în noaptea visului meu
plutesc între pământul ars de vulcani
şi cerul greu de nori întunecaţi
ce taie urlând cu tunete o întreagă agonie…
…între cele două sunt eu…
din ochii cufundaţi în întuneric,
curge un singur strop de cristal…
…din cenuşa inimii curge
o singură fărâmă de viaţă
…din inima mea curge…
…o lacrimă…
de Ciprian Simuţ
Poem inclus în vol. „Suspinul frunzelor”.
Vă vom prezenta, direct de la sursă [prietenii ştiu de ce], cum arată domnii care cred că România mai trebuie să fie odată evanghelizată pentru că aici e doar…teren arabil. Odată vreme, veneau surorile şi fraţii cu Biblii [nu cu Sfinte Scripturi, cu Biblii] sub braţ, tipărite în română în regiuni necunoscute ale globului şi te întrebau, printre altele: De ce se îmbracă preoţii în reverende?
Dăm fotografia, provenită din surse sigure:
Pastorul baptist oficiant al „botezului” celor îmbrăcaţi în alb are…reverendă furată de prin împrejur.
Dar ce simbolizează roba de pe dv. d-le pastor?
Cine v-a spus că primii creştini se îmbrăcau în alb?
Aţi pus şi dv. Sfânta Cruce pe Biblii şi pe bisericile dv.?
La ce bun, dacă e un simplu instrument roman de tortură ?
Aţi furat sărbători ortodoxe de la noi. La ce bun?
Nu vă enervaţi că vă întrebăm!
Sunt întrebări legitime.
Să mergem mai departe!
Raport de misiune baptistă, 9 august 2007
Prin harul maret al Domnului Isus, am fost binecuvantati, noi studentii de la Universitatea Emanuel impreuna cu tineri de diferite varste din biserica pastorita de fr. Marius Cruceru, din Alesd, un total de 21 de tineri, ca si in acest an, sa putem fi parte in lucrarea de slujire a celor pentru care El si-a dat viata.
Asadar, misiunea noastra a echipei destinate sa slujeasca in Oltenia, Scornicesti, a inceput printr-o sesiune de training in evanghelizare sustinuta de fratele David Tippit (SUA), la Beius.
In data de 12 iulie, joi, intreaga echipa ne-am deplasat la Beius, la cofetaria “The Bridge”, care ne-a fost pusa la dispozitie de proprietarii acesteia pentru a ne desfasura activitatea. Acolo l-am intalnit pe fratele David si am avut pentru inceput un timp de cunoastere reciproca, si partasie unii cu altii. Ne-am familiarizat cu proiectele desfasurate si am lucrat fiecare dintre noi la formarea unei piscine destinate copiilor de la orfelinatul din Beius.
A doua zi, vineri, am avut din nou timp de partasie impreuna ca echipa, avandu-l ca lider pe fr David Tippit, am vizitat orfelinatul si ne-am bucurat de timp petrecut impreuna cu copiii de acolo.
In urma binecuvantarii primite prin rugaciune, am pornit sambata cu doua micro-buse spre Sconicesti, ajunngand seara, la centrul crestin, unde urma sa stam in aceasta perioada a misiunii.
Fratele misionar din aceasta zona, Iosif Varan era cel care avea sa ne coordoneze pe intreaga perioada. Asadar dansu ne-a impartit in echipe, duminica pentru a sluji la bisericile din zona: Scornicesti, Bircii, Oporelu Beria, Icoana si Floru, Valea Merilor, unde fiecare dintre tineri au slujit fratii prin imbarbatare si Cuvant proaspat din partea Domnului.
Intreaga saptamana care a aurmat a fost destinata sa acopere o arie cat mai larga, aa Olteniei. Asadar luni am avut ca obiectiv familiarizarea cu oraselul Scornicesti, vizitand centrul orasului. Din nou am fost impartiti in echipe si am mers prin oras, pentru prima zi de evanghelizare personala. Pentru timpul de seara, au fost invitati tinerii cu care discutasem, la diferite sporturi la sala de sport din centru, pentru a initia relatii de cunoastere cu ei, in vederea impartasirii Evangheliei, mai apoi.
Urmatoarea zi, marti, am inceput evanghelizarea propriu-zisa in satul numit Poboru. Aici, avand in vedere contextul in care se gasea intreg satul, faptul ca de o aumita perioada de timp, nu aveau deloc apa, modul nostru de a interactiona cu oamenii a fost unul diferit. Am intrat in sat ca premergatori, anuntand satenii ca va veni o cisterna cu apa, deci sa-si pregateasca vasele necesare pentru a colecta apa. Au fost doua cisterne cu apa care au circulat prin intregul sat, iar noi vesteam Evanghelia si cantam laude Domnului si cantari de chemare, in timp ce oamenii primeau apa, atat de mult dorita.
Pentru timpul de seara au fost invitati cu toti sa ne bucuram impreuna la caminul cultural de un program sustinut de tinerii misionari si doua mesaje biblice in final.
Miercuri, ne-am oprit in satul Oporelu Beria, unde din nou ne-am divizat in echipe si am pornit in directii diferite pentru a cuprinde cat mai mult, in vederea evanghelizarii personale. Tot aici am vizitat si un frate destul de nou in credinta, pentru care ne-am rugat si l-am imbarbatat si am fost totodata fiecare incurajati sa auzim marturia dansului. Mai apoi am vizitat un om care avea dorinta arzatoare sa-L urmeze pe Domnul Isus, si ne-am rugat si l-am incurajat, deasemenea. Revenind in Scornicesti, seara ne-am intalnit cu tinerii din centru la un campionat de fotbal organizat, incheiat cu un mesaj evanghelistic, indreptandu-ne apoi spre centru orasului, unde am cantat, incercand sa abordam tinerii de acolo.
Ziua de joi a fost destinata evanghelizarii in Bircii, satul unde este o biserica baptista vie, pastorita de fr Nelu Maior. Aici am avut un timp de partasie impreuna in biserica, in urma caruia am pornit prin sat impreuna cu tineri din biserica locala. Seara, fiind zi de inchinare cu intreaga biserica, am participat ca echipa, fiind invitati satenii cu care vorbisem, fratele David Tippit avand un mesaj evanghelistic.
Vineri, am reusit sa cuprindem pentru evanghelizare doua sate, si anume Icoana si Floru. Din nou am fost impartiti in echipe cat mai echilibrate si impreuna cu cativa tineri localnici am pornit in directii diferite pentru evanghelizarea satenilor si totodata imbarbatarea unor frati membrii in biserica locala. Seara, ne-am intors in centrul Scornicestiului, unde am organizat o seara de film cu mesaj crestin, s-au cantat cantari impreuna cu tinerii din biserica din Bircii, si s-a discutat cu unii dintre tinerii prezenti acolo.
Sambata, a fost ziua de relaxare pentru fiecare dintre noi, in care am vizitat impreuna cu intreaga echipa casa lui Nicolae Ceausescu, dupa care a urmat un pranz pe care l-am avut impreuna la padure. Seara, a fost timpul in care fratele care ne-a fost lider si bun prieten in tot acest timp, fratele David, a avut pentru fiecare dintre noi cuvinte de apreciere, luandu-si astfel ramas bun, urmand ca a doua zi dimineata sa plece.
Ziua Domnului, duminica a fost petrecuta de fiecare dintre noi in biserici diferite, fiind din nou impartiti pe echipe pentru a sluji in cat mai multe biserici. Seara, intreaga echipa a fost prezenta in Bircii pentru a sluji si a impartasi impreuna cu fratii de acolo experientele dobandite pe parcursul acestui timp de misiune. Dupa inchiarea in biserica, fr Nelu Maior a dorit sa afle opinia fiecaruia dintre membrii echipei cu privire la lucrarea din Scornicesti, care sunt puctele tari si ce ar trebui imbunatatit, asadar a fost o seara deschisa, in care am impartasit unii cu altii experiente din misiune.
Intreaga noastra lucrare in Oltenia s-a incheiat, insa nu s-a incheiat misiunea pe care o vom continua fiecare dintre noi, acolo unde Dumnezeu ne-a asezat. Suntem mult recunoscatori Tatalui Ceresc pentru toate invataturile si experientele personale pe care ni le-a daruit fiecaruia in parte si ca echipa. Intreaga onoare si Slava I se cuvin, doar Lui!
Ioana Dancu, studentă UEO
*
Deci evanghelizarea începe de la cofetărie, trece prin orfelinat şi ajunge la Scorniceşti [probabil să aducă un omagiu d-lui Ceauşescu, care le-a dat privilegii bogate], la Scorniceşti, unde nu există evanghelizare şi unde oamenii de acolo sunt ostrogoţi sau chinezi.
Dacă pentru un miting ţi se cere aprobare legală, pentru o evanghelizare mică, care e în afara legii statului român, nu se cere nimic. Deci o acţiune ilegală, mereu ilegală…Însă, domnii primari şi oficialităţile, dacă sunt cu culoare neidentificată primesc bani sau închid ochii, dacă sunt din congregaţie deschid porţile cu multă încântare.
Domnişoara studentă Ioana Dancu a uitat, din greşeală sau din viteză, să spună ce credinţă aveau cei pe care ei iau evanghelizat cu forţa, cu apă şi cântece din scripcă.
*
Aceştia sunt evanghelizaţii ostrogoţi din Scorniceşti şi din împrejurimi
După cum se observă, oamenii sunt cutremuraţi de credinţă, veniţi din convingere să bea apă, şi sunt săraci…Un motiv în plus, să aduci în maşini luxoase, cumpărate din afară, nişte bani, cu provenienţă de maximă transparenţă şi să pari un…înger salvator.
O mică sugestie: dacă doriţi să îi convingeţi de faptul că vă pasă de ei mutaţi-vă în comuna lor şi puneţi mâna pe sapă alături de ei. Altfel o să vă vizualizeze mental ca pe Gigi Becali, care dă cu banii pentru că are, dar nu stă în mizeria lor.
Baronii baptişti se întorc acasă fără nicio amendă, intră în jurisdicţia altora cu nesimţire extremă, dau câteva tone de apă şi zece Biblii [nu: Sfinte Scripturi] şi apoi scriu cronica evanghelizării, crezându-se Sfântul Pavel dinTars, care străbate întreaga Europă, Africa şi Asia cu piciorul şi barca.
*
Dacă vreţi să ştiţi despre „martirii” baptişti citiţi… aici.
*
Dorim să ştim [interes personal] dacă acest domn
are dosar de turnător sau nu, dacă a fost disident sau nu şi cum a plecat la studii, dacă se poate. Asta pentru că pe PFP Teoctist toată lumea l-a făcut cum a vrut.
*
Cât e folclor şi cât e adevăr în această carte?
*
Iată şi cum arată echipa de misionari străini venită la Scorniceşti ca să îi misioneze [vorba unui tânăr baptist de aseară] pe românii ortodocşi.
re.
Probabil singurul lucru pe care îl ştiu despre România e…Dracula şi Ceauşescu, că tot sunt ei la Scorniceşti.
Primarul de la Scorniceşti ce hram poartă?
Ce ştiu băieţii şi fetele astea zâmbitoare despre sensibilităţile şi durerile poporului român?
Le-a vorbit în engleză? Cred că au înţeles tot oltenii.
*
Pentru cei cărora le place rockul, dumnealor au nevoie de trupe hard-rock.
Se observă în poză:
În România fiecare are dreptul la o credinţă a lui, are dreptul la organizare proprie, la constituire de cult dacă au membrii îndeajuns de mulţi, la fair play.
Există o luptă furibundă în a ne fura credincioşii sau nu?
Avem de-a face aici cu evanghelizare sau cu trecerea peste orice limită legală şi a bunului simţ?
Imaginaţi-vă că mâine mă duc să evanghelizez cu două microbuze cu steme patriarhale, încărcate cu dolari şi cadouri, într-o comunitate baptisă din Oradea, care e … „paşnică”.
Cu ce fel de pâine şi de flori o să mă primească?
Au dreptul să fie recalcitranţi cu mine sau nu?
Cum se numeşte când te duci undeva cu forţa?
Cum se numeşte când te faci că eşti frate cu Dumnezeu, dar mergi cu dracu?
Cum se face că se duc numai în comunităţile sărace şi unde văd că există mici probleme cu preoţii ortodocşi sau oamenii sunt pasivi şi nu zic nimic?
Acţiunea dumnealor este identică cu a florăreselor din Bucureşti.
La fiecare colţ de stradă era o „florărie” ambulantă ieşită din trotuar şi niciuna nu avea autorizaţie. Astăzi gheretele au fost ridicate cu forţa iar unii invocau faptul că s-au dus la Dan Diaconescu la televizor ca să-i lase pe mai departe acolo. Adică unde dai şi unde crapă.
Dumnealor se duc şi îşi montează florăria misionară acolo unde văd că oamenii tac din gură. Asta nu înseamnă că e şi legal şi e şi de bun simţ, domnii mei!
Cred că e de ajuns pentru această seară.
Vă urăm să aveţi puterea să vă rugaţi în linişte şi să meditaţi la ce înseamnă delicateţe de suflet.
Dacă credeţi că e bine ca şi ortodocşii să vină în forţă să vă evanghelizeze, daţi-ne mesaje de adeziune. Însă cred că va fi cu ira şi cu abanegatio in excesum.
Pr. Dorin
Acum ceva timp Mel Gibson prin filmul sau soca o lume intreaga prin mesajul transmis unui om complacut in propria durere. Astazi Pavel Lungin propune ceva cu totul extraordinar, o icoana in miscare. Da, filmul acesta poate fi numit o icoana in miscare. Parintele Rafail Noica, comentand acest film in cadrul unei conferinte arata tocmai acest fapt.
Inca de la inceput filmul se remarca prin imagini pline de gri, amestecat cu alb si cateva alte culori sterse. Nimic nu este strident, totul se incadreaza in mesajul pe care autorul filmului a vrut sa il transmita „un film predica”.
Daca in filmele de astazi totul este strident, personajele, atmosfera, mirosul, formele, culoarea marii, culoarea cerului, in acest film totul este rasturnat. Actiunea nu vrea sa aduca in fata un personaj anume, nu vrea un erou, un Rambo, ci ce este in spatele personajelor, fundalul, adancul iese in relief, este accentuat. Iar acest ceva de dincolo nu se vrea pus in vitrina, nu se vrea a fi afisat pe un piedestal, el vine de la sine, apasat, grav, dar in acelasi timp plin de consistenta si adancime.
Mesajul acesta din spatele scenei reprezinta punctul central al filmului. Tot filmul reprezinta un mesaj in sine, chiar daca nu de la sine sau prin sine. Totul se sustine si transmite ca un strigat catre omul contemporan, acela al unui alt fel de viata, pe care Biserica noastra l-a propovaduit si il propovaduieste de 2000 de ani, viata intru Histos. Punctul central al filmului, cum spuneam, nu il reprezinta personajele, ci Dumnezeu, Cel care nu poate fi cuprins, atins, circumscris.
Ca si intr-o icoana totul se sustine prin prezenta lui Dumnezeu si totul se invarte in jurul Lui, apa nesfarsita, zapada, pasarile, calugarii, totul. Intr-un astfel de cadru planeaza imaginea acelor calugari necunoscuti ce cauta mantuirea, ca o comoara de mare pret.
Aici puteti gasi filmul
Masterand Stârceanu Bogdan-Ioan
Motto: ” E bine să priveşti, dar trebuie să şi vezi”
În ultima vreme am auzit tot mai des pretenţiile ipocrite a tot felul de personaje, mai mult sau mai puţin mediatizate, care susţin sus şi tare că şi ei sunt ortodocşi, dar au de comentat, de răscolit, de negat nişte lucruri, pe care, zic dumnealor, nu pot să le înţeleagă sau nu le convin. Ba Tatulici ne-a spus, după ce a urlat o seară întreagă la un preot, în ajunul înmormântării Patriarhului, că Biserica Ortodoxă e şi a lui. Nu că el aparţine Bisericii Ortodoxe, ci că Biserica e a lui, de parcă ar avea act de proprietate asupra Trupului lui Hristos.
E o tactică pe care o folosesc de mai mulţi ani neoprotestanţii, care îşi trimit la înaintare unii dintre adepţi, ca să pretindă că sunt ortodocşi şi în acelaşi timp să spună că nu se închină la icoane şi nu vor să se spovedească. Acum a început să fie folosită pe scară largă această stratagemă, şi toţi reporterii care sunt plătiţi ca să facă emisiuni într-un anumit fel, care au directive precise în ceea ce priveşte realizarea articolelor sau a emisiunilor TV de orice fel, vin şi aruncă murdăria unei minţi neînduhovnicite şi rău-voitoare pe post, la adresa Bisericii şi a membrilor ei, susţinând în acelaşi timp că sunt ortodocşi.
O contradicţie în termeni care ar trebui să fie evidentă pentru orice minte normală. Cu atât mai mult cu cât persoanele cu pricina nu sunt nici pe departe nişte experţi în teologie, nişte cunoscători în ceea ce priveşte învăţătura Bisericii Ortodoxe, a dogmelor şi canoanelor ei, ca să îşi poată da cu părerea. Cel mai adesea cred că nici nu ştiu unde e Biserica în cartierul lor sau nu ştiu cum să se închine. Şi cu toate acestea îndrăznesc să fie legiuitori asupra comportamentului pe care trebuie să îl aibă clericii şi credincioşii, până la cele mai mici detalii.
O aroganţă mai mult decât deplasată! O aroganţă însă care se transmite public, la cel care este indiferent faţă de Biserică sau ideologizat, care transmite reticenţă şi intoleranţă faţă de preoţi şi de credincioşi şi un comportament foarte agresiv şi impertinent, cel puţin verbal, faţă de oamenii Bisericii, implantat ca normal, într-o societate laicizată. Alte segmente sociale nu se bucură însă de acelaşi tratament.
Şi pentru că a venit vorba de tratamente preferenţiale, CTP-ul şi alţi jurnalişti au repus pe tapet, cu ocazia adormirii Patriarhului – că doar aşa e creştineşte şi omeneşte – problema transparentizării dosarelor clericilor, cu referire – oare de ce? – numai la Biserica Ortodoxă. S-a uitat că atunci când a propus Băsescu acest lucru, el a trecut într-un mod ingrat peste multe alte categorii şi peste dosarele politicienilor şi parlamentarilor care erau la rând şi a sărit la ierarhi şi preoţi numai de dragul de a crea o nouă fantă de imagine în obiectivul public. S-a uitat că până şi Cristoiu, care nu e credincios, a râs cu gura până la urechi de o asemenea iniţiativă.
Dar ce ne acuză CTP? Că Biserica vrea să creeze o comisie specială care să cerceteze dosarele şi să comunice rezultatele. Obiecţiunea este că ne prevalăm de dreptul divin. Dacă domnul CTP a uitat, eu n-am uitat că domnia sa, pe când era preşedinte al CRP, s-a opus cu foarte mare vehemenţă deschiderii dosarelor jurnaliştilor, pe motiv că jurnaliştii ar deveni astfel uşor şantajabili. Şi foarte bine, să devină! Noi de ce n-ar trebui să ştim care ziarist a fost informator sau securist? Sau ziariştii sunt de drept divin şi nu pot fi cercetaţi şi interogaţi în legătură cu viaţa lor? Nu e de ajuns că îi vedem născând pe sticlă sau în jurnale, dar nu ştim nimic despre trecutul sau despre meritele lor, care i-au făcut să ajungă unde au ajuns?
Dar să ne întoarcem la ortodocşii care bălăcăresc din obiectivitate Biserica, de care spun că aparţin, şi pe părinţii şi fraţii de credinţă. Obiectivitatea dumnealor ar putea să se apropie de una reală dacă ne-ar da dovezi de vieţuire ortodoxă, pentru că Ortodoxia nu e sat fără câini şi nici Biserică fără dogme şi canoane. Însă fătucile în fustă scurtă şi cu ton acutizat, la fel ca şi mult vechii realizatori care au întors, de-a lungul anilor, realitatea din România pe toate feţele şi au făcut-o să pară aşa cum doreau, după dictonul „cu televizorul aţi minţit poporul”, nu ne inspiră deloc încredere în imparţialitatea dumnealor şi nici în virtuţile teologice şi morale pe care le-ar avea.
Mai are să vină Naomi să spună că e ortodox şi Bivolaru, dacă se mai întoarce de acolo de unde a fugit. Şi Lorin Fortuna, dacă i se transmite mâine, pe căi mediumistice, că e bine să se dea de ortodox, că ne-au exorcizat ei şi ne-am transformat din şerpilieni în gorilieni. Plus cea care vorbeşte cu îngerul de spadă de diamant sau cam aşa ceva şi mama Omida şi toate vrăjitoarele care fac magie albă. De parcă dracul e azi negru şi mâine alb.
Mai are să vină şi Pătrăţosu să spună că e ortodox, cu toţi studenţii lui de la Oradea, că tot citează toată ziua din Sfinţii Părinţi, ei, evanghelizatorii noştri. Dacă tot ne evanghelizaţi pe blogul dv cu Sfântul Ioan Gură de Aur şi cu Sfântul Marcu Ascetul şi cu Filocalia întreagă, de ce nu începeţi evanghelizarea cu dumneavoastră înşivă, ca să faceţi TOT ce spun aceşti dumnezeieşti Părinţi din care citaţi cu dragoste? Faceţi ce spun ei: pocăiţi-vă îndelung, ascultaţi de Biserica Ortodoxă Una, faceţi privegheri şi metanii, ca şi ei, spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă! Nu mai rupeţi frazele din context şi apoi să vi să pară că citiţi tot la fel ca noi! Că doar voi, care dormiţi cu Scriptura în braţe, ştiţi ce întreba Mântuitorul: „Cum citeşti?” (Lc. 10, 26). Una e să citeşti şi alta e „Cum citeşti?”.
Şi, pentru că mi-am adus aminte, aţi observat că la emisiunea „Ucenicul” sau la „Noră pentru mama” nu suflă nimeni în faţa lui Donald Trump sau a regulilor jocului? Aţi văzut că pentru a câştiga bani mulţi, pentru ca să nu rişte cineva să fie dat afară, nu zice nimeni „Da mie nu îmi place regula asta sau mi se pare absurdă” sau orice altceva care să nu fie în acord cu jocul, oricât de aberante şi de umilitoare mi s-ar părea mie, ca telespectator, multe dintre prescripţii? Mai ţineţi minte că la prima rundă, la „Big brother”, mai erau unii care erau nemulţumiţi, care protestau împotriva aberaţiilor pe care erau puşi să le execute? Pe când acum nu văd decât capete plecate, care spun umil şi fricos, fie în America, fie în România: „Da, da, da, da…”
Se pare că ne educăm aşa cum vor ei. Zice Trump sau moderatoarea de la noi: „Aţi înţeles?” şi ei, ca la şcoala primară, oameni (care par) în toată firea: „Da!” într-un glas. Ce fain legislator e banul! Ce contează canoanele Bisericii, când banul e respectat! Nu contează că vei fi dat afară din Rai, important e să nu fii dat afară de la „Noră pentru mama”.
Dacă vine preotul şi spune că nu trebuie să păcătuieşti, imediat se aud bufnituri, strâmbe din nas, împotriveli, răsturnări de cuvinte. „Da ce?”, „Da cine eşti tu?”, „Da eşti sfânt?”, „Da unde e Raiul?”, „Da L-ai văzut tu pe Dumnezeu?”, etc, etc. Le cunoaşteţi şi dumneavoastră prea bine. În faţa lui Trump nu se aude decât „Yes, sir”, „Of course” şi nu se văd decât ochi lăsaţi în jos şi plini de respect.
La noi se dau toţi de ortodocşi, dar au ceva de comentat şi de înjurat, chiar şi asupra celor mai sfinte lucruri.. Tot pe bani! Sau pentru a nu cădea de proşti, când le demonstrezi că sunt departe de adevăr şi de cea mai simplă logică.
Drd. Picioruş Gianina Maria-Cristina
Vă mai aduceţi aminte când comisarii pentru integrare ai Europei ne vorbeau despre non-discriminarea rromilor din România? Când ne învăţau ce înseamnă bună-convieţuire inter-etnică? În articolul de astăzi, 20 august 2007, din Gardianul, intitulat Epuraţi etnic prin foc , facem cunoştinţă cu vârful de iceberg al toleranţei europene. Cornelia Roşoga ne dă detaliile necesare.
„O grupare extremista italiana a revendicat incendiul dintr-o tabara de rromi veniti din Romånia in care patru copii au ars de vii. Extremistii se autointituleaza sugestiv GAPE – „Grupul armat pentru epurare etnica”. Intr-o scrisoare trimisa presei italiene, GAPE declara ca „incendiul ar fi trebuit sa aiba efecte mai devastatoare”. Gruparea a dat un ultimatum celor aproximativ 160.000 de rromi sa paraseasca teritoriul italian påna la 15 septembrie. In caz contrar ameninta ca în fiecare luna o tabara va fi incendiata.
„Scopul nostru este sa suprimam romii atât de numerosi care circula pe teritoriul italian, ei reprezinta drojdia umanitatii”, afirma gruparea GAPE. Parintii copiilor morti au fost arestati si inculpati pentru neglijenta, incendiere si abandonarea minorilor. Acestia au declarat ca s-au îndepartat de tabara pentru a urmari indivizi pe care nu îi cunosteau si care amenintau ca dau foc. Actiunile agresive s-au extins si la Genova, unde a fost incendiata casa unor romåni. UE face presiuni ca statele membre sa recunoasca rromii ca «un grup etnic distinct».
Cåteva zeci de reprezentanti ai diasporei, reuniti la Izvorul Muresului, au acuzat zilele acestea relatia «paralela» cu misiunile diplomatice si institutiile statului, care sunt incapabile sa gestioneze problemele sociale ale emigratiei. Ei au cerut ca situatia lor sa fie analizata in CSAT si elaborarea unei strategii pentru romånii din afara tarii. Majoritatea participantilor au optat pentru integrarea rromilor in comunitatile in care traiesc, in locul expulzarii”.
„Premierul Romano Prodi a declarat ca este vorba de „o problema politica foarte complicata“, care „priveste întreaga Europa“. El a subliniat ca „Italia este mai putin pregatita ca alte tari, deoarece aici fenomenul este mai recent“. Declaratiile au fost taxate de un oficial al Comisiei Europene care i-a atras atentia lui Prodi ca situatia rromilor este abordata de directiva UE împotriva discriminarii minoritatilor. Bruxelles-ul acorda sume mari de bani Italiei pentru a gestiona problema imigrantilor. Comisia Europeana a recomandat în 2005 recunoasterea rromilor de catre statele membre ca „grup etnic distinct care beneficiaza de prioritate de actiune în materie de politica de includere si locuri de munca“. Politicienii italieni s-au lansat zilele acestea in discutii pentru recunoasterea rromilor ca minoritate”.
Citiţi tot articolul!
