Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Există dureri aproape…

jos1.jpg

 

Mă doare tot ce te doare pe tine.

Mă doare şi ceea ce nu te doare.

Clipele dor a singurătate când nu mai ai ochi , străini, să te vadă.

Clipele dor a străine când durerile sunt mai mari decât ţi-ar fi povestit alţii.

Însă rugăciunile, prietene, ţin de foame şi de sete,

şi suspinurile te învaţă să te smereşti.

Suferinţa e un dar când înţelegi cât e Dumnezeu de aproape de noi

şi cât suntem noi de mici în a cuprinde măreţia frumuseţii Sale.

Suferinţa, da, nu e o poveste de adormit copiii.

Celui bolnav nu îi vinde poveşti despre durere pentru că el le suferă.

Însă durerea, dacă nu ne-a învăţat să fim nobili, să fim calmi, să fim calzi cu

alte dureri, nu ne poate mântui.

Durerea mântuie când vedem în ea harul Treimii Prea Sfinte, când ne vedem în noi,

certaţi şi învăţaţi de Dumnezeu cum să iubim.

Da, problema durerii e neiubirea. Neiubirea

e tratată cu durere sau iubirea prea mare e tratată cu durere

pentru ca să porţi, cu mai mult simţ al distingerii, înţelegerile lui Dumnezeu şi

să vezi câtă nevoie ai de smerenie.

Eu nu pot să îţi stric timpul pentru perfuzii.

Nu pot să le scot din viaţa ta sau să îţi aduc soţia înapoi

sau să te fac să fii tânăr.

Însă eu pot să am bunul simţ, de a întinde o mână de prietenie,

unui om care suferă,

şi acela poartă numele tău.

Pr. Dorin.

 

Poemul a fost dedicat scriitorului baptist Ionatan Piroşca, a cărui suferinţă ne-a impresionat şi ne doare.

Did you like this? Share it:

Previous

„A avea” versus „A fi”

Next

Nişte cruciaţi [adică cei fără aureolă]…şi nişte Sfinţi [cei cu aureolă]

6 Comments

  1. Sunt impresionat şi îţi multumesc.
    Dincolo de orice culoare e văzul!

  2. Domnule scriitor, ca unul care acum 10 ani am lăsat în urmă vreo 80 de cărţi de literatură pentru a mă dedica teologiei ortodoxe şi ca preot ortodox, ca Părinte, care trebuie să văd de deasupra oamenii, de sus, de la înălţimea iubirii şi nu a frivolităţii, ştiu să văd oamenii şi, mai ales, pe cei care scriu poezie.

    Pe dv. v-a impresionat gestul meu iar pe mine m-a impresionat durerea dv.

    Dacă vreţi să mă impresionaţi şi dv. pe mine, atunci faceţi gesturi de uimire şi la dv. pe blog, în felul următor.

    Uitaţi-vă la mine în blogroll-ul ortodocşilor, a blogurilor ortodoxe, uitaţi-vă pe fiecare blog în parte, şi, blogurile care vă plac, puneţi-le la dv. în blogroll unde nu este niciun ortodox ci numai baptişti.

    La fel ar trebui să facă orice bloggăr baptist: să pună blogurile şi să le comenteze, nu pe cele care sunt ale lor sau ale prietenilor lor, ci pe acelea care merită.

    Mergeţi pe meritocraţie şi pe muncă şi nu pe parteneriat!

    Cutremuraţi-mă şi dv. cu gesturi!

    Credinţa autentică ştie să cutremure!

    Înspăimântaţi-mă şi dv. cu fapte de inimă mare şi nu de inimă mică.

    Cred că aţi înţeles tot ce am scris. Sunt sigur de asta.

  3. Da, am înţeles… Mi se pare de neînţeles nu vorbirea, ci ambiţia…
    Doar atât am promis şi fac din toată inima mea mică.

    ***
    dincolo de orice culoare e Văzul spuneam
    care Văz mănâncă fierbinţi oasele iubirii
    sau îngheţate pe obraze lacrimi poate că nu
    poate că un drum nu e drum e pulbere doar
    locul de lăsat urma stânca umbrei câtă e şi atât
    durerea tălpii de a pluti

    nu te chem în răsăritul meu de altă culoare
    nici în plutirea tălpii mele-n dureri
    doar undeva la marginea Văzului ca ploapa
    care se face pasăre sau alt vis
    când se lasă…

  4. Vă mulţumim pentru poemul răspuns, domnule Ionatan şi vă dorim o durere suportabilă în suferinţa dv. zilnică.

  5. Am uitat să vă spun (oare?) că sunt un om fericit cu Hristos Domnul. Dacă ar fi ceva să mă doară, L-ar durea întâi pe El, că trăieşte în mine. Ceea ce doresc tuturor. Desigur, fără lanţurile astea ale bolii.
    Poate că acum se înţelege ce am spus.
    Fără alte comentarii.

  6. Am înţeles: dv. vă bucuraţi în suferinţă şi sunteţi un om fericit. Vă doresc să fiţi şi mai fericit.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén