The image “http://www.faithfreedom.org/oped/neqabi.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Într-o lume pătrată sau curb[v]ă o şleahtă de comentatori se uitau de zor la Buturuga mică cu o satisfacţie enervată până în măduva oaselor. Buturuga mare, umflată aşa din cauza heliului manipulării ratingului, ca orice antonim sau oaie bălţată, behăia de zor recviemuri, melodiuri şi şuşanele, dându-se când de fata morgana, când de cioban la turmă străină, niciodată de lebădă.

Buturuga mică sta nepăsătoare, când într-o lume curbă se scriau comentarii. Toate camerele erau pătrate. Culoarele erau pătrate. Capetele erau pătrate. Pătrăţoşi erau cu toţii făr-a prinde chiar de veste. Cu un ochi la autocitare şi cu un ochi la persiflare, Buturuga mare umflată cu heliu era o poveste mult prea suavă ca să nu fie patetică.

Din partea dreaptă a scenei intră Omul cu drujba. De ce îl cheamă aşa? Nu ştiu. E sigur că el are o drujbă în mână ca să facă din capetele pătrate nişte capete rotunde. În timp ce Omul cu drujbă [Iată, un tip melodramatic şi horror în acelaşi timp!] nu are de fapt drujbă, apare, este însoţit de Omul cu minciuni şi de Omul cu două feţe. Fără a avea tipologii calchiate, şi trecând din fabulă în reala viaţă reală, Omul cu drujba îi spune Buturugii mari: „Până când tot mai te autovotezi ca să stai în vârful topului, pătrăţoaso?”

Pătrăţoasa [pentru că totul se întâmplă într-o lume curbă], mâncându-şi unghiile ei cele micuţe şi având o răzvrătită neodihnă de a scrie numai despre hocus pocus se înfipse în gâtul Omului cu drujba. Aşa se întâmplă cu Buturuga mare când este enervată până la sterilizare: când nu e băgată în seamă latră întruna, latră a pagubă şi trage cu dinţii ca să-şi rupă lanţul. Însă are un lanţ foarte gros care o ţine legată de pământ şi o inimă slabă la accidente neprecupeţite.

Comentatorii scriu în neştire.

El: mie îmi place să scriu în neştire, pentru că vreau să se ştie despre mine că scriu în neştire.

Altul: mie îmi place să mă aflu în treabă ca Buturuga Mare, pentru că nu îmi place Buturuga mică.

O mie şi-o sută: nouă ne place să râdem şi să ne batem joc tocmai de ceea ce ne place, pentru că suntem tare invidioşi.

La prima repriză, cortina a căzut şi comentatorii scriau într-o lume curbă. Lumea curbă se lăfăia într-o promiscuă bucurie: era bucuria prostului când şi-a văzut…inteligenţa. O inteligenţă stranie, crescută din noroaie cumpărate pe bani străini şi din ceva ambiţie de minoritar.

Atenţie: orice întâlnire cu realitatea nu este întâmplătoare. Dacă veţi găsi prin apropiere sau prin îndepărtare vreo lume curbă într-o lume pătrată să ştiţi că sub etichetă stă Omul cu minciuni, ajutat de Omul cu două feţe. Omul cu minciuni este identic cu Buturuga mare gonflată prin fraudă. Iar din partea stângă, ca o mare agitată de feromoni, vine şleahta comentatorilor de doi bani şi-o litră, marea de comentatori chemată la porunca Buturugii mari ca să răstoarne Buturuga mică.

Complexul de inferioritate are întotdeauna să îi arate câte ceva Buturugii mici. Buturuga mică însă priveşte ca la teatru cum şleahta de comentatori intră pe partea dreaptă şi se agită, face spume, dă din picioare, vrea să sugrume, da, cu o mie de mâini, Buturuga mică. Buturuga mare, într-o lume curbă, într-adins curbă [De ce nu dreaptă?, a zis Urzică Marin], pentru că totul e pătrat, are un râs de neam prost [pardon!], de neam… Râsul de neam prost îl ai când ai complexe de inferioritate şi când vii pe pământ mioritic ca să te dai cu Lupul. Lupul, după cum îi este şi numele, rămâne tot pară mălăiaţă.

Numai că Buturuga Mare,

dând din picioare,

nu ca o oaie,

ci ca o…creaţă,

de dor de lume curbă,

mioriticu-mi perturbă,

pentru că tot lupul,

a trimis pe creaţă,

să…

– Ce mă enervează când totul este printre zâmbet şi nu înţeleg scrisul!

-Şi pe mine tot asta mă enervează. Nu avem traducere la film.

Să punem, totuşi, post scriptum-ul în spaţiul alocat, de drept, dreptului la replică. Buturuga mare, când va vedea o asemenea născocire la adresa dumneaei, ca o furibundă de creaţă ce este, îşi va lăsa tot farmecul acasă şi va ieşi, în goliciunea ei de răutate cu toptanul, va chema şleahta cea mare la ea şi vor căuta, cu tot dinadinsul, să găsească locul frunzei unde se înfige fierul rece al spadei. Buturuga mică, conform proverbului, va privi cu zâmbet fără dinţi, nemuşcător, dar cu zâmbet, pe atotmuşcătorii şi înveninaţii fiii ai…interesului meschin.

– Aşa, şi?!

-Aici se închide mica transmisie în direct

a sughiţului de la mijlocul tunelului.

Ce interesant că nimeni nu a fost lovit de torentul lumii curbe?!

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Did you like this? Share it: