De ce sunt unii ipocriţi cu Biserica?

Motto: ” E bine să priveşti, dar trebuie să şi vezi”

În ultima vreme am auzit tot mai des pretenţiile ipocrite a tot felul de personaje, mai mult sau mai puţin mediatizate, care susţin sus şi tare că şi ei sunt ortodocşi, dar au de comentat, de răscolit, de negat nişte lucruri, pe care, zic dumnealor, nu pot să le înţeleagă sau nu le convin. Ba Tatulici ne-a spus, după ce a urlat o seară întreagă la un preot, în ajunul înmormântării Patriarhului, că Biserica Ortodoxă e şi a lui. Nu că el aparţine Bisericii Ortodoxe, ci că Biserica e a lui, de parcă ar avea act de proprietate asupra Trupului lui Hristos.

E o tactică pe care o folosesc de mai mulţi ani neoprotestanţii, care îşi trimit la înaintare unii dintre adepţi, ca să pretindă că sunt ortodocşi şi în acelaşi timp să spună că nu se închină la icoane şi nu vor să se spovedească. Acum a început să fie folosită pe scară largă această stratagemă, şi toţi reporterii care sunt plătiţi ca să facă emisiuni într-un anumit fel, care au directive precise în ceea ce priveşte realizarea articolelor sau a emisiunilor TV de orice fel, vin şi aruncă murdăria unei minţi neînduhovnicite şi rău-voitoare pe post, la adresa Bisericii şi a membrilor ei, susţinând în acelaşi timp că sunt ortodocşi.

O contradicţie în termeni care ar trebui să fie evidentă pentru orice minte normală. Cu atât mai mult cu cât persoanele cu pricina nu sunt nici pe departe nişte experţi în teologie, nişte cunoscători în ceea ce priveşte învăţătura Bisericii Ortodoxe, a dogmelor şi canoanelor ei, ca să îşi poată da cu părerea. Cel mai adesea cred că nici nu ştiu unde e Biserica în cartierul lor sau nu ştiu cum să se închine. Şi cu toate acestea îndrăznesc să fie legiuitori asupra comportamentului pe care trebuie să îl aibă clericii şi credincioşii, până la cele mai mici detalii.

O aroganţă mai mult decât deplasată! O aroganţă însă care se transmite public, la cel care este indiferent faţă de Biserică sau ideologizat, care transmite reticenţă şi intoleranţă faţă de preoţi şi de credincioşi şi un comportament foarte agresiv şi impertinent, cel puţin verbal, faţă de oamenii Bisericii, implantat ca normal, într-o societate laicizată. Alte segmente sociale nu se bucură însă de acelaşi tratament.

Şi pentru că a venit vorba de tratamente preferenţiale, CTP-ul şi alţi jurnalişti au repus pe tapet, cu ocazia adormirii Patriarhului – că doar aşa e creştineşte şi omeneşte – problema transparentizării dosarelor clericilor, cu referire – oare de ce? – numai la Biserica Ortodoxă. S-a uitat că atunci când a propus Băsescu acest lucru, el a trecut într-un mod ingrat peste multe alte categorii şi peste dosarele politicienilor şi parlamentarilor care erau la rând şi a sărit la ierarhi şi preoţi numai de dragul de a crea o nouă fantă de imagine în obiectivul public. S-a uitat că până şi Cristoiu, care nu e credincios, a râs cu gura până la urechi de o asemenea iniţiativă.

Dar ce ne acuză CTP? Că Biserica vrea să creeze o comisie specială care să cerceteze dosarele şi să comunice rezultatele. Obiecţiunea este că ne prevalăm de dreptul divin. Dacă domnul CTP a uitat, eu n-am uitat că domnia sa, pe când era preşedinte al CRP, s-a opus cu foarte mare vehemenţă deschiderii dosarelor jurnaliştilor, pe motiv că jurnaliştii ar deveni astfel uşor şantajabili. Şi foarte bine, să devină! Noi de ce n-ar trebui să ştim care ziarist a fost informator sau securist? Sau ziariştii sunt de drept divin şi nu pot fi cercetaţi şi interogaţi în legătură cu viaţa lor? Nu e de ajuns că îi vedem născând pe sticlă sau în jurnale, dar nu ştim nimic despre trecutul sau despre meritele lor, care i-au făcut să ajungă unde au ajuns?

Dar să ne întoarcem la ortodocşii care bălăcăresc din obiectivitate Biserica, de care spun că aparţin, şi pe părinţii şi fraţii de credinţă. Obiectivitatea dumnealor ar putea să se apropie de una reală dacă ne-ar da dovezi de vieţuire ortodoxă, pentru că Ortodoxia nu e sat fără câini şi nici Biserică fără dogme şi canoane. Însă fătucile în fustă scurtă şi cu ton acutizat, la fel ca şi mult vechii realizatori care au întors, de-a lungul anilor, realitatea din România pe toate feţele şi au făcut-o să pară aşa cum doreau, după dictonul „cu televizorul aţi minţit poporul”, nu ne inspiră deloc încredere în imparţialitatea dumnealor şi nici în virtuţile teologice şi morale pe care le-ar avea.

Mai are să vină Naomi să spună că e ortodox şi Bivolaru, dacă se mai întoarce de acolo de unde a fugit. Şi Lorin Fortuna, dacă i se transmite mâine, pe căi mediumistice, că e bine să se dea de ortodox, că ne-au exorcizat ei şi ne-am transformat din şerpilieni în gorilieni. Plus cea care vorbeşte cu îngerul de spadă de diamant sau cam aşa ceva şi mama Omida şi toate vrăjitoarele care fac magie albă. De parcă dracul e azi negru şi mâine alb.

Mai are să vină şi Pătrăţosu să spună că e ortodox, cu toţi studenţii lui de la Oradea, că tot citează toată ziua din Sfinţii Părinţi, ei, evanghelizatorii noştri. Dacă tot ne evanghelizaţi pe blogul dv cu Sfântul Ioan Gură de Aur şi cu Sfântul Marcu Ascetul şi cu Filocalia întreagă, de ce nu începeţi evanghelizarea cu dumneavoastră înşivă, ca să faceţi TOT ce spun aceşti dumnezeieşti Părinţi din care citaţi cu dragoste? Faceţi ce spun ei: pocăiţi-vă îndelung, ascultaţi de Biserica Ortodoxă Una, faceţi privegheri şi metanii, ca şi ei, spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă! Nu mai rupeţi frazele din context şi apoi să vi să pară că citiţi tot la fel ca noi! Că doar voi, care dormiţi cu Scriptura în braţe, ştiţi ce întreba Mântuitorul: „Cum citeşti?” (Lc. 10, 26). Una e să citeşti şi alta e „Cum citeşti?”.

Şi, pentru că mi-am adus aminte, aţi observat că la emisiunea „Ucenicul” sau la „Noră pentru mama” nu suflă nimeni în faţa lui Donald Trump sau a regulilor jocului? Aţi văzut că pentru a câştiga bani mulţi, pentru ca să nu rişte cineva să fie dat afară, nu zice nimeni „Da mie nu îmi place regula asta sau mi se pare absurdă” sau orice altceva care să nu fie în acord cu jocul, oricât de aberante şi de umilitoare mi s-ar părea mie, ca telespectator, multe dintre prescripţii? Mai ţineţi minte că la prima rundă, la „Big brother”, mai erau unii care erau nemulţumiţi, care protestau împotriva aberaţiilor pe care erau puşi să le execute? Pe când acum nu văd decât capete plecate, care spun umil şi fricos, fie în America, fie în România: „Da, da, da, da…”

Se pare că ne educăm aşa cum vor ei. Zice Trump sau moderatoarea de la noi: „Aţi înţeles?” şi ei, ca la şcoala primară, oameni (care par) în toată firea: „Da!” într-un glas. Ce fain legislator e banul! Ce contează canoanele Bisericii, când banul e respectat! Nu contează că vei fi dat afară din Rai, important e să nu fii dat afară de la „Noră pentru mama”.

Dacă vine preotul şi spune că nu trebuie să păcătuieşti, imediat se aud bufnituri, strâmbe din nas, împotriveli, răsturnări de cuvinte. „Da ce?”, „Da cine eşti tu?”, „Da eşti sfânt?”, „Da unde e Raiul?”, „Da L-ai văzut tu pe Dumnezeu?”, etc, etc. Le cunoaşteţi şi dumneavoastră prea bine. În faţa lui Trump nu se aude decât „Yes, sir”, „Of course” şi nu se văd decât ochi lăsaţi în jos şi plini de respect.

La noi se dau toţi de ortodocşi, dar au ceva de comentat şi de înjurat, chiar şi asupra celor mai sfinte lucruri.. Tot pe bani! Sau pentru a nu cădea de proşti, când le demonstrezi că sunt departe de adevăr şi de cea mai simplă logică.

Drd. Picioruş Gianina Maria-Cristina

7 comentarii la „De ce sunt unii ipocriţi cu Biserica?”

  1. Stimata doamna Picioruş,

    Puteţi prezenta şi dovezi la astfel de acuzaţii grave ?

    „E o tactică pe care o folosesc de mai mulţi ani neoprotestanţii, care îşi trimit la înaintare unii dintre adepţi, ca să pretindă că sunt ortodocşi şi în acelaşi timp să spună că nu se închină la icoane şi nu vor să se spovedească.”

  2. Din păcate, domnule baptist Tomoiagă, e şi adevărată afirmaţia noastră şi organizaţia dv. ar trebui să ne dea şi numele celor pe care îi instigă şi îi plătesc să facă prozelitism [ilegal în România], diversionism religios pe burtierele televiziunilor şi să discrimineze religios pe cei care intră sau lucrează în instituţii conduse sau patronate de adepţi neoprotestanţi.

  3. Pai oare Dinescu ce o fi? Ortodox?Va spun sigur ca e protestant si totusi si-a permis sa faca afirmatii daunatoare la adresa unor ieharhi ortodocsi, chiar daca statutul sau de membru al CNSAS nu ii da voie.DE CE oare a facut acest lucru?

  4. Doamna preoteasă are dreptate: prea mulţi se iau de noi şi noi tăcem. Ar trebui să existe mai multe glasuri ortodoxe care să spună sus şi tare aceste lucruri.

    Scrieţi mai departe. Eu nu am îndrăznit să scriu până astăzi, dar vă citesc de foarte mult timp. Poate ca mine sunt mulţi.

    Dumnezeu să vă ajute şi mă iertaţi!

  5. 1. Daca domnul Dinescu e protestant (nu cunosc acest lucru), ma indoiesc de autenticitatea credintei lui dat fiind ca are in proprietate revisata Plai cu boi.

    2. Afirmatiile denigratoare necesita dovezi concrete. Nu puteti sa faceti acuzati si apoi sa pretindeti nume ca sa va dovediti spusele.

    3. E adevarat ca comentez mai des decat scriu pe blog. Dar nu comentez asiduu. Se poate face un grupaj al tuturor comentariilor mele, si nu iese mare lucru. Cel mai ‘asiduu’ am comentat pe niste forumuri legate de discromatopsie.

    4. Faptul sa sunt baptist este scris clar pe site-ul meu, (impreuna cu alte detalii despre mine). Nu ma ascund, dar nu il port ca titlu de glorie. Intr-un email privat ii spuneam domnului preot Dorin „nu cred in granitele confesionale ale Bisericii lui Hristos, adica, nu limitez mantuirea in sanul unor denominatiuni (dar nici ecumenic nu sunt – in sensul ca sa doresc unirea denominatiunilor crestine). Admit intotdeauna insa ca sunt doctrine de importanta capitala, fara de care nimeni nu se poate numi crestin: trinitatea (aici se exclud martorii lui Iehova si mormonii), incarnarea, invierea, nastrerea din fecioara, mantuirea prin har si urmarirea unei vieti de sfintenie, etc.”.

  6. Pe timpul Sf. Maxim ereticii monoteliti scoteau din context citate sau chiar falsificau de-a dreptul citate intregi din Sfintii Parinti pentru justificarea ereziilor lor. Raul cel mai mare era insa faptul ca se gaseau „adepti” de ai lor in cadrul conducerii imperiale bizantine si in cadrul Bisericii, care aratau la aceleasi citate falsificate pentru a justifica apropierea fata de monoteliti precum si tacerea asupra Crezului si dogmelor Bisericii dreptslavitoare….Din pacate, amploarea raului extern (atacurile din afara) este explicabil prin raul din interior.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *