Claudiu Dobra, teolog român penticostal, vorbind despre Mt. 16
Vă invităm să citiţi articolul său.
Îl felicităm pentru că se ocupă serios de teologie, din punctul de vedere al penticostalismului.
Un fragment din articolul de 9 p, în format pdf. :
3. 3. Analizarea versetului 18.
Ioan Hrisostom în Omilii la Matei atrage atentia asupra unui paralelism între vv.16 si 17:
v. 16 Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel Viu
v. 17 fericit esti Simon, fiul lui Iona
Ioan Hrisostom afirma ca Domnul în mod intentionat îi raspunde lui Petru în acelasi mod în care acesta si-a formulat marturisirea cu scopul de a transmite apostolului un adevar esential. „Dar pentru ca Petru spusese ca este «Fiul lui Dumnezeu», Cristos spune si El: «Esti fiul lui Iona», ca sa arate ca El este Fiul al lui Dumnezeu, asa cum este si Petru fiu al lui Iona, de aceeasi fiinta cu cel ce l-a nascut”. (LIV.2)
Cu alte cuvinte, Cristos prin repetarea formulei întareste afirmatia lui Petru, atât pentru el cât si pentru ceilalti ucenici. Diferenta dintre modul în care Domnul i se adreseaza apostolului în v.17 si v.18 este numele. Daca în prima parte i se adreseaza cu numele de Simon, în partea a doua îl numeste Petru.
Aceasta alternanta, schimb între cele doua nume ale apostolului are ca scop scoaterea în evidenta a unui fapt. În situatia în care Cristos nu ar fi vrut sa-i acorde un statut aparte între ucenici nu ar fi apelat la aceasta alternanta a numelor Simon-Petru în aceasta discutie. De altfel, este singura data în Evanghelii când Mântuitorul foloseste în prima parte a conversatiei un nume, iar în partea a doua alt nume la adresa apostolului.
În v.17, folosirea numelui de Simon – nume primit de la parinti – urmat de expresia fiul lui Iona, evidentiaza natura si rasa apostolului – umanitatea –, pe când folosirea numelui de Petru, din v.18, – nume dat de Domnul Însusi (Mt 10:2) – urmat de expresia îmi voi zidi Biserica scoate în relief rolul ucenicului în economia lui Dumnezeu – piatra vie în Templul lui Dumnezeu, cum se va exprima mai târziu apostolul în epistola sa soborniceasca (1Pt 2:5).
Ioan Hrisostom afirma ca expresia pe aceasta piatra are în vedere credinta lui Petru pe baza careia el a facut marturisirea si nicidecum persoana lui. Calvin, pe de alta parte, sustine ca Mântuirorul prin expresia tu esti Petru cauta sa-i transmita apostolului ca schimbarea numelui din Simon în Petru a avut un rationament si nu a fost facuta la întâmplare.
Adica, el în calitate de piatra vie al Templul lui Dumnezeu mentine durabilitatea acestuia. În opinia lui Calvin, aceasta idee se extinde si spre ceilalti credinciosi pentru ca fiecare este Templul lui Dumnezeu conform cu 1Cor 6:19, nu stiti ca trupul vostru este templul Duhului Sfânt care este în voi, si care uniti împreuna prin credinta formeaza un singur templu (Ef 2:21).
Cât despre semnificatia cuvântului petra, el îi confera sensul de credinta în Cristos, iar prin aceasta expresie Domnul, pe de o parte, a anuntat ca aceasta va fi fundamentul comun al întregii Bisericii, iar pe de alta parte, a intentionat a asocia pe Petru cu toti credinciosii care vor exista în lume. În opozitie cu Calvin este Maier, care sustine ca afirmatia lui Cristos tu esti Petru arata functia pe care o are ucenicul. Dupa cum apostolul Petru în marturisirea Tu esti Cristosul (Unsul Domnului), Fiul lui Dumnezeu vorbeste despre functia lui Isus, aceea de Unsul Domnului, adica de Rege, tot asa si Cristos în replica îi spune ca el este Petru.
„Functia lui Petru“ nu mai exista astazi, deoarece el a primit o însarcinare unica în istoria mântuirii la fel cum si Pavel, Avraam, Moise, David, Ilie. În opinia lui Davie-Allison, Petru a primit acest nume nou în legatura cu fondarea unui nou popor. El a creat o paralela cu Avraam si cu Isaia 51:1f priviti la stânca (petran/ƒur) din care ati fost taiati si catre cariera din care ati fost scosi. Priviti pe Avraam, tatal vostru, si la Sara cea care în dureri v-a nascut. Ca pe el singur l-am chemat, l-am binecuvântat si l-am înmultit. Davie-Allison a încercat sa demonstreze cu ajutorul acestui verset ca dupa cum Avraam a fost stânca (petran) pentru poporul lui Dumnezeu – Israel –, tot asa si Petru este stânca (petra) pentru noul popor al lui Dumnezeu – Biserica. Argumentul împotriva acestei sugestii speculative este ca cele doua texte folosesc doua metafore diferite cu sensuri diferite – stânca din care ati iesit, aratând originea poporului Israel, si stânca pe care voi zidi, creionând elementul pe care se va zidi Biserica Domnului.
Brittany C. Burnette în articolul sau „Upon This Rock”: an Exegetical and Patristic Examination of Matthew 16:18 sustine ca expresia greceasca kai go, care introduce expresia tu esti Petru, trebuie înteleasa ca având sensul dar eu, pe de alta parte. Cu alte cuvinte, Domnul îi spune lui Petru ca Dumnezeu Tatal i-a descoperit un adevar despre persoana Lui, dar pe de alta parte si El îi va descoperi un adevar despre el. Burnette afirma ca din punct de vedere gramatical cuvântul petra este strâns legat de Petru, adica reprezentându-l. Sau altfel spus, Petru este piatra/stânca pe care Cristos Îsi va zidi Biserica. Crearea unei legaturi între tu esti Petru si pe aceasta piatra Îmi voi zidi Biserica are ca scop evidentierea pozitiei unice si irepetabile, pe care apostolul o va avea în edificiul spiritual al lui Dumnezeu. De aceiasi opinie cu cea al lui Burnette este si Maier. El afirma ca în acest context expresia tu esti Petru are rolul de a confirma în mod solemn functia pe care a primit-o apostolul, adica cea de stânca (piatra) în Templul lui Dumnezeu.
Prima promisiune facuta lui Petru de catre Domnul este legata de numele acesta si pe aceasta piatra Îmi voi zidi Biserica. În acest cadru, sustine teologul german, Petru este piatra pe care Dumnezeu a intentionat a zidi Biserica. În opinia lui, Biserica a luat fiinta o data cu marturia lui Petru. O data cu declaratia petrana Domnul Isus schimba accentul sau elementul central al misiunii Sale pe pamânt.
Daca pâna acuma, conform Evangheliei dupa Matei, Cristos a fost preocupat de misiune, de acum înainte va fi preocupat de zidirea Bisericii. Argumentul lui Maier cu privire la faptul ca apostolul este piatra pe care Cristos va zidi Biserica Sa este ca Petru nu este temelia sau fundamentul Bisericii, aceasta este Domnul, ci el este prima temelie dintre apostoli. Cu alte cuvinte, el devine primul lider al comunitatii din Ierusalim, un pionier în misionare al evreilor si al ne-evreilor. Concluzionând la cele scrise mai sus putem sustine ca v.18 îl are în centru pe apostolul Petru, care a primit de la Domnul Isus Cristos o misiune aparte si unica în ceea ce priveste istoria mântuirii, precum si crearea si zidirea Bisericii.
…………….
Pr. Dorin.
Aseara inainte de a merge la culcare am fost uimit sa vad un fragment din ultimul meu articol de pe blog pe aceasta pagina, mai ales ca nu trecusera foarte multe ore de cand l-am afisat. Va multumesc!
Domnule Claudiu Dobra,
şi noi suntem uimiţi că mai există oameni tineri, în confesiunile eterodoxe româneşti care scriu despre teologia lor în mod serios şi nu taie frunză la câini.
Vă voi citi de fiecare dată articolele, cu mare atenţie, chiar dacă ne despart munţi şi văi în ceea ce priveşte adevărul şi credinţa pe care o avem.
Însă nu pot să nu remarc faptul că dv. scrieţi acum, astăzi, despre lucruri care vă frământă şi nu încercaţi să vă bateţi joc de alţii.
Pentru aceasta vă respect şi vă încurajez în munca dv. teologică!
Mi separe inoportun sa atac un crestin – nu unul care pare a fi crestin (mormon, yehovist – neo-arianistii, etc) -, pe de alta parte, nu pot sa uit comentariul P.S. Irineu Bistriteanul la examenul de „Etica” de la masterat de acum 2 ani, dupa ce mi-a ascultat expunerea pe un fragment din cartea lui Thomas de Kempis si paralelismul dintre ortodoxie si catolicism. Si nu in ultimul rand, dorinta mea este ca intr-un final, toti cei care cred in esenta aceleasi lucruri – lasand la o parte detaliile ne-mantuitoare si particularitatiile – sa devina una intru Cristos si nu adeversari intru Cristos.