Vi se pare că puteţi?

Falsul entuziasm al falşilor webmasteri scade pe fiecare zi, până în momentul când renunţă pur şi simplu la a mai scrie, pentru că îşi dau seama că e o mare diferenţă între a vrea şi a putea. Entuziasmul scade pentru că nu e real. Dacă vrei doar să te dai în stambă, dacă vrei doar să epatezi sau să îţi faci publicitate ieftină, te laşi cu timpul de jurnalismul online pentru că nu ai în tine simţul social al dăruirii, al gratuităţii. Scrisul, ca şi predicatul, au nevoie de oameni de vocaţie, de oameni care sunt vorbire, care sunt dialog pentru că aşa sunt ei, nu pentru că se uzmesc, se opintesc din greu să scoată două postări frivole, trase de păr, emoticonate din greu şi cu spaţii largi între fraze.

Falşii webmasteri sunt webmasterii extremelor: acum sunt în top, acum nu îi mai vezi, pentru că ce scriu şi prezintă ei este doar sclipici. Sclipiciul frate, ca şi siliconul sau chitul de la geamuri e trecător. Comentatorii anonimi se strâng ca ulii acolo unde este ceva mediocru. Toată lumea cunoaşte, toată lumea îşi dă cu părerea, toată lumea râde de autor, dar nimeni nu îşi asumă responsabilitatea de a primi o replică de la tine. Pentru comentatorii de ocazie avem un sfat: să îşi facă pagini web, unde să scrie cât mai zilnic şi unde să ne invite şi pe noi să comentăm, după ce la noi şi-au aruncat balele şi noroiul. Şi o să comentăm cu acceaşi bunătate.

Se pare că există oameni cărora nu le place frumosul, binele, sfinţenia şi încearcă, din răsputeri, să mânjească tot ce se poate. Adică să mânjească, să deteste, să batjocorească pe Sfinţi, patria, familia, ordinea, să îşi bată joc de toate. Cui prod est? La ce ne foloseşte să fim atât de haini cu noi şi cu cei de lângă noi? Chiar aşa, nu mai avem niciun gram de măsură, încât să ne purtăm cât se poate de civilizat, de cu bun simţ între noi? Am primit cele mai tocsune comentarii săptămâna asta, de la tot felul de anonimi generici. Nu îţi spun nimic despre ei dar te trag la rost pe tine. Pentru ce trebuie să dau raportul cuiva pentru ce scriu? Cine ne urmăreşte, probabil, şi-au dat seama că nu suntem oamenii extremelor dar ştim să avem cuvinte drese cu sare acolo unde capul stă să bubuie de nesimţire.

Ca la un făcut, wordpress-ul a început să conţină în primii 100 foarte multe bloguri scrise de credincioşi baptişti deghizaţi în pacifişti de duzină. Tot ca la un făcut, primim comentarii oţioase de la ei ori de câte ori ne exprimăm punctul de vedere ortodox faţă de probleme eterodoxe. Foarte puţini scriu negru pe alb cine sunt şi ce vor. Despre unii am aflat că sunt pastori, teologi, profesori…despre alţii nu ştim nimic. Fiecare are dreptul la opinie. Fiecare e liber să scrie ce crede. Îi încurajăm chiar să scrie şi să vorbească despre credinţa, cultul, modul de viaţă al lor, despre persoana lor, despre frumuseţea lor….despre tot ce îi caracterizează. Însă nu pot să înţeleg de ce vin să mă tragă la rost pentru credinţa mea vizavi de credinţa lor şi nu de persoanele lor? Ce ar trebui să spun ca preot ortodox: Veniţi fraţilor baptişti apăruţi din neant de 200 de ani, pentru că între noi şi voi nu există nicio diferenţă?

Nu am găsit pe niciunul din blogurile eterodoxe care au venit să ne concureze masiv nicio manifestare teologică planificată, creată exclusiv acum şi pentru mediul online. Dimpotrivă folosesc repere majore ortodoxe, motive teologice ortodoxe pentru a le denigra sau interpreta fantezist, alături de repere proprii. Poziţia noastră personală faţă de teologia eterodoxă e clară: nu încurajăm nicio idee sau practică cultuală care nu are de-a face cu moştenirea Bisericii una. Nu avem nimic cu persoanele, cu aceşti teologi eterodocşi ca atare, fie că e vorba despre Marius Cruceru, Aurel Mateescu, Adonis Vidu,Ted Doru Pope sau Claudiu Dobra. Nu i-am cunoscut personal şi nici nu avem nimic de împărţit cu niciunul dintre ei. Însă, de fiecare dată ne poziţionăm faţă de credinţa lor ca faţă de o credinţă străină şi fantezistă în multe puncte teologice, fără ca prin aceasta să vrem să exterminăm pe vreunul dintre ei sau credinţa lor.

E cel mai onest lucru cu putinţă să îţi exprimi punctul de vedere şi credinţa personală, încrederea personală. Cu cât vom vorbi mult mai profund şi mai propriu despre credinţa, etosul şi modul nostru de viaţă ne vom cunoaşte reciproc, ne vom cunoaşte mult mai bine şi vom avea numai de câştigat. Însă, dacă un webmaster eterodox scrie mâine despre Cina Domnului sau despre eshatologie din punctul de vedere al credinţei sale, să mă duc eu să îl trag la rost sau să îl denigrez pentru ce susţine acesta e cea mai mare nerozie, atâta timp cât el e baptist, adventist sau mormon şi nu ortodox. Însă, mesajele negative pe care le primesc şi care nu au nimic de-a face cu ce scriu şi cred, şi care i-au imediat calea nimicului, a neantului, îmi cer să cred şi să scriu altfel de cum cred eu.

În Biblioteca Teologică, al doilea blog al nostru din wordpress am publicitat de la teologi eterodocşi până la ocultişti, de la scriitori până la politicieni şi oameni media, fără să schimbăm textele, opiniile, crezurile lor. Pentru că ne interesează, pentru a ne cunoaşte, nu ce ne apropie, ci tocmai ce ne desparte şi de ce ne desparte ceea ce ne desparte. Scriu aceste rânduri pentru că m-a obosit jocul dublu al acestor webmasteri eterodocşi la adresa noastră, din care ei nu câştigă nimic şi nici nu ne intimidează cu ceva. Şi, mai ales, scriu aceste rânduri, pentru ca să îi îndemn să se concentreze asupra a ceea ce sunt şi a ceea ce vor, pentru ca cititorii noştri, cei atât de diverşi, intrând pe un blog ortodox, pe unul baptist sau pe unul penticostal, să vadă reacţii vii de la un ortodox, de la un baptist şi de la un penticostal.

Dacă nu suntem în stare să ne preţuim reciproc munca dar să ne observăm şi deficienţele nu ne vedem sensul în spaţiul online. Deci, nu punem la zid oamenii ci credinţele lor şi atitudinile lor defectuoase, pe care le observăm prin intermediul credinţei ortodoxe şi a bunului simţ. Pastorul baptist David Cruceru vrea să lanseze un curs de greacă, chiar dacă nu e un curs nou, ci unul ţinut la o universitate baptistă din România şi pentru care el a primit deja bani. Cum să fim împotriva acestui proiect? Pastorul baptist Doru Pope are o mulţime de file audio, ca şi pastorul Ţon, pe care le-am publicitat imediat ce le-am găsit. Dacă le-am publicitat nu înseamnă că sunt de acord cu conţinutul lor, ci am respectat însă munca depusă în folosul comunităţii online. Domnul Claudiu Dobra, teolog penticostal sau domnul doctor Adonis Vidu, teolog baptist, au diferite studii teologice, alături de alţii, puse spre download-ul tuturor. Pentru ce trebuie să mă apuc să scriu împotriva acestor texte şi proiecte, dacă ele urmăresc prezentarea propriei lor teologii? Cum ar putea să scrie ei ca nişte ortodocşi, dacă sunt baptişti şi penticostali?

Însă, când am scris despre ce cred eu ca ortodox au venit o mie şi-o sută de comentatori neoprotestanţi ironici, zeflemişti, tulburaţi până peste poate, necitind prescripţia de sus de pe blog: e un blog ortodox şi nu unul neoprotestant! Oricine vine la noi pe blog ştie cu cine are de-a face. Toate articolele poartă o semnătură a cuiva, blogul e ortodox în mod răspicat, sunt publicitaţi oameni cărora li se spun identitatea şi care pot fi reperaţi. Atunci de ce atâta tevatură când ne comunicăm părerile? Nu m-am dus pe niciun blog eterodox să îmi bat joc de ideile teologice expuse acolo, chiar dacă îmi displăceau profund. De ce? E opinia dumnealor şi dânşii vor da socoteală în faţa dreptului Judecător pentru ea. Însă, pe paginile noastre personale scriem ce credem noi, din punctul de vedere al Bisericii ortodoxe şi ca nişte creştini ortodocşi. Iar dacă am da cu toţii dovadă de civilitate, nu mai zic de frică de Dumnezeu, am ştii să ne raportăm onest unii faţă de ceilalţi.

Am ţinut în mod expres să scriu aceste rânduri pentru ca oamenii să răsufle uşuraţi. Nu ne războim cu niciun eterodox, homosexual, satanist, păgân, mason, pentru că am avea ceva personal cu ei, dar negăm orice minciună şi falsificare a adevărului pe care aceştia o aduc vieţii cu Dumnezeu, din punctul de vedere al Tradiţiei şi al vieţii ortodoxe. Cum mi-ar sta mie ca preot ortodox sau cum aş putea să stau cu fundul în 10 luntre? Dacă sunt ortodox nu pot să fiu baptist, satanist sau mason în acelaşi timp, pentru că lucrurile se exclud unele pe altele. De aceea, cu bun simţ şi cu responsabilitate pentru ceea ce spunem, ne vom pronunţa şi de aici încolo în limitele conştiinţei noastre despre diverse lucruri din afara Bisericii, fără ca prin aceasta cineva să se simtă condamnat la rug de către noi. Dacă respectăm părerile altora, mai ales atunci când nu ne convin, de ce nu suntem acceptaţi ca atare?

Celor care vor să se bage singuri în seamă pe mai departe, şi care fac comentarii aiuristice scrierilor noastre, le promitem, de fiecare dată, că le vom şterge comentariile cu mare drag. Cei care vor să spună ceva şi vor să aducă o critică constructivă, să îmbogăţească informaţiile din textele noastre, să ne felicite sau să ne încurajeze o pot face cu cea mai deschisă inimă. Însă, nu ne permitem ca noi să muncim pentru această construcţie de bun simţ şi dumnealor să ne piardă timpul.

Mai multă transparenţă şi bun simţ!

Vi se pare că puteţi?

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.