Un articol semnat de Vera Albulescu şi Monalise Hihn, în Jurnalul Naţional, 2 iulie 2007.

Pasaje din articol:

Gheorghe Popescu spune că, după ce a vizitat cetăţile dacice, a ajuns la concluzia că acestea se află într-o situaţie fără precedent: „Ceea ce se întâmplă în zonă este un dezastru. Acolo sunt copaci căzuţi aproape de zona sacră a dacilor, se execută lucrări fără supravegherea arheologilor. Pe de altă parte, din discuţiile pe care le-am avut cu muncitorii care lucrează la scoaterea acelor arbori din situri am aflat că o patrulă de jandarmi trece pe acolo la trei-patru zile. Important ar fi ca în zonă să stea cineva în permanenţă. De altfel, în tot perimetrul există 63 de puncte de acces, iar paza este clar insuficientă”.

Detectoarele de metal şi hărţile militare au fost şi continuă să fie uneltele de bază ale braconierilor. Tehnologia folosită, de ultimă generaţie, arată cu exactitate tipul metalului aflat în pământ şi adâncimea la care acesta se află. Un asemenea aparat poate depăşi chiar 10.000 de euro. Iar dacă poliţia vrea să-şi facă de lucru prin zonă, echipamentele şi maşinile de teren performante le permit pseudocăutătorilor de comori să dispară rapid. Cu toate acestea, nu puţine au fost cazurile în care acţiunile poliţiştilor s-au soldat cu identificarea căutătorilor de aur, fiind capturate piese importante din comorile regilor daci. S-au iscat însă şi multe controverse atunci când cadre ale poliţiei au fost acuzate de complicitate cu hoţii de comori.

Febra aurului a fost generată în mod involuntar de localnici. Chiar din timpuri înaintate, aceştia au descoperit frecvent monede de aur dacice. Cele mai vestite sunt kosonii, de care se leagă legende fascinante, şi care au stârnit numeroase controverse istorice. În vremea în care primele căldări pline de monede erau scoase la lumină din ascunzişurile milenare, pe piaţa neagră un koson era evaluat la o sumă exorbitantă. Un koson cântăreşte aproape 10 grame şi are 24 de carate.
………….

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it: