Despre publicitatea de blog şi dialogul neconvenţional

Încă nu s-a înţeles de către toţi că a fi pe net nu înseamnă a fi uşor reperabil. Trebuie să te publicitezi şi să fii publicitat pentru ca să fii uşor de găsit. Având obiceiul generos de a băga în seamă pe tot omul care munceşte şi de a-l stima prin publicitarea pe care i-o fac, am avut surpriza să constat că unii webmasteri consideră publicitatea pe care le-o fac drept un furt de pe blogurile şi siteurile lor. Ca să te publicitez, ca cineva să fie curios de tine, trebuie să îi arăt mostre cu ceea ce faci tu. De aceea am decis la un moment dat să prezint cititorilor noştri detalii semnificative din blogurile şi siteurile pe care le publicităm, pentru ca oamenii să dorească să le caute.

Dacă eu intru pe o pagină, ce crede webmasterul cu pricina că trebuie să fac? Dacă găsesc articole interesante mi le salvez, îmi salvez linkurile, fotografiile, descarc filele audio şi video…că de aia omul mi le-a pus pe tavă. Blogul şi siteul sunt medii de promovare a unor persoane, a unor idei, a unor credinţe. Dacă ne promovăm şi promovăm persoane/personalităţi, cum nu suportăm să fim publicitaţi fără complexe? Fiind învăţat să dărui informaţii, articole, cărţi, fără să cer ceva în schimb, am fost surprins să primesc mai multe emailuri care mă atenţionau, mai mult sau mai puţin voalat, că mi-am făcut rating cu informaţiile lor, culmea, când eu îi publicitam pe ei.

A publicita pe cineva nu înseamnă a-i fura informaţia! A publicita înseamnă să fii generos şi mulţumitor faţă de alţii. Furtul de informaţie înseamnă să îţi asumi ceva care nu îţi aparţine şi nu se numeşte furt, plagiat sau escrocare faptul de a ilustra cu două file audio sau cu două fotografii o locaţie web unde eşti trimis să intri. Sperăm să se înţeleagă acest lucru!

Pe cititorii neavizaţi de bloguri [pentru că ei nasc cele mai multe disensiuni] îi rugăm să observe categoria sub care este înscris articolul sau tag-ul pe care îl are. Dacă un articol e înscris la Ştiri, la categoria Ştiri, atunci eu nu îmi asum ca al meu ceea ce publicitez ci materialul de acolo e publicitar, se constituie în recomandarea noastră.

Noi publicităm bloguri, siteuri, portaluri care au atingere cu scopul blogurilor noastre şi moderăm comentariile decente şi la subiect. Pe viitor vom comunica mai mult, dacă se doreşte, în perimetrul comentariilor, însă nu cu oamenii care vorbesc obscen, care nu au ce face sau ne detestă mai mult decât poate să suporte pagina noastră. Comentariile şi linkurile de relaţie fac parte din toaleta comunicării, sunt suporturi pentru relaţii şi nu înlocuie relaţiile. Relaţiile se formează când vii şi îţi asumi identitatea pe care o ai, credinţa, profesia, specializarea personală şi vorbeşti de la nivelul tău.

Nu epataţi când dialogaţi! Fiţi dv. înşivă, pentru ca să prindeţi gustul personalizant al comunicării! Dialogul de tip blog e nonconvenţional, destins, intim, însă este şi trebuie să fie ghidat de bunul simţ. Aşa, că vrem să ne porcăim, să ne tutuim sau să ne lamentăm, putem să o facem pe chat cu prietenii. În sistemul blog comentariile rămân şi vorbesc despre caracterul nostru integru sau diletant, despre personalitatea noastră şi uneori vorbesc prea mult.

Până acum nu am lăsat prea multe comentarii, pentru că ori erau prea laudative ori prea jegoase. Cele prea jegoase erau înjurături şi calomnii la drumul mare, unii dintre ei lăsându-şi şi adresa lor, ca să poţi, eventual, să îi înjuri şi tu.

Deci, vom publicita în continuare până s-or prinde toţi că e nevoie de întrajutorare ca să fii pe net, să fii regăsibil, vom da drumul la comentarii şi vom discuta mai mult cu cititorii noştri şi vom încerca să fim, mână în mână, deopotrivă, şi cu adevărul şi cu bunul simţ.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

2 comentarii la „Despre publicitatea de blog şi dialogul neconvenţional”

  1. Domnule Adi,

    până mai ieri nu exista nici substantivul „umilitate” în limba română [corelativ pentru „umilinţă”], nici „creaturalitate”, nici „ortodoxism”, nici „scriptural”, nici etc.

    Limba română e o limbă vie şi care se poate îmbogăţi continuu. Dacă până mai ieri spuneam: „trebuieşte”, astăzi spunem „trebuie” şi spunem „aşază”, în loc de „aşează”.

    Dacă nu aţi fost rău intenţionat cred că aţi înţeles de ce folosim pe „publicitează” în loc de „am publicitat” sau „facem publicitate”.

    Însă, dacă v-aţi dat seama că folosim acest cuvânt frecvent înseamnă că sunteţi unul dintre cititorii noştri şi vă mulţumim pentru asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *