Zi: 30 iulie 2007

Mulţi cititori ai creaţiei, mulţi oameni contemplativi dar care nu au credinţă, văd frumuseţea ca un lucru în sine şi nu ca pe unul care trimite la Dumnezeu. Fotografiile care nu prind în ele acest dar al lui Dumnezeu, adică frumuseţea, demonstrează că sunt operele unor oameni care nu ştiu unde să privească. Căci, ca să vezi frumuseţea lui Dumnezeu trebuie să ştii cum să vezi. Ce să vezi? Să vezi adâncul din fiinţa ta ca să poţi vedea adâncul lui Dumnezeu. Pentru că noi nu vedem frumuseţea, nu pentru că ea nu se poate vedea, ci pentru că noi confundăm frumuseţea cu propriile noastre dorinţe.

Numai că dorinţele noastre, cel mai adesea, sunt telurice, tranzitorii şi nu foarte statornice. Nouă ne plac lucrurile uşoare, lucrurile plăcute şi nu lucrurile care se strâng cu greu. Frumuseţea este un lucru care se strânge cu foarte mare greutate, pentru că frumuseţea este văzută cu ochii inimii. Iar ochii inimii trebuie să fie curăţiţi, luminaţi ca să vadă frumuseţea lui Dumnezeu. Însă nu e greu să vezi frumuseţea lui Dumnezeu dacă crezi în El. Dacă există credinţa în El începi să Îl vezi oriunde. Oriunde vezi măreţia Lui, puterea Lui, mila Lui, dragostea Lui cu noi.

Am întâlnit mulţi artişti şi oameni în general cărora le place natura, frumuseţea dar nu vor să aibă frumuseţea în ei înşişi. În Biserica lui Dumnezeu, în credinţa ortodoxă, noi nu numai că contemplăm frumuseţea lui Dumnezeu din creaţie ci ne şi bucurăm de ea în fiinţa noastră. De la Sfântul Botez noi trăim frumuseţea harului ca pe o realitate interioară, personală şi nu ca pe ceva străin de noi. Noi trăim cu bucuria, cu frumuseţea în fiinţa noastră. Şi când ne rugăm, şi când mâncăm, şi când dormim noi trăim în bucurie şi nu separaţi de ea.

De aceea, atunci când vorbim despre frumuseţe, vorbim de fapt despre mântuirea personală. Mântuirea noastră ţine de prezenţa frumuseţii lui Dumnezeu în noi. Dacă suntem locuiţi de lumina lui Dumnezeu atunci vedem frumos creaţia lui Dumnezeu, vedem frumos relaţiile dintre noi, vedem frumos totul. Ca să vezi frumuseţea, paradoxal, trebuie să o ai. Nu trebuie să vedem mai întâi munţii, marea, ca să ni se pară frumoase, ci mai întâi trebuie să ne curăţim inima pentru ca să putem sesiza frumuseţea lui Dumnezeu care ne înconjoară de peste tot.

Avem nevoie de frumuseţe ca de aer. Acolo unde frumuseţea este deteriorată avem de-a face cu urâţenie, cu boală, cu murdărie. Urâţenia din casă nu constă în faptul că am avea nemăturat pe jos sau că am mirosi a transpiraţie, ci urâtul stă în atmosfera duhovnicească irespirabilă pe care o găsim în casă. Dacă nu ne-am spovedit, dacă nu ne-am curăţit, dacă nu suntem cu Domnul atunci mirosim urât, suntem în afara frumuseţii, suntem deficitari la frumuseţe. Frumuseţea ţine de har, ţine de frumuseţea inimii. Pentru că avem inima urâtă, păcătoasă, de aceea nu putem vedea câtă frumuseţe imensă este în oameni şi în creaţia Sa.

Noi cunoaştem pe Dumnezeu din făpturi şi din Scripturi. Lucrul mâinilor lui Dumnezeu ne vorbeşte despre El. Ca să auzim vorbele Lui trebuie să Îl primim în inima noastră, să ne placă creaţia Lui. Teologia ortodoxă ne învaţă să vedem prezenţa lui Dumnezeu ca pe realitatea care ne mântuieşte prin frumuseţea pe care ne-o dăruie. Dacă atentăm la frumuseţea lumii lui Dumnezeu suntem adevăraţii antihrişti. Cine îşi bate joc de frumuseţea lui Dumnezeu trăieşte în urâţenie. Numai dacă vezi lumea şi pe om ca făpturi ale lui Dumnezeu nu te mai saturi de frumuseţe.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian

Many readers of creation, many contemplatives without faith, see in beauty a thing in itself and which doesn’t send to God. The pictures that don’t carry with them this gift of God, id est the beauty, demonstrate that they are creations of peoples that don’t know where to look. So that you see His beauty the God are due know to see. What to see? To see the depth from your person where through to see His deep the God. We don’t see the beauty, not because we can see it, but because we confound it with our desires.

Only that our desires, most frequently, are tellurics, are transients and not very constants. We want the easy things, the pleasant things and not that things who are girded with difficulties. The beauty is a thing girded with very hard difficulties, because the beauty is seen with the eyes of heart. And the eyes of heart must be clean, pure, to see His beauty of God. And don’t difficult to see His beauty if belief in God. If exists the faith in Him to see it anywhere. Anywhere you see is the greatness of Him, the power of Him, the pity of Him, the love of Him with us.

I met many artists and peoples in general that like the nature, the beauty but don’t shall have the beauty in themselves. In the Church of God, in the orthodox faith, we don’t only contemplate the beauty of God from creation but and enjoy of it in our being. From the Holy Baptism we live of beauty of gift as the inner and personal reality and not as alien reality. We live with the happiness, with the beauty in our being. And when we make prayers, and when we eat, and when sleep we living in happiness and not separate of it.

Therefore, when we talk about beauty, speak as a matter of fact about the personal salvation. Our salvation holds on to the presence of the beauty of the God in us. If we live in of His God’s light then we see beautiful the creation of God, we see beautiful the relations between us, we see beautiful everything. So that you see the beauty, paradoxically, be due to have it. See not firstly the mountains, the sea, so that its seemed beautifully, but firstly must clean our heart for see the beauty of God that surround us.

We need beauty like the air. There where the beauty is battered we meet with ugliness, with complaint, with dirt. The ugliness of house don’t consists in the fact that had unswept on low or that exist a smelt of perspiration, but in irrespirable non-spiritual atmosphere which find in house. If we didn’t confess our sins, if we didn’t clean, if we are not with our Savior, then we stink, are outwards of the beauty, are in deficiency of beauty. The beauty holds on grace, holds on beauty of heart. Because we have am ugly heart, sinner, therefore can’t see what immense beauty is in peoples and in God’s creation.

We know God from creatures and from Scriptures. The things of His hands tell us about Him. So that we hear His words we must receive Him in our heart and love His creation. The orthodox theology teaches us to see His presence as the reality that redeems us through the beauty that He offers us. If we attempt to the beauty of His world we are the true Antichrists. That who takes in derision the beauty of God lives in ugliness. Only if you see the world and the man as the God’s creatures then you become insatiable of beauty.

Father Dorin Octavian Picioruş