Sunt două scrisori private, extrem de autentice, care vă pot învăţa, credem noi, câte ceva esenţial.

Ele pot explica ceva despre relaţiile inter-religioase şi despre caracteriologia

omului credincios.

Scrisoarea din 8 mai 2007 a Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian către Rev. Conf. Dr. Marius David Cruceru

Reverenta voastra si frate David,

mi-ati dovedit din plin ca ne-ati citit si ne-ati intuit inima si stiti ca nu am scris niciodata cu patima, inclusiv dv. Numai ca dv., ca unul care v-ati nascut la nenea Iancu de Prahova aveti umor si intelegeti ca am pedagogia maselor si ca am vrut sa fac un test simplu, ca sa ne cunoastem si sa va cunoasteti.

Experimentul cu fratele si colegul nostru M.N. s-a lasat cu o prietenie si cu o discutie de telefon extrem de candida, cu o legatura de durata. Este imposibil sa nu intelegeti ca va stimam si ca va apreciem, mai ales acum, cand, poate suntem si ruda cu dv. dupa sotia dv. Lumea e mica si totusi e rotunda, nu?!

Imi permit sa glumesc pentru ca sunt foarte liber in duhul meu din cauza maretiei de har care ma umple zilnic. Glumesc cu gingasie si nu cu malitie. Eu stiu cine sunteti dv., nu dv. de deasupra, ci dv. de dinauntru si nu imi permit sa fiu scortos. Nu am deraiat niciun moment discutand cu dv. sau cu altii, ci am vrut sa vedeti ca bunul simt, candoarea si pacea inimii nu sunt lucruri de duzina in viata noastra, ci realitati durabile.

Nu eu sunt dusmanul dv. si nici cel care nu va intelege. Ceea ce ne desparte e tocmai maretia care ma face sa va scriu acum: credinta si certitudinea mantuirii ca bucurie in Biserica Ortodoxa, singura si continua Biserica a lui Dumnezeu pe pamant. Dv. stiti, cum nu stiu multi neofiti ai dv. si ai nostri, care este adevarul Bisericii una, cum arata viata Bisericii in Sfintii ei, numai ca vreti sa va bateti joc de sufletul dv., acceptand in locul Teologiei Parintilor o caricatura teologica ca sistemul filosofic baptist.

Dv. stiti diferenta dintre Teologie si ideologie. Teologia e cea care sta in inima de Sfant si te face Sfant. In casa mea am un fragment din trupul Sfantului Ioan Gura de Aur si ma inchin adesea si il sarut. Mireasma acelei mici faramituri de trup indumnezeit imi arata tot timpul ca Teologia inseamna sfintenie si nu ideologie, nu glosologie, nu discurs peripatetic.

Nu suport ideea sa oblig, nici macar moral, cu cuvantul, pe cineva sa creada in credinta mea, a Bisericii lui Dumnezeu. Pe dv. cu atat mai mult nu vreau sa va catehizez in niciun fel. Insa eu stiu cine sunt si ce fac. Cuvintele mele, fata mea, inima mea nu joaca niciodata teatru pervers. Eu dau adesea lectii de bun simt, de colegialitate, de iconomie insa nu sunt nici de vanzare si nici nu fac compromisuri cu credinta Dumnezeiestilor mei Parinti.

Pentru mine sunteti un eretic, o stiti prea bine, insa unul care imi place. Pentru dv. sunt un om care va ia prin surprindere si tot un eretic. Va incurajez sa mergeti pe drumul dv. daca nu aveti nici macar o mustrare de constiinta pentru alegerea dv. teologica si eclesiala. Daca baptismul de doua secole e Biserica lui Dumnezeu, daca credeti asta, si Ioan Gura de Aur nu face parte din Biserica lui Dumnezeu, ca si milioanele de Sfinti ai Bisericii, e treaba dv. In fata Judecatorului tuturor raspundeti ce credeti, insa nu stiu daca o sa fiti accceptat cu ceea ce credeti.

Vrem sa dam un sfarsit de scrisoare ca pentru o noapte de mai. Nu am pus punct taraboiului de astazi de pe blog pentru ca am avut treaba in oras si am mers si la medicul nostru de familie, care este un baptist inca necasatorit. Cand ne-am inscris, de curand, la dumnealui, l-am uluit de-a dreptul. Cred ca suntem singurul ortodox, si preot pe deasupra, pe care il are ca pacient, intr-o mare de confrati ai dv.

Ii spun ca v-am incins putin spiritul astazi, dansul parea ca stie de dv., si am discutat despre ce face un baptist cand are probleme de constiinta, pacate pe suflet, daca nu are spovedanie. Si dupa ce imi da un raspuns, imi spune ca in comunitatea sa, aici, din sectorul X al capitalei, exista o tanara de 35 de ani care aude pe Dumnezeu, care e sporita in credinta.

Il ascultam cu atentie si cu pace. Dansul stia ca noi caracterizam astfel de manifestari din afara Bisericii drept inselari dracesti, dar vedea ca eu nu ma enervez, ca nu ma tulbur, si ca eman liniste, pace. La inceput se codea sa ma priveasca in ochi, dar mai apoi a inceput sa ma priveasca si sa uite de timp, pentru ca vedea ca eu nu am duh rau in mine, ca nu vreau sa il evanghelizez, sa il insult, sa il discreditez, ci sa aud ce spune si e treaba dumnealui ce crede si ce nu crede.

La sfarsitul discutiei, in loc de sa ne dam mana, l-am sarutat pe amandoi obrajii si am sarutat mana asistentei sale, bineinteles, tot baptista. Eu am glumit cu dumnealor, i-am facut sa uite ca ei sunt ce sunt si eu sunt ce sunt si sa ii fac sa comunice real. Insa ei nu ar fi facut acest gest si nici acest pogoramant cu mine. Au fost surprinsi, uluiti dar si fericiti in acelasi timp ca noi nu i-am discriminat in niciun fel, daca era sa ma ocup de ei in mod acrivic ortodox.

Scrisoarea noastra, Reverenta voastra, se vrea tot un sarut pe obraji, un gest care sa va uluiasca in bine, pentru ca sa tineti minte ca aveti de-a face cu un preot al Bisericii lui Hristos si nu cu un indoctrinat, inapoiat sau omorator de eretici. La noi merge formula cioara pe limba ei piere si nu ma intereseaza daca celalalt e baptist, satanist sau musulman, ca noi tot stam de vorba cu ei.

Deci o dam la pace, Reverenta voastra, si de aici incolo accept cu mult drag mana iubitoare pe care ne-ati intins-o si prietenia dv. si ne rugam,cu siguranta, sa va intoarceti la credinta una, la Ortodoxia Parintilor. Asteptam sa ne trimiteti un volum din preconizata carte pe care ne-ati promis-o si orice alt document teologic pe care ati dori sa ni-l impartasiti si il vom citi cu mare atentie.

Hristos a inviat, Reverenta voastra, si cred ca inima voastra se bucura acum ca si a noastra!

Nevrednicul preot Dorin,
Bucuresti,
8 mai 2007.

Scrisoarea din 9 mai 2007 a Rev. Conf. Dr. Marius David Cruceru către Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian

Preacucernicia voastra,

1. va multumesc pentru efortul de a scrie acest mesaj. Apreciez faptul ca v-ati pus timp de-o parte pentru asta.

2. atitudinea mea ramine neschimbata. Adica „dragostea” indiferent de ce alegeti sa faceti sau sa scrieti de aici incolo.

3. De asemenea, este de apreciat schimbarea tonului si a registrului in care este scris acest text. apreciez scrisoarea foarte consistenta si foare dulce. Poate prea dulce in opozitie cu ce s-a scris pina acum , dar ramin la aprecieri pozitive fata de ce ati scris acum.

4. Cred ca avem totusi o problema: nu se poate face o impacaciune pe la spate, pastrind jignirile in fata. Sarutarea pe obraji crestineasca ar trebui sa vina dupa evenualele scuze de rigoare care se poarta chiar si intre laici. Cred ca sinteti dator cu scuze fata de public, in primul rind, din cauza informatiei care l-a indus in eroare, sinteti dator cu scuze fata de mine (peste asta pot trece, nu trebuie sa faceti nici o declaratie publica cu referire la mine, nu am ), sinteti dator cu scuze fata de enoriasii baptisti pe care i-ati jignit. Nu se poate impacare fara recunoasterea greselii. Fara acestea nu pot fi stinse nici ecourile pornite din pricina postului dvs. si sint bloguri si posturi ale confratilor mei pe care nu le pot controla.

Permiteti-mi sa va spun cu aceeasi relaxare pe care o aveti cind afirmati despre mine ca ma ratacesc sa va spun ca ati gresit si intr-un mod care nu poate fi trecut cu vederea prin afisarea altor posturi, lasind-o balta si uitata. Ati gresit ca ati difuzat informatii false si neverificate, ati gresit ca ati abordat un ton foarte agresiv, ati gresit metodologic, prin lipsa argumentelor, ati infaptuit o blasfemie, alaturind Cuvintul Domnului, tradus de chiar biserica din care faceti parte, unei imagini obscene. Cred ca trebuie sa faceti pocainta si fata de comunitatea dvs. care a promovat acea traducere.
Permiteti-mi sa va mustru frateste, dar cu toata blindetea, daca m-ati numit „frate”.

5. De asemenea, dupa scuzele minimale, trebuie facute si acte reparatorii. Asa intelegem noi, neoprotestantii, in spiritul Sfintelor Scripturi, orice act de acest fel. (Daca am napastuit pe cineva ii voi da inapoi spune Zacheu… ). Nu este nevoie decit de citeva rinduri pe blogul dvs. prin care sa se precizeze noua pozitie, daca aceasta exista sau noua atitudine, si nu este nevoie decit de retragerea epitetelor adresate „baptistilor”. Atit. Cred ca este absolut de ajuns. Nu stiu daca voi avea posibilitatea sa mai consult emailul sau blogul. Plec la un consiliu bisericesc si nu voi fi conectat in urmatoarele doua zile. Eu voi pastra in privat acest dialog si nu voi face modificari in blogul meu, daca nu apar modificarile de rigoare in blogul dvs.

6. Daca dumneavoastra asa doriti, un armistitiu tacut, o impacare discreta, de culise, da, se poate, cum credeti, nu putem obliga pe nimeni sa urmeze pasii pe care constiinta noastra i-ar dicta in situatii asemenanatoare.Mentin si intr-un caz si in altul ceea ce am declarat, atitudinea mea este „stilpnica”, nu se schimba. Va voi consulta cu placere blogul, atunci cind descopar frumuseti ale gindului, voi reactiona cu intristare atunci cind vad neadevar (Ati facut o aluzie, cineva mi-a spus de ea, cum ca as invita studentii sa imi consulte blogul pentru cresterea ratingului. Nu este adevarat. Enoriasii mei, de asemenea, nu stiu de acest blog. Dar am evitat sa mai reactionez.)

7. Deocamdata sar peste observatiile teologice pe care le putem discuta pe indelete alta data. Atitudinea dvs. persistenta este de apreciat in ceea ce priveste lucrurile in care credeti. La fel este si in cazul meu. Nu ma joc cu credinta, adevarurile fundamentale si cu teologia. Sintem pe pozitii diferite, este clar, dar asta nu exclude dialogul, cu siguranta. Confratii dvs. de pe alte meleaguri nu mai pot trece cu vederea si expedia atit de rapid o credinta care isi extrage radacinile nu de acum 200 de ani, ci de la Didahia apostolilor (infaptuim botezul dupa acele indicatii, ne tratam catehumenii la fel, avem aceeasi teologie despre Euharistie).

8. Spuneti ca sint eretic. Spun si eu ca un avva din Patericul egiptean, parafrazez: „murdar, da, netrebnic, da, necurat cu gindul, da, etc, dar eretic, asta nu”. Nu admit acuzatia pentru ca granitele mele teologice se intind intre crezurile de la Niceea-Constantinopol-Calcedon si nu depasesc acel spatiu. Cu credintele fundamentale nu ne jucam nici noi. In ce priveste liturgica si praxis-ul, acolo este altceva. Aici stam. Cine sta intre Niceea-Calcedon nu este eretic. marturisesc TReimea in trei Ipostasuri, Uniunea ipostatica, Perichoreza etc. Judecatorul tuturor stie ce credem.

9. Ma bucur foarte mult de experienta pe care ati avut-o cu cei doi coreligionari ai mei. La urmatoarea vizita, salutati-i din partea mea. Da, este o experienta buna pentru o seara de mai.

10. Da, multumesc pentru aceast din urma disponibilitate la dialog, dar repet, sarutul fara scuze pentru evidente greseli si jigniri care staruie inca pe blogul dvs. nu cred ca are valoare decit de, pentu ca tot l-ati pomenit pe nenea Iancu de „pupat-nbratisat-piata-ndependetii”, adica o impacaciune superciala, asa cum spuneti un „dat la pace” (nu iau in deriziune, dar m-a facut sa zimbesc pentru ca seamana expresia cu „dat la peste”, adica un fel de momire) Apreciez eforturile dvs. dar nu pot calca peste principii. Eu as vrea sa „facem pace”, nu sa „dam la pace” impreuna. Este biblic.”Fericiti facatorii de pace”. Pacea se faureste cu greu. Este ca munca de fierar. francezii traduc artisan de paix.

11. marturisesc ca emailul dvs. mi-a stirnit un val de emotii pozitive, dar evidentele arata ca putem ajunte intr-o situatie duplicitara periculoasa, fariseica de-a dreptul, in care una spunem catre noi si alta facem catre public, ca sa dea bine la lume. Eu nu sint altul in public si altul acasa. Altul fata de enoriasi si altul pe blog, chiar daca am un nume de blogger.
Permiteti-mi sa fiu rezervat fata de acest fel de procedura. sint un radical in ethica, ca mai toti neoprotestantii. Ori, ori. Starea de caldicel nu este buna, cum spun Sfintele Scripturi. Ori fierbinte in dragoste Dumnezeiasca, ori rece unul fata de altul, dar nu caldicei intr-un compromis dulceag-amarui. Deci faptul ca ati hotarit sa stati de vorba este un progres evident, dar nu este de ajuns ca sa se poata infiripa un dialog promitator.

12. De partea mea, considerati ca aveti atitudinea de dragoste garantata, mina intinsa, prietenia asigurata, repet, indiferent de ce faceti in public, desi cred ca nu aceasta este calea de faurire a pacii.

Cu siguranta, daca imi dati o adresa, va pot trimite si din celelalte modeste productii ale mele. Din pacate LXX s-a epuizat. De fapt in 23 mai voi fi in Bucuresti, in Pitar mos la sustinerea unui doctorat al unui coleg. Am scris o carte referitoare la Augustin, una de exegeza, am un interviu luat de Cristian Badilita despre patristica protestanta intr-un volu, probabil asta v-ar interesa, un articol intr-un volum legat de parintii bisericii si alte citeva contributii (pentru cele mai multe nu am decit un exemplar, cursul meu de patristica este epuizat, a fost intr-o editie restrinsa). Daca imi spuneti unde va pot gasi, fac eu drumul pina acolo, sa va daruiesc cu placere s bucurie rodul sudorilor mele.

Traducerea si notele pentru Sf. Liturghie mi-au fost sugerate de parintele Marchis, in urma cu citiva ani. Ne-am cunoscut prin intermediul altcuiva si ne-am reintilnit la una dintre lansarile Septuagintei. Ii voi urma sfatul si voi continua in urma unui stagiu de cercetare, probabil la Athena. Cu siguranta, un exemplar va ajunge la dvs.

Daca imi spuneti unde va pot lasa cartile, va voi lasa un set.

„Adevarat a inviat!” Da, asta este nenegociabil, de neschimbat si ce bine este ca-i asa.
Lumina Invierii este sursa adevaratei bucurii si vieti duhovnicesti.

Nadajduind intr-o autentica relationare, chiar de pe pozitii radical diferite, va salut cu acelasi salut:

„Hristos a inviat!” si „Doamne ajuta!”

cu respect duhovnicesc,
David

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian şi Rev. Conf. Dr. Marius David Cruceru

Ps: Scrisorile au fost scrise şi trimise prin email, după avalanşa de comentarii frivole ce au curs la noi pe blog în urma ştirii, preluate din alt site şi confirmată de oameni duhovniceşti ortodocşi, că pe patul morţii R. Wurmbrand s-a convertit la credinţa ortodoxă.

Eventualele dv. comentarii la aceste texte vor fi moderate spre seară.

Did you like this? Share it: