Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Să vorbim pe înţelesul omului!

↑ Cam aşa arătăm noi şi comunicarea noastră ↑

 

Cum faci ca să vorbeşti cu nea Mitică tractoristu, după ce ai vorbit cu profesorul X de teologie? Ce îi zici? Păi îi zici în vorba lui acolo, fără să te dai că vii de la Bucureşti sau de la Oxford. Îl întrebi ce face, cum o mai duce, îl întrebi ce îi fac copiii, îl laşi să vorbească şi… vorbeşti în ritmul lui. Omul simplu vrea ca să vorbeşti în ritmul lui şi să nu te dai grande. Vrea să îi respecţi munca şi sărăcia, vrea să te simţi bine la un cartof prăjit cu el şi la o ţuică bună, de boambe.

Dacă nu bei cu el o gură de ceva şi nu vorbeşti îl jigneşti. Dacă e de sărbătoare trebuie să îi urezi cele bune şi să stai puţin cu familia lui la masă. Dacă vii cu gânduri negre nu o scoţi la capăt cu nea Mitică. Nu poţi să îi spui domnu Mitică, ci nea Mitică.

Însă cum facem trecerea aceasta bruscă de la cel mai erudit la cel mai puţin erudit? Ce specializare a minţii îţi trebuie ca să schimbi registrul lingvistic cu totul, imediat, deplin? Cei care nu ştiu să vorbească pe vorba omului sau în stilul dumnealui pierd raliul comunicării. Comunicarea are nişte etape care pornesc dinăuntru, cu care trebuie să te scoli din pat cu ele jumătate. Noaptea, înainte de somn şi dimineaţa, când te trezeşti, trebuie să fii pregătit să vorbeşti cu cei pe care îi vei întâlni peste zi.

Trebuie să nu pari nici gâgă dar nici savant cu toţi, trebuie să pari proaspăt chiar dacă tu eşti obosit de studiu şi de privegherile la rugăciune, trebuie să pari zâmbitor chiar dacă pe tine e durerea cât casa, trebuie să fii amiabil, sfânt, duhovnicesc cu toţi, că de aia eşti preot. Ei, pentru că nu sunt preoţi ca tine, nu trebuie să fie nici creştini, nici oameni îngăduitori şi nici cu bun simţ. Dar tu, pentru că eşti preot, trebuie să fii impecabil, într-o lume neimpecabilă şi în faţa unor oameni neimpecabili. Omul nu se întreabă cum se poate ajunge la asemenea performanţe, ci el vrea să i se spună, să i se facă, să i se aducă, să i se dea lucrurile pe care ţi le cere.

Mi se întâmplă de cele mai multe ori să am o oboseală atât de mare, încât să par beat de-a binelea fără niciun pic de alcool pus pe limbă. Cine ştie ce e munca grea, zilnică, ştie ce spun. Cine nu ştie cum e cu oboseala înseamnă că e… student la facultatea de pierderea timpului. Trebuie să vorbeşti…Dar ca să vorbeşti trebuie să ştii să gândeşti. Ca să ştii să gândeşti trebuie să ai experienţe, trăiri, studii, dureri, bucurii duhovniceşti, omeneşti, familiale.

Ideea că vorbitorii ortodocşi care gândesc sunt frumoşi, şi dacă sunt, atunci trebuie să îi stoarcem zilnic de frumuseţe e una din cele mai ingrate lucruri care se întâmplă oamenilor mari în Biserica Ortodoxă. Mă uit la campania de obosire până la epuizare a domnului Dan Puric, care, atunci când l-au văzut fraţii noştri că le zice bine, ortodox, au început să îl înnebunească cu tot felul de întâlniri televizate şi disertaţii publice. Dan Puric vine după campaniile de obosire metodică ale părinteleui Savatie Baştovoi şi Danion Vasile.

Se pare că avem mania obosirii sistematice a marilor noştri vorbitori, predicatori, fără să le prea dăm ceva în schimb. Mergem la conferinţe, îi promovăm puţin sau îi lăsăm tot pe ei să se promoveze în ţară şi pe net iar noi nu prindem deloc reflexul inseminării ortodoxe asumate. Adică, ei vorbesc pentru noi, în locul nostru şi noi tăcem cuc sau vorbim numai cu ai noştri acasă despre ce am auzit la conferinţe.

De ce tot trebuie să vorbim?! Ca să vedem ce avem în inimă şi în cap, ca să nu ne plictisim, ca să nu înnebunim de singurătate, ca să ne adunăm, ca să fim un cor, o inimă. Acum, în era tehnologiei, nu mai merge treaba că eu sunt la Ploieşti iar tu eşti la Bacău şi trebuie să iau carul cu boi şi să merg până la voi peste nouă mii de sate şi păduri. Acum dai un click, formezi un număr, îţi pui două căşti pe cap şi facem comunicare. De ce să nu facem comunicare? Cine ne-a spus că dacă vorbim rămânem mai proşti? Eu ştiu placa, că atunci când oamenii vorbesc, inevitabil se lasă cu simpatie, cu admiraţie, cu dragoste, cu prietenie.

Dacă toţi băgăm nasul în pernă nu se mai naşte mâine un alt Dan Puric ca să vorbească pentru copiii noştri. După cum aţi citit pe blogul nostru, scumpii mei ortodocşi, vin fraţii neidentificaţi, binevoitorii, şi spun că aici nu v-a evanghelizat nimeni şi nu aveţi nici preoţi de niciun fel, deşi noi avem Biserici şi Mănăstiri şi preoţi peste tot.

Mi-am adus aminte chiar acum, de unul, unul singur în toată viaţa [se pare că nu am avut noroc de evanghelizatori, dar poate că nu e timpul trecut şi o să vină cineva şi să îmi propună în mod serios şi acest lucru] care a încercat să mă evanghelizeze şi pe mine. Veneam de la o Mănăstire, am oprit într-o gară, am confundat trenul meu cu un alt tren şi aşa m-am pomenit la ceas de seară cu evanghelizatorul. Da, acolo în gară!

Omul a intrat de-a dreptul în pâine, fără să mă întrebe cum mă cheamă, am sau nu am chef şi dacă vreau să vorbesc cu el. Acesta a presupus că sunt disponibil. Eram amărât că pierdusem trenul şi trebuia să stau în gara aceea mică vreo 5-6 ore până la o nouă legătură dar disponibil nu eram. Dânsul mi-a spus: „Vreau să vă vestesc Evanghelia mântuirii lui Iisus Hristos, Care a murit pentru noi!”. El a venit drept la mine, pentru că a văzut că aveam barbă. Şi eu l-am întrebat: „La ce şcoală de copii aţi trăit?”.

El s-a cutremurat odată, când am auzit ce îl întreb. Cutremurarea şi schimbarea de atitudine, această schimbare bruscă, nu era în planul de…evanghelizare. „De unde ştiţi că am trăit la şcoala de copiii, că nu am părinţi?”, m-a întrebat el surprins, contrariat. O fi zis sărmanul iniţial, în sinea lui, că sunt agent de Securitate sau cine mai ştie ce ins dubios. Şi i-am spus: „Văd asta pe faţa dv. şi în fiinţa dv. Sunteţi un om cu o viaţă tristă, cu dureri în spatele dv…Au venit şi v-au ajutat?”

„Da…După ce am terminat şcoala, după 18 ani, fraţii [x] au venit şi m-au ajutat şi mi-au dat să predic cuvântul lui Dumnezeu”. A urmat o discuţie despre teologie, liniştită până la un punct, până când s-a ridicat de pe bancă şi a plecat. Nu l-am mai văzut niciodată pe amicul din acea seară. Însă, ideea pe care vreau să v-o spun, e aceea să nu pleci cu plan, cu planificare rigidă în nicio acţiune. Dacă îţi faci planuri de discuţie numai pe premise personale discuţi singur. Trebuie să ştii care e punctul pe i ce trebuie atins şi care sunt resursele omului din faţa ta, resursele sale interioare.

Cărţile trebuie zdrumicate în inima noastră, trebuie să devină noi înşine. Oamenii care vorbesc din cărţi sunt pedanţi, sunt sclifosiţi, sunt …inactuali. Auzi la ştiri că au intrat unii cu maşina în şanţ sau în parapet. Cei care mai scapă ajung la spital şi vine reportera să ia interviu doamnei doctor. Şi când începe doamna doctor să îţi spună despre parietale, despre incizii şi fibrilaţii, despre termeni şi termeni medicali, s-a terminat cu ştirea. Tocmai de aceea, ca să prindă la tot căpcăunul şi la tot savantul, preşedinţii de stat vorbesc slow, very slow, de poţi să bei o bere între cuvinte.

Cum mi-ar sta mie ca într-o vorbire privată să înghesui cu sila termeni teologici în capul oamenilor? Ce rost ar avea? Dacă eu ştiu să vorbesc complex, erudit, ştiinţific, specializat, atunci, se pare că trebuie să ştiu să vorbesc şi neaoş, şi pe limba celui care doar înjură sau e slab de minte sau a copilului. De aceea prea puţini ştiu să vorbească cu copiii ca nişte copii, cu huliganii ca nişte şmecheraşi, cu ţăranul ca nişte ţărani şi cu omul culturalizat ca un domn stilat.

Nu ştii să vorbeşti pentru că nu eşti un om cu experienţă. Dacă nu ai ce vorbi nici nu ştii cum să vorbeşti. Mulţi aruncă capra nevorbirii pe seama lipsei de stil, a culturii sau a faptului că nu scriu, că nu au exerciţiul scrisului. Însă, când e vorba să se certe între ei sau să vorbească neaoş tot omul are gura dezlegată. Şi dacă are gura slobodă şi le zice bine, uneori prea asurzitor, înseamnă că are …stil, dar e complexat când trebuie să vorbească frumos. Ştie să drăcuie cu stil, să înjure cu stil, să se certe cu stil, dar nu ştie să vorbească frumos cu stil.

Mult disputatul Wurmbrand, într-un film de pe un post neoprotestant, vorbea despre o experienţă de-a sa din puşcărie, despre faptul că a predicat la pereţi ani de zile numai ca să nu îşi piardă stilul. Era singur în celulă, a predicat zilnic, spunea el, şi a învăţat predicile, şi când a ieşit din puşcărie le-a scris şi le-a publicat.

Mi-a plăcut enorm simţul acesta al dialogului zilnic pe care l-a conştientizat în inima lui. Adică, dacă nu ai cu cine vorbi, dacă nimeni nu te vrea, nu te lăsa biruit de singurătate, ci roagă-te şi scrie. Roagă-te Lui şi scrie la pereţi, scrie pentru tine, recită, învaţă limbi străine, citeşte ce poţi şi ce vrei, numai nu sta. Dacă nu ai ce face, dacă nu te vrea nimeni, nu sta! Fă acolo ceva ca să te simţi împlinit. Cântă, pictează, zugrăveşte casa, fă coşuri de nuiele, fă-ţi ciorapi… numai nu sta!

Statul degeaba şi lipsa de dialog, pe lângă necredinţă, sunt părinţii principali ai prostiei, ai nesimţirii. Dacă stai degeaba, dacă nu lucrezi ceva serios te prosteşti, involuezi, ţi se aglutinează mintea, puterea de judecată. Te prosteşti dacă nu dialoghezi, dacă te crezi geniul lui peşte şi nu mai vrei să vorbeşti cu nimeni, dacă te baricadezi în tine şi nu te mai scoate nimeni afară. Vorbeşte, frate! Zi ce te doare, comunică! Comunică şi află minuni, fapte, frumuseţi, dureri… Află şi tu şi altceva decât eşti tu.

Şi îmi vorbea cuvinte pe-nţeles

ce nu le pot pricepe.

Uneori putem vorbi ore întregi, zile, ani cu cineva şi se alege praful într-o secundă. Nu ştiu cum se face, că oamenii comunică până nu mai comunică. Că oamenii bla-bla-bla până când stau ca sfinxul. Şi când ajungi sfinxul Egiptului, după ce am comunicat de ne-au durut toţi boşogii înseamnă că am vorbit pe-nţeles dar inima ta n-a priceput nimic. Dialogul naşte relaţii, naşte statornicie. Dacă începi să dialoghezi cu cineva, atunci dialoghează frate toată viaţa, nu îl lăsa la mijloc de pustiu, fără apă şi fără alimente, pe bietul tău dialogic!

Vorbeşte cu el mai departe, asumă-ţi bunul simţ de a fi prieten pe mai departe şi rugaţi-vă să ajungeţi amândoi în Rai, nu unul la draci şi altul la Îngeri şi Sfinţi. Prietenia trebuie să te ducă în Rai. De aceea prieteniile bune, nu cele rele, zidesc pe oameni. Ne trebuie prietenii bune, sfinte, nu din alea securistice, pentru ca să fim oameni cu cap şi mai apoi şi oameni sfinţi. Unii sar de la oameni fără cap direct la sfinţi, se dau de sfinţi şi de aceea fiecare are o idee mai parfumată ca celălalt.

Însă în dialog îţi asumi şi bunele şi relele tale, neputinţele şi cunoaşterea ta, vioiciunea şi bolile tale. Până nu vom dialoga vom fi beţe de floarea soarelui pe o mirişte a lui Dumnezeu. Cred că asta contează, să ne venim în fire şi să fim oameni serioşi, oameni serioşi cu mântuirea noastră, cu dorul nostru după mântuire şi nu doar vorbitori.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Did you like this? Share it:

Previous

Anagramul „Bastrix” şi o scurtă istorie pentru cei interesaţi de statistici

Next

Gandul la moarte ca reintoarcere asupra fiintei

22 Comments

  1. poate ca trebuie sa invatati si sa intelegeti limbajul modest al altora, nu numai sa il folositi dumneavoastra:), ati spus multe lucruri adevarate aici despre comunicare, nu pot sa neg valoarea pe care o aveti, dar in acelasi timp ma obliga pe mine personal sa ma pregatesc mai bine, pentru ca sa nu va coborati la limbajul meu ci sa ma ridic eu la al dumneavoastra! ca apoi sa ne coboram amandoi la limbajul atat de simplu si dulce al Scripturii..

  2. Ar fi trebuit să vă daţi seama cu cine staţi de vorbă când intraţi la noi pe blog şi apoi să vă lansaţi comentariile pe orbită.

    Ca să ajungeţi la limbajul Scripturii în discuţia cu noi trebuie să fiţi mai întâi ortodox, apoi om smerit, apoi un trăitor al poruncilor lui Dumnezeu şi am putea vorbi apoi despre simplitate şi nu despre simplism.

  3. fara sa caut greseli sau cearta… nu credeti ca a fi smerit si implinitor al poruncilor e inainte de a fi ortodox?

  4. În concepţia dv., poate, în a mea nu. La noi începi cu a fi botezat ortodox, apoi înţelegi credinţa ortodoxă pas cu pas, pe cât cunoşti pe atât te smereşti şi, ca să înţelegi Scriptura, să o tălmăceşti, trebuie să ai mare har, mare sporire duhovnicească.

  5. nu m-as boteza daca nu as sti in ce ma bag ,mi se pare normal sa cred si pe urma sa ma botez, dar asa cum ziceati,astea ne sunt conceptiile, care vad ca sunt la unii impotriva logicii…

  6. Domnule „simplu gând” dv. aţi început să gândiţi la 14 ani sau la 18 sau din prima clipă?

    După studii ştiinţifice recente, copilul începe să gândească, simte, se manifestă plenar din pântecele mamei.

    Eu ştiu că dv., ca neoprotestant, începeţi să gândiţi numai la maturitate şi deodată vă botezaţi dar nu aţi înţeles nici până astăzi care sunt tainele, de început, ale Scripturii.

    Biserica lui Hristos boteza odată cu părinţii şi pe copii, boteza toată casa, spune Faptele Apostolilor, încă din primele decenii ale Bisericii.

    După mintea dv., cum credeţi că ar fi lăsat primii creştini, cei atât de atenţi, de scrupuloşi cu mântuirea sufletului, pe copiii lor să fie păgâni până la maturitate?

    Dacă sunteţi baptist [ceea ce se prea poate] trebuie să îmi naraţi momentul în care s-a format organizaţia dv. religioasă.

    Protopărinţii baptismului de astăzi, sunt o ramură a luteranismului, pe care luteranii i-au persecutat şi care, şi-a format o sectă aparte, care avea drept scop botezul în râu, fără bani.

    Luteranii cereau bani la botez, pe când ramura aeasta proto-baptistă, venită dintre oamenii săraci, nu cerea bani şi făceau botezurile în râu.

    De aici încolo, ca să ştie şi alţii, puteţi să îmi daţi dv. detaliile [dacă sunteţi baptist] ale întemeierii org. dv. religioase.

  7. multumesc de „compliment”, important e ca incepem la un momentdat sa gandim.Nu sunt baptis! Nu e important cum a aparut acest cult, important e ca in crezul ei urmeaza Scriptura, si ca pot gasi aici toate practicile bisericii primare.

  8. Confraţi ai dv. zic că da, sunteţi baptist şi contează foarte mult cum a apărut această organizaţie şi altele ca ea.

    Biserica Ortodoxă este aceea despre care se spune în F. Ap. 2, că s-a coagulat, când Sfântul Duh S-a pogorât peste Apostoli. Şi nu a avut nicio vacanţă până astăzi.

    Organizaţia dv. a început după o tăcere de 18 veacuri şi nu are nimic de-a face cu Biserica din F. Ap. , cap. 2.

    Cred că contează.

    Tot la fel, poporul român nu s-a format ca neam distinct în veacul al 18-lea ci în urmă cu două milenii.

    Cred că contează şi cnd v-aţi născut dv.

    Că nu puteţi să vă naşteţi de când lumea…

    Eu zic să fiţi băiat serios şi să cunoaşteţi mai multe despre ortodocşi, mai ales că ei sunt la tot pasul, în faţa dv.

  9. Daca imi permiti putin link-dropping, am explicat ce e cu PR-ul Ceresc aici : http://krossfire.wordpress.com/2007/04/22/pr-ceresc/

  10. sunt baiat serios si nu sunt baptist:), am sa fac cum spuneti dumneavoasta, am sa ma documentez mai mult despre ortodocsi, dar ce sa fac cu imaginea fostilor colegi, a vecinilor, a profesorilor, toti ortodocsi, va dati seama ca nu prea buna, cu ei ce fac? sau sa ma uit doar la doctrina?

  11. Inspiraţi-vă şi dv. din viaţa celor care sunt cu adevărat ortodocşi, ca să aibă sens ceea ce învăţaţi.

  12. Domnişoară krossfire ne bucuăm că am ajuns la relaţii mult mai prielnice, mai umane. Vedeţi, nu e greu de loc?

    Noi nu încercăm să vă ideologizăm în niciun fel. Dacă credeţi că e bine cum credeţi dv. faceţi aşa. Însă, în timp, lucrurile se mai pot schimba, nu?

    Mulţumim frumos.

  13. Simplugand, chiar acum iti lecturez blogul :), si am ajuns la articolul „o alimentatie sanatoasa”, unde am gasit mult vehiculata minciunica neoprotestanta :”preotii interzic oamenilor sa citeasca Biblia”.Fiindca tot vrei sa te documentezi asupra ortodocsilor iti marturisesc ca toti cunoscutii mei care participa la viata Bisericii au canon(adica regula de viata)dat de duhovnic sa citeasca zilnic Sf. Scriptura.Inclusiv eu am primit de la duhovnicul meu aceasta recomandare, si acolo unde am nelamuriri asupra textului Scriptural pot merge sa discut cu el.
    Deasemeneain librariile ortodoxe exista foarte multe comentarii la cartile Scripturii(in limbaj neoprotestant-studii biblice)accesibile si recomandate tuturor.Uite doua linkuri unde poti gasi cateva titluri interesante si de folos:

    http://www.librariasophia.ro/directorsubcateg.php?c=1&&sc=112

    http://www.librariasophia.ro/directorsubcateg.php?c=1&&sc=108

  14. draga Irina,imi place blogul tau. Nu am spus ca preotii ortodocsi interzic citirea Bibliei, despre asta am auzit la niste fosti catolici si la cateva persoane ortodoxe care au citit si au fost la preot sa intrebe cum e cu mantuirea, e prin credinta sau prin fapte, ca in Noul Testament spune atat de clar ca suntem mantuiti prin credinta.Preotul le-a interzis sa mai citeasca ,argumentand ca se ratacesc si se duc la pocaiti.

  15. stefan

    D-nu piciorus, se pare ca intr-adevar nu va dezmintiti […text cenzurat] care il aveti de a scoate urgent de pe blog ceea ce nu va convine; unde a disparut scrisoarea deschisa a pastorului ted doru pope si comentariile atasate acolo?

  16. Simplugand,multumesc pentru aprecieri!:)
    Referitor la lectura Scripturii, de ar fi asa de clar, tare bine ar fi!n-ar mai exista atata diviziune intre crestini :).
    Am auzit de multe ori la neoprotestanti :scrie clar in Biblie…”-si pentru unul scria clar ca ziua de odihna e duminica, iar pentru altul era clar ca e sambata.Asta ar fi un exemplu, dar sunt sigura ca stii mai multe. A , mi-ai mai venit unul in minte, citit aseara pe un blog neoprotestnt(daca nu ma insel chiar de la tine era link-ul)- o discutie intre baptisti normali 🙂 si baptisti gay.Cei gay sustineau ca in Biblie scrie clar ca homosexualitatea nu e pacat , si aveau si versete ca argument,logic.:)

    Posibil ca preotul cu pricina sa fi interzis respectivilor sa citeasca Scriptura, desi poate ar fi fost mai constructiv sa le explice invatatura Bisericii, bazata pe Scriptura: si anume ca, credinta fara fapte este moarta, ca nu poti spune „arata-mi credinta ta si eu iti arat faptele mele”(cred ca stii epistola :), nu mai dau trimiteri ).Dar acesta e un caz particular,in principiu Biserica recomanda credinciosilor si ii incurajeaza sa citeasca Biblia, cum ti-am spus si mai sus.Dar in ortodoxie, dupa cum stii(sau nu 🙂 ) totul se face cu ascultare si binecuvantare de la duhovnic, nu esti de capul tau.Iar daca duhovnicul observa ca pentru moment anumite lecturi nu te zidesc, ci te smintesc, iti poate recomanda sa le lasi o perioada.Asa o fi fost cu respectivii.Poate in momentul ala le-ar fi fost mai de folos sa isi faca o spovedanie(pocainta) adanca si reala, sa se roage mai mult si sa lase Scriptura pe mai tarziu, cand s-ar fi putut apropia de ea cu smerenie.Nu stiu, zic si eu, realitatea o cunoaste doar Dumnezeu.

  17. Povăţuirea duhovnicului în viaţa crednciosului, ca să completăm ce a spus doamna Irina, nu este o ideologizare a credinciosului, ci o trasare a unor norme, foarte maleabile, între care credincioosul trebuie să trăiască şi gândească.

    Ca duhovnic povăţuieşti pe om să citească Scriptura şi să o confrunte cu comentariile Sfinţilor Părinţi, să se roage, să împlinească poruncile lui Dumnezeu, să trăiască o viaţă cumpătată, atentă.

    Însă toate astea depinde de vârsta, de puterea de înţelegere şi de timpul necesar aprofundării lor.

    Studiul Scripturii trebuie făcut cu rugăciune şi cu smerenie. Sfânta Scriptură trebuie citită pentru luminare, întărire în credinţă, smerire a cugetului şi nu pentru certuri cu versete şi pericope.

    Cititul şi mersul la Biserică trebuie să fie conjugate cu spovedania şi împărtăşirea. Nu poţi citi Scriptura fără ascultare de Dumnezeu şi iertarea păcatelor.

  18. Irina :)ma indoiesc la ideea ca Biblia sminteste, cred ca fara sa vrei m-ai facut si pe mine smintit, sper ca nu a fost cu intentie.
    Despre homosexualitate Bliblia spune clar ca e pacat.
    Despre mantuire ai luat-o cu ocolita.
    Cred intradevar ca este nevoie de o persoana care sa iti fie indrumator, in vazul de vata duhovnic, doar ca toti suntem preoti si la un moment dat trebuie sa fim pe cont propriu, noi ne stim viata, nu duhovnicul, el sigur mai putin.

  19. Un ortodox foloseste termenul „a sminti” cu sensul de a”vatama sufleteste” :).Si da, Scriptura poate sminti(vatama sufleteste)pe unii , dupa cum spune apostolul, ca in epistole „sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.”(2 Petru 3:16)
    Desigur ca toti suntem preoti intr-un anume sens, dar nu avem preotia harica,pe care o poseda cei hirotoniti.In orice caz, nu-mi dau seama ce intelegi cand spui ca „la un moment dat trebuie sa fim pe cont propriu, noi ne stim viata, nu duhovnicul, el sigur mai putin”.Oare cand te ineci poti sa te tragi singur de par afara?

  20. asta cu trasul de par se potriveste la mantuire, e adevarat asa cum am zis ca ai nevoie de indrumator, asta e clar. Dar ce am vrut sa spun e ca Duhul Sfant iti da puterea sa te ridici si sa cresti spiritual, El te indeamna si te povatuieste si tot EL ne da si puterea sa intelegem Scripturile, inca o data , stiu ca la inceput e nevoie si de oameni care sa te ajute. Insa in curand poti invata pe altii si pentru asta nu iti trebuie functii in biserica.

  21. daca Duhul Sfant povatuieste pe fiecare si ii da puterea sa inteleaga Scripturile, cum explici existenta numeroaselor invataturi diferite neoprotestante?n-ar trebui Duhul Sfant sa-i invete pe toti la fel?
    In ortodoxie,daca citesti invatatura unui sfant din vechime, si apoi a unui sfant mai recent, vezi ca ele sunt in acelasi duh, nu exista contradictii, e o linie continua.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén