presta juraminte de credinta.

Art. 9. – Romanul care, fara prealabila autorizatie a Guvernului, va intra in orice serviciu al unui Stat strain, sau se va alatura pe langa o corporatie militara straina, pierde de plin drept cetatenia romana.

Supunerea, pentru oricat timp si din orice fapt ar rezulta ea, la vreo protectie straina, trage dupa sine pierderea de plin drept a cetateniei romane.

Nationalitatea romana pierduta in conditiunile aici aratate nu se poate redobandi decat prin naturalizare.

CAPITOLUL 2
Despre drepturile Romanilor

Art. 10. – Romanii se bucura de libertatea constiintei, de libertatea muncii, de libertatea invatamantului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor, de libertatea de asociatie si de toate libertatile din care decurg drepturi in conditiunile statornicite prin legi.

Art. 11. – Nationalitatea romana se dobandeste prin casatorie, prin filiatiune, prin recunoastere si prin naturalizare.

Naturalizarea se acorda prin lege in mod individual; ea nu are efect retroactiv. Sotia profita de naturalizarea sotului si copiii minori de aceea a parintilor.

Art. 12. – Libertatea individuala este garantata.

Nimeni nu poate fi urmarit sau perchezitionat, decat in cazurile si dupa formele stabilite de lege.

Nimeni nu poate fi detinut sau arestat decat in puterea unui mandat judecatoresc motivat si comunicat in momentul arestarii, sau cel mai tarziu in 24 ore dupa arestare.

In caz de vina vadita ori de urgenta, detinerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite si comunica in 24 ore, conform alineatului precedent.

Art. 13. – Nimeni nu poate fi sustras, in contra vointei sale, de la judecatorii pe care ii da legea.

Art. 14. – Domiciliul este inviolabil.

Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decat de autoritatile competente, in cazurile si potrivit formelor stabilite de lege.

Art. 15. – Pedeapsa cu moartea se aplica in timp de razboi potrivit codului de justitie militara.

Consiliul de Ministri va putea decide aplicarea dispozitiunilor din alineatul precedent si in timp de pace, pentru atentate contra Suveranului, Membrilor Familiei Regale, Sefilor Statelor straine si demnitarilor Statului din mobile in legatura cu exercitiul functiunilor ce le sunt incredintate, precum si in cazurile de talharie cu omor si asasinat politic.

Art. 16. – Proprietatea de orice natura, precum si creantele atat asupra particularilor cat si asupra Statului, sunt inviolabile si garantate ca atare.

Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, dupa normele prevazute in legi.

Bunurile care fac parte din domeniul public sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si cu formele stabilite prin lege. Nici o lege nu poate infiinta pedeapsa confiscarii averilor, afara de cazurile de inalta tradare si delapidare de bani publici.

Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru cauza de utilitate publica si dupa o dreapta si prealabila despagubire stabilita de justitie conform legilor. Prin cauza de utilitate publica nu se poate intelege decat aceea care este de natura a folosi in acelasi timp tuturor si fiecaruia in mod actual ori eventual.

In afara de cazurile de utilitate publica pentru apararea nationala, pentru lucrarile de interes militar, sanitar, cultural, pentru cai de comunicatii terestre, nautice ori aeriene, pentru piete si lucrari publice prevazute in legile actuale, nici un alt caz nu se poate stabili decat prin legi votate de ambele Adunari cu majoritate de doua treimi.

Art. 17. – Zacamintele miniere precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se excepteaza masele de roci comune, carierele de materiale de constructii si depozitele de turba, fara prejudiciul drepturilor dobandite de Stat pe baza legilor anterioare. O lege a minelor va determina normele si conditiunile de punere in valoare a acestor bunuri, va fixa drepturile proprietarului care vor fi de cel putin 50% din redeventa si din pretul la hectar al concesiunii si va arata, totodata, putinta si masura in care acestia vor participa la exploatarea acestor bogatii. Drepturile castigate in favoarea Statului pe baza actelor de concesiune incheiate pana in prezent se respecta.

Art. 18. – Drumurile mari si mici, ulitele care sunt in sarcina Statului, Judetelor, Municipiilor si Comunelor, fluviile si raurile navigabile sau plutitoare, tarmurile, adaugirile catre mal si locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele, spatiul atmosferic, apele producatoare de forte motrice de folos obstesc si in deobste toate bunurile care nu sunt proprietate particulara, sunt considerate ca dependinte ale domeniului public.

Art. 19. – Libertatea constiintei este absoluta.

Statul garanteaza tuturor cultelor o deopotriva libertate si protectiune, intru cat exercitiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri si Sigurantei Statului.

Biserica ortodoxa crestina si cea greco-catolica sunt biserici romanesti. Religia crestina ortodoxa fiind religia marei majoritati a Romanilor, biserica ortodoxa este biserica dominanta in Statul Roman, iar cea greco-catolica are intaietate fata de celelalte culte.

Biserica ortodoxa romana este si ramane neatarnata de orice chiriarhie straina, pastrandu-si insa unitatea, in privinta dogmelor, cu biserica ecumenica a Rasaritului.

Chestiunile spirituale si canonice ale bisericii ortodoxe romane tin de o singura autoritate sinodala centrala.

Raporturile dintre diferitele culte si Stat sunt de domeniul legilor speciale.

Art. 20. – Actele starii civile sunt de atributia legii civile.

Intocmirea acestor acte va trebui sa preceada totdeauna binecuvantarea religioasa, care este obligatorie pentru toti membrii cultelor.

Art. 21. – Invatamantul este liber in conditiunile stabilite prin legi speciale si intru cat nu va fi contrar bunelor moravuri, ordinei publice si intereselor de Stat.

Invatamantul primar este obligator. In scolile Statului acest invatamant va fi gratuit.

Art. 22. – Constitutia garanteaza fiecaruia, in limitele si conditiunile legii, libertatea de a comunica si publica ideile si opiniunile sale, prin grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin orice alte mijloace.

Art. 23. – Secretul scrisorilor, telegramelor si convorbirilor telefonice este inviolabil. Se excepteaza azurile in care justitia e datoare sa se informeze conform legii.

Art. 24. – Cetatenii romani au dreptul a se aduna pasnici si fara arme pentru a trata tot felul de chestiuni, conformandu-se legilor care reguleaza exercitiul acestui drept.

Intrunirile, procesiunile si manifestatiile pe caile publice ori in aer liber, sunt supuse legilor si oranduirilor politienesti.

Art. 25. – Oricine are dreptul a se adresa prin petitiuni, subscrise de una sau mai multe persoane, la autoritatile publice, insa numai in numele celor subscrisi.

Autoritatile constituite au singure dreptul sa adreseze petitiuni in nume colectiv.

Art. 26. – Cetatenii romani au dreptul a se asocia, conformandu-se legilor.

Dreptul de libera asociatiune nu implica dreptul de a crea persoane juridice. Conditiunile in care se acorda personalitatea juridica se stabilesc prin lege.

Art. 27. – Numai cetatenii romani sunt admisibili in functiunile si demnitatile publice, civile si militare, tinandu-se seama de caracterul majoritar si creator de Stat al Natiunii Romane.

Supusii straini nu pot ocupa atari functiuni, decat in cazurile statornicite prin legi.

Strainii aflatori pe pamantul Romaniei se bucura de protectiunea data de legi persoanelor si averilor in genere.

Numai Romanii si cei naturalizati romani pot dobandi cu orice titlu si detine imobile rurale in Romania. Strainii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.

Art. 28. – Decoratiunile straine se vor purta de Romani numai cu autorizarea Regelui.

Insignele, emblemele, medaliile, precum si uniformele de orice fel, nu pot fi create, nici atribuite, nici purtate fara legiuita incuviintare.

TITLUL III
Despre puterile Statului

Art. 29. – Toate puterile Statului emana de la Natiunea Romana.

Ele insa nu se pot exercita decat prin delegatiune si numai dupa principiile si regulile asezate in Constitutia de fata.

Art. 30. – Regele este Capul Statului.

Art. 31. – Puterea legislativa se exercita de Rege prin Reprezentatiunea Nationala care se imparte in doua Adunari: Senatul si Adunarea Deputatilor.

Regele sanctioneaza si promulga legile.

Inainte de a i se da sanctiunea regala, legea nu e valabila.

Regele poate refuza sanctiunea.

Nici o lege nu poate fi supusa sanctiunii regale, decat dupa ce va fi fost discutata si votata de majoritatea ambelor Adunari.

Promulgarea legilor votate de ambele Adunari se va face prin ingrijirea Ministrului de Justitie care este si pastratorul Marelui Sigiliu al Statului.

Initiativa legilor este data Regelui. Fiecare din cele doua Adunari pot propune din initiativa proprie numai legi in interesul obstesc al Statului.

Interpretatiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare.

Nici o lege, nici un regulament de administratiune generala sau comunala nu pot fi indatoritoare decat dupa ce se publica in chipul hotarit prin ele.

Art. 32. – Puterea executiva este incredintata Regelui, care o exercita prin Guvernul Sau in modul stabilit prin Constitutie.

Art. 33. – Puterea judecatoreasca se exercita de organele ei.

Hotaririle judecatoresti se pronunta in virtutea legii.

Ele se executa in numele Regelui.

CAPITOLUL 1
Despre Rege

Art. 34. – Puterile constitutionale ale Regelui sunt ereditare in linie coboritoare directa si legitima a Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu excluziunea perpetua a femeilor si coboritorilor lor.

Coboritorii Majestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului. Art. 35. -In lipsa de coboritori in linie barbateasca ai Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in varsta dintre fratii Sai, sau coboritorilor acestora, dupa regulile statornicite in articolul precedent.

Daca nici unul din frati sau coboritorii lor nu s-ar gasi in viata, sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul Sau dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala, cu primirea Reprezentatiunii Nationale data in forma prescrisa de Art. 36.

Daca nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

Art. 36. – In caz de vacanta a Tronului, ambele Adunari se intrunesc de indata intr-o singura Adunare chiar fara convocare si, cel mai tarziu pana in opt zile de la intrunirea lor, aleg un Rege dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala.

Prezenta a trei patrimi din membri care compun fiecare din ambele Adunari si majoritatea de doua treimi a membrilor prezenti sunt necesare pentru a se putea purcede la aceasta alegere. In caz cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus descris, atunci in a noua zi la amiaza Adunarile intrunite vor pasi la alegere, oricare ar fi numarul membrilor prezenti si cu majoritatea absoluta a voturilor.

Daca Adunarile s-ar afla dizolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator.

In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o Locotenenta Regala compusa din trei persoane, care va exercita puterile Regale pana la suirea Regelui pe Tron.

In toate cazurile mai sus aratate votul va fi secret.

Art. 37. – La moartea Regelui Adunarile se intrunesc chiar fara convocare, cel mai tarziu zece zile dupa declararea mortii.

Daca din intamplare ele au fost dizolvate mai dinainte si convocarea lor a fost hotarita in actul de dizolvare, pentru o epoca in urma celor zece zile, atunci Adunarile cele vechi se aduna pana la intrunirea acelora care au a le inlocui.

Art. 38. – De la data mortii Regelui si pana la depunerea Juramantului succesorului Sau la Tron, puterile constitutionale ale Regelui sunt exercitate in numele Natiunii Romane de Ministrii intruniti in consiliu si sub a lor responsabilitate. Art. 39. -Regele este major la varsta de 18 ani impliniti.

La suirea Sa pe Tron El va depune mai intai in sanul Adunarilor intrunite urmatorul Juramant: «Jur a pazi Constitutia si legile Natiunii Romane, a mentine drepturile ei nationale si integritatea teritoriului».

Art. 40. – Regele poate numi un Regent si doi Supleanti care, dupa moartea Lui, sa exercite puterile Regale in timpul minoritatii succesorului Sau.

Aceasta numire se face cu primirea Reprezentatiunii Nationale, data in forma prescrisa de Art. 36 din Constitutia de fata.

Regentul va exercita totodata si tutela Regelui minor.

Daca la moartea Regelui, Regentul nu s-ar gasi numit si succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari intrunite vor numi pe Regent si pe cei doi Supleanti, procedand dupa formele prescrise de Art. 36 din Constitutia de fata.

Regentul si supleantii Sai nu intra in functiune decat dupa ce vor depus inaintea ambelor Adunari intrunite, juramantul prescris de Art. 39 din Constitutia de fata.

In caz de deces al Regentului, Supleantul cel mai in varsta ii va lua de drept locul, procedandu-se conform celor stabilite la alineatul precedent pentru alegerea unui nou Supleant.

Art. 41. – Daca Regele se afla in imposibilitate de a domni, Principele Mostenitor major, singur, ia de drept Regenta. In cazul in care Principele Mostenitor ar fi minor, Consiliul de Ministri, dupa ce s-a constatat legalmente imposibilitatea de a domni, convoaca indata Adunarile Legiuitoare reunite pentru a decide.

Art. 42. – Nici o modificare nu se poate face Constitutiei in timpul Regentei.

Art. 43. – Regele nu va putea fi totodata si Seful unui alt Stat fara consimtamantul Adunarilor.

Nici una din Adunari nu poate delibera asupra acestui obiect, daca nu vor fi prezenti cel putin doua treimi din membri care le compun si hotarirea nu se poate lua decat cu doua treimi din voturile membrilor de fata.

Art. 44. – Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii Lui sunt raspunzatori.

Actele de Stat ale Regelui vor fi contrasemnate de un Ministru care, prin aceasta insasi, devine raspunzator de ele.

Se excepteaza numirea Primului Ministru care nu va fi contrasemnata.

Art. 45. – Regele convoaca Adunarile Legiuitoare cel putin odata pe an, deschizand sesiunea prin mesaj, la care Adunarile prezinta raspunsul lor.

Regele pronunta inchiderea sesiunii.

El are dreptul de a dizolva ambele Adunari de odata sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebuie sa contina convocarea alegatorilor si a noilor Adunari.

Regele poate amana Adunarile. Ele se intrunesc de plin drept la implinirea unui an de la data amanarii, daca intre timp nu au mai fost convocate.

Art. 46. – Regele numeste si revoaca pe Ministrii Sai.

El are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele in materii criminale, afara de ceea ce se statorniceste in privinta Ministrilor.

El nu poate suspenda cursul urmaririi sau judecarii, nici a interveni prin nici un mod in administrarea justitiei.

El numeste sau confirma in functiunile publice potrivit legilor.

El nu poate crea o noua functiune fara o lege speciala.

El face regulamentele necesare pentru executarea legilor, fara sa poata modifica legile si scuti pe cineva de executarea lor.

El poate, in timpul cand Adunarile Legiuitoare sunt dizolvate si in intervalul dintre sesiuni, sa faca in orice privinta Decrete cu putere de lege, care urmeaza a fi supuse Adunarilor spre ratificare la cea mai apropiata a lor sesiune.

El este Capul Ostirii.

El are dreptul de a declara razboiul si de a incheia pacea.

El confera gradele militare in conformitate cu legea.

El confera decoratiunile romane.

El acrediteaza Ambasadorii si Ministrii Plenipotentiari pe langa Sefii Statelor Straine.

El are dreptul de a bate moneta, conform unei legi speciale.

El incheie, cu Statele Straine, tratatele politice si militare. Conventiunile necesare pentru comert, navigatiune si altele asemenea de El incheiate, pentru a avea putere de lege in interior trebuie sa fie insa supuse Adunarilor Legiuitoare si aprobate de ele.

Art. 47. – Lista civila se hotaraste prin lege.

CAPITOLUL 2
Despre Reprezentarea Nationala

Art. 48. – Membrii Adunarilor Legiuitoare reprezinta Natiunea si nu-si exercita mandatul decat dup depunerea legiuitului juramant.

Art. 49. – Fiecare Adunare determina prin regulamentul sau modul dupa care se constituie si isi exercita atributiunile.

Art. 50. – Validarea alegerilor pentru ambele Adunari si verificarea titlurilor membrilor apartinand fiecareia din ele, se face de Inalta Curte de Casatie si Justitie, inainte de data fixata pentru intrunirea Adunarilor.

Art. 51. – Nimeni nu poate fi totodata membru al uneia si al celeilalte Adunari.

Art. 52. – Deputatii si Senatorii, numiti de puterea executiva intr-o functiune salariata pe care o primesc, pierd de plin drept mandatul lor de reprezentanti ai Natiunii.

Aceasta dispozitiune nu se aplica Ministrilor si Subsecretarilor de Stat.

Art. 53. – Membrii Adunarilor Legiuitoare nu pot apara interese particulare impotriva Statului; ei nu pot face parte din Consiliile de administratie ale intreprinderilor care au contractat cu Statul, Judetele sau Comunele.

Art. 54. – Orice hotarire se ia cu majoritate absoluta a voturilor afara de cazurile statornicite in altfel prin Constitutie. In caz de paritate a voturilor, propunerea in deliberare este respinsa.

Adunarile tin sedinte cu jumatate plus unul din numarul membrilor inscrisi in apelul nominal.

Art. 55. – Fiecare membru al Adunarilor are dreptul a adresa Ministrilor intrebari la care acestia sunt obligati a raspunde in termenul prevazut de regulament.

Art. 56. – Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunari nu poate fi urmarit pentru opiniunile si voturile de el emise in cursul exercitiului mandatului.

Art. 57. – Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunari nu poate, in timpul sesiunii, sa fie urmarit sau arestat pentru vine penale, decat cu autorizarea Adunarii din care face parte, afara de cazul de flagrant delict.

Detentiunea sau urmarirea vreunuia din membrii Adunarilor este suspendata in tot timpul sesiunii, daca Adunarea o cere.

Art. 58. – Fiecare din Adunari delibereaza si hotaraste separat, afara de cazurile anume aratate in Constitutia de fata.

Art. 59. – Politia Adunarilor se exercita de Presedintele fiecareia din ele care, singur, dupa incuviintarea Adunarii, poate da ordine garzii respective.

Art. 60. – Diurnele Deputatilor si Senatorilor se stabilesc prin lege.

SECŢIUNEA I
Despre Adunarea Deputatilor

Art. 61. – Adunarea Deputatilor se compune din Deputati alesi de cetatenii romani, care au varsta de 30 ani impliniti si practica efectiv o indeletnicire intrand in vreuna din urmatoarele trei categorii:

1. Agricultura si munca manuala;

2. Comertul si industria;

3. Ocupatiuni intelectuale.

Alegerea se face cu vot secret, obligator si exprimat prin scrutin uninominal, pe circumscriptiuni care sa asigure reprezentarea felului de indeletnicire a alegatorilor.

Legea electorala va fixa circumscriptiunile si va statornici dupa normele mai sus impuse, conditiunile cerute pentru a fi alegator, pentru barbati si femei, incapacitatile, decaderile, incompatibilitatile, procedura votarii si garantiile libertatii alegerilor precum si numarul deputatilor.

Durata mandatului este de sase ani.

Art. 62. – Spre a fi eligibil in Adunarea Deputatilor se cere:
a) A fi cetatean roman;
b) A avea exercitiul drepturilor civile si politice si a practica efectiv indeletnicirea respectiva a uneia din cele trei categorii aratate in articolul precedent, pe ai carei alegatori urmeaza a-i reprezenta;
c) A avea varsta de 30 ani impliniti;
d) A avea domiciliul in Romania.

Incapacitatile, decaderile temporare ori definitive si incompatibilitatile, se vor stabili prin legea electorala.

SECŢIUNEA II
Despre Senat

Art. 63. – Senatul se compune din Senatori numiti de Rege, din Senatori de drept si din Senatori alesi cu vot obligator, secret si exprimat prin scrutin uninominal de membrii corpurilor constituite in Stat, in numarul si conditiunile, pentru alegatorii si eligibilii, barbati si femei, ce se vor stabili prin legea electorala. Proportia Senatorilor numiti in raport cu cei alesi este de jumatate.

Art. 64. – Sunt de drept membri ai Senatului, in virtutea inaltei lor situatiuni in Stat si Biserica:
a) Mostenitorul Tronului de la varsta de 18 ani impliniti;
b) Toti Principii Familiei Regale, majori;
c) Patriarhul si Mitropolitii Tarii;
d) Episcopii eparhioti ai bisericilor ortodoxe romane si greco-catolice, intru cat vor fi alesi conform legilor Tarii;
e) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, cate unul de fiecare confesiune, intru cat sunt alesi sau numiti conform legilor Tarii si reprezinta un numar de peste 200.000 credinciosi;
f) Actualii Senatori de drept recunoscuti pana la data promulgarii prezentei Constitutii.

Mandatul Senatorilor de drept, enumerati la paragrafele a – e inclusiv, inceteaza odata cu calitatea sau demnitatea in virtutea careia il detin.

Durata mandatelor Senatorilor numiti si alesi va fi de noua ani. Mandatele Senatorilor alesi se reinoiesc din trei in trei ani de la data depunerii juramantului prevazut de Art. 48 din Constitutie, in proportie de o treime. Ultima treime neiesita la sorti pentru reinoire pastreaza mandatele pana la expirarea termenului de noua ani.

Pentru mandatele iesite la sorti se va proceda la noi alegeri conform legii electorale.

CAPITOLUL 3
Despre Guvern si Ministri

Art. 65. – Guvernul se compune din Ministri si Subsecretari de Stat.

Ministrii exercita puterea executiva in numele Regelui, in conditiunile stabilite de Constitutie si pe a lor raspundere.

Ministrii au raspundere politica numai fata de Rege.

Art. 66. – Ministrii intruniti alcatuiesc Consiliul de Ministri, care este prezidat de acel care a fost insarcinat de Rege cu formarea Guvernului si care poarta titlul de Presedinte al Consiliului de Ministri.

Departamentele Ministeriale si Subsecretariatele de Stat nu se pot infiinta si desfiinta decat prin lege.

Art. 67. – Nu poate fi Ministru decat cel care este roman de cel putin trei generatii. Se excepteaza acei care au fost Ministri pana acum.

Art. 68. – Membrii Familiei Regale nu pot fi Ministri.

Art. 69. – Ministrii si Subsecretarii de Stat care nu sunt Membri ai Adunarilor pot lua parte la dezbaterea legilor dar nu pot vota; Adunarile pot cere prezenta Ministrilor la deliberarile lor.

Dezbaterile nu pot incepe fara prezenta unui Ministru.

Art. 70. – Regele si fiecare din Adunari poate cere urmarirea Ministrilor si trimiterea lor in judecata Inaltei Curti de Casatie si Justitie care, singura, in sectiuni unite, este in drept a-i judeca. In ceea ce priveste exercitiul actiunii civile a partii vatamate si in ceea ce priveste crimele si delictele comise de ei afara de exercitiul functiunii lor, sunt supusi regulelor de drept comun.

Punerea sub urmarire a Ministrilor de catre Corpurile Legiuitoare se va rosti prin majoritate de doua treimi a membrilor de fata.

Instructiunea se va face de o comisie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie compusa din cinci membri trasi la sorti in sectiuni unite. Aceasta comisiune are si puterea de a califica faptele si de a decide sau nu urmarirea.

Acuzarea inaintea Inaltei Curti de Casatie si Justitie se va sustine de Ministerul Public.

Legea responsabilitatii Ministeriale determina cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile Ministrilor.

Ministrii de Justitie iesiti din functiune nu pot exercita profesiunea de avocat timp de un an de la data iesirii.

Ministrii iesiti din functiune nu pot face parte din consiliile de administratie ale intreprinderii cu care au incheiat contracte in cei trei ani urmatori.

Art. 71. – Orice parte vatamata in drepturile sale printr-un decret sau dispozitiune semnata de un Ministru, cu violarea unui text expres al Constitutiei ori legilor in vigoare, poate cere Statului despagubiri banesti pentru paguba suferita, conform dreptului comun.

CAPITOLUL 4
Despre Consiliul Legislativ

Art. 72. – Consiliul Legislativ functioneaza pe baza legii sale organice.

Consultarea Consiliului Legislativ este obligatorie pentru toate proiectele de legi, atat inainte cat si dupa amendarea lor in comisiuni, afara de cele care privesc creditele bugetare.

Nici un regulament pentru aplicarea legilor nu se poate face fara consultarea prealabila a Consiliului Legislativ, afara de cazul prevazut la alineatul urmator pentru proiectele de legi.

Adunarile Legiuitoare pot proceda la discutarea proiectelor de legi fara a mai astepta aprobarea Consiliului Legislativ, daca acesta nu-l da in termenul fixat de legea sa organica.

CAPITOLUL 5
Despre Puterea Judecatoreasca

Art. 73. – Nici o jurisdictiune nu se poate infiinta decat in puterea unei legi.

Comisiuni si Tribunale extraordinare nu se pot crea, sub nici o numire si nici un cuvant, in vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau in vederea judecarii unor anume persoane.

Juriul se desfiinteaza.

Art. 74. – Pentru intreg Statul Roman exista o singura Curte de Casatie si Justitie.

Art. 75. – Numai Curtea de Casatie si Justitie in sectiuni unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si a declara inaplicabile pe acelea care sunt potrivnice Constitutiei. Judecata inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat.

Curtea de Casatie si Justitie se va rosti asupra conflictelor de atributiuni.

Dreptul de recurs in casare este de ordin constitutional.

Art. 76. – Judecatorii sunt inamovibili. Inamovibilitatea se va statornici printr-o lege speciala care va interveni cel mai tarziu in termen de sase luni de la promulgarea prezentei Constitutii. In acest rastimp sanctiunile disciplinare se vor aplica prin Decret Regal.

Art. 77. – Justitia militara se organizeaza prin lege.

Art. 78. – Contenciosul administrativ este in caderea puterii judecatoresti, potrivit legii speciale.

Puterea judecatoreasca nu are cadere sa judece actele de guvernamant precum si actele de comandament cu caracter militar.

CAPITOLUL 6
Despre Institutiunile Judetene si Comunale

Art. 79. – Institutiunile administrative sunt statornicite prin legi.

TITLUL IV
Despre Finante

Art. 80. – Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili si percepe decat pe baza unei legi.

Prin lege se pot crea impozite numai in folosul Statului, Judetelor, Comunelor si Institutiunilor Publice indeplinind un serviciu de Stat.

Art. 81. – Nu se pot infiinta monopoluri decat prin lege si numai in folosul Statului, Judetelor si Comunelor.

Art. 82. – Fonduri de pensiuni sau gratificatiuni in sarcina tezaurului public nu se pot infiinta decat in virtutea unei legi.

Art. 83. – In fiecare an Adunarile Legiuitoare incheie socotelile si voteaza bugetul fara a putea spori cheltuielile propuse.

Toate veniturile si cheltuielile Statului trebuiesc trecute in buget si socoteli.

Daca bugetul nu se voteaza in timp util, puterea executiva va face fata necesitatilor serviciilor publice aplicand bugetul anului precedent, fara a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.

Art. 84. – Controlul preventiv si cel de gestiune al tuturor veniturilor si cheltuielilor Statului se va exercita de Inalta Curte de Conturi, care va supune in fiecare an Adunarilor Legiuitoare un raport general asupra conturilor de gestiune ale bugetului trecut, semnaland neregulile ce ar fi savarsite de Ministri in aplicarea lui.

Regularea definitiva a socotelilor trebuie sa fie prezentata Adunarilor Legiuitoare cel mai tarziu in termen de doi ani de la incheierea fiecarui exercitiu.

Un corp superior de control va avea misiunea de a supraveghea si examina legalitatea si corectitudinea executarii gestiunilor in toate serviciile publice.

Acest corp va functiona pe langa Presedintia Consiliului de Ministri si va lucra dupa ordinele Sefului Guvernului.

Art. 85. – Toate fondurile provenite de la Case Speciale, de care Guvernul dispune sub diferite titluri trebuiesc cuprinse in bugetul general al veniturilor Statului.

Art. 86. – Pentru toata Romania exista o singura Curte de Conturi.

Art. 87. – Delapidarea de bani publici se califica crima si se pedepseste ca atare.

TITLUL V
Despre Ostire

Art. 88. – Toti cetatenii romani sunt datori a face parte din unul din elementele ostirei, conform legilor.

Art. 89. – Gradele, decoratiunile si pensiunile militare nu pot fi retrase decat in virtutea unei sentinte judecatoresti.

Art. 90. – Contingentul ostirii se voteaza pentru fiecare an de Adunarile Legiuitoare.

Art. 91. – Nici o trupa armata straina nu poate fi admisa in serviciul Statului si nu poate intra sau trece pe teritoriul Romaniei decat in virtutea unei legi.

TITLUL VI
Dispozitiuni generale

Art. 92. – Culorile drapelului Romaniei sunt: Albastru, Galben, Rosu, asezate vertical.

Art. 93. – Resedinta Guvernului e in Capitala Tarii.

Art. 94. – Limba romana este limba oficiala a Statului.

Art. 95. – Nici un juramant nu leaga si nu poate fi impus decat in puterea unei legi, care hotaraste si formula lui.

Art. 96. – Constitutia de fata nu poate fi suspendata nici in total nici in parte.

In caz de pericol de Stat se poate institui starea de asediu generala sau partiala.

TITLUL VII
Revizuirea Constitutiei

Art. 97. – Constitutia de fata nu poate fi revizuita in total sau in parte decat din initiativa Regelui si cu consultarea prealabila a Corpurilor Legiuitoare care urmeaza a indica si textele de revizuit.

Consultarea Adunarilor Legiuitoare se face prin mesaj Regal si se exprima cu majoritate de doua treimi ale Adunarilor intrunite intr-una singura sub presedintia Presedintelui Senatului. Rezultatul consultatiunii se aduce la cunostinta Regelui de presedintii celor doua Adunari insotiti de o Comisiune speciala.

Textele noi, urmand a inlocui pe cele revizuite, se voteaza cu majoritate de doua treimi, de fiecare Adunare in parte.

TITLUL VIII
Dispozitiuni tranzitorii si finale

Art. 98. – Toate pamanturile expropriate si distribuite pe baza legii pentru reforma agrara a Vechiului Regat din 17 Iulie 1921; a legii pentru reforma agrara din Basarabia din 13 Martie 1920; a legii pentru reforma agrara din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures din 13 Iunie 1921 si a legii pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921, sunt respectate ca drepturi castigate si vor fi carmuite, pentru orice litigii relative la ele in prezent si pe viitor, de acele legi.

Dispozitiunile acestor legi introduse in Art. 131 din Constitutia de la 1923 raman cu caracter constitutional.

Toate drepturile politice dobandite in virtutea decretelor-legi ratificate prin Art. 133 al Constitutiei din 1923, se respecta.

Toate codicele si legile in vigoare se vor revizui in vederea unificarii legislatiei, punandu-se in armonie cu principiile actualei Constitutii. Pana atunci ele raman in vigoare. Din ziua promulgarii Constitutiei de fata sunt desfiintate acele dispozitii din legi, decrete, regulamente si orice alte acte care sunt contrarii celor inscrise in aceasta Constitutie.

Se abroga de asemenea din ziua promulgarii prezentei Constitutii, Constitutia promulgata cu Decretul Regal Nr. 1.360 din 28 Martie 1923.

Juriul in materie criminala va mai functiona pana la punerea Codului Penal Carol al II-lea si al Procedurii Penale in acord cu principiul statornicit in Art. 73 al Constitutiei de fata.

Pana la convocarea Adunarilor Legiuitoare toate decretele au putere de lege fara a mai fi nevoie de ratificarea lor.

Statutul Familiei Regale are caracter Constitutional si nu se poate modifica decat cu procedura pentru revizuirea Constitutiei.

Art. 99. – Pentru alegerea Adunarilor Legiuitoare ce urmeaza a fiinta pe baza prezentei Constitutii, un Decret Regal cu putere de lege, in conditiunile Art. 98, va fixa conditiunile cerute pentru a fi alegator si ales, in Camera si Senat, circumscriptiunile electorale, numarul Deputatilor si Senatorilor, normele dupa care urmeaza a se face alegerea.

Acest decret are un caracter Constitutional si nu se poate modifica decat cu majoritate de doua treimi.

Art. 100. – Prezenta Constitutie, dupa ce va fi edictata de Rege, va fi supusa Natiunii Romane spre «buna stiinta si invoire».

Un Decret Regal va fixa procedura dupa care se va urma in acest scop.

Dupa terminarea acestei operatiuni si a aducerii rezultatului ei la cunostinta Regelui de catre Presedintele Consiliului de Ministri, Constitutia de fata va fi promulgata si intra in vigoare.

Fiţi cu ochii prin cuvinte!

Semnificaţiile cuvintelor sunt cele care fac conversaţia. Conversaţia (de la conversion,-is) presupune un cerc închis, unde întrebarea provoacă un răspuns şi răspunsul este finalul unei întrebări. Citirea enunţurilor înseamnă de fapt o înţelegere a lor. Citirea reală e întotdeauna o înţelegere. Înţelegerea ţine de cuvinte dar şi de experienţă. Proprietăţile cuvintelor poartă în ele lucruri reprezentabile pentru noi.

Dintre toate cănile din lume, cana ta preferată dă o dimensiune personală ideii de cană. Soţia ta, copilul tău, mama ta îţi dau în fapt concreteţea a ceea ce înseamnă: soţie, copil, mamă. Până când iubirea nu este experienţă cuvântul iubire nu are o dimensiune personală, existenţială. Numai ceea ce ne traversează şi rămâne în noi ne devine personal. Plângem numai după lucrurile care ne-au afectat.

Afectio presupune suferinţă şi sentiment. Sunt afectat de cuvintele tale. Mă dor cuvintele tale. Însă am şi o afecţiune, o boală în trupul meu. Nimic nu ne lasă indiferenţi dacă ne vizează. Însă atunci când durerea noastră se intersectează cu durerea celor pe care îi iubim, uităm de durerea noastră pentru durerea lor.

Adjectivul competent îl are în spate pe arhicunoscutul: harnic. Pentru viaţa duhovnicească competentul este cel încercat, cel înaintat,cel sporit, cel înduhovnicit. Sporire, spornic…belşug. Însă de la: „îmi sporeşte casa”, până la a fi productiv e o diferenţă de paradigmă existenţială. Cel care simte că are un spor în viaţa lui nu se gândeşte la a se îmbogăţi în mod excesiv.

Pentru distanţarea de o mentalitate tradiţională, aşezată, nevoia obsesivă de neologism e ca nevoia de trend. Neologismul plasează discuţia în afara formulelor intimiste. Tocmai acest lucru se şi doreşte: ieşirea din intimitate, generalizarea conversaţiei. Dacă con + versio persupunea o reciprocitate, dialogul, întoarcerea spre noi şi în noi, neologismul presupune ducerea noastră într-o lume străină de noi, pentru a ne ţine, prin cuvinte, la distanţă.

Impersonalismul neologic este o erezie a intimităţii. Intimitatea, după cum spune şi intimus, reprezintă tainele a doi oameni puse la un loc comun, reprezintă cea mai adâncă confesiune între doi oameni. Intimii sunt cei care se cunosc din lăuntrul lor, care nu au taine unii faţă de alţii. Când intimitatea există ea este mărturisire reciprocă, este împreună recuperare şi apreciere a celuilalt.

Confidenţa (de la con + fideo) presupune spunerea unui lucru unei alte persoane, pe care o percepi ca pe una care înţelege ceea ce îi spui şi ştii că îţi păstrează taina. E spunerea unui crez altuia, a unui simţământ puternic, adânc, pentru că şi acea persoană e în stare de acest lucru faţă de tine. Spovedania presupune deopotrivă mărturisirea, confidenţa, destăinuirea şi dezvăluirea personală în faţa lui Dumnezeu şi a preotului spoveditor.

Responsabilitatea ascultării sau înţelegerea mărturisirii cuiva denotă faptul că şi tu ai făcut acest lucru în faţa altora. În măsura în care înţelegi nevoia de mărturisire a altuia înţelegi nevoia ta de duhovnic şi de prieteni. Sănătatea sufletului se ţine cu adevăruri şi cu mărturisiri de conştiinţă. Starea de bine interioară nu este produsă de minciună, ci de sinceritate, de caracter, de devotament faţă de angajamente.

Importanţa cuvintelor, importanţa lor capitală, se observă când cuvintele sunt tu, sunt propriul tău adevăr. Când încerci să te pui în cuvinte constaţi că cuvintele te dezgolesc în faţa tuturor, că te lasă sub privirile tuturor până în cele mai adânci fibre ale tale. Intimitatea cu tine invadează pe cei ce te citesc, dacă citirea presupune o căutare adâncă a unor oameni de conştiinţă.

Şi din nevoia de exprimare a sinelui apare nevoia de învăţare a plurisemantismului limbii pe care o vorbeşti. Copiii care învaţă limba română la şcoală, ar trebui să fie învăţaţi faptul că limba este cea care ne exprimă şi că, dacă dorim să putem să ne exprimăm din ce în ce mai mult propria noastră fiinţă, trebuie să învăţăm particularităţile fiecărui cuvânt în parte. Nevoia de carte şi de dicţionar în acelaşi timp trebuie să se îmbine cu nevoia de reală înţelegere cu oamenii.

Constat adesea efortul naiv al oamenilor mediocri de a vorbi într-un lexic cât mai întunecat, abscons, pitit după copac. Se încearcă suplinirea experienţei cu semnificaţii stinghere ale cuvintelor. Hiperspecializarea reală nu este o boală a limbajului, însă încercarea disperată de a avea cuvinte cât mai ilizibile ca sens şi semnificaţie într-o frază, arată că vorbitorul în cauză se luptă cu propriile sale obsesii.

Oamenii care ştiu să folosească cuvintele au cuvinte care vin din fiinţa lor, cărora le cunosc forţa într-o discuţie. Oratorul sau vorbitorul percutant, cel care te cutremură este cel în care vibrează cuvintele, pentru că ştie unde, cum, de câte ori se pot folosi anumite cuvinte într-o prezentare, într-un discurs. Vorbirea autentică nu presupune inflaţia de repetiţii, de gaguri, de impudoare. Folosirea corectă a limbii nu ţine de gramatică sau de topica frazelor, ci, din experienţa de până acum, am înţeles că ţine de intensitatea experienţelor pe care le evoci şi cu care ajungi la inima oamenilor.

Corectitudinea vorbirii iese din legalitatea gramaticii, o transcende, atunci când cuvintele sunt vehicule ale propriei intensităţi personale. De fapt a avea un stil, înseamnă a avea experienţa de a fi personal, autentic în ceea ce spui, în orice situaţie. Limba de lemn, limba repetitivă, e o încercare eşuată de a fi în perimetrul unei ideologii lingvistice.

Ideologizarea limbii nu mai presupune un contact cu viaţa, cu alţii, cu tine însuţi, ci ieşirea într-un spaţiu impersonal, unde încerci să pari un om de neatins în fiinţa ta. Însă vorbitorul care simte o acută nevoie de alţii încearcă să fie cu alţii, în alţii prin ceea ce spune şi mai puţin prin faptul cum o spune. Când omul e în pericol şi uită de masca sa lingvistică, vorbeşte o limbă a disperării, a grijii, a panicii. Fracţionarismul limbii ca şi al gândurilor arată că omul nu gândeşte în fraze lungi, ci în fraze scurte, intensive, că el rămâne în unele cuvinte ca în stări de fapt.

La fel, bucuria presupune cuvinte de mulţumire. Cuvintele doxologice sunt cuvinte segmentate, sfărâmate, dar extrem de puternice. Când literatura absurdului a inventat frazele ultrascurte, chiar onomatopeice şi punctele de suspensie, a vrut să spună că frazele au în spate nu numai raţiune, logică ci şi intensitatea trăirii unui om, a unui om întreg. Frazele de laborator, frazele unde nu vrem să intre un gând peste un alt gând, unde nu ne permitem să ne segmentăm gândurile au o plajă a lor, una largă. Însă atunci când suntem agitaţi, stresaţi, când sutem în visare, în contemplare sau în enervare, cuvintele sunt mai încete decât trăirile.

Şi când încerci să spui multe în puţine cuvinte sau să scrii dezlânat, gradul de urmărire a ta presupune o punere în locul tău. De ce să mai spun cuvinte dacă faţa mea şi gesturile mele spun mult mai multe cuvinte? Ce cuvinte să spun în situaţii în care nu ştiu sau nu vreau să mai spun cuvinte? Ce rost au cuvintele când un sărut, o strângere în braţe sau un zâmbet sunt mai puternice decât frazele?

Însă, ca să comunici bine ai nevoie şi de cuvinte-gesturi nu numai de cuvinte-fraze. Cuvintele-gesturi, cuvintele-fapte, cuvintele-comportament sunt cele care demolează sau susţin frazele, dezvoltările ideatice ale oratoriei.

Oratoria, deşi un cuvânt latin, cred că e mai degrabă în legătură cu orao grecesc. Oratoria este exerciţiul de a vorbi, de a vorbi pe înţelesul tuturor şi de a însufleţi pe oameni. Însă vorbirea aceasta cred că are multe în comun cu grecescul orao, pentru că e o vorbire care se vede sau e vorbire care vine din ceea ce simţi, din ceea ce vezi în interiorul tău că trebuie să spui altora. Cel care vorbeşte nu doar emite cuvinte, ci emite vederi, înţelegeri, se declamă pe sine însuşi.

A declama înseamnă a vorbi în mod expresiv, adecvat, pătrunzător. Adecvare = potrivire la/ cu ceva. Dacă ceva e adecvat atunci e recomandabil, e potrivit. Predica, discursul cere adecvarea, potrivirea la publicul din faţa ta, intuirea a ceea ce poate, vrea şi aşteaptă publicul. A vorbi public înseamnă a vorbi la vedere, în faţa unor oameni. A face ceva public înseamnă a răspândi o informaţie, a o facilita altora.
Facil = uşor. Facilitate = înlesnire. Însă când ceva devine facil sau uşor de făcut nu înseamnă că nu comportă nicio greutate în conceperea lui.

Disputa public versus privat este una care va sta mereu în picioare, pentru că unii vor găsi de cuviinţă să subţieze zona publică pentru cea privată iar alţii să introducă vederile publice, largi, în intimitatea lor. Zona de mijloc între public şi privat este de domeniul bunului simţ. Dacă ai conştiinţa a ceea ce trebuie să spui şi a ceea ce nu trebuie să spui atunci ştii să fii un om social fără să fii golit de taina ta sau să fii un om cu o intimitate, din care se strecoară lucruri care încurajează viaţa publică.

Pr. Drd. Dorin Octavian Picioruş

Oameni fără carte de identitate în România şi infracţiunile

Vă recomandăm un articol scris de Alex Nedea, în Jurnalul Naţional, numărul din 12-06-2007, despre situaţia în cauză.

Extrase din articol:

„Conform art. 148 lit. a din Codul de procedură penală, „măsura arestării inculpatului poate fi luată (şi n.r.) dacă (…) identitatea sau domiciliul inculpatului nu poate fi stabilit din lipsa datelor necesare”. Persoanele fără identitate nu ajung la puşcărie.

După ce infractorul care nu fusese declarat la naştere este arestat preventiv, încep demersurile de înregistrare tardivă a naşterii prin tribunal. Durata arestului preventiv este de 30 de zile, iar procedura de acordare a identităţii poate dura şi doi ani la rând. „Arestul preventiv se poate prelungi cât spune legea, până la cel mult două treimi din pedeapsă”, ne linişteşte Gheorghe Roibu, fost prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj”.

„Zorilă are barbă sură. Zorilă are tatuaje înverzite, moda puşcăriilor, un pumnal şi un cuţit pe un umăr, un Răzvan pe celălalt. Căci Zorilă are un fiu de 18 ani. Şi o fată de 4 ani. Zorilă are casă cu o singură cameră, Zorilă are şi parabolică deasupra, care, la cât de mică e camera, nu i-ar încăpea înăuntru. Zorilă nu are însă acte.

N-are certificat de naştere. „N-am avut în viaţa mea. Maică-mea a înnebunit şi nu mai ştie unde m-o făcut.” Ştie că a apărut pe lume la 1 aprilie 1970, dar nu s-a ocupat nimeni să-i facă şi acte. Şi totuşi, Zorilă a făcut puşcărie doi ani. Cum a fost băgat la răcoare e un mister şi pentru el, pentru că se jură că în acel moment nu avea un CNP.

Cert e că s-a văzut când a fost eliberat cu un buletin provizoriu în mână. Cu care a şi fost internat la spital, că făcuse TBC. Primăria din Ghidigeni a demarat de curând procedurile să-i înregistreze tardiv naşterea în tribunal a lui Zorilă. Consilierul juridic de la primărie ridică din umeri. Nici el nu ştie cum a fost posibil să facă puşcărie fără o identitate. La poliţia din localitate apar mai mulţi de Zorilă Gheorghe.

Toţi au însă CNP. Un agent de acolo se jură că Zorilă despre care vorbim e acelaşi cu unul Gheorghe Zorilă, născut însă cu şapte ani mai târziu. Însă Zorilă pare mai degrabă de 50 de ani decât de 30. E tatăl unui copil cu acte care are 18 ani. Dacă ne-am lua după poliţişti, omul ar fi devenit tată la 12 ani”.

Pr. Dorin

Programul pentru deschis file lit. ( Microsoft Reader)

Îl găsiţi aici şi îl instalaţi în computer pentru a putea citi informaţii în lit. exe

Pr. Dorin.

Siteul personal al teologului Cristian Bădiliţă

Îl găsiţi aici.

Cuprinsul:

Intro
Biografie
Interviuri
Publicatii
Antologie de poezii
Ganduri
NODUL GORDIAN – online
Legaturi
En français

Pr. Dorin.

10 imagini intrauterine ale fătului de la BBC

Le găsiţi aici.

Pr. Dorin.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno