Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 21 august 2007

Guns N’ Roses – Knockin’ on Heaven’s Door

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6JgIIGgxymU]

Ce are Guns N’ Roses cu „Teologie pentru azi”?

Ce are soarele cu luna?

Ce am eu cu dv?

Ce aveţi dv. cu mine?

Prea multe întrebări…

Cred că îmi place pur şi simplu…

Pr. Dorin.

Liniaritate şi paradox

Trăim vremuri paradoxale, văzute dintr-o anume perspectivă. Lucrul aceasta îl mărturiseşte însăşi viaţa. Toţi văd aceste vremuri ca fiind cele ultime, de dinaintea unui sfârşit apocaliptic. Însă nimeni nu se găndeşte la posibilităţile şi oportunităţile pe care le putem avea noi astăzi.

Când afirm acest lucru mă refer în primul rând la posibilităţile foarte mari pe care le avem de a împlini poruncile lui Dumnezeu, deci de a creşte în desăvârşire. Din păcate aceste oportunităţi pe care le avem şi de care o mare parte din noi ne bucurăm, nu sunt văzute din această perspectivă, ci din cea a profitului, a egoismului. Paradoxul pe care îl afirm se reflectă în primul rând în discrepanţa pe care o găsim între ceea ce noi gândim astăzi şi posibilităţile pe care le avem de a adânci şi mai mult relaţia cu Dumnezeu.

Creştini de duminică fiind nu vedem dincolo de propriul umăr şi ne afundăm într-o liniaritate in relaţia cu Dumnezeu cât şi cu aproapele nostru. Şi această liniaritate se observă din felul in care ne comportam, dialogul sec, rezumat doar la „Bă, dă, ia, fă, tu…..etc…” , dar si gesturi „puţină mimică, rigiditate in mişcări….etc.” Punând întrebări în dreapta şi stânga omul contemporan a uitat de lucrurile esenţiale, de întrebările fiinţiale. Fiinţa lucrurilor se găseşte numai în supermarket şi pe stadion. Ca într-o beţie cosmică oamenii au uitat cu adevărat de ei înşişi, dar nu în sensul bun al cuvântului, ci pierzându-se în lumea virtualului şi a imaginarului diabolic.

Peste tot, absolut peste tot, omului i se propune raiul, un rai pământesc, desigur, cu condiţia pierderii identităţii şi a numelui „eu”. În această mişcare circulară, nebunească şi plină de neînţeles, omul şi-a arogat rolul de zeu dar a l-a câştigat pe cel de sclav. Un exemplu îl reprezintă câştigul uşor, concursurile, „Uită-te sub capac!” etc.

Într-o astfel de mişcare de forţe omul este ameţit, nu mai ştie care este stânga şi care este dreapta, unde este adevărul şi unde este minciuna, deoarece totul se amestecă continuu ca atunci când vine viitura pe munte, iar un simplu pârâiaş se transformă într-unul ucigător pentru cine îi stă în cale. La o astfel de atmosferă terifiantă Biserica noastră ortodoxă propune lumii altceva, ceva ce nu ţine de reclama ucigătoare, sau de salamul cu e-uri la ofertă de pe rafturile supermaketurilor. Ortodoxia propune simplitatea într-o lume complexă, liniştea într-o lume gălăgioasă, pacea într-o lume plină de ură. Ceea ce propune ortodoxia nu este de aici, ci de altundeva, de la Însuşi Hristos , Care nu are Adevărul, ci El este Adevărul.

Ceea ce i se propune omului nu este uşor, deoarece asta implică jertfă, da, jertfă; jerfă faţă de sine, faţă de aproapele şi faţă de Dumnezeu. Ortodoxia propune omului „recent”, cum îl numea pe omul zilelor noastre Patapievici, o viaţă care îl implică atât pe nu cât şi pe da, în acelaşi timp, o viaţă în relaţie cu Dumnezeul cel Viu, cu aproapele (cu lumea), o viaţă paradoxală.

Masterand Stârceanu Bogdan-Ioan

O comunicare pentru fiecare

Deocamdată dialogul e la faza…de jos.

 

Lipsa comunicării reale este apanajul intoleranţei, al degrevării de datoriile de conştiinţă sau al infatuării proprie vârstei pe care o ai. A intolera pe cineva înseamnă a nu putea să admiţi că alţii, la nivel personal, aleg o altfel de viaţă decât tine. Intoleranţa e caracteristica persoanelor care îşi manifestă abuziv personalitatea, care vor să îşi demonstreze alegerea proprie impunând-o altora. De aceea fac lobby pentru legi care să denote propria lor perspectivă de viaţă, pun tot felul de piedici altor feluri de etosuri concurente şi nu au apetenţă pentru dialog în formulă redusă sau extinsă.

Intolerantul nu poate admite exprimarea liberei voinţe, care stă în limitele unor standarde legale, constituţionale. Intolerantul vrea uniformitate şi cenzură.

Cum ne degrevăm, cum ne deparazităm de datoriile de conştiinţă faţă de noi şi de ceilalţi? Când nu vrem să facem nimic pozitiv pentru ceilalţi, în perimetrul legităţii şi al bunului simţ. Nu pot să ajut pe cineva furând de la altcineva, nu pot să mă duc să iubesc pe cineva cu forţa, nu pot să îmi închipui că pot să schimb pe un om numai pentru că eu am argumente teologice, morale sau filosofice sau mijloace financiare ca să îl ajut.

Pot să fac pentru alţii cât îmi e permis să fac şi cât pot să fac. A avea aroganţa că pot să schimb totul, într-o clipă, după cum vreau eu, nu are nimic de-a face cu normalitatea acţiunii pentru ceilalţi.

Pot să ajut dacă sunt lăsat să ajut, dacă mi se dă voie să intervin. Pot să ajut dacă sunt în stare să ajut. Însă, ca creştini ortodocşi avem datoria de conştiinţă să ne rugăm, să îi iubim şi să îi iertăm pe toţi, să dorim binele tuturor. Conştiinţa mea e împăcată dacă am înăuntrul fiinţei mele grija pentru completitudinea fiinţei umane. Dacă mă gândesc la toţi ca la mine, dacă doresc ca în toţi să se facă voia lui Dumnezeu, atunci, în măsura în care pot, la nivel personal, pot fi util pentru alţii.

Trebuie să învăţ comunicarea cu Dumnezeu pentru ca să ştiu cum să comunic cu oamenii. Ca să fac pasul spre dialog trebuie să vreau să cunosc oamenii în reala lor profunzime, nu într-una închipuită.

Comunicarea este comuniune şi unitate. Ea te pune în legătură cu alţii dar te şi uneşte la nivel adânc cu ceilalţi. Experimentul făcut de către noi de două seri încoace pe blog, experimentul inamiciţiei programate a scos la suprafaţă nevoia de dialog real în mijlocul vâltorii de păreri personale. Ca şi când mi-aş fi pierdut echilibrul şi aş fi vrut să rad totul de pe faţa pământului, cu accente nervoase şi frustrate [aceasta a fost viziunea, pusă la un loc, care s-a conturat din partea comentatorilor noştri], în acest experiment live s-a observat ceva minunat în esenţă: s-a vorbit, cu precădere, cu domnule, s-au adus justificări, s-a ajuns la o privire mult mai lucidă a lucrurilor dar, mai ales, la o intimitate dulce, în afara cuvintelor dure de la suprafaţă.

Comentatorii noştri vedeau, pe de o parte, coerenţă în ceea ce spuneam iar pe de altă parte se întrebau asupra motivelor acestei cavalcade de epitete, de poezie şi de …flori de mucegai. Câţiva au vrut să ştie faţa noastră, starea de spirit şi dacă, cu adevărat, avem o ură neastâmpărată pe celelalte confesiuni. Ar fi vrut să ne vadă pe măsură ce dumnealor veneau fără faţă.

Dialogul, prin definiţie, este o faţă îndreptată atent, absorbită, de vederea altei feţe. Dialogul nu înseamnă fără faţă, ci: cu faţă. Însă dialogicii noştri nu doreau să aibă o faţă când cereau faţă. Dumnealor, majoritatea, se pronunţau cu năduh faţă de noi, fără faţă, însă ei ştiau cum arată faţa noastră interioară, acea faţă care a scris cele câteva sute de postări de pe acest blog.

A fost interesant pentru noi faptul, că în mijlocul confruntărilor, au apărut cititori de-ai noştri care stătuseră în umbră până atunci şi care au făcut un pas spre dialogul-ceartă care se desfăşura. La confruntare nu au participat în mod direct nici 10 inşi, însă mulţi au citit şi ne citesc aproape zilnic. Avem cititori teologi, cunoscători, avem cititori care se luminează din discuţii, avem cititori care ne urmăresc din alte scopuri, avem cititori de ocazie, avem cititori instigaţi la dialog, avem cititori răuvoitori, avem, după cum s-a văzut cititori eterodocşi cu pregătire polemică la activ, avem trecători pe la noi, avem cititori huligani…

Vă anunţăm că emailurile primite de către noi sunt cu mult mai multe decât cele pe care le arătăm public sau despre care vorbim. Probabil v-aţi dat seama. Sunt multe scrisori de mare delicateţe, care necesită dialog duhovnicesc, intim, şi acelea nu apar pe sticlă.

Însă a fost un experiment în care oamenii s-au mâniat, fără să observe că există mult umor şi planificare în demersul nostru venit din senin. Se pare că singurul om care nu s-a lăsat aventurat în experiment la cote alarmante a fost tocmai domnul pastor Cruceru, care a temperat zelul celor mai tineri. Experimentul însă a fost planificat şi învăţat [le mulţumim pe această cale] de la credincioşii baptişti. Am urmărit cu atenţie blogurile dumnealor şi am văzut cum opereză în teren, în „evanghelizările” dumnealor, din dialogicitatea pe care o emană în spaţiul web.

Dânşii, care au încă durerea minoritarului, care vrea să aibă activitate, să aibă ieşire la public, să îţi sară în ochi, se grupează, îşi fac tot felul de bloguri căpuşă, unele culturale, altele teologice, altele tendenţioase, şi atacă pe n. fronturi. Tipul de dialog underground pe care îl au, cu faţă sau fără faţă, diferă mult de discursul teologic al celor cu carte, care vor să aibă prestanţă academică şi culturală. Tocmai de aceea nevoia dumnealor de titulaturi academice, de discursuri ştiinţifice percutante, pentru că vin dintr-o istorie comunistă unde nu aveau voie în România să aibă grade universitare şi totodată vor să schimbe reperul omului duhovnicesc al Ortodoxiei, dublat de academism, cu reperul omului oxfordian care are o reprezentativitate pur ştiinţifică, fără să fie şi o personalitate convivială cu masele.

Au tot dreptul să facă acest lucru. Academismul dumnealor, care recuperează unele rădăcini ale Bisericii universale este de bun augur, după părerea mea, după cum a fost şi renaşterea patristică a catolicilor prin anii 40 ai secolului trecut iar teologul baptist de tip Oxford sau Dallas [am înţeles aseară că Dallas-ul e centrul teologiei baptiste americane] trebuie să facă faţă întâlnirii cu omul duhovnicesc al Ortodoxiei şi să aibă un discurs plauzibil pentru noi. Ca să fii un om al Bisericii trebuie să fii în acelaşi timp duhovnicesc şi academic, cu sfinţenie şi erudiţie iar oamenii să te perceapă ca pe un lucrător în via lui Dumnezeu.

Ca să dialogăm trebuie să ne folosim de lucrurile bune ale fiecăruia. Ca să dialogăm trebuie să fim dezinteresaţi de orgolii şi să dorim adevărul nefalsificat al Bisericii una, care nu a avut şi nu are sincope. Dacă gândim evanghelizarea oamenilor pe premise umane, subiectiviste, mereu inovatoare şi nu ne încopciem pe adevărul Bisericii de până la apariţia ramurilor religioase separate de ea, nu vom face decât să ne prezentăm fiecare cu adevărul deplin.

Infatuarea vârstei tinere sau a academicului care are cărţi şi articole publicate peste tot sunt de înţeles. Dialogul trenează atunci când oamenii au argumente, dar nu Îl întreabă pe Dumnezeu dacă sunt cele mai bune. Unul din argumentele patristice pe care mi l-am însuşit de-a lungul vieţii a fost acela, de a nu adera la ceva care îmi strică liniştea. Se întâmplă de multe ori să îmi stric liniştea cu mulţi. Însă aici vorbesc de a nu mă lipi de moduri de a fi care să mă pună continuu în agitaţie, în forfotă, în risipire.

Ieri şi alaltăieri am fost foarte concentrat, nerisipit, atent la detalii. M-am culcat cu o oboseală dulce datorită unor surprize frumoase petrecute în afara scenei de teatru. Le mulţumesc celor cu care am dialogat în afară şi pe scenă, şi, mai ales, celor care s-au întors în viaţa mea după un ocol atât de mare.

Ca să discutăm trebuie să ne pregătim zilnic pentru dialog şi pentru bunul simţ. Nu ne-am pierdut bunul simţ, nici temperanţa şi nici echilibrul. Însă, cu siguranţă, că după acest episod, fiecare va înţelege că victoriile închipuite nu sunt victorii ci doar obosiri fără rost.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Ceas aniversar pentru WordPress

by Matt

Has it really been a year since I almost missed our birthday last time? How time flies. Next thing you know it’s a million blogs later.

It’s overwhelming to even begin to chronicle everything that has happened, but a year ago we didn’t have domain mapping, custom CSS, private blogs, auto-save, any language-specific homepages, the tag surfer, my comments, avatars, VIPs, friend surfer, space upgrades, Snap, click stats, audio embedding, a blog switcher, LaTEX, OpenID, contact forms, and dozens more features.

Today, the 20th of August, is actually less our birthday and more the date of conception, when the first blog on WordPress.com was created. (This one.) We were in an intense development and testing period, and had an invite system. The invites were being bought and sold on eBay for as high as $90! We opened to the public in December 2005, which we now know is the slowest time of the year, and it began picking up in January. When WordPress.com launched there was a lot of worry that it would suffocate its open source cousin, but the opposite has happened: it’s introduced a whole new audience to WP and WordPress.org is nearing its third major release in a year, a much faster and more mature development cycle than it’s ever had before.

The team

Here are the stats from the last 10 days we published last year. We’ve…

Added 269,035 static pages
Tagged 715,905 tags on posts
Gotten 920,363 comments
Written 678,842 posts
Had 96,095,493 pageviews!

Most of all though, we’ve learned a great deal about running a site like WordPress.com where so many of you express your creativity, joys, struggles, aspirations, and desires in ways we would have never imagined. Thank you for sticking with us through thick and thin, and we’ll do our best to continue to delight you as we weather the terrible twos.

If you have a WordPress.com memory from the last year you’d like to share, write about it on your blog and link this entry, it’ll show up as a ping in the comments.

La mulţi ani şi căsătorie fericită în continuare !

Dorim acestei familii ortodoxe să aibă o Ilincă frumoasă şi silitoare la şcoală, o Teodoră care să se nască cu pace şi  o Irină iubitoare şi ascultătoare faţă de  soţul ei [necunoscut la nume] care să ajungă la adânci bătrâneţi binecuvântate de Dumnezeu, cu bucurie şi pace în suflet, că aşa vrea Dumnezeu să bucure pe cei ce iubesc podoaba casei Sale.

 Pr. Dorin şi Psa. Gianina.

Tu ai legătură cu tot ce e profund în mine

Tu ai legatură cu

tot ce e profund în mine,
înca nepronunţat,
în înfăptuire.

Tu ai legatură
cu stările mele indescifrabile
de dor şi bucurie,
ai o legatură ne-nţeleasă

cu freamătul din mine,
ce uneori m-apropie şi mai mult
(iar alteori mă-ndepartează)
de tine…

Ana Abronov

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno