Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör

Zi: 13 iulie 2007 Page 1 of 2

Sfinţii Mucenici înmulţesc Biserica pentru că ei convertesc pe oameni la adevărata nevoinţă ortodoxă


sfintele-moaste-ale-catacombelor.jpg

Imaginea de deasupra reprezintă un osuar cu Sfinte Moaşte din catacombele primelor veacuri creştine. Nu este o cameră a misterelor şi nici una a terorii, ci una a înfiorării sfinte. Numai când am văzut aşa ceva m-am înfiorat, m-am trezit în fiinţa mea.

Dulceaţa şi pacea de a sta lângă osemintele cele sfinte ale Sfinţilor sunt o bucurie negrăită. De ce e o bucurie? Pentru că ei, Sfinţii, care sunt vii, ne ajută şi ne întăresc prin harul pe care îl revarsă în Sfintele lor Moaşte. Cei ce nu au primit ajutor în ispitele şi necazurile lor de la Sfinţii lui Dumnezeu nu ştiu, nu percep ce spun acum. Însă cine a trăit din plin din harul şi dulceaţa prezenţei în faţa unor Sfinte Moaşte ştie că ele sunt întărirea noastră, a Bisericii lui Hristos.

Unde este luptă duhovnicească autentică nu se poate fără rugăciunea şi ajutorul Sfinţilor. Bineînţeles, grandomania şi nesimţirea duhovnicească pot presupune o viaţă religioasă fără ajutorul Sfinţilor. Însă aşa ceva nu e posibil.

Sfinţii Mucenici au murit pentru credinţa noastră, pentru păstrarea ei nealterată. Fiecare os pe care îl vedem aici reprezintă o jertfă pentru noi şi pentru viitorul Bisericii. Şi aceşti Sfinţi nu erau romano-catolici, nici monofiziţi, nici luterani, nici mormoni, nici baptişti şi nici iehovişti, ci credincioşii Bisericii una, ai Bisericii lui Iisus Hristos, ai Bisericii Ortodoxe.

Tocmai de aceea, ca unii care ştim cum arată Părinţii noştri, cum arată Sfinţii noştri, trebuie să avem evlavie curată către ei, să avem adevărată reverenţă pentru cei care s-au mântuit înaintea noastră şi ne ajută şi nouă ca să ne mântuim.

Credinţa Sfinţilor nu este ideologie şi nici vorbă goală! Ea face dintr-un trup muritor un trup plin de parfum duhovnicesc, de frumuseţe. În loc să fie un hoit este un mir trupul adormit al unui Sfânt. Credinţa care îţi face trupul mir curat este cea adevărată. Acesta e semnul palpabil al credinţei veridice! Credinţa cea adevărată sfinţeşte viaţa omului, îl face văzător de Dumnezeu, îl umple de pace, îl umple de viaţaÎmpărăţiei.

Dacă nu ne umplem de nimic, ci numai de fariseism şi turpitudine atunci suntem vrednici de plâns. Însă ei, Sfinţii noştri, sunte calea care ne dă să vedem cum arată omul, ce este omul. Şi omul este templul lui Dumnezeu, care devine mir curat, care miroase frumos veşnic. Căci omul este predestinat de Dumnezeu la sfinţenie, la a fi fiul lui Dumnezeu după har.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

„My Data Bus”: un cont de 5G free pentru file audio, video, imagini şi documente

Îl găsiţi aici iar crearea contului e rapidă. Puteţi avea filele la vedere sau private şi le urcaţi în cont din computerul dv. într-un timp record. Filele uploadate se esenţializează imediat în contul dv.

SIGNUP

Pr. Dorin.

Un portal american de ştiinţă

Îl găsiţi aici.

Climate Change USA

Climate Change USA

02 July 2007

The US is the world’s biggest emitter of greenhouse gases and the nation that can do the most to slow the impact of global warming. In this special edition podcast we explore American attitudes to climate change and bust some common climate myths.

Quirkology

Quirkology

11 May 2007

Professor Richard Wiseman takes us on a tour of the weird, the wonderful and the human mind. Also this week: Uncovering the true story behind America’s origins, and just how do our dogs perceive us?

How To Make Up Your Mind

How To Make Up Your Mind

04 May 2007

New developments in brain science shed light on how our minds grapple with decisions, large and small. Also this week, astronomers have another chance to witness the great supernovae of history and why „carbs” (like bread, rice and potatoes) are white, while carbon is black.

Rock Steady!

Rock Steady!

27 April 2007

What can the precariously balanced boulders of California and Nevada tell us about predicting the next big earthquake there? Also this week: astronomers discover the most Earth-like exoplanet yet, and our Last Word column considers an evolutionary explanation for why sheep are notorious road hogs

A War of Numbers

A War of Numbers

20 April 2007

Epidemiologist Gilbert Burham ignited controversy after publishing figures suggesting the number of people killed by the war in Iraq is far higher than coalition forces have acknowledged – he defends his survey. Also this week: teen transexuals helped and sterile neutrinos hunted.

Cosmic Axis of Evil

Cosmic Axis of Evil

13 April 2007

New evidence suggests the universe may have a preferred direction – the so-called axis of evil. If it’s real, the feature puts a bizarre new twist into current cosmological models. Also this week: a real life test for Australia’s tsunami warning system, and why cold bananas go black

Pr. Dorin

Evoluţia diferenţiată a artei sacre în Orient şi în Occident

Trebuie sa precizam ca suntem pe deplin constienti ca schema privind „Reprezentarile Maicii Domnului in traditia ortodoxa si in Biserica Romei” poate fi reductionista. Cu toate acestea, ea permite o mai buna intelegere a evolutiei de netagaduit si capitala in domeniul artei sacre.

E uimitor sa aratam, asa cum face Paul Evdokimov, faptul ca sinodul de la Trento (1545-1563) si Sinodul de la Moscova (1551), au loc in aceeasi epoca, si ajung la concluzii divergente in ceea ce priveste natura artei sacre. In timp ce Biserica Rasaritului prefera suprafata iconografica cu doua dimensiuni, mai deschisa misterului, Apusul crestin, mai liberal, lasa usa deschisa unei solutii facile din cauza realismului, anume statuia in trei dimensiuni, mai individuala si mai autonoma.

Reprezentarile Maicii Domnului in traditia ortodoxa si in Biserica Romei

Astfel, reprezentarile in relief, mult inferioare numeric icoanelor, nu sunt deloc neglijabile in tarile traditional ortodoxe, inca din secolul al XII-lea intalnim numeroase altoreliefuri si basoreliefuri ale Mantuitorului Hristos si ale sfintilor, mai ales in nordul si in sudul Rusiei. Muzeul Topkapi din Istanbul ofera si el o mare varietate de sculpturi bizantine utilizate in cult.

Trebuie sa reflectam la faptul ca prezenta sau absenta volumului include sau exclude orice materializare. Alegerea este deci hotaratoare. In aceeasi epoca, Reforma se opune simbolismului catolic si acopera cu un strat de var frescele si picturile din biserici. Putem spune mai degraba ca problema artei sacre este escamotata, dar gasim, desigur, asemenea reactii inca din secolul al XI-lea.

Este suficient sa-l numim pe Bernard de Clairvaux, una din marile personalitati ale crestinismului si cel care a inspirat cea de-a doua cruciada. Atacand Cluny-ul, el ataca arta care stanjeneste manastirile. Dar, care arta?! Aceasta navala picturala nu-i pare propice pentru contemplarea interioara.

Din contra, pentru calugari, ea reprezinta un risc de distractie, iar grija aceasta o regasim in secolele urmatoare in asceza cisterciana. Daca marii pictori ai Renasterii, cum ar fi Rafael, Leonardo da Vinci pentru a-i cita doar pe ei, ne ofera in tratarea temelor religioase o frumusete mai degraba fizica decat spirituala in care grija pentru detaliul anatomic, perspectiva, culorile fidele realitatii inconjuratoare au o foarte mare importanta, in ceea ce il priveste pe iconograf, acesta lasa de-o parte orice detaliu de prisos ca sa inconjoare domeniul imaterialului, al spiritului si al vesniciei unde spatiul si timpul isi pierd ratiunea lor de a fi.

Trebuie sa intelegem bine ca nimic nu deosebeste arta religioasa a Renasterii sau a barocului de arta profana decat tema religioasa. Formele sunt aceleasi, iar sentimentele pioase ale artistului nu sunt deajuns sa o faca sacra. O arta devine sacra numai atunci cand perceptia duhovniceasca se intrupeaza in forme, cand acestea ii reflecta stralucirea. Daca o viziune spirituala anumita postuleaza un limbaj adecvat, o arta cu o tema sacra, care recurge la limbajul formal al artei profane, merita denumirea de arta religioasa si nu de arta sacra.

Ar fi de asemenea eronat si naiv sa confruntam iconografia bizantina cu anumite scoli de pictura contemporana cum ar fi cubismul, expresionismul, arta abstracta in care se constata, de asemenea, o parasire a preciziei anatomice si a naturalului. Nu vom repeta niciodata destul ca arta icoanei cere o viziune spirituala hranita din seva Bisericii, viziune care se intrupeaza in forme fidele Traditiei.

Cat priveste exemplele picturale contemporane de capete dezarticulate cu ochi astupati si de trupuri rasucite cu corpuri impletite cu piepturi bombate etc, ele reflecta mai degraba starea dezintegrata a omului modern, decat setea sa dupa o realitate de dincolo de materialitate. Unde se gaseste frumusetea fizica si, mai ales, cea spirituala? Nu este vorba aici de un refuz net de a privi omul dupa chipul lui Dumnezeu?

Intreaga imnografie a Bisericii Ortodoxe il descrie pe Mantuitorul Hristos ca avand o frumusete desavarsita, care depaseste frumusetea tuturor fiintelor. Se intelege ca este vorba de o frumusete spirituala si nu fizica, asa cum a inteles Traditia. Nimic mai firesc daca arta icoanei nesocoteste imitarea omului existent si creeaza o forma idealizata pentru a reprezenta pe Cel care este mai presus de natural, rational si conceptual.

Ce contrast fata de arta religioasa occidentala care ramane la suprafata lucrurilor si se fundamenteaza pe modelele vii pentru a-i infatisa pe Mantuitorul Hristos si Maica Domnului! Cate femei de o frumusete senzuala, obiect al pasiunii pictorilor, si-au imprumutat chipul pentru reprezentarea Maicii Domnului pe care scrierile sfinte, patrunse de viziune spirituala, o descriu ca fiind cea mai frumoasa, cea mai curata dintre toate femeile? Celei ce straluceste de sfintenie i se atribuie trasaturile naturale ale unei persoane obisnuite. Ce inconsecventa! Exemple prestigioase ne sunt date de foarte numerosi pictori, dintre care putem enumera pe Filippo Lippi, Raphael, Titian si Rubens.

Cel de-al VI-lea sinod ecumenic (680) considera asemenea reproduceri ca fiind incompatibile cu adevarul credintei din cauza rezonantei lor senzuale. A-l picta pe Mantuitor ca pe un om obisnuit implica ideea ca El ar fi avut numai natura omeneasca, in timp ce El este Dumnezeu-Om. Sarcina deosebita a iconografului este, dimpotriva, aceea de a sublinia cu tarie ca plinatatea dumnezeirii salasluieste in trupul Mantuitorului Hristos.

Michel Quenot

Text preluat din locaţia: sursa.

Pr. Dorin

Acatistul românesc al Sf. Nicodim Aghioritul (14 iulie)

Acatistul de aici e scris de Fericitul Ghelasie de la Frăsinei

acatistul-sf-nicodim-aghioritul-acatist-romanesc.doc

Pr. Dorin

Un forum religios în engleză: The Sophia House

Îl găsiţi aici.

Wisdom Room

Pr. Dorin.

O tânără îşi cere dreptul de a nu i se nărui încrederea

M-am bucurat să găsesc acest blog şi articolul de aici

Un titlu razant cu insolenţa celor care vor să ne minimalizeze: „Lăsaţi-mă să trăiesc!”

Imi permit să redau acest strigăt real, percutant al acestei domnişoare în integralitatea sa, în ideea că şi cei mari, şi cei mici, vor înţelege că agresiunea de orice fel asupra cuiva nu duce decât la reacţii adverse.

„Postul asta e pentru generatia care si-a ratat viata si incearca sa ne-o fure pe a noastra.

Se aude peste tot ca-s doar un copil si nu pot. Ei bine, pot. Toti zic ca nu stiu. Ei bine, stiu si eu cateva lucruri. Tocmai pentru ca voi ati repetat pana la dementa “uite ce copil, nu stie si nu poate”, am invatat singura, pe pielea mea, cu pretul unor infrangeri si rani. Nu ca m-as plange, acum stiu si cred ca a fost mai bine asa. Tocmai unde ati lovit voi cu indiferenta, a crecut mai mare si mai puternic. Tocmai unde voi ati incercat sa inabusiti intrebarile, a crescut setea de cunoastere.

E fals totul la voi, falsa grija, falsa preocuparea, falsa “dragostea” cu care incercati sa ma invatati de-ale vietii. Cateodata am luat viata in piept si am plans si de ciuda, si de durere, si de bucurie fara sa aveti voi vreo idee.

Si tocmai pentru asta spun, lasati-ma sa traiesc. Imi place viata, chiar daca stiu ca inseamna si durere de multe ori. Tocmai asta imi place, stiu ca imi pot asuma si partea de care voua va e frica. Fara durere n-o sa existe niciodata fericire. Mai stiu ca pot si ca voi reusi. Nici nu concep altceva. Nu concep ca voi sa-mi furati libertatea si s-o transformati in nimicul vostru diluat. Daca voi ati renuntat la a trai pentru o non-existenta comoda, calduta si gri, eu nu o sa fac asta.

Lasati-ma sa ma bucur si lasati-ma sa plang. Aud mereu de la voi ca o sa ma doara, dar oare voi stiti ce inseamna asta? De multe ori cred ca v-ati trait copilaria si viata balacindu-va in sentimente si trairi false, induse, si ati crescut in ele, le-ati invatat pe de rost si le repetati la infinit. N-ati realizat nimic. Societatea alienata in care traim azi are bazele puse de voi. Voi, care v-ati lasat tarati in banalitate si non-existenta de bunavoie. Lasati sa ma doara. Din asta invat. Lasati sa o dau eu in bara. Din asta vad ce inseamna viata.

Protectia e doar o masca, e teama, e obisnuinta, e un stas… Eu vreau sa reusesc si am s-o fac. Indiferent de cate ziceti voi ca o sa ma lovesc. M-am lovit si nu pentru ultima oara. Dar astept sa ma lovesc de ceea ce voi nu v-ati atins, ca sa ajng sa fac ce voi n-ati reusit sa faceti. Incercati sa omorati vise. Incercati sa inabusiti viata. Incercati sa ne acuzati ca suntem nimic, ca sa va construiti un paravan pentru nimicul vostru. Casa, masina, vacante in Europa sunt un nimic. Eu n-am nevoie de ele, ci am nevoie sa traiesc. Sa ma bucur ca ma poate durea si sa ma bucur ca pot zambi cu adevarat. Am nevoie sa ma bucur ca in ochii in care privesc e viata, e energie, e speranta. Sa ma bucur ca n-am sa ajung niciodata ca voi.

Ce sunteti voi, n-o sa fiu eu niciodata. Ce sunt si voi fi eu poate ati visat candva sa ajungeti, dar nu se va intampla in vecii vecilor. Pentru ca nu stiti ce inseamna zambet si incercati sa ne invatati sa zambim. Pentru ca nu stiti ce e aia viata, dar incercati sa ne invatati sa traim. DA, SUNT COPIL SI N-O SA INCETEZ NICIODATA SA FIU. Voi v-ati nascut batrani si ati imbatranit cu fiecare zi. Eu raman un copil idealist si incapatanat sa reuseasca. Daca iti pierzi copilaria, cu ce ramai? Cu o linie intinsa, de-a lungul careia o sa mergi programat, o sa ocolesti toate obstacolele sa nu te doara si o sa fii fericit. Asa ca voi.

Daca voi v-ati dat viata la Obor pe un sac de comoditate, ramaneti cu asta. Eu am sa traiesc pe bune, cu lacrimi si zambete, ca un copil”.

Aceste cuvinte sunt îndreptate, indubitabil, către familia autoarei, dar au o rezonanţă universală. Ele vin din durerea non-comunicării reale dintre copii şi părinţi, din neînţelegerea dramelor interioare, cu totul altel, ale copiilor noştri.

Sperăm să ne auzim şi mai bine copiii şi copiii să-şi înţeleagă şi mai profund părinţii. Eşecul de a fi părinte nu ţine numai de părinte în sine ci şi de eşecul de a nu fi avut nici el un părinte. Cauzele eşecurilor noastre sunt destule şi se încopciază perfect, din păcate.

Însă fiecare trebuie să poată să facă un pas spre celălalt, în primul rând părinţii. Testul dragostei constă în faptul de a ştii să treci peste orgoliul de părinte pentru a-ţi înţelege copilul. Şi merită acest efort.

Pr. Dorin.

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno