Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Lună: august 2007 Page 1 of 22

1 septembrie: începutul anului bisericesc şi al propovăduirii Domnului

http://www.ccm.ro/biserici/img_bis/cruce_comanesti.jpg

Conform Ceaslovului românesc, editat cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi cu binecuvântarea PFP Justinian, ed. a II-a, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1993, p. 657: „Biserica serbează această zi [de 1 septembrie n.n.] pentru două motive: întâi pentru că luna lui septembrie se consideră ca începutul anului şi de aceea Biserica, mulţumind lui Dumnezeu pentru roadele de peste an, se roagă ca şi anul nou să fie roditor şi în al doilea rând se serbează ziua aceasta ca începutul predicării Domnului, adică în amintirea intrării lui Iisus în sinagogă, când deschizând cartea ce I s-a dat, a citit locul din profetul Isaia, unde se zice: „Duhul Domnului peste Mine…” [Lc. 4, 16-18]”.

De aceea vă dorim un nou an bisericesc plin de bucurii şi de frumuseţe duhovnicească!

 

Psa. Gianina

Update-ul de pe 31 august 2007 al siteului „Creştin ortodox. ro”

Filocalie si Psihanaliza – valoarea spiritualitatii filocalice
Biserica Amzei
Impunatoarea biserica se afla in cartierul denumit curent „Piata Amzei” sau „Biserica Amzei”, pe strada ce duce din Calea Victoriei catre Bulevardul G-ral Gheorghe Magheru. Prima biserica cu hramul Sfantul Nicolae, de dimensiuni mici, cu o singura turla, a fost construita intre anii 1807-1810, pe locul si cu fondurile lasate de polcovnicul (colonelul) Nicolae Darascu, de catre nepotul sau Amza Naescu, al doilea vistier al tarii, impreuna cu Dimitrie si Dionisie Darjescu. Amza a completat fondurile necesare, din agoniseala proprie. Dupa moartea sa, lacasul s-a numit „Biserica Amzei”. De la cea dintai biserica se pastreaza pomelnicul, ale carui slove
 
Catedrala Uspenski din Helsinki
Orasul modern Helsinki este un amestec arhitectural fascinant, influentat pe de o parte de stilul caracteristic Saint Petersburgului iar pe de alta parte cu elemente specifice unei suburbii futuristice. Ca oras capitala al Finlandei este totodata un centru cultural important. Arhitectura orasului este, in general, o combinatie de design specific secolului al XIX-lea si de stil Art Nouveau. Cele mai impresionante cladiri si aranjamente arhitecturale apartin renumitului arhitect finlandez Alvar Alto. Printre cele mai importante constructii sunt Catedrala Luterana, Piata Senatului, Catedrala Ortodoxa Uspenski, Universitatea si Palatul Prezidential
</ FONT>
Vederea pacatului propriu
Veni-va vremea aceea cumplita, sosi-va acel ceas infricosat in care toate pacatele mele vor sta la aratare inaintea lui Dumnezeu-Judecatorul, inaintea ingerilor Lui, inaintea intregii omeniri. Presimtind starea sufletului meu din acel ceas cumplit, ma umplu de spaima. Sub inraurirea acestei presimtiri vii si puternice, cu cutremur ma grabesc a ma afunda in cercetarea de sine, sarguiesc a vedea pacatele insemnate in cartea constiintei mele, pe care le-am savarsit cu lucrul, cu cuvantul si cu gandul. Cartile ce n-au mai fost demult citite, cartile invechite in dulapuri sunt pline de praf, roase de molii. Cel care ia o asemenea carte o citeste cu multa

Spatiul sacru si sacralizarea lumii

Pentrul omul religios, spatiul nu este omogen, ci prezinta rupturi si sparturi. Unele portiuni de spatiu sunt calitativ diferite de celelalte. „Nu te apropia aici”, ii spune Domnul lui Moise, „ci scoate-ti incaltamintea din picioarele tale, ca locul pe care calci este pamant sfant” (Iesirea, 3, 5). Exista asadar un spatiu sacru, deci „puternic”, semnificativ, si alte spatii, neconsacrate, lipsite prin urmare de structura si de consistenta, cu alte cuvinte amorfe. Mai mult: pentru omul religios, lipsa de omogenitate spatiala se reflecta in experienta unei opozitii intre spatiul sacru, singurul care este real, care exista cu adevarat, si restul spatiului, adica intinderea

Sabatul – spre o teologie a timpului sacru

O sarbatoare precum sabatul pare sa contrazica noutatea adusa de Vechiul Testament cu privire la timp. Din cauza repetabilitatii sale, sabatul nu s-ar potrivi cu progresul linear al istoriei de la creatie pana la final. Dar la o privire mai de aproape sabatul reflecta diferite etape: odihna divina dupa ce creatia a fost incheiata, aspectul cultic ca mijloc de autoidentificare si asemanare cu Dumnezeu, apoi speranta eshatologica. Crestinismul i-a schimbat forma, sarbatorind in schimb Ziua Invierii, dar a pastrat intreg continutul teologiei sabatice. Mircea Eliade observa inovatia iudaismului, si prin el

Poezia crestina a lui Nichifor Crainic

Nichifor Crainic a fost un ganditor crestin ortodox. Dar a fost nu numai un ganditor al ortodoxiei, ci si un traitor al ei. Si atat in intelegerea cat si in trairea ei s-a deprins din copilarie prin via comuniune cu poporul satelor romanesti. De aceea, gandirea si simtirea lui crestina poarta o pecete romaneasca, ceea ce face din scrisul lui Crainic o marturie a spiritualitatii romanesti, care e o sinteza intre credinta ortodoxa traditionala si calitatile specifice ale poporului nostru, determinate de originea, de spatiul si de istoria lui. Crestinismul lui Nichifor Crainic nu se reduce la preceptele

Pr. Dorin.

Intoxicarea prin abjecţie sau cum arată „dreptul omului” cu ură nedemocrată la vedere

Exemplul din această zi este articolul domnului Marian Nazat din Jurnalul Naţional [31.08. 2007]: „Aşteptându-i pe eparhioţi”. Dumnealui are dreptul să scrie, însă nu mai ştie unde să îşi oprească ura, ranchiuna sau necredinţa: la mijlocul frazei sau mai înainte de a pune punctul de final?

Vom urmări disertaţia sa din această zi, ca să vedem cât e temperament, cât e divagaţie şi cât e aflare în treabă:

„Moartea Patriarhului Teoctist a ridicat orişicât sutana de pe trupul bătrânicios al Bisericii. Un trup urâţit de vergeturi şi împestriţat de buboaie plesnind de coptură. Privită în goliciunea împărtăşită forţat, prima instituţie depozitară a încrederii populaţiei, dacă e să luăm în serios sondajele de opinie, nu pare deloc lucrarea Domnului. Funcţionarii clericali iviţi pe micile ecrane sau în paginile ziarelor seamănă mai degrabă cu politicienii afurisiţi în eparhiile electorale, şi nu cu slujitorii divinităţii. Vorbesc într-un limbaj ambiguu, lemnos, făţărnicia li se citeşte pe obrajii rumeni, iar taina evlavioasă le este pretextul lipsei de transparenţă. În vocea lor se simte iritarea, ochii le scapără luciri dezsfinţite, semn că Biserica n-a învăţat şi rostul dialogului. Obişnuiţi să cădelniţeze tămâind vremelnic ctitorii politici, preoţii noştri, cu apucături atât de lumeşti, se dedau monologului sec şi ţâfnos. Şi pârelor împotriva celor ce „hulesc” cuvioşenia feţelor duhovniceşti, feţe în vecinătatea cărora am cam descâlcit, în sfârşit, ororile Inchiziţiei şi nu numai. Îndopaţi programatic cu dogma religioasă, inşii aceştia cu plete ninse, ortodocşi sau catolici, au poruncit căsăpirea şi torturarea a milioane de suflete în adâncul istoriei, şi asta mă împiedică să-i îngădui altfel decât de la distanţă ghimpoasă. Cu suspiciune şi infinită rezervă.

Mostră de inadecvare „onomastică” a unui însemn sinodal. Deşi Scriptura făgăduieşte „Împărăţia Cerurilor” celor săraci cu duhul, leadership-ul sobornicesc (ce barbarie lexicală!) miluieşte din… palat. Palatul Patriarhiei, aşa scrie pe frontispiciul impozantei clădiri cocoţate pe dealul mitropolitan. Parcă nu se cade o asemenea denumire pentru lăcaşul păstorilor îndumnezeiţi, prin fişa postului, ai turmei nevoiaşe, e trufaşă şi opulentă. Şi-un pic blasfemiatoare. Sălaşul Patriarhiei sună pios, ca o boare sfiicioasă, şi e mai aproape de miezul Bisericii Ortodoxe: mântuirea prin credinţă şi sărăcie.

Ce să pricep din „titlurile” clericale ale patriarhului, „Întâi Stătătorul” şi „Întâi Mergătorul”, de vreme ce ele se bat cap în cap? Păi, ori stă, ori merge? Ori una, ori alta! Într-adevăr, întortocheate sunt căile Domnului! Şi pe căile astea aflu, de pildă, că niscaiva purtători de patrafir sunt mai sfinţiţi decât alţii. Căci sintagma „Prea Sfinţitul” mă duce cu gândul că nu toţi colegii săi de anteriu sunt sfinţiţi îndeajuns. Iar „Prea Fericitul” are o conotaţie adipoasă, e o cacofonie a „măsurii” propovăduite de grecii antici. Cât despre „Înalt Prea Sfinţitul” nu mai înţeleg nimic …

Poziţia fruntaşă a Bisericii în topurile încrederii publice de la noi e lesne de explicat. O populaţie neinstruită, pe deasupra şi codaşă la consumul de săpun şi pastă de dinţi, trăieşte cu iluzia vieţii de apoi, iluzie intermediată şi întreţinută şi de Biserica noastră strămoşească. Tranzacţionar din fire, românul s-a prins de şmecherie şi-şi face din trecerea asta pământeană prilej de negociere vulgară cu mijlocitorii „prea cucernici” ai celeilalte vieţi. Chit că e şi de apoi. Dacă „subiecţii” ar fi întrebaţi câtă bizuire au în popi, mă tem că Biserica s-ar lua de braţ cu Justiţia şi Parlamentul. Fiindcă, se ştie, Justiţia nu e în stare să le vândă speranţe postume şi nici parlamentul legi pentru împărţirea în felii promiţătoare a posterităţii…

Lupta pentru succesiunea bisericească nu se abate de la regulile societăţii nemonahale. Puterea arată la fel şi în amvon şi în piaţa neaghesmuită. Complicităţi nedezlegate, interese neezoterice, intrigi bărboase, sforării diavoleşti, combinaţii popeşti, ameninţări cu schisma, campanii mediatice invazive şi restul blestemăţiilor omeneşti (Spre deosebire de vizigoţi, ostrogoţi, copţi şi alţii aidoma lor, veniţi din zările întunecate ale lumii, hoarde de eparhioţi – plecate dinspre Răsărit, zic unii – uneltesc la scindarea Bisericii băştinaşe, dar invazia e în faşă. Migratorii de rit nou n-au ajuns încă în vatra vechilor daci şi, se zvoneşte, câţiva îi aşteaptă cu anafură). Mirenii, ca-n orice democraţie levantină, participă şi ei la cabala sinodală, cu-n miluţ, c-o frunză verde, după datina evanghelică. Din paraclisul dosnic se scot dosarele blagoslovite dinescian, iar rudele candidaţilor sunt vârâte, cu hiclenie, în primele pagini ale ziarelor şi-şi dau în vileag fraţii cu fapte scandaloase, necreştine. „Înalţi Prea Sfinţiţii” sunt coborâţi la condiţia de muritori păcătoşi de gloata cuprinsă, doar în sondaje, de fiorul religios. Mă mir că nimeni n-a propus organizarea unui referendum pentru alegerea „Întâi Mergătorului”, că tot ne-am deprins papilele gustative cu aromele plebiscitare. Aşa însă, bătălia se va rezuma la o tranzacţie ascunsă a Sinodului, unsă prin vot, dijmuit şi el îndărătul pereţilor palatului cu pricina”.

Acesta e textul! Să vedem cât e metaforă şi cât e josnicie în toată aceasă afacere ziaristică. Prima frază: moartea PFP Teoctist, spune autorul, e o salvare pentru Biserică, pentru că, odată cu acest eveniment s-a dat sutana Bisericii [vedeţi metafora!], adică a sa, plină de bătrâneţe şi buboaie, la o parte. Domnul Nazat are o problemă cu bătrânii, cu cei cu handicap şi cu Biserica: îi discriminează pe toţi.

A doua idee care emană din text: deşi lumea crede în Biserică [sau poate că nu crede; autorul pune sub semnul îndoielii sondajele de credibilitate ale Bisericii], Biserica nu are nimic de-a face cu slujirea Domnului.

A treia idee: l-au enervat preoţii care apar pe sticla televizorului: nici ei nu par a fi slujitori ai lui Dumnezeu. Slujitorii lui Dumnezeu care apar pe ecran, spune autorul, nu sunt transparenţi, nu ştiu să dialogheze, sunt monologişti, sunt încrezuţi…şi sunt vinovaţi de ororile Inchiziţiei.

Deşi se începe cu moartea patriarhului se ajunge la preoţi şi catolici care, spune autorul, au căsăpit milioane de oameni, nu oriunde, ci în adâncul istoriei. Deşi îl cunosc pe domnul Nazat dintr-o fotografie mică, pusă cândva pe frontispiciul ziarului, pot să spun, tot la fel de realist ca şi dumnealui, din adâncul istoriei, că am auzit eu sau că am citit în analele istoriei, că autorul nostru a omorât cu un agheu o mie de andaluzi într-o noapte. De ce? Pentru că şi preoţii ortodocşi şi catolici, acum câţiva ani sau câteva secole au căsăpit, pe planeta Marte, câteva milioane de oameni.

Dacă ai metafore şi nu ai istoria prea bine pusă la punct poţi să spui orice. Ca să conexezi moartea patriarhului României, cu sutana Bisericii şi cu Inchiziţia, trebuie să fii poet postmodern, un artist. Şi, ca la Dali, poţi să pui ouă în formă de ceas în mijlocul deşertului şi nimeni să nu te tragă la rost pentru ce ai făcut asta, pentru că tu vii şi le spui: Fraţii mei, asta e artă! Şi, adevărat: e artă. Articolul domnului Nazat este un articol de artă, un fel de psihologie science fiction amestecată cu ură democrată proprie.

În al doilea paragraf al micului său articol, autorului nu îi plac clădirile puse pe dealuri, clădirile la înălţime şi odată cu asta, nici Palatul Patriarhiei. Înseamnă că nu îi plăcea palatul nici când erau acolo parlamentarii României. Probabil e o aversiune mai veche a dumnealui, pentru care nu îţi trebuie studii de psihologie abisală sau de psihanaliză ca să o detectezi.

Autorul propune schimbarea numelui clădirii din Palatul Patriarhiei în Sălaşul Patriarhiei. Bine că s-a oprit la acest nume. Putea să apară o titulatură mult mai josnică, dar s-a abţinut. După cum se observă autorul are un limbaj extrem de elogiator la adresa Bisericii Ortodoxe, extrem de amabil şi de nechibzuit. Dar poate că masca lipsei de bun simţ e o strategie personală prin care îşi dovedeşte loialitatea faţă de… anumite persoane. E dreptul dumnealui, până la urmă, de a se depeiza de unul singur.

În al treilea paragraf autorul dovedeşte incompetenţe notabile în domeniul lingvisticii bisericeşti. Autorului trebuie să i se explice titulaturile treptelor ierarhice dar pentru asta îţi trebuie un bagaj enorm de cunoştinţe teologice şi să fii din interiorul Bisericii ca să le înţelegi. După limbaj, nu după viaţa sa, pentru că nu îl cunosc pe autor, acesta pare a se situa în afara Bisericii. Şi e treaba sa unde stă. Însă, ne priveşte şi pe noi, pe toţi membrii Bisericii Ortodoxe, dacă încalcă, cu bună ştiinţă şi atenţie, orice democratică vorbire către un public.

Când vrei să înjuri pe cineva şi o faci metaforic înseamnă atac la persoană sau la demnitatea personală sau doar libertate a expresiei? Când scrii şi publici astfel de articole metodic, înseamnă că e o întâmplare sau că e ceva dirijat? Când ai aversiuni mari, necontrolate şi eşti scriitor sau ziarist e un drept democratic să lezezi pe altul care nu te lezează personal sau trebuie să răspunzi la o mică indispoziţie cu mitraliera?

Continuăm comentariul elegant vizavi de articolul domnului Nazat. Poporul român, spune autorul, pentru că e neinstruit şi nu ştie să consume săpunul din supermarket votează cu Biserica. Se pare că dumnealui nu e nici neinstruit şi ştie să folosească şi săpunul, şi pasta de dinţi, să şi scrie, dar nu vrea, în ruptul capului, să vadă unde se termină bunul simţ şi unde începe clocotul urât al josniciei, unde se termină problemele personale şi încep problemele sociale reale. Pentru că, dacă ar fi început cu începutul şi ar fi avut ceva de spus în articol şi nu ceva de batjocorit, ne lăsa fără comentariu pe ziua de astăzi.

Paragraful ultim: alegerile pentru noul patriarh sunt ca alegerile pentru preşedinte, spune autorul. În aceste alegeri există intrigi bărboase [deci are ceva cu sutana, cu barba, cu bătrâneţea şi cu hadicapurile], sforării, combinaţii, ameninţări…Pe ce vă bazaţi? Aveţi obiecte de ascultat în Palatul Patriarhal sau în episcopii sau vorbiţi după ureche? După cum am spus mai sus, după ureche sau după imaginaţie, oricare dintre noi vă poate face ce vreţi dv.: gangster, criminal de război, homosexual NATO, extremist, torţionar, barbar…geniu, doctor docent. Dacă vrem să mânzolim ceva sau pe cineva e uşor să o faci dacă ai …metafore dezlipite de bunul simţ.

Sfârşitul articolului e un fel de metaforă lungă/ciorbă lungă, unde ranchiuna şi bunul simţ se amestecă într-un galop cu fumurile furnalului de la combinatul din Ploieşti, cu doamne care îşi duc căţeii prin parc, cu obiecte zburătoare neindentificate şi cu drepturile omului, ţinute drept steag, când trebuie să dai în ăia pe care îi deteşti şi să le invoci pentru tine când alţii îţi calcă casa cu buldozerul.

Un articol nepărtinitor, nu?!

Un om care nu suferă de nicio sechelă, nu?!

A, nu este ultimul şi singurul articol de acest gen?!!!
Ştim asta…Dar, din când în când, celor care ne cer să le întoarcem şi celălalt obraz, pentru că aşa ne-a spus Domnul nostru, trebuie să le arătăm ce fel de obraji zilnici au cei care nu ne iubesc sau nici măcar nu încearcă să fie diplomaţi cu noi.

Nu trebuie să ne placeţi, domnule Marian Nazat!
Nici noi nu trebuie să vă placem.

Însă, pentru că aşa e cu drepturile omului astea şi cu libertatea de exprimare, dreptul dv. sau al meu de a mă exprima nu trebuie să fie un excavator care demolează drepturile altora de a se exprima.

Vă dorim să ne spuneţi care e biserica sau lucrul în care dv. credeţi şi pe care îl iubiţi, ca să scriem un articol, mult mai elogiator la adresa dv., ca cel pe care dv. ni l-aţi dedicat nouă!

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian

Noi articole despre canonizarea Sfântului Varlaam al Moldovei

Sf. Ierarh Varlaam al Moldovei

Ziarul Evenimentul zilei, 30 agust 2007.

Canonizarea Mitropolitului Varlaam al Moldovei, eveniment petrecut ieri la Manastirea Secu, din Muntii Neamtului, a avut parte de o numeroasa asistenta politica. De la seful statului pana la premier, ministri liberali si alti politicieni.

„Sunt multi cei carora trebuie sa le multumim ca au fost alaturi de Biserica in aceste zile. Multumim premierului si guvernului pentru ajutorul dat la realizarea raclei care adaposteste osemintele Sfantului Ierarh Varlaam”, a rostit recunoscator Mitropolitul Daniel, cel care a oficiat slujba de canonizare. Racla confectionata la Monetaria Statului, din tabla de argint suflata cu aur, a fost platita cu bani de la buget, suma alocata fiind de 120.000 de lei.

Drept multumire, IPS Daniel a evocat personalitatea Mitropolitului Varlaam si le-a daruit mai-marilor politicieni icoane si medalioane cu chipul sfantului. Presedintele Basescu, premierul Tariceanu si presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, au primit cate o icoana cu Varlaam. Membrii Sinodului au primit doar medalioane. Dupa ce a multumit tuturor celor care au sprijinit Biserica, IPS Daniel a binecuvantat multimea si a indemnat la unitate crestina.

Ziarul România liberă, 30 august 2007.

Eveniment - Canonizare electorala la Secu

Circa 10.000 de credinciosi au participat la slujba de canonizare a mitropolitului Varlaam. Multi dintre pelerini au sosit inca de marti la manastirea din Neamt si au innoptat in corturile amenajate de organizatori. In total, manastirea a pregatit aproximativ o mie de locuri, amenajate inclusiv in corturi militare primite de la Jandarmerie si Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta.

Peste 150 de persoane, calugari si localnici s-au ocupat de prepararea bucatelor de post care au fost servite pelerinilor dupa slujba de canonizare. In total, au fost pregatite circa 5.000 de portii de supa de rosii, sarmale, ardei umpluti si cozonac.

Siteul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei

29 august 2007, ziua canonizării.

La Manastirea Secu din judetul Neamt a avut loc astazi, in ziua hramului principal al manastirii, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei.

Evenimentul a avut loc dupa slujba Sfintei Liturghii oficiata de un impresionant sobor de ierarhi ai Patriarhiei Romane si delegati ai Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, precum si ai Bisericilor Ortodoxe surori, sobor prezidat de Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Din soborul de iearrhi au facut parte: Inalt Prea Sfintitul Policarp – Mitropolit de Spania si Portugalia ca reprezentant al Sanctitatii Sale Bartolomeu I – Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, Inalt Prea Sfintitul Laurentiu – Mitropolitul Ardealului, Inalt Prea Sfintitul Teofan – Mitropolitul Olteniei, Inalt Prea Sfintitul Petru – Mitropolitul Basarabiei, Inalt Prea Sfintitul Serafim – Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Germaniei, Europei Centrale si de Nord, Inalt Prea Sfintitul Iosif – Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale, Inalt Prea Sfintitul Nifon – Arhiepiscopul Targovistei, Inalt Prea Sfintitul Pimen – Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, Inalt Prea Sfintitul Andrei – Arhiepiscop ortodox de Alba Iulia, Prea Sfintitul Gherasim – Episcopul Ramnicului, Prea Sfintitul Epifanie – Episcopul Buzaului si Vrancei, Prea Sfintitul Calinic – Episcopul Argesului si Muscelului, Prea Sfintitul Casian – Episcopul Dunarii-de-Jos, Prea Sfintitul Timotei – Episcopul Aradului, Ienopolei si Halmagiului, Prea Sfintitul Lucian – Episcopul Caransebesului, Prea Sfintitul Sofronie – Episcopul Oradiei, Bihorului si Salajului, Prea Sfintitul Iustinian – Episcopul Maramuresului si Satmarului, Prea Sfintitul Nicodim – Episcopul Severinului si Strehaei, Prea Sfintitul Damaschin – Episcopul Sloboziei si Calarasilor, Prea Sfintitul Ioan – Episcopul Covasnei si Harghitei, Prea Sfintitul Ambrozie – Episcopul Giurgiului, Prea Sfintitul Ciprian Campineanul – Episcop vicar patriarhal, Prea Sfintitul Sebastian Ilfoveanul – Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, Prea Sfintitul Calinic Botosaneanul – Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, Prea Sfintitul Marc Nemteanul – Episcop vicar al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale, Prea Sfintitul Irineu Slatineanul – Arhiereu vicar al Episcopiei Ramniculuiu, Prea Sfintitul Ioachim Bacauanul – Arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, Prea Sfintitul Corneliu Barladeanul – Arhiereu vicar al Episcopiei Husilor si Prea Sfintitul Iustin Sigheteanul – Arhiereu vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului.

In cuvantul de invatatura rostit in cadrul Sfintei Liturghii, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel a evidentiat semnificatiile sarbatorii de astazi si anume Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul: ‘Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul este pentru noi un memento, o chemare la a gandi ce se intampla in viata noastra cand ratiunea nu mai este suficient de libera si de luminata de harul lui Dumnezeu pentru ca lucreze dreptatea, cand inima noastra si simtirile noastre nu se mai conduc dupa lumina Sfintei Scripturi, dupa dreptatea lui Dumnezeu. Sfantul Ioan Botezatorul a murit ca un mucenic pentru ca s-a luptat pentru dreptate si adevar. Insa, Sfantul Ioan Botezatorul reprezinta si figura cea mai luminoasa, a celui care cheama la pocainta. Sarbatoarea aceasta de astazi, a Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul, nu este numai o sarbatoare de comemorare, de aducere aminte a ceea ce s-a intamplat in trecut, ci este o sarbatoare care ne indeamna pe noi ca, in timpul vietii noastre, sa luptam cat mai mult sa vietuim curat, sa luptam pentru dreptate si adevar, sa invatam sa si iertam, dar mai ales sa invatam sa ne pocaim pentru greselile noastre pe care le facem ziua si noaptea, cu voie si fara de voie.’

Dupa oficierea Sfintei Liturghii a avut loc ceremonia de proclamare a canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei. Tomosul sinodal a fost citit de Prea Sfintitul Ciprian Campineanul – Episcop vicar patriarhal: ‘Avand in vedere viata pilduitoare a Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei, scrierile sale duhovnicesti si de aparare a dreptei credinte pentru luminarea slujitorilor Sfintelor Altare si a poporului dreptcredincios, urmand obiceiului sinodal si chemand in ajutorul nostru puterea Duhului Sfant, hotaram ca de acum inainte parintele nostru Mitropolitul Varlaam al Moldovei sa se numere printre Sfintii pomeniti de Biserica noastra si preamariti de Dumnezeu in Ceruri si sa se cinsteasca cu cantari de lauda in ziua a 30-a a lunii august. Poruncim, de asemenea, in Duhul Sfant, ca viata, slujba si icoana Sfantului sa fie primite cu evlavie de ierarhi, preoti, monahi si de toti credinciosii ortodocsi. Spre deplina statornicie a celor pe care le-am hotarat in chip sinodal si canonic intarim cu semnaturile noastre acest Tomos sinodal de canonizare a Ierarhului Varlaam – Mitropolitul Moldovei, aducandu-l la cunostinta clerului si credinciosilor crestini din cuprinsul Patriarhiei Romane. Acest Tomos sinodal intocmit si aprobat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinta sa din 20 iunie 2007 se proclama astazi 30 august anul mantuirii 2007 cu indemnul nostru catre tot cinul preotesc si monahal, precum si catre binecredinciosii crestini ortodocsi romani de aici si de pretutindeni de a cinsti cu evlavie pe Sfantul Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei.’

In cuvantul rostit dupa citirea Tomosului sinodal, Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane a evidentiat participarea la evenimentele dedicate proclamarii canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam, a Inalt Prea Sfintitului Policarp – Mitropolit de Spania si Portugalia, ca delegat al Sanctitatii Sale Bartolomeu I – Patriarhul Ecumenic de Constantinopol.
De asemenea, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel a multumit oficialitatilor prezente astazi la Manastirea Secu, precum si tuturor ierarhilor care au participat la aceste evenimente: ‘Dorim sa subliniem aici in mod deosebit faptul ca este prezent alaturi de noi Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Policarp de Spania si Portugalia ca reprezentant sau delegat al Sanctitatii Sale Bartolomeu I – Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, intrucat Mitropolitul Varlaam, in timpul vietuirii sale, a fost Mitropolit al Mitropoliei Moldovei care facea parte in mod direct din Patriarhia Ecumenica de Constantinopol si avea ca pastor superior lui, in mod direct, pe Patriarhul Ecumenic de Constantinopol. Aceasta sarbatoare nu este doar a Bisericii noastre, ci este si o sarbatoare a poporului roman. Primul care a scris ‘Carte catre toata semintia romaneasca’, desi provinciile romanesti erau despartite, a fost Mitropolitul Varlaam al Moldovei. Deci, fiind o sarbatoare duhovniceasca si bisericeasca nationala, ne bucuram ca aici este prezent aici domnul Presedinte al Romaniei, domnul Prim Ministru si domnul Presedinte al Camerei Deputatilor si membri ai Guvernului, autoritati centrale, locale altele decat cele mentionate. Dorim ca sa exprimam recunostinta noastra in primul rand fata de Patriarhia Ecumenica, fata de Sanctitatea Sa Bartolomeu I – Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului pentru ca a trimis un delegat, fata de autoritatile centrale care reprezinta Romania si, desigur, fata de toti Inalt Prea Sfintitii si Prea Sfintitii Ierarhi prezenti aici ca parinti ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Cu multa emotie ne gandim la Parintele nostru vrednic de pomenire Teoctist – Patriarhul Romaniei care a dorit mult ca sa fie prezent aici, dar Domnul l-a chemat pe cand nu ne asteptam, care a restaurat si consolidat aceasta manastire in anii de pastorire la Iasi ca Mitropolit al Moldovei si Sucevei si care s-a bucurat foarte mult de propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei ca ierarhul vrednic, carturarul si patriotul Varlaam sa fie trecut in randul Sfintilor din Calendarul Bisericii Ortodoxe Romane.’

In cadrul aceluiasi cuvant, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel s-a referit la faptul ca odata cu proclamarea canonizarii Mitropolitului Varlaam, Manastirea Secu a primit al doilea hram, sarbatoarea Sfantului Ierarh Varlaam, mentionata in Calendarul crestin-ortodox in ziua de 30 august: ‘Intram in sarbatoarea de pomenire a Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei care a devenit al doilea ocrotitor al Manastirii Secu, manastirea in care el si-a inceput viata monahala. Deci, maine, la Sfanta Liturghie il vom pomeni in mod mai special prin cantarile, care se vor adresa lui, de cinstire si prin rugaciunile pe care le adresam lui. Deci, aceasta este marea noutate: Manastirea Secu nu are numai o zi de hram, 29 august, ci doua zile; incepand de maine, Manastirea Secu are doua hramuri alaturate: 29 august – Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul si 30 august – Sfantul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei.’

La final, Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane a oferit Presedintelui Romaniei Traian Basescu, Primului Ministru Calin Popescu Tariceanu, Presedintelui Camerei Deputatilor Bogdan Olteanu, Ministrului Culturii si Cultelor Adrian Iorgulescu, Ministrului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse Paul Pacuraru, cate o icoana cu chipul Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei. De asemenea, toti ierarhii care au slujit astazi la Sfanta Liturghie savarsita la Manastirea Secu au primit cate un engolpion cu icoana Sfantului Ierarh Varlaam, precum si o icoana a acestui sfant.

30 august 2007.

Sfantul Ierarh Varlam – Mitropolitul Moldovei va fi pomenit in fiecare an in Calendarul crestin ortodox roman pe data de 30 august.

Dupa ce ieri, dupa oficierea Sfintei Liturghii prilejuita de sarbatoarea Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul, la Manastirea Secu a avut loc proclamarea oficiala a canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei, astazi la acelasi sfant lacas a fost oficiata prima Sfanta Liturghie in cinstea acestui sfant canonizat recent.

Slujba a fost oficiata de un impresionant sobor de ierarhi, in frunte cu Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

In cuvantul de invatatura rostit spre finalul Sfintei Liturghii, Inalt Prea Sfintitul Laurentiu – Mitropolitul Ardealului a vorbit despre identitatea Sfintilor si despre cum trebuie perceputa sfintenia de credinciosi: ‘Cea mai mare bucurie pe care noi o traim in viata Bisericii este bucuria pe care Dumnezeu ne-o randuieste prin Sfintii Sai pentru ca Dumnezeu este minunat intru Sfintii Sai. Si stim de asemenea cu multa bucurie ca facem parte dintr-o Biserica vie, o Biserica care da sfinti, pentru ca numai o Biserica care lasa in urma ei sau care cinsteste pe cei pe care Dumnezeu i-a ales, i-a pregatit si i-a chemat la Sine atunci cand ei au atins cel mai inalt punct al urcusului spiritual al sfinteniei. Dar ca sa intelegem cine sunt de fapt sfintii si daca sfintenia care in forma sa absoluta exista numai in Dumnezeu este posibila sa fie primita si de fiinta umana creata de Dumnezeu? Noi stim cate neputinte avem, cate slabiciuni si cate pacate vin asupra noastra; stim insa ca Mantuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu a luat trupul omului. Acest trup l-a indumnezeit tocmai pentru ca sa ofere modelul desavarsit al sfinteniei care este posibila si omului, lasata de Dumnezeu inca de la creatie. Daca Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul Sau, i-a dat si posibilitatea sa ajunga si la asemanarea cu Dumnezeu. La asemanarea cu Dumnezeu se poate ajunge tot cu ajutorul lui Dumnezeu, tot prin conlucrarea harului cu harul lui Dumnezeu sfintitor. Sfintii sunt minunati in cinstirea pe care le-o aducem lor; si cinstirea aceasta se deosebeste de cinstirea lui Dumnezeu. Nu Il necinstim pe Dumnezeu daca noi cinstim pe Sfinti, pentru ca lui Dumnezeu Ii acordam cinstirea suprema, adorarea. Pe Dumnezeu Il adoram, iar pe Sfinti ii veneram, le acordam aceasta cinstire care de fapt ajunge tot la Dumnezeu pentru ca Dumnezeu i-a randuit pe ei sa fie pentru noi rugatori, mijlocitori, prietenii lui Dumnezeu, cei mai apropiati prieteni ai Sai, pentru ca ei sa puna o rugaciune pentru noi. Sfintii se roaga mereu pentru noi, mijlocesc la Dumnezeu pentru noi, dar in acelasi timp ne ofera si noua modelul desavarsit al sfinteniei care poate fi atins de om. Noi, cand incepem sa spunem ceva despre un sfant, incercam sa ne aducem aminte de insusirile lui, de calitatile lui, de efortul lui spiritual pe care fiecare in parte, cu ajutorul lui Dumnezeu, l-a dus in viata aceasta, unii dintre ei ajungand chiar si la martiraj, ajungand sa-si dea viata pentru Hristos. Iata de ce Biserica in randuiala sa, de la inceputurile crestinismului, de cand a intemeiat-o Hristos, pe acesti alesi ai lui Dumnezeu i-a trecut intr-o lista. Avem vechi liste de sfinti si stim ca primii sfinti au fost Apostolii, cei care au fost impreuna cu Hristos si apoi au ajuns martiri dandu-si viata pentru Hristos.’

Tot in cuvantul sau de invatatura, Inalt Prea Sfintitul Laurentiu a explicat cum poate un credincios sa devina sfant: ‘In Calendarul Bisericii Ortodoxe vedem ca sunt foarte multe categorii de Sfinti. Nu exista nici un fel de lucrare omeneasca sau de demnitate omeneasca care sa nu fi dat reprezentanti ai lor in randul Sfintilor. Nu exista de asemenea varsta sau categorie sociala pentru ca Dumnezeu nu alege pe alte criterii decat pe criteriul sfinteniei. Iata, cea mai mare bucurie a noastra si cea mai mare sansa pe care o avem este aceea de a merge pe drumul acesta al induhovnicirii noastre care se finalizeaza cu sfintirea sau sfintenia. Daca Dumnezeu a lasat ca acest atribut al Sau, pe care noi, teologic il numim starea conforma a fiintei cu vointa, adica Dumnezeu, orice voieste, orice vrea, El este in fiinta Sa. Sfintenia, noi o simtim prin traire, nu o putem explica pentru ca daca ne apropiem prea mult sau daca incercam sa intelegem lucrul acesta, ne infricosam. Ne aducem aminte de momentele in care alesi ai lui Dumnezeu au urcat pe munte sa se intalneasca, cum a fost Moise: nu a putut sa-L vada pe Dumnezeu si s-a descaltat pentru ca sa calce pe un loc sfant. Iata ca noua ni se ofera posibilitatea ca prin implinirea poruncilor si, mai ales, prin primirea Sfintelor Taine sa parcurgem un drum impreuna cu Hristos pe calea desavarsirii. Noi ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos, devenind purtatori de Hristos. Este sansa cea mare pe care ne-o ofera Hristos chemandu-ne la Masa Imparatiei.’

De asemenea, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Laurentiu a scos in evidenta criteriile dupa care este ales un sfant: ‘Biserica recunoaste si este obligata sa cerceteze si sa treaca in lista Sfintilor pe cei pe care Dumnezeu i-a randuit in lumea aceasta sa-si lase urma lor. Dumneavoastra, comunitatea credinciosilor sunteti primii, impreuna cu noi, ierarhia, care puteti sesiza, pastra cinstirea deosebita si faptele alese ale inaintasilor prin cinstire, prin cultul pe care il aducem lor chiar inainte de a fi canonizati. Iata cum procedeaza Comisia de canonizare a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, comisie care primeste aceste sesizari, precum si o lista in care sunt inscrise personalitatile care au posibilitatea sa fie trecute in randul Sfintilor. In lista aceasta de asteptare s-a aflat si Mitropolitul Varlaam al Moldovei. Criteriile pe care le urmareste Comisia in cercetarea unui caz sau altul sunt conditii extraordinare care tin de viata sfanta. Intai de toate nu poate fi trecuta in randul Sfintilor o persoana care nu a avut o viata sfanta; sfintenia vietii este prima conditie. A doua conditie, asemenea sfinteniei vietii, este ortodoxia credintei. Prin sfintenia vietii au fost trecuti in randul Sfintilor foarte multi asceti, parinti ai nostri, duhovnici mari, oameni care, apropiindu-se de Dumnezeu, au fost inzestrati de Dumnezeu inca din viata lor cu darul facerii de minuni. Noi am crede ca sfantul este numai acela care a facut multe minuni, mai ales minuni provocate asa public pentru ca lumea sa se impresioneze. Minunile sunt lucrari tainice pe care Dumnezeu le trimite in viata noastra si noi trebuie sa avem ochi pentru a descoperi si a intelege o minune din viata noastra, pentru ca altfel o numesti un fapt oarecare sau o fapta extraordionara. Cea mai mare minune pe care Dumnezeu o savarseste cu noi este minunea ca ne mentine in viata desi suntem pacatosi, ne da viata, ne da sanatate, dar, mai ales, ne ajuta atunci cand noi strigam in rugaciune, alergam catre biserica si ne apropiem de alesii lui Dumnezeu, de cei care traiesc in lume. Sa stiti ca am fi impresionati daca am putea sa-i cunoastem pe cati dintre semenii nostri Dumnezeu i-a chemat, i-a ales si i-a ajutat sa ajunga pe trepte inalte ale desavarsirii. Suntem bucurosi sa stim ca darul acesta lucreaza si acum. Mai sunt si alte criterii care sunt de luat in seama pe langa faptele minunate: apararea dreptei credintei nu numai prin rugaciune, ci si prin scrieri, prin predica si prin cuvant, in asa fel incat turma lui Hristos sa mearga pe calea cea dreapta. O simpla greseala aparent pentru unii poate sa fie o mare erezie si o mare scapare de la dreapta credinta.’

Dupa oficierea Sfintei Liturghii a luat cuvantul Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane care s-a referit mai intai la stabilirea datei de 30 august pentru pomenirea Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei: ‘In mod minunat, data aceasta de pomenire s-a fixat prin canonizarea Sfantului Ierarh Varlaam ziua de 30 august pentru ca sa fie al doilea ocrotitor al Manastirii Secu, dupa Sfantul Ioan Botezatorul – Inainte Mergatorul Domnului. Sfantul Prooroc Ioan Botezatorul, cu toata puterea sa spirituala, a ocrotit si ocroteste aceasta manastire, mai ales chemandu-i pe toti monahii si pe toti credinciosii la pocainta deoarece usile pocaintei sunt Usile Imparatiei Cerurilor. Sfantul Varlaam, pe langa rugaciune si pocainta, ne arata cat de mare si cat de necesara este misiunea Bisericii in lume, apararea dreptei credinte si promovarea ei prin mijloacele acestea ale cuvantului, nu numai vorbit, ci si scris. Faptul ca Sfantul Varlaam este pentru noi acum un rugator recunoscut in Ceruri ne intareste si mai mult in lupta noastra duhovniceasca de pastrare a credintei ortodoxe, in stradania noastra de a vietui potrivit poruncii Mantuitorului nostru Iisus Hristos: iubirea fata de Dumnezeu aratata in rugaciune si iubirea fata de semenii nostri aratata in fapte bune.’

Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel a evidentiat apoi virtutile Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei si a adresat cateva indemnuri credinciosilor pornind de la exemplu de credinta al acestui sfant: ‘

Parintele Arhimandrit Timotei Aioanei – Exarh cultural al Arhiepiscopiei Iasilor a dat citire listei cu persoanele care au primit din partea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei ‘Diploma Stefan cel Mare si Sfant’ pentru sprijinul oferit la buna organizare a evenimentelor prilejuite de proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei: ‘

Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane a multumit de asemenea slujitorilor de la Centrul eparhial Iasi pentru organizarea evenimentelor prilejuite de proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam si reprezentantilor institutiilor care au asigurat buna derulare a evenimentelor. Nu in ultimul rand, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel a multumit ierarhilor care au slujit si astazi la Manastirea Secu: ‘

In cuvantul sau, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel a mentionat apoi si alti cuviosi parinti din zona Neamtului care urmeaza sa fie propusi pentru canonizare: ‘

A luat apoi cuvantul Parintele Vichentie Amariei – staretul Manastirii Secu, care a vorbit despre importanta evenimentelor derulate ieri si astazi la acest sfant lacas nemtean: ‘

In final, Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane a felicitat si intreaga obste a Manastirii Secu pentru pregatirile facute la acest lacas in vederea derularii proclamarii canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei. De asemenea, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel a facut cateva referiri la mormantul Sfantului Ierarh Varlaam care va ramane la Manastirea Secu.

Pr. Dorin.

Despre viol, îndrăgostire şi feciorie în Fac. 34, 1-3. O continuă lecţie pentru tineri.

Textul pe care îl vom discuta este cf. LXX, ed. Rahlfs:

1. „Iar Dina, fata Liei, pe care i-o născuse lui Iacov,

a ieşit să observe pe fiicele localnicilor.

2. Şi văzând-o pe aceasta Sihem, fiul lui Ammor Horreos,

stăpânul acelui pământ, şi luând-o pe aceea

s-a culcat cu ea şi a umilit-o pe ea.

3. Dar mintea sa se întorcea mereu [ προσεσχεν]

spre sufletul Dinei, fata lui Iacov,

şi a iubit-o pe fecioară [την παρθενον]

şi i-a vorbit acestei fecioare

după mintea [ την διανοιαν] ei”.

Acest text mi-a sărit în faţă astăzi, în timp ce scriam la o carte a noastră de teologie dogmatică. Traducând un text din apropierea acestuia, mi-am dat seama că Fac. 34, 1-3 e mereu o paradigmă pentru cei tineri, pentru tinereţea năvalnică, care vrea să iubească cu forţa, dacă nu este iubită de bună voie.

V. 1 ne arată o Dina curioasă de vecinii ei, o domnişoară care vrea să exploreze împrejurimile. După cum ne spune textul Sfintei Scripturi ea era interesată să vadă viaţa tinerelor ca şi ea şi nu să se îndrăgostească de un tânăr din acele locuri. Dina era fiica Sfântului Iacov iar localnicii erau păgâni, erau oameni care nu trebuia să aibă atingere cu poporul lui Israil/Israel, adică cu poporul lui Iacov.

Avem de-a face, ca şi astăzi, cu un regim strict al contactelor inter-religioase.

V. 2 îl aduce în prim-plan pe Sihem, fiul latifundiarului de la care Iacov cumpărase teren pentru a face un jertfelnic Domnului în Vetil /Betel, fiu care, o ia cu forţa pe Dina, o violează şi prin aceasta o umileşte, o face să se simtă o femeie uşoară. Acest lucru reiese şi din spusele fraţilor săi, care în Fac. 43, 31, îi spun lui Iacov că i-a omorât pe toţi păgânii dimprejur, pentru că Sihem s-a comportat faţă de sora lor ” ca faţă de o curvă” [ ωσει πορνη].

Cuvântul πορνη [porni] înseamnă în greaca veche: curvă, prostituată, femeie uşoară. De la acest porni avem în limba română pornografie, adică imagini desfrânate, cu femeie şi bărbaţi desfrânaţi, imagini sexuale care te împing la desfrânare.

Sihem ştia că prin acest gest o va umili, o va desconsidera. Numai că nu ştia ce se va petrece cu el după acest viol, după această abuzare de Dina. În v. 3 aflăm că profitorul s-a îndrăgostit de victima sa, într-atât de mult, încât a început să o iubească. După cum se observă din traducerea noastră, el se întorcea mereu cu mintea nu spre trupul Dinei ci spre sufletul ei.

Atunci când percepuse dragostea ca pe o simplă împreunare trupească, ca pe un act sexual cu Dina, el se raporta la ea ca la un trup şi căuta o satisfacţie trecătoare. Însă, după ce a violat-o şi a văzut puritatea ei sufletească, curăţia ei, Sihem a început să iubească sufletul Dinei, ceea ce era Dina.

V. 3 este o luminare dumnezeiască importantă pentru cei care vor să vadă cum consideră Scriptura pe cineva care e violat fără voia sa. Deşi Dina nu mai era fecioară din punct de vedere fizic, Sfânta Scriptură o numeşte pe Dina fecioară [παρθενον /partenon], pentru că nu i se schimbase mintea ca unei femei, ci era un om nevinovat de care s-a abuzat. De aceea se şi specifică faptul că Sihem i-a vorbit după mintea ei feciorească, pentru că ea nu înţelegea ce înseamnă să fii femeie, pentru că nu îşi dorise să fie femeie mai înainte de vreme.

Ce ne spun aceste trei versete despre tineri şi de ce am vrut ca să le evidenţiem în acest articol? Ele ne vorbesc despre o grabă a poftei, despre un tânăr care se grăbeşte, care nu cunoaşte dragostea, nu vrea să iubească, dar vrea să aibă contacte sexuale pasagere. Sihem are o concepţie defectuoasă despre dragoste dar şi despre sexualitate. El confundă dragostea cu pofta trupească şi vede în viol şi dezvirginarea Dinei un act de bărbăţie şi de umilire a ei.

Fecioara Dina, deşi ajunsă femeie fără voia ei, pentru că trăia în atmosfera religioasă a familiei Sfântului Iacov, tatăl ei, nu se arată după acest viol ca o fată perversă, cu mintea destructurată, ci ca o fecioară întreagă la minte. Dina îşi păstrează fecioria sufletului ei şi mintea ei de copilă tânără. Dacă nu ar fi fost aşa, Scriptura dumnezeiască nu ar fi scos acest amănunt în evidenţă. Fiecare lucru pe care îl citim în Sfânta Scriptură are o semnificaţie extrem de adâncă şi ne vorbeşte despre lucruri care ne folosesc duhovniceşte.

Nu poţi, cu alte cuvinte, să schimbi pe om cu forţa! Chiar dacă îl violezi, chiar dacă îl baţi, chiar dacă îl ameninţi că îl omori nu poţi să schimbi un om care nu se vrea schimbat din binele său! Fecioria, ne spune Dumnezeu în acest pasaj, trebuie să fie a trupului şi a sufletului. Dacă pierdem din prostie sau din nebunia tinereţii fecioria trupului nostru, ne putem redobândi fecioria sufletului, cea mai importantă dintre toate, prin pocăinţă şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.

Tânărul care crede că bărbăţia sa constă în cât de potent este şi în cât de multe fete fraiereşte ca să se culce cu el, află în acest text că iubirea se dăruie şi se primeşte, că iubirea nu se ia cu asalt şi că domnişoarele nu se iubesc cu palmele, cu forţa. Acolo unde există credinţă şi bun simţ, unde există ruşine şi delicateţe interioară, tânăra este tânără şi ştie să iubească iar tânărul ştie să dăruie iubire.

Sihem află, şi aflăm şi noi, că dragostea înseamnă relaţie şi nu posesie. Ca să intri în inima unui om trebuie să intri mai întâi prin sufletul tău şi nu prin trupul tău. Dacă vrei să cucereşti pe un bărbat cu trupul tău va găsi şi alte trupuri şi mai frumoase decât al tău. Trupul se va învechi continuu, sufletul, când iubeşti, întinereşte continuu. Degeaba începi cu lifting de piele, cu operaţii de mărire a sânilor, dacă nu începi, mai întâi, cu credinţa în Dumnezeu, cu bunul simţ şi cu dragostea.

De-a lungul timpului, mi-au tot reconfirmat o mulţime de femei şi de bărbaţi, pe care i-am cunoscut sau spovedit, că oricât ai vrea să te faci că nu ai nevoie de dragoste şi să te vinzi tuturor, nevoia de a fi iubit/-ă te torturează, dacă nu te iubeşte nimeni. Deopotrivă, bărbaţi şi femei, avem nevoie de dragoste şi să dăruim dragoste. Însă dragostea nu se reduce la sex, ci dragostea se manifestă ca prietenie, admiraţie, respect, binefacere, ucenicie, devotament infinit, bucurie infinită faţă de persoana ta.

Fecioara Dina e o paradigmă a sufletului renăscut prin mărturisire, prin spovedanie. Chiar dacă ai căzut, chiar dacă eşti o fecioară căzută în păcat, Domnul nostru ne face mirese ale Sale prin pocăinţă, mărturisire şi împreunare euharistică cu Sine. Tânărul Sihem, care poate fi oricare dintre bărbaţi, reprezintă creşterea în experienţă, în maturizare duhovnicească, pentru că Sihem a trecut de la ceea ce se vede la ceea ce nu se vede, la adâncimile sufletului.

Astfel, dacă Dina e numită de către Sfântul Duh fecioară şi după ce nu mai e fecioară e pentru ca să ne dea încredere nouă, că Dumnezeu ne redă fecioria minţii, a inimii şi a mişcărilor trupurilor noastre dacă ne lepădăm de pofta desfrânată şi dorim fecioria întregii noastre fiinţe. Dacă Sihem află că sufletul e mai drag şi mai de iubit şi de preţuit decât trupul, e pentru ca să ne înveţe pe noi ca să trecem de la pofta faţă de trup la bucuria faţă de pacea, de curăţia şi sfinţenia sufletului cât şi a trupului.

Pr. Drd. Dorin Octavian Picioruş

Prea multe frici şi prea puţină linişte

Mă uit pe siteurile şi blogurile ortodoxe dimprejur [nu dau nume] şi observ foarte multă teamă vizavi de masonerie, ecumenism, falsificarea credinţei ortodoxe şi prea puţină linişte emanată spre cititor. Sunt o mie de lucruri rele şi acestea care au fost enumerate sunt printre ele, sunt extrem de nocive şi relativiste. Însă, la ce ne foloseşte dacă semănăm panică tot timpul în oameni, dacă nu îi învăţăm să trăiască ortodox pe oameni dar le spunem că mâine, peste un an sau trei vor fi prigoniţi?

De cine vor fi prigoniţi şi unde vor putea să fugă? Ce vor face nişte oameni prigoniţi, nişte ortodocşi prigoniţi, care nu gustă de acum din harul lui Dumnezeu, care nu ştiu ce e liniştea, care sunt mărturiile adânci ale Sfinţilor noştri, care nu ştiu să vadă cu dragoste pe posibilii torţionari şi să răspundă cu înţelepciune sfântă celor care îi întreabă despre crediţa mântuirii, despre credinţa lor?

Ni se pare că prelucrăm informaţii fără prea mult discernământ. Considerăm că e de ajuns ca un Părinte înduhovnicit să spună un mesaj, un cuvânt anume, spus la nivelul său, şi noi imediat credem că toţi, absolut toţi îl vor înţelege aidoma. Observăm cu durere cât de prost sunt înţelese de către majoritatea ortodocşilor români mesajele referitoare la ecumenism, masonerie, relaţii cu Securitatea, relaţii interreligioase, relaţii intersociale. Mergem de la extrema utopică a nepactizării cu neortodocşi până la indiferenţa totală faţă de impactul interior al acestor relaţii.

Ceva e în neregulă aici. Dacă ştii cine eşti ca ortodox nu te temi să vorbeşti cu nimeni şi nu te temi de prigoane, răstălmăciri ale vorbelor tale, suferinţe sau neplăceri. A cunoaşte identitatea ta eclesială înseamnă a sta bine în Biserica lui Dumnezeu şi, lucrurile care se întâmplă cu tine şi cu alţii, cu întrega lume la un loc, trebuie privite ca venind din partea lui Dumnezeu.

De ce ne facem griji în locul lui Dumnezeu? Oare Dumnezeu nu ştie că există colaboratori cu Securitatea, satanişti, masoni, oameni cu diverse scopuri oculte în această lume şi la noi? De ce credem că noi putem fi mai înţelepţi decât răbdarea lui Dumnezeu, care aşteaptă îndelung mântuirea oamenilor?

Dacă vrem să dăm mărturie despre credinţa noastră atunci trebuie să arătăm iubirea şi echilibrul nostru. Trebuie să o lăsăm mai încet cu mesajele panicarde şi să umplem pe oameni de pace şi de înţelepciune sfântă, dacă, cu adevărat, Dumnezeu ne-a luminat că o să vină imediat, în câţiva ani, zile grele pentru ortodocşii români.

Să învăţăm din istoria martirajului, a muceniciei Bisericii! În timpul prigoanelor, ajungeau Sfinţi Mucenici nu toţi câţi erau ortodocşi, nu toţi care se credeau buni şi credincioşi, ci numai cei pe care Dumnezeu îi umplea de Duhul, pe care dragostea de El îi făcea să vorbească. În vremea multelor prigoane care au afectat Biserica Ortodoxă, mulţi păgâni, înşişi torţionarii, înşişi cei care omorâseră Sfinţi Mucenici până acum două clipe, erau schimbaţi de către Dumnezeu cu schimbare dumnezeiască.

Dar ca acei păgâni şi oameni răi să se convertească era nevoie de creştini ortodocşi care nu se ocupau cu frica toată ziua ci cu fapta bună şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, care îşi agonisiseră sfinţenie multă şi îşi ştiau nădejdea mântuirii lor, îşi ştiau arvuna mântuirii, ştiau pe Duhul Sfânt din ei şi ştiau ce îi aşteaptă după moarte.

De ce să fugim de eterodocşi, dacă noi suntem sarea pământului şi lumina lumii? De la cine să înveţe, sărmanii, frumuseţea vieţii cu Dumnezeu, dacă noi nu le-o arătăm? De ce să te temi de masoni, de satanişti, de yoghini, de homosexuali, de draci şi de propriile tale închipuiri, dacă ştii că nădejdea noastră e Domnul şi aceasta ne va fi nouă spre mântuire? De cine să te temi mai mult, de păcatele tale sau de închipuirile tale? Eu mă tem mai mult de păcatele mele decât de draci şi de duşmanii mei. Păcatele mele sunt cele mai dezastruoase agonisiri ale mele, sunt cele care mă urâţesc, sunt cele care îmi taie nădejdea, care mă fac să fiu laş, care mă fac să îmi fie teamă.

Credem că, mai degrabă, trebuie să ne vedem de treabă, să ne întoarcem la treaba noastră, la mântuirea sufletului nostru, şi să lăsăm în mâna lui Dumnezeu traiectoria istoriei. Dacă am avut vedenii, dacă avem intuiţii, dacă ni s-a descoperit ceva despre viitorul nostru de către Dumnezeu, atunci, cu siguranţă, că Dumnezeu ni le-a dat pentru a ne întări în credinţă şi nu pentru a ne replia în mod fricos şi a ne înfricoşa aidoma unor copii de ţâţă.

Aceste frici mi se par a fi iresponsabile, mai degrabă demonice decât mântuitoare, atâta timp cât ne petrecem tot timpul în teamă, în agitaţie şi nu ne umplem de pacea lui Dumnezeu care covârşeşte toată mintea. Noi iubim pe ortodoxul care discută cu toţi şi emană din el dragostea şi pacea lui Dumnezeu, care nu se teme să îşi salute şi să îşi sărute pe obraz duşmanii declaraţi sau ascunşi, care ştie să nu se panicheze ci să vadă toate frumos.

Nu credeţi, iubiţii mei fraţi şi surori, că liniştea şi dragostea ar trebui să ne caracterizeze şi nu panica? Noi mizăm pe linişte şi nu vrem să ne panicăm fără rost. Ştie Dumnezeu când, cum, cine va suferi şi din cauza cui şi în ce circumstanţe se va întâmpla asta.

Pr. Drd.  Dorin Octavian Picioruş

Articole referitoare la canonizarea Sfântului Ierarh Varlaam al Moldovei

Ziarul Gardianul, 11 august 2007.

Telem. ro

Ziarul ortodox Lumina.

Deşi obiectele descoperite indicau cu precizie că osemintele din partea inferioară a mormântului sunt moaştele mitropolitului Varlaam, pentru a exclude orice îndoială posibilă, s-a solicitat o expertiză de specialitate. Astfel, pe 11 iunie 2007 a avut loc, tot la Mănăstirea Secu, expertiza antropologică efectuată de o comisie alcătuită din doi specialişti din cadrul Secţiei de Cercetări Antropologice a Academiei Române – filiala Iaşi, care a stabilit vârsta celor două schelete şi momentul decesului.

Astfel, potrivit Notei de expertiză antropologică nr. 15 din 14 iunie 2007 întocmită de cei doi experţi, rezultă că scheletul peste care s-au găsit elemente de galon şi broderie bisericească în fir de aur şi argint, candela şi crucea de călugărie aparţin unei persoane trecute la cele veşnice la o vârstă depăşind 70 de ani, ceea ce corespunde cu vârsta Mitropolitului Varlaam din momentul decesului său.

Cel de-al doilea schelet, aparţinând, potrivit aceleiaşi Note, unei persoane cu cel puţin 10 ani mai tinere şi decedate mult mai târziu, prezentând în partea frontală a craniului un orificiu produs de o puternică lovitură, care ar fi putut provoca moartea, ar putea fi al unui călugăr ucis de turcii care au înăbuşit aici la Secu revoluţia greacă eteristă din 1821, înmormântat de supravieţuitori în grabă, aproape la suprafaţă, în cavoul Sfântului Mitropolit Varlaam.

Scoase după 350 de ani din „casa cea de lut a moşilor săi“, osemintele au fost curăţate şi apoi aşezate în paraclisul „Adormirea Maicii Domnului“ al mănăstirii, urmând ca pe 25 august să fie pregătite pentru a fi aşezate definitiv într-o raclă specială. Tot atunci se va oficia şi ultimul parastas pentru odihna sufletului mitropolitului Varlaam, după care va avea loc proclamarea solemnă a canonizării sale, iar credincioşii se vor putea închina la Sfântul Varlaam al Moldovei.

Articol semnat de Narcisa Balaban.

Ziarul ziua de Iaşi

Creştin ortodox. ro.

Mitropolitul Varlaam a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinta din februarie 2007, avand ca data de praznuire 30 august.

Ramasitele trupesti ale Mitropolitului Varlaam, inmormantat la Manastirea Secu, au fost dezgropate pe data de 5 iunie. Osemintele sunt intacte, desi, in decursul timpului, manastirea a fost pradata de mai multe ori.

Osemintele mitropolitului vor fi puse intr-o racla din argint, suflata cu aur. Racla a fost realizata de mesterii de la Monetaria Statului. Pe pereti se vor scoate in relief, scene din viata mitropolitului.

Originea mitropolitului


Multi cercetatori au ajuns la concluzia ca Vasile Motoc, asa cum se numea Mitropolitul Varlaam inainte de calugarie, ar fi originar din partile Neamtului, provenind dintr-o familie de razesi din satul Borcesti, de langa Targu Neamt, localitate care astazi nu mai exista. Sunt istorici care sustin ca mitropolitul ar proveni fie din partile judetului Vrancea, fie din localitatea Balotestii Putnei.

Staret si carturar

Ajunge la Schitul lui Zosima in perioada 1590-1592. Timp de 15 ani a vietuit langa vestitul egumen Dosoftei. S-a calugarit la Secu, sub numele Varlaam. La acest lacas de cult a fost egumen si apoi a devenit arhimandrit. In 1632 a fost ales mitropolit al Moldovei si a pastorit pana in aprilie 1653, cand s-a retras la Secu. In 1639 s-a numarat printre candidatii la scaunul de patriarh ecumenic.

Din activitatea sa de carturar amintim: in 1640 a infiintat o tiparnita la Iasi, in care a tiparit mai multe carti de invatatura in romaneste. In vremea pastoririi sale, Vasile Lupu a intemeiat Colegiul de la Iasi, cu profesori trimisi de la Kiev. In perioada 1644 – 1645 a convocat un sinod al tuturor ierarhilor din Tara Romaneasca si Moldova, care a aprobat raspunsul impotriva Catehismului calvinesc, scris de el.

A tradus din limba slavona, impreuna cu cativa ucenici, lucrarea Scara a Sfantului Ioan Scararul. Astfel, egumenul Varlaam facea in Moldova primii pasi de inlocuire a limbilor straine, greaca si slavona, cu limba vorbita a poporului. Leastvita (Scara) Sfantului Ioan Scararul se numara printre primele opere patristice filocalice traduse in limba romana. Cea mai importanta carte veche de invatatura duhovniceasca, alaturi de Biblia lui Serban din anul, 1688 este Cazania mitropolitului Varlaam.

Alte lucrari:

Sapte Taine a Bisericii, aparuta la Iasi, in 1644, in 340 de pagini, prelucrata dupa opera grecului Toma Teofan Eleavulkos (sec.XVI)
Raspunsul impotriva Catehismului calvinesc, tiparita probablil la Iasi (dupa unii la Dealu) in 1645, cu 32 de foi, in care combatea un Catehism calvinesc tiparit la Alba Iulia, in 1645.

Ziarul Evenimentul Zilei, 28 august 2007.

Arhim. Varlaam MERTICARIU vorbind despre dechiderea mormântului Sf. Ierarh Varlaam.

Jurnalul Naţional, 29 august 2007.

Ziarul Ziua, 14 februarie 2007.

Pr. Dorin.

Page 1 of 22

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno