Muzica crizei 4, 5, 6, 7, 8,…2002, 3456, 9999 şi puncte-puncte

In laudatio lui

and lui

Motto: „Mai înainte de a citi acest articol poem, vă rugăm să comparaţi blogul acesta cu acesta. Autorul e identic numai frazele diferă”, Bonaparte de Craiova.

Există articole care scârţâie, altele care se emoticonează şi altele care se bevhăie. Toate trei pot fi găsite aici şi nu numai. Cele care se scârţâie sunt un fel de umor negru amestecat cu umor alb şi puţine fire de idee. Cele care se emoticonează sunt un fel de galben de formă rotundă, unde scoate limba la tine tot felul de grimase. Păcat că la mine pe pagină nu am gâgâlici din alea mici, că nu le foloseam deloc. Cele care se bevhăie [pentru că în limba greacă b e v] sunt urzite cu multă artă în atelierele sumbre ale istoriei.

Ce se întâmplă sau se va întâmpla în a patra parte a muzicii de criză? Ceea ce se va întâmpla şi în a puncte-puncte parte a acestei odisei. Va fi un bla-bla-hop-şi-a-şa pe care oamenii îl vor gusta ca pe rachiu.

De fapt titlul bate conţinutul. Şi când conţinutul e format din poze cu dă-lea dezbrăcate, când se bevhăie pe acolo, când se grohăie, când se incendiază textul cu câte o inventivă [ ştiu…, se zicea: invectivă; dar rămâne între noi], totul e halit ca pâinea caldă.

Ce rost au emoticoanele? Domnii şi doamnele mele, ca şi în cazul bevhăiturilor, ele subliniază nişte absconse stări de spirit pe care cuvintele nu ştiu să le conţină. Scârţâielile, pot să meargă mână în mână cu emoticonările multicolore, cu multe puncte de suspensie, poţi să laşi spaţii vaste, să pui poze, adică fotografii, poţi să te scălămbăi şi aşa mai departe. Sub stare de anonimat poţi să cânţi la libelule sau la cuci.

Diferenţa e că în a 9999 parte a vorbirii despre muzică autorul va cânta o traviata de Oradea sau de Berlin sau de Kuala Lumpur, constipată în dreptul frunţii de transpiraţie. Nu va fi mult până atunci. Vom sta cu muzica la gură până atunci.

De fapt, mai ştiţi ce frumos era [narez secţiunea a treia şi a doua], pe timpul lui Ceauşescu, când erau mâini de pianişti şi erau şi centre de muzică populară, cântarea româniei, ciocârlia, nagăţul, bibilica de curte…când oamenii scârţâiau în neştire contrabasul, şublerul sau escavatorul şi se auzea o muzică diafană.

Acum, vă anunţăm cu tot tragismul de rigoare, s-au dus acele zile. Acum se cântă numai tra-la-la şi lu-lu-lu. Câteodată se mai cântă şi aha, aha, aha sau oooo, oooo, oooo… Depinde ce buget de nervi ai ca să asculţi. Unii au buget tehno. Intră la orele 18 în local şi ies la orele 4 dimineaţa cu urechile…amenajate. Nu e nicio eroare dacă nu ştiaţi părţile 1, 2 şi 3 din mândra melopee.

Acum, cu acest bagaj infim de cunoştinţe muzicale, puteţi cânta la ce instrument doriţi. Pe lângă cursul de greacă aproximat, pe lângă relatările în direct de la faţa locului şi pe lângă bevhăituri, autorul unde v-am trimis mai sus, adică cel de aici va da drumul, sau ce zic eu, va iniţia un concurs de învăţat după ureche orice fel de muzică doriţi.

Mai întâi, din culisele cântecului, vă va învăţa ce nici nu vă puteţi închipui. Adică, ce?!Nu pot să vă divulg secretul, noi îi facem doar promovarea acestui inegalabil proiect auctorial.

Să vă aşteptaţi la cele mai big suprize. Autorul citat e un om foarte energic, pâinea lu Dumnezeu de bun, om generos, lucid, energic [ am mai zis odată], lucid, tăios, lemnos, pătrăţos şi ale cărui articole sunt aşteptate cu ochii împăienjeniţi în zarea internetului.

Orice întâlnire cu realitatea e întâmplătoare!

Nu schimbaţi canalul!

Vara continuă!….

Pr. Dorin.

22 de comentarii la „Muzica crizei 4, 5, 6, 7, 8,…2002, 3456, 9999 şi puncte-puncte”

  1. Dorine aka Talibanul Imbufnat, tu şi dacă ai mânca înţelepciunea din palma bunului Dumnezeu tot aşa ai rămâne.

    Frustrarea ta se dovedeşte în nimicnicia şi ura ei tocmai prin acest articol mizer. Dacă nu ţi-ai dat seama ce ai făcut, îţi spun eu: eşti un frustrat. Mă repet? Cum să nu mă repet. Mie nu mi-e greu iar ţie nu ţi-e de nici un folos, măcar de ar fi.

    Uite, recunosc cu inima pe ambele ventricule şi pe ambele atrii: îţi scriu pentru că am timp!

    Ai ajuns să dedici un articol întreg denigrării lui Marius Cruceru. El nu a făcut asta pe nici o pagină pe care a scris. Doar la comment-urile tale uscate şi din care se ridică o miasmă grea, a răspuns.

    Ce înseamnă asta? Hai să îţi spun tot eu: ai devenit unealta propriei tale uri.

    Felicitări!

  2. Suntem la nivelul doi cu dv. domnule Simuţ. Aţi lăsat faţa de băiat bun şi aţi început să mâncaţi banane.

    Aflaţi că frustrarea vine când cineva invidiază pe altcineva pentru că simte că îi e superior. Vi se pare că sunt invidios pe neprecupeţitul dv. coleg sau pe dv.?

    Ar fi culmea disperării. Iarăţi vă simţiţi afectaţi, ultragiaţi?

    Vi se pare că sunteţi mentorul meu?
    Eu zic să luaţi o pauză de masă.

  3. Nu se merită să îţi răspund pentru că o să faci gargară.

    Dar ia aceste cuvinte ca pe ultimele cuvinte pe care le scriu pe acest site.

    Gata, Dorine, am plecat. Nu vei mai avea de furcă cu mine. Uite, un motiv în plus să stai şi mai calm decât până acum.

    Ura ta o antrenează pe a mea. Mi-e milă de mine, şi nu vreau să te urăsc. Am să tac când vine vorba de tine. Voi face doar trimitere la blog-ul tău, pentru cei cu care vorbesc să judece singuri.

    Adieu!

  4. O să vă simţim lipsa, dragă prietene Simuţ, după multiplele dv. eforturi de socializare a noastră.

    E adevărat locuim în talibanul Bucureşti iar dv., despre care nu ştim unde locuiţi, locuiţi în frumoasa provincie românească non-detectabilă.

    Se pare că nu mai ni se pare. Un colaborator de nădejde, un om care ne-a scos din întuneric, a plecat dintre noi, în zări apuse şi noi am rămas singuri.

    Cine să ne mai enerveze prosteşte? Cine să ne mai dea emailuri în care vă apăraţi fratele? Cine să ne mai facă rating?

    La noi nu vine nimeni. Numai dv. eraţi nădejdea noastră. Vă rugăm, vă implorăm, veniţi înapoi! Avem nevoie de dv. cum are soarele de lună, apa de termocentrală, aragazul de ciorba de porc.

    Cred că o să vă ducem lipsa. Goodby şi la bună revedere.

    Ştiu eu că nu o să vă lase inima şi o să reveniţi.

  5. Cred că nu puteaţi să dormiţi dacă nu făceaţi acest ultim comentariu…

    Domnule Otniel cu nume biblic, să vă spunem o poveste. La origine „Good bye” însemna „Dumnezeu să fie cu voi” [God be with you], aidoma expresiei biblice şi era o expresie extinsă, până când a ajuns la forma de acum.

    Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu „La revedere” din română, care era: „Dumnezeu să ne dea să ne revedem curând”.

    Ştiu că dv. sunteţi băiat deştept de bubuiţi, dar n-ar strica să vă daţi seama că uneori mai scriem şi repede.

    În orice caz sunteţi un chiţibuşar impecabil şi scrieţi prost.

  6. Citesc comentariile unor oameni, din intamplare, de alta confesiune si vad cata ura si complexare pot exista in mintea si inima lor. Ma intreb cum or fi in realitate si cum or trai intr-o astfel de mizerie. Cei mai multi sub platosa anonimatului nedeclarat arunca in autorii blogului (Par. Piciorus si sotia lui),pe care nu ii cunosc, cu tot ce gasesc pe jos in curtea sufletului lor. Astfel de indivizi nu pot produce decat mila, atata tot!

  7. Se mai întâmplă şi asta, tocmai pentru că ortodocşii care ne citesc nu vor să reacţioneze tot la fel de prompt ca şi ai lor. Când o să învăţăm să fim uniţi vom ştii să vorbim rapid şi bine.

  8. D-le Piciorus,

    E usor sa scrii cuvinte grele, cuvinte formate la prima impresie… Nu lasati diferentele religioase sa intre in relationarea sociala. Va propun sa cereti nr de tel al Patratosului, sa va intalniti personal, atunci v-ati schimba parerea despre liniile curbe, si v-ati uita la Cele Drepte, ati vedea ca si oile si caprele de multe ori asculta de acelasi Pastor.

    Domnul sa va Binecuvinteze!

  9. Mr. Lucas,

    noi ştim de ceva vreme că domnul Pătrăţosu este în două feluri, tocmai de aceea dorim să fie numai într-un singur fel.

    Dacă e conferenţiar doctor în teologie baptistă atunci să demonstreze fără emfază, că pe fiecare săptămână, scrie şi dumnealui un articol, două, trei, nouă, de teologie baptistă,în mod exclusiv pentru blog, aşa cum face, spre meritul lui, Claudiu Dobra, penticostal, adică cel de aici:
    http://blogulmeu.ro/dobra

    Să scrie câteva articole bune săptămânal, teologice şi nu bazaconii, ca să credem că şi-a luat diplomele pe merit şi nu cu şpagă sau de pomană.

    Dobra e doar masterand şi se munceşte la blogul lui cu sârg iar Patrăţosu joacă barbut.

    Un alt baptist, care a venit în România, şi a învăţat limba română şi scrie pe blogul său, cel de aici, pastorul Trevis
    http://oameniiimparatiei.wordpress.com/
    e nebăgat în seama de şleahta lui Pătrăţosu, pentru că băiatul munceşte iar pătrăţoşii joacă popice cu noi.

    Care e fenta atunci,cu ce se legitimează pastorul Cruceru dacă nu dovedeşte nimic zilnic?

    Să o lase cu ortodocşii şi să scrie despre baptiştii lui, ca să ştie oamenii ce fel de oameni sunteţi.

    Şi, pentru că aţi fost amabil de această dată, să vă dea Dumnezeu, Cel în care dv. nu credeţi drept, să gândiţi drept şi să aflăm mai multe despre dv!

    Pr. Dorin.

  10. De ce nu vor, părinte, niciunul să răspundă întrebărilor dv? Am urmărit şi pagina pastorului şi pe-a dv. aseară şi la întrebările grele pastorul baptist nu a răspuns.

    Acuzele dumnealor mi se par puerile. Nu vreau să intru în polemică, însă e drept: nu am prea văzut despre bapşti vorbindu-se pe pagina dumnealui, ci numai despre ortodocşi.

    Poate că o să-şi schimbe optica între timp…

  11. Vă mulţumim pentru mesaj, d-nă/domnişoară. Dânşii nu cam răspund la întrebări ci numai ridică întrebări.

    Întrebările costă mai puţin. Tactica dumnealor este de a muşca, de a lătra şi de a fugi în grabă şi de a nu vorbi niciodată despre păcatele din propria lor ogradă.

    Noi nu spunem că la noi toată lumea e sfântă şi nevinovată. Una e cel doar botezat ortodox şi care vine din Paşti în Crăciun la Biserică şi alta e cel care vine regulat la Biserică, care se spovedeşte şi se împărtăşeşte, care cunoaşte cât de cât credinţa ortodoxă.

    Ei vin şi ne vorbesc nouă de avorturile din România, de matrapazlâcuri cu Securitatea şi de uscăturile noastre, dar niciodată despre ale lor.

    Spre exemplu, ce fel de bani li se pompează în conturi din afară? Care e averea organizaţiilor protestante, catolice şi neoprotestante? Care le sunt securiştii? Cum plecau în străinătate la studii?

    Cum de au fugit din ţară pe timpul comunismului şi au revenit să ne evanghelizeze?

    Sunt foarte multe întrebări primejdioase. De aceea ei latră, şi când văd că li se răspunde cu aceeaşi monedă pleacă şi se cred urgisiţi, renegaţi, exterminaţi…

    Aseară am vrut să le arăt cum ar trebui să ne comportăm cu ei zilnic, pe măsura aroganţei şi a îndrăznelii pe care o au. Adică, noi majoritarii, suntem buni şi tăcem iar ei sunt „sfinţi” şi li se cuvine totul. M-au denumit taliban unul dintre ei. Dacă ortodocşii ar fi talibani cu ei am avea numai morţi pe străzile noastre. Se pare că nu ştiu ce e aceea prigoană reală.

    A fost un experiment făcut pentru creştinii ortodocşi care vin şi ne citesc, stau pasivi şi 3-4 inşi îşi bat joc nu de noi, ci de credinţa lor.

    Pasivitatea astta ne va costa enorm.

  12. Domnule Dorin,

    Nu sunt un teolog si nici filolog, nici filozof… mai pe scurt lucrez in domeniunl afacerilor, deci cu totul o alta mancare. Dar as vrea sa va contrazic in cateva aspecte:
    1. Ati spus ca nu cred drept in Dumnezeu, imi pare rau, dar eu tin sa spun ca eu cred drept intr-un Dumnezeu drept.
    2. Am fost amabil de aceasta data? nu stiu sa fi postat nimic pana acum si mai ales nimic care sa nu fie amabil.
    3. Am intrat pe blog-ul Domnului Wax, si am citit un articol interesant care avea doar un singur coment printre multele care nu aveau nici macar unul, si ghiciti cine a postat acel comment? Da, Patratosul. Am zis mai sa fie nici aici nu scap de el?
    4. La inceputul acestul post faceati trimitere la doua bloguri patratosul si mariuscruceru cu acelasi propietar. Acum va intreb daca lucrez in vanzari, nu am voie ca in timpul liber sa merg la pescuit de exemplu? Cred ca daca cineva vrea articolele teologice ale patratosului intra pe mariuscruceru, dar cred ca omul daca si-a gasit un hobby si vrea sa discute cu prietenii subiecte diverse fara lagatura teologica poate si e de recomandat sa nu le amestece…

    Cu respect,
    Lucas

  13. Domnule Lucas,

    puteţi fi om de afaceri [nu am cum să probez], însă, după mirosul meu cam tocit, ortodox nu sunteţi. Deci sunteţi în tabăra adversă.

    Cu domnul Cruceru nu am de împărţit nimic de facto, ci numai ideatic. Dacă vi s-a părut că ne batem pe altceva în afară de principii sau non-principii aveţi o reprezentare defectuoasă.

    Dacă s-a dus, de curtoazie, la pastorul Travis şi i-a făcut un comentariu şi noi am fost aseară pe la el şi i-am dat un comentariu. Însă niciunul dintre noi nu l-am luat în braţe şi nici nu l-am pus la masa noastră.

    Pentru că vă cheamă numai „Lucas”, mâine sau peste două clipe poate să vă cheme Marinela sau chiar Ion Iliescu, că n-am de unde să ştiu cine sunteţi.

    Aşa că ne despărţim de dv. amiabil şi ne vom mai întâlni sub aceeaşi formulă cordială.

  14. Domnule Piciorus,

    Modul in care vorbiti despre baptisti si despre Marius Cruceru arata ca nu v-ati facut temele.

    Voi aminti aici doar faptul ca Marius Cruceru este doctor in litere (nu, cum scrieti dvs., doctor in teologie).

    Iar faptul ca Cristian Badilita a onorat Scoala de vara de la Universitatea Emanuel din Oradea, fiind co-organizator, ar trebui sa va faca sa fiti mai retinut in incercarea dvs. de a-l discredita pe Marius Cruceru si pe baptisti.

    Pina la urma e vorba de cultura generala. Care se dobindeste.

    Alin Cristea

    alinpm@yahoo.com

    http://www.thymos.ro
    http://www.confesionala.ro

  15. Presupun ca intrebarea se mi se adreseaza. Dar nu inteleg de ce, de vreme ce mi-am dat numele mai sus.

    Asadar, acelasi:

    Alin Cristea, 40 ani, Oradea

    licentiat in topografie miniera (Petrosani, 1993), licentiat in teologie baptista (Oradea, 1999), editorul revistei electronice confesional@ (de 5 ani) si al site-ului de informatii si cultura evanghelica Confesionala (de 1 an si jumatate), editorul, timp de 2 ani, al revistei electronice Perspective, editorul site-ului de puzzle cultural Thymos (de 2 ani), editorul newsletterelor saptaminale revist@, cinem@, no comment (de 5 ani) si al altor newslettere lunare – bibliotec@, medi@, moderatorul listei de discutii Confesionala.

  16. Vă mulţumim pentru detaliile dv. abundente, d-le Alin Cristea. Dacă am fi cât mai mulţi transparenţi ca dv., am ştii mai multe despre fiecare.

    Vi se pare că l-am nedreptăţit pe d-l Cruceru? Eu zic că a fost un semn „de prietenie” din partea noastră că ne-am concentrat asupra sa.

    Nu cred că s-a supărat dânsul pe cât s-au supărat domnişorii mai tineri, care nu au aşteptat să vadă finalul.

    Uneori e bine să faci apel la rupturile de ton, pentru ca să apară un ton mai veridic în cadrul unui dialog.

    Felicitări pentru publicaţiile pe care le conduceţi şi pentru durerile de mâini de la taste, cât şi de fund, de la atâtea ore de scris şi de stat în scaun.

    Cei care ştiu cum e să munceşti ştiu să şi elogieze munca altora.

    Mulţumim frumos.

  17. Domnule Picioruş,

    Bineînţeles că l-aţi nedreptăţit pe Marius Cruceru. El chiar este unul din establishmentul baptist care este deschis la dialog şi oferă informaţii pe blogul lui despre mediul confesional.

    Dar, mai trist, v-aţi nedreptăţit pe dvs. însuşi, lăsîndu-vă ademenit de clişee neoaşe la adresa neo-protestanţilor.

    Cînd veţi avea puţin timp de reflectat asupra acuzaţiilor inoportune pe care le-aţi făcut în acest spaţiu public de care sînteţi responsabil, sînt convins că o să vă sară în ochi expresii care nu vă onorează.

    Ca unul care am fost şi care sînt ademenit să folosesc o tuşă ironică accentuată în articole de atitudine (sau în polemici), ştiu că nu e uşor să rezistăm tentaţiei de a pamfletiza, de a ne exhiba talentul livresc în volute condimentate cu vădite semne de inteligenţă şi evoluţie culturală.

    Totuşi, cum spunea Beethoven, nu ar fi nici o altă virtute superioară de recunoscut decît bunătatea.

    E ciudat, nu-i aşa, că blogurile nu ne prea dau ocazia să ne exersăm această virtute…

    Alin Cristea

    alinpm@yahoo.com

    http://www.thymos.ro
    http://www.confesionala.ro

  18. Din fericire, domnule Alin Cristea, la noi pe blog se transparentizează multe virtuţi, ca evlavia, bunul simţ, credincioşia, smerenia, frumuseţea duhovnicească, cuvântul teologic adevărat etc., cu harul lui Dumnezeu, însă, uneori se mai exhibă şi virtuţi pe măsura participanţilor la trafic.

    Acum nu poţi să mângâi pe creştet pe cel care scuipă pe mărgăritarele lui Dumnezeu.

    Mulţumesc pentru replierea lingvistică.

    Se vede că sunteţi mai diplomat decât domnişorii care se grăbesc să nu citeze din Shakespeare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *