sfintele-moaste-ale-catacombelor.jpg

Imaginea de deasupra reprezintă un osuar cu Sfinte Moaşte din catacombele primelor veacuri creştine. Nu este o cameră a misterelor şi nici una a terorii, ci una a înfiorării sfinte. Numai când am văzut aşa ceva m-am înfiorat, m-am trezit în fiinţa mea.

Dulceaţa şi pacea de a sta lângă osemintele cele sfinte ale Sfinţilor sunt o bucurie negrăită. De ce e o bucurie? Pentru că ei, Sfinţii, care sunt vii, ne ajută şi ne întăresc prin harul pe care îl revarsă în Sfintele lor Moaşte. Cei ce nu au primit ajutor în ispitele şi necazurile lor de la Sfinţii lui Dumnezeu nu ştiu, nu percep ce spun acum. Însă cine a trăit din plin din harul şi dulceaţa prezenţei în faţa unor Sfinte Moaşte ştie că ele sunt întărirea noastră, a Bisericii lui Hristos.

Unde este luptă duhovnicească autentică nu se poate fără rugăciunea şi ajutorul Sfinţilor. Bineînţeles, grandomania şi nesimţirea duhovnicească pot presupune o viaţă religioasă fără ajutorul Sfinţilor. Însă aşa ceva nu e posibil.

Sfinţii Mucenici au murit pentru credinţa noastră, pentru păstrarea ei nealterată. Fiecare os pe care îl vedem aici reprezintă o jertfă pentru noi şi pentru viitorul Bisericii. Şi aceşti Sfinţi nu erau romano-catolici, nici monofiziţi, nici luterani, nici mormoni, nici baptişti şi nici iehovişti, ci credincioşii Bisericii una, ai Bisericii lui Iisus Hristos, ai Bisericii Ortodoxe.

Tocmai de aceea, ca unii care ştim cum arată Părinţii noştri, cum arată Sfinţii noştri, trebuie să avem evlavie curată către ei, să avem adevărată reverenţă pentru cei care s-au mântuit înaintea noastră şi ne ajută şi nouă ca să ne mântuim.

Credinţa Sfinţilor nu este ideologie şi nici vorbă goală! Ea face dintr-un trup muritor un trup plin de parfum duhovnicesc, de frumuseţe. În loc să fie un hoit este un mir trupul adormit al unui Sfânt. Credinţa care îţi face trupul mir curat este cea adevărată. Acesta e semnul palpabil al credinţei veridice! Credinţa cea adevărată sfinţeşte viaţa omului, îl face văzător de Dumnezeu, îl umple de pace, îl umple de viaţaÎmpărăţiei.

Dacă nu ne umplem de nimic, ci numai de fariseism şi turpitudine atunci suntem vrednici de plâns. Însă ei, Sfinţii noştri, sunte calea care ne dă să vedem cum arată omul, ce este omul. Şi omul este templul lui Dumnezeu, care devine mir curat, care miroase frumos veşnic. Căci omul este predestinat de Dumnezeu la sfinţenie, la a fi fiul lui Dumnezeu după har.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Did you like this? Share it: