Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Între istorie şi confuzie. Despre utopica racordare a organizaţiei baptiste la Biserica primară

Ultimele zile polemice pe care le-am avut şi la care dv. aţi participat, au suferit de ceva esenţial, care trebuie restabilit: de neracordarea la istorie. După cum aţi observat, credincioşii baptişti care au intrat în discuţie polemică cu noi, nu au vorbit niciodată despre cum a luat fiinţă facţiunea lor, nu au vorbit despre istoria lor reală, ci s-au prezentat ca promotori ai unor practici apostolice.

Ba, mai mult, nu au suportat apelativul de eretici, care nu este un afront personal ci o realitate care ţine de non-eclesialitatea lor, ci au bătut moneda discriminării lor, a faptului că am avut un discurs non-academic şi partizan fantasmagoric.

Să vorbim mult mai clar. Credincioşii baptişti care au reacţionat la acuzele noastre s-au mărturisit în materie de credinţă drept creştini autentici, care cred în mărturia Scripturii, care acceptă hotărârile dogmatice doar ale primelor 4 Sinoade Ecumenice şi care au un mod de viaţă care copiază în mod fidel pe cel din primul veac al Bisericii primare.

După cum ştiţi, Biserica Ortodoxă nu are nimic în comun cu organizaţia baptistă. Orice organizaţie, grupare, biserică etc., care este în afara Bisericii Ortodoxe este una schismatică, eretică, păgână sau indiferentă religios.

Astfel, din punct de vedere dogmatic, moral, cultic, organizaţional şi istoric noi nu avem nimic în comun cu baptiştii. De aceea, apelativul de eretic nu este o înjurătură la adresa acestora ci o calificare dogmatică, conformă cu statutul de non-eclesialitate al celor din afara Bisericii Ortodoxe.

Ce înseamnă non-eclesialitate şi erezie? Înseamnă acelaşi lucru. Orice grupare care este în afara Bisericii Ortodoxe, care se situează voit în afara Bisericii [erezie înseamnă alegere discreţionară, adică alegerea de a fi în afara Bisericii Ortodoxe], oricum s-ar numi ea, de la arieni şi până la raelieni, faţă de ei avem acelaşi tratament: membrii lor sunt în afara Bisericii Ortodoxe, a Bisericii lui Hristos, nu ne împărtăşim cu ei în comun, nu îi pomenim la slujbele noastre nominal şi nici cultual, nu considerăm că sunt biserici reale şi nici nu credem că au ceva sfinţitor în cadrul lor sau că în ele se poate mântui cineva în mod regular, obişnuit sau că au Sfinţi sau Taine.

Acestea fiind spuse, înţelegeţi [bineînţeles cei care nu sunteţi de credinţă ortodoxă sau cei care ştiţi prea puţină teologie, fiind ortodocşi], că acuzele noastre teologice vizavi de credincioşii baptişti care au luat contact cu noi, nu sunt poziţii personale arbitrare, ci poziţiile teologice şi faptice ale Bisericii Ortodoxe în general. Niciun teolog baptist din România, credem noi, nu poate să afirme că există vreun acord oficial de comuniune între ortodocşi şi baptişti, lucru care e cel mai greu de crezut că se va întâmpla vreodată.

Avem mai multe în comun cu monofiziţii sirieni, cu romano-catolicii, cu vechii catolici sau cu anglicanii decât cu ramurile protestantismului primar şi ale altor denominaţiuni. Statutul de funcţionare al cultului baptist din România şi teologia acestuia schiţată aici, în acest document oficial [ statutul_si_marturisirea_de_credinta.doc ] nu arată niciun acord dogmatic cu Biserica Ortodoxă şi nici măcar un parteneriat de acţiune filantropică comun.

Cultul baptist este cult oficial în România, avem diverse contacte teologice personale sau la nivel superior cu aceştia, ne întâlnim anual la săptămâna de rugăciune comună, avem în teren acţiuni comune sau divergente, după cum s-a precizat de mai multe ori în timpul polemicii noastre, dar nu avem comuniune liturgică sau organizatorică. După cum am afirmat de mai multe ori în cursul ultimelor zile, acţiunile unor pastori români, pe cont propriu sau dirijat, de a evangheliza credincioşi ortodocşi, indiferent de gradul lor de sărăcie sau de cultură, sunt ilegale în România.

Vom da în cele ce urmează o scurtă istorie a apariţiei baptismului ca organizaţie religioasă şi desfăşurarea acestei mişcări religioase care a atins şi România, aşa după cum apare în siteul Secretariatului de Stat pentru Culte. Cum nimeni nu a negat această istorie sau chiar promotorii cultului au oficializat-o pentru a fi publicată, o redăm aici în cele ce urmează:

„Baptistii s-au conturat ca o miscare crestina in perioada imediat urmatoare reformei protestante din Europa de Apus, inceputa de Martin Luther. Prima biserica baptista s-a format in 1611 la Amsterdam (Olanda), dintr-un grup de imigranti englezi condusi de pastorul John Smith.

Biserica Baptista din Romania si in special adunarile baptiste din Transilvania datoreaza o mare parte din mostenirea lor miscarii anabaptiste care a traversat Europa pana catre secolul XVIII. Supuse la tot felul de prigoane de-a lungul timpurilor, comunitatile anabaptiste au supravietuit pe aceste meleaguri pana in 1762, cand majoritatea au emigrat in Rusia din cauza oprimarii din timpul imparatesei Austriei Mariei Tereza (1740-1780).

Inceputurile baptiste moderne dateaza de la mijlocul secolului XIX. In anul 1856, o familie de imigranti germani infiinteaza la Bucuresti prima biserica baptista cu credinciosi germani. Un al doilea inceput baptist, independent de primul, a fost prin imigrantii baptisti rusi, in special cei din Ucraina de Sud. Ei au ajuns in Dobrogea, in 1862, si au infiintat o biserica baptista la Cataloi, astazi sat al comunei Frecatei din judetul Tulcea. Apoi, prin misiunea unui evanghelist baptist din Bucuresti, in 1870, s-a infiintat biserica baptista din Tulcea. In Transilvania credinta baptista a patruns prin activitatea unor misionari germani. In anul 1874 se deschide o biserica baptista maghiara in Salonta (judetul Bihor). Incepand din 1881, bisericile baptiste s-au raspandit in Bihor, in zona Aradului si a podisul Somesan. Zonele acestea au si astazi cea mai mare concentrare de baptisti din Romania. De aici, ei s-au raspandit in aproape toate judetele tarii. Constituirea Uniunii Baptiste din Romania a avut loc dupa 1918, in urma formarii Romaniei Mari.

Dupa 1918, numarul credinciosilor baptisti sporeste continuu. Astfel, dupa datele cultului, in anul 1922 erau 22.228 de membri (botezati si apartinatori), iar recensamantul din anul 1930 a evidentiat existenta a 60.562 credinciosi baptisti. In anul 1942 (dupa datele cultului) erau 93.842 membri.

Legea pentru regimul general al cultelor din anul 1928 prevede la art.53 recunoasterea drepturilor comunitatii baptiste acordate acesteia prin jurnalul (hotararea) Consiliului de Ministri nr. 2680 din 21 noiembrie 1927. Insa reglementarile ulterioare au inrautatit regimul juridic al cultelor evanghelice. In conditiile implicarii Romaniei in al doilea razboi mondial si a dictaturii militare a maresalului Antonescu, prin legile 927 (1942) si 431 (1943) au fost desfiintate toate asociatiile religioase din Romania si, ca urmare, baptistii nu au mai putut desfasura nici o activitate legala. Aceste legi au fost abrogate la 31 august 1944, iar baptistii si-au reluat activitatea legala. Prin decretul Prezidiului Marii Adunari Nationale nr. 1203/14 noiembrie 1948, a fost aprobat Statutul Cultului Baptist. Statutul a fost refacut dupa decembrie 1989, fara a fi supus aprobarii statului.

Ceea ce ii distinge pe baptisti de ceilalti protestanti este credinta lor ca botezul nu trebuie administrat copiilor mici, iar fiecare individ trebuie sa fie liber sa decida pentru sine ce credinta adopta.

Pentru baptisti biserica nu este un teritoriu, o parohie, in care locuitorii acesteia sunt adoptati ca membri prin diferite ritualuri. Ea este adunarea voluntara a celor care au ales personal ca Mantuitor si Domn pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; ei se aduna impreuna pentru a se inchina lui Dumnezeu, pentru a se zidi duhovniceste, pentru a colabora la propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu si a pastra curata credinta si invatatura crestina. Baptistii cred in ceea ce numesc „preotia tuturor credinciosilor”. Ei cred ca fiecare credincios are intrare libera la Dumnezeu prin singura mediere a lui Iisus Hristos si are comuniune personala cu Dumnezeu fara medierea unui preot sau a unui sfant. De aceea, bisericile baptiste nu au preoti, ci sunt conduse de pastori.

Biserica baptista practica doua ritualuri : botezul si Cina Domnului, acestea avand doar o semnificatie simbolica. Credinciosii baptisti sarbatoresc ziua intai a saptamanii -duminica – ziua invierii Domnului Iisus Hristos.

Baptistii nu accepta deciziile sinoadelor din primele secole si alte scrieri din acea vreme ca avand putere de lege. Singura lor autoritate in materie de credinta si de viata spirituala este Biblia sau Sfanta Scriptura.

In bisericile baptiste accentul se pune pe studierea Bibliei, cant si rugaciune. Un loc central in slujba bisericeasca il are predica; rolul ei este de a explica si de a da indrumari credinciosilor pentru viata spirituala si pentru trairea morala. Fiecare credincios baptist este indrumat sa studieze zilnic Biblia, sa-si dezvolte viata de comuniune cu Dumnezeu, aplicand in viata sa de fiecare zi principiile pe care le gaseste in Biblie.

Biserica baptista este separata de stat si se autofinanteaza.

Baptistii nu au o ierarhie conducatoare. Bisericile locale sunt autonome si se asociaza voluntar intr-o uniune baptista pentru reprezentare in fata autoritatilor si pentru actiuni in folosul tuturor bisericilor si societatii. Din ea fac parte, alaturi de bisericile baptiste si alte institutii si organizatii. Uniunea reprezinta interesele generale ale bisericilor baptiste, le slujeste si le acorda asistenta, elaborand indrumari pentru liniile generale de dezvoltare a bisericilor si a activitatilor din cadrul propriu. Ea hotaraste asupra problemelor doctrinare si principiale si poate exclude din cadrul ei biserici si alte organizatii care s-au abatut de la doctrina baptista. O alta forma de organizare este comunitatea baptista, care grupeaza bisericile baptiste pe criterii teritoriale in vederea colaborarii si sprijinului reciproc, ca si pentru reprezentare in raporturile lor cu autoritatile locale. In Romania sunt la ora actuala 12 comunitati : Arad, Bacau, Braila, Bucuresti, Cluj, Constanta, Oradea, Sebis (judetul Arad), Sibiu, Suceava, Timisoara si Craiova. Functioneaza si o comunitate neteritoriala pentru credinciosii maghiari (circa 13.000).

In prezent, in Romania cei aproape 129.937 credinciosi baptisti dispun de 1.523 biserici, slujite de 373 pastori. Pregatirea pastorilor se face in cadrul Institutelor Teologice Universitare de la Bucuresti si Oradea, integrate in universitatile de stat respective. In cadrul Institutului Teologic Baptist din Bucuresti s-a infiintat o sectie la Cluj-Napoca. S-au infiintat si sapte seminarii liceale la Bucuresti, Oradea, Arad, Timisoara, Cluj, Resita si Sibiu, integrate invatamantului de stat. Sunt si trei scoli postliceale sanitare.

Uniunea Baptista din Romania editeaza revista „Crestinul – Azi”, care are aparitii lunare, precum si lucrari teologice si pentru slujba religioasa.

Uniunea Bisericilor Crestine Baptiste din Romania este afiliata organizatiilor baptiste internationale : Federatia Baptista Europeana si Alianta Mondiala Baptista, care grupeaza 141.000 biserici baptiste, insumand 108 milioane credinciosi.”

Unul din marii predicatori baptişti, Charles H. Spurgeon, editat după ’90 şi în limba română, spunea: „We believe that the Baptists are the original Christians. We did not commence our existence at the reformation, we were reformers before Luther and Calvin were born; we never came from the Church of Rome, for we were never in it, but we have an unbroken line up to the apostles themselves”,sursa. Teologul baptist citat credea, după cum se observă, că baptismul are genealogie apostolică.

Însă, ce fel de legătură are baptismul cu Biserica primară, adică cu Biserica Ortodoxă? Ca să existe o legătură, numită în teologia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii succesiune a credinţei şi a harului, care a venit de la Sfinţi Apostoli, şi prin ei de la Hristos, trebuie să fii în Biserica Ortodoxă, care păstrează această succesiune dublă: a credinţei şi a harului.

Noi credem şi mărturisim tot ce au mărturisit Sfinţii Apostolii în scris, ca fiind autentic [Sfânta Scriptură] sau oral [Sfintele Taine, slujbe, viaţa bisericească, adică Sfânta Tradiţie, Sfânta Învăţătură apostolică], toate comentariile Sfinţilor, toate hotărârile dogmatice ale celor 7 Sinoade Ecumenic şi a celor locale şi tot ce este mărturisit de către Sfinţii noştri pe care îi cinstim şi îi venerăm.

Fiecare episcop hirotonit de către Sfinţii Apostoli a primit deopotrivă credinţa adevărată şi harul dumnezeiesc de la aceştia, odată cu hirotonirea lor, har şi credinţă care s-au transmis de către fiecare episcop, peste veacuri, până astăzi. Un preot ortodox real este un preot ortodox care a fost hirotonit de către un episcop ce are o hirotonie validă, care vine de la Sfinţii Apostoli prin succesiune neîntreruptă.

De aceea, când vreun patriarh, episcop, preot, diacon sau creştin ortodox au căzut în erezie sau în schismă, când şi-au făcut o biserică a lor proprie sau nu au renunţat la o învăţătură, mărturisită de către cei Sfinţi, ca neconformă cu adevărul lui Dumnezeu, au fost socotiţi în afara Bisericii, fiind daţi afară din rândul clericilor şi fiind opriţi de la împărtăşire, iar în timpul împăraţilor bizantini ereticii erau exilaţi în afara Imperiului bizantin.

Spurgeon vorbeşte, deci, de o filiaţie apostolică a baptismului cu adevărata Biserică. Vom folosi exclusiv surse online ca să putem fi urmăriţi. Deschidem împreună această locaţie baptistă. Aici găsim lucrarea intitulată: A Short History of the Baptist a lui H. C. Vedder şi vedem că merge pe aceeaşi schemă: biserica baptistă este…apostolică, dar începe odată cu Rev. John Smyth în sec. XVII…şi ajungem la cap. 14.

Cine este acest om obscur, de la care a pornit de fapt baptismul la nivel mondial? El nu este Sfântul Pavel, Apostolul Domnului , nu este nici Sfântul Ioan Gură de Aur, nici Sfântul Ioan Damaschin, nici Sfântul Fotie cel Mare, nu este Sfântul Grigorie Palama, ci …John Smyth. Redăm întocmai versiunea engleză, ca să nu fie niciun dubiu:

„WITH the first decade of the seventeenth century we reach solid ground in Baptist history. Before that we must proceed by conjecture from one isolated fact to another, and many of our conclusions are open to doubt; but after i6to we have an unbroken succession of Baptist churches, established by indubitable documentary evidence.

The most that we can say of the various Anabaptist groups of the Continent, is that on the whole certain of them seem to have held those views of Scripture teaching that are fundamental in the Baptist faith of to-day. But from about the year 1641, at latest, Baptist doctrine and practice have been the same in all essential features that they are to-day. Subsequent changes have not affected the substance of faith or the chief matters of practice in the denomination as a whole.

The history of English Baptists does not begin on English soil, but in Holland. The leader in the new movement was the Rev. John Smyth. Much obscurity hangs over his early life, and he has by many writers been identified with several other men, bearing a name then as now very common. He was a pupil and friend at Cambridge University of Francis Johnson, later one of the Separatist leaders.

As Johnson did not matriculate until 5579, it follows that this cannot have been the John Smyth who matriculated as sizar in 1571. John Smyth took his Master’s degree in 1593, whence we may conclude that he was born not later than I 570, and possibly several years earlier. He -is said to have been ordained by Bishop Wickham, of Lincoln, but he was never, as has been frequently stated, vicar of Gainsborough, as the records of that parish show. He was, however, appointed lecturer or preacher in the city of Lincoln, September 27, 1600; and though deposed as “a facetious man” by vote of the Corporation, October 13, 1602, appears to have held the office until 1605.

He tells us himself that he passed through nine months of doubt and study before deciding to leave the Church of England, but by 1606 he had reached a decision and joined himself to a company of Separatists in Gainsborough, of whom he became the recognized “teacher”—for they disliked “ ministers “ and all similar terms. Thomas Helwys and John Mutton were the leading members of this group. A few miles distant, in the manor of Scrooby, there was another group of Separatists, in close fellowship with the Gainsborough group. Prominent among the Scrooby group were William Bradford, William Brewster, and John Robinson, the last being the “teacher.” Scattered throughout the surrounding region were a score or more of adherents, who were rapidly increasing in numbers.

This was the time when James I. was vigorously making good his threat regarding sectaries in England: “I will make them conform, or I will harry them out of the land.” Persecution became so violent that these Separatists despaired of maintaining themselves in England, and Thomas Helwys, whose wife had been imprisoned for her schism, induced the Gainsborough group to emigrate to Holland. They established themselves at Amsterdam, where they became the second English church, and their teacher supported himself by practising medicine.

The first English church was composed of Separatists, mostly from London, who had come to Amsterdam at various times from 1593 onward, and had as their pastor Francis Johnson, who had been a tutor of Smyth at Cambridge. Not long after the Gainsborough exodus, the church of Scrooby fled to Holland, going first to Amsterdam and thence to Leyden. Their pastor was John Robinson. It was this congregation, with certain additions, that afterward became the Pilgrims of the Mayflower.

Our concern is, however, with the second church at Amsterdam. Pastor Smvth here became acquainted possibly for the first time, with the theology of Arminius, and here, it is also reasonable to suppose, he learned the Mennonite theory of the nature of the church. If he had had doubts before concerning infant baptism they were now conflrmed into conviction that it is not warranted by the Scriptures, and that a scriptural church should consist of the regenerate only, who have been baptized on a personal confession of faith.

He gave utterance to these views in a tract called “The Character of the Beast”(1609). Before this (1608) differences had arisen over a question of comparatively slight importance between the two English churches, and the result had been an interruption of their communion. Now a still more important step was taken: Smyth, Thomas Helwys, and thirty-six others formed the first church composed of Englishmen that is known to have stood for the baptism of believers only.

Smyth is generally called the “Se-Baptist” which means that he baptized himself. There can be no doubt that such was the case, since an acknowledgment of the fact still exists in his own handwriting. Tn this respect he resembled Roger Williams. He held that the real apostolic succession is a succession not of outward ordinances and visible organizations, hut of true faith and practice. He therefore believed that the ancient, true apostolic succession had been lost, and that the only way to recover it was to begin a church anew on the apostolic model. Accordingly, having first baptized himself, he baptized Helwys and the rest, and so constituted the church. They soon after issued a Confession of Faith, in its theology, but distinct in its claims that a church composed only of baptized believers, and that only such should “taste of the Lord’s Supper.”

It is also certain that the, baptism of Smyth and his followers was an affusion, for in a few months he became dissatisfied with what he had done, confessed that his Anabaptism was an error, and applied with some others for admission into a Mennonite church.

A committee of Mennonite ministers was appointed to examine into the doctrine and practice of the applicants, and in their report they said: “We . . . also inquired for the foundation and form of their baptism, and we have not found that there was any difference at all, neither in the one nor the other thing.” Several Confessions—at least four in all—were issued by Smyth and this church, in which baptism is defined as “the external sign of the remission of sins, of dying and being made alive,” as washing with water,” as “to be ministered only upon penitent and faithful persons,” and the like; but nothing is said in any of them of immersion as the form of baptism.

Smyth died in 1612, but before that the church he had been instrumental in founding, now reduced to some ten members, had disappeared from Holland. Persecution seems to have been less severe in England, and Thomas Helwys, John Murton, and others returned to London, probably some time in 1611, and founded the first Anabaptist church composed of Englishmen known to have existed on English soil.

This church wae ultra Arminian in theology, and churches of this type came later to be called General Baptists, because they held to a general atonement for all men, while orthodox Calvinists then then held to a „particular” atonement, for the elect only, By the year 1626 there were five such churches in England, though all were small, and in the aggregate contained about one hundred and fifty members. In 1644 they had increased to forty-seven churches, according to their opponents; possibly there were more. Once they had a fair opportunity to preach New Testament truth among their countrymen, these churches throve rapidly in England”., cf. sursa.

Conform propriilor surse, John Smyth era un simplu preot anglican, care se separă de Biserica anglicană, se rebotează de unul singur şi crede [conform căror iluminări sau surse?], că: succesiunea reală a Bisericii s-a pierdut [se referea probabil la cea a Bisericii Angliei] şi ea se găseşte/regăseşte numai prin dreaptă credinţă şi slujire, cum se spune mai sus, că Biserica a pierit şi că trebuie să fie înfiinţă o altă Biserică care să semene cu cea a Sfinţilor Apostoli.

În sursa de aici se vorbeşte despre o sumă de trei teorii referitoare la apariţia baptismului şi despre reala confuzie în care e pus un teolog baptist, atunci când e întrebat despre punctul iniţial al baptismului. Punctele de vedere din această depoziţie sunt următoarele:

„The first theory related to why and when the Baptist church began is entitled the secessionist theory. Some Baptist historians from the 1730s to the 1920s adhered to this theory. It refers to the succession of baptism (beginning with John the Baptist) by those properly baptized and the succession of principles common to the beliefs of Baptists throughout history.

The second theory is the Anabaptist spiritual kinship theory. Several historians (David Benedict, Richard B. Cook, Albert Newman, and Walter Rauschenbusch) made a spiritual connection to the Anabaptist sects (German, Dutch, Swiss Anabaptists, Waldensians, Petrobrusians, the Henricians, The Novatians, and the Donatists) that also included regenerated baptized believers.

The third theory is the English Separatist descent theory. In this theory, Baptists began with certain English Separatists who had congregational polity and considered believers’ baptism alone to be valid according to scripture. Several Baptist historians have held this position in various forms. One variety of the theory states that the beginning of Baptists would be in 1641 when a few Separatists from Jacob Church at Southwark, London, convinced that the biblical practice of dipping under water was the true form of baptism, renewed the practice of immersion in England”.

Dacă vreţi să adânciţi studiul referitor la această problemă a momentului apariţiei sectei baptiste, urmaţi această cale. Toate sursele vin din partea lor. Însă, conform probatoriului propriu al cultului, organizaţia baptistă nu vine de la Cincizecime, nu are nimic de-a face cu F. Ap., cap. 2, cu Sfinţii Apostolii şi cu Biserica Ortodoxă ci… cu Rev. John Smyth, mort în 1612.

Se pare că acesta e siteul oficial, dar în construcţie, al Uniunii Bisericilor Baptiste din România

Sediul şi conducătorii cultului din România:

Uniunea Baptistã din Romania

Adresa: Bucuresti, Str. Dâmbovita 9-11, Sector 6
Telefon: 01 430.00.39, 01 430.10.60
Fax: 01 430.29.42
E-mail: ubr@fx.ro

Presedinte: dr. Otniel Ioan Bunaciu
Secretare general: Ionel Tutac
Vicepresedinti: Paul Negrut, Ilie Tinco, Viorel Candreanu
Secretar general adjunct: Timotei Rusu

Regăsim statutul de funcţionare al cultului din care spicuim:

Art.8. Fiecare membru al Cultului Crestin Baptist are datoria sa contribuie financiar si/sau material la sustinerea activitatii bisericii.

Art.9. Calitatea de membru al Cultului Crestin Baptist se pierde prin retragere sau excludere.

Art.10. Biserica poate exclude membrii care se fac vinovati de:
-cadere în pacat;
-abateri de la Marturisirea de Credinta a Cultului;
-nefrecventarea serviciilor divine ca urmare a lipsei de interes.
Cei exclusi sau retrasi vor putea fi reprimiti în aceeasi biserica dupa ce vor dovedi sincera îndreptare.

În cazul schimbarii domiciliului în alta localitate, reprimirea se poate face de catre biserica din acea localitate, dupa obtinerea prealabila a acordului scris din partea bisericii care a hotarît excluderea. Fostii membri, exclusi sau retrasi, nu au nici un drept asupra bunurilor si valorilor aduse sub orice forma în patrimoniul bisericii.

Art.11. Bisericile, comunitatile bisericilor au personalitate juridica de la data constituirii lor. Biserica are personalitate juridica numai daca are un numar de cel putin 20 de membri. [de aici nevoia de prozelitism ilegal n.n.]

Art.25. Casierul pastreza si manipuleaza banii si alte valori. El efectueaza platile numai pe baza hotarîrii adunarii generale sau a comitetului de conducere.

Art.27. […] Misionarii sunt slujitorii bisericii trimisi de aceasta în tara si în strainatate pentru a înfiinta noi biserici prin raspîndirea Evangheliei [Cui? Ortodocşilor, musulmanilor, catolicilor, luteranilor, mormonilor? nn.] sau pentru a ajuta spiritual bisericile filiale si grupurile de credinciosi sau pentru a ajuta spiritual bisericile filiale si grupurile de credinciosi baptisti.

Ne întoarcem la Legea cultelor din România, adică la:

Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007

Cf. art 7, alin. 3: „Cultele funcţionează cu respectarea prevederilor legale şi în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale căror prevederi sunt aplicabile propriilor credincioşi„. Deci nu poţi să faci evanghelizare decât propriilor tăi credincioşi, adică celor 129.937 contorizaţi de către stat sau altora care vin, de bună voie, în locaşul de cult baptist. Cf. statisticilor pe 2006, numărul baptiştilor din România se constituie în procentul de 0, 6 % din populaţia României.

Cf. art. 10, alin. 5: „Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios”.

Cf. art. 13, alin. 2: „În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase”. Deci orice scriere şi acţiune defăimătoare la adresa Sfintelor Icoane, la adresa crucilor, statuilor, însemnelor religioase ale oricărui cult cât şi la personalităţile oricărui cult e condamnabilă.

Cf. art. 13, alin. 3: ” Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a unei activităţi religioase, care se desfăşoară potrivit legii, se pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale”. Atunci când te duci să evanghelizezi creştini ortodocşi în România pe premisa populistă a întrajutorării intri în teritoriul administrativ bisericesc al unei episcopii ortodoxe şi, dacă ţi se face plângere penală, eşti deferit Justiţiei.

La ora actuală avem 17 culte în România şi o organizaţie religioasă:

Lista cultelor recunoscute în România

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ DE TIMIŞOARA
BISERICA ROMANO- CATOLICĂ
BISERICA ROMÂNÂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ
ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
BISERICA CREŞTINĂ RUSĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA
BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA
BISERICA EVANGHELICĂ C.A. DIN ROMÂNIA
BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA
BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA
UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA
BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA- UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA
BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ
UNIUNEA PENTICOSTALĂ – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN ROMÂNIA
BISERICA CREŞTINĂ ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA
FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA
CULTUL MUSULMAN

    18.ORGANIZAŢIA RELIGIOASĂ MARTORII LUI IEHOVA

    Potrivit legislaţiei române, titulatura de cult se primeşte după un anume cuantum de credincioşi stabili, reali.

    Am scris acest articol pentru a recalibra, post-factum, discuţiile din ultimele 3-4 zile şi pentru ca credincioşii noştri ortodocşi să ştie dimensiunea reală şi nu iluzorie a organizaţiei baptiste.

    Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Did you like this? Share it:

Previous

Minea Onescu-Dreanu, „Dincolo de Andromeda” [teatru fantastic într-un act]

Next

O statistică pe 2007 a religiozităţii asumate în România

16 Comments

  1. Problema baptiştilor nu este singulară. Ideea este că toate cultele neoprotestante şi toate mişcările religioase se autoproclama ca următori ai Bisericii primare. Această pretenţie vine dintr-un fel de complex al identităţii. Neavând o istorie, neavând o origine solidă îşi alocă tot felul de merite care în realitate nu există. Dau un singur exemplu. Am vizitat catacombele romane unde am fotografiat o mulţime de dovezi care atestă spre exemplu cinstea de care se bucurau iconele, Maica Domnului şi sfinţii. De ce baptiştii, dacă se cred următori ai Bisericii Primare, nu îşi reevaluează raportarea la aceste lucruri? Acesta este doar un exemplu pe care îl dau (imaginile respective o să le public în cel mai scurt timp şi pe blogul personal). Baptismul ca şi alte mişcări religioase sunt ca nişte morişti care, dacă vor fi oprite riscă să rămână aşa definitiv.
    Un alt lucru care mă intrigă îl reprezintă atitudinea agresivă pe care acest cult religios şi nu numai, îl manifestă faţă de creştinii ortodocşi. Să ne spună domnul pastor „La pătrăţosu” ce găseşte la baptişti şi ce nu găseşte la ortodocşi? Vă spun eu: nu va răspunde, va striga că suntem închistaţi şi habotnici. Problema este că ei ştiu asta şi de aceea această atitudine agresivă.

  2. Doru Radu

    Cinstite Parinte Drd. Dorin Piciorus:

    Intr-adevar punctul dvs. de vedere nu este original ci l-am auzit prezentat dw Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe de-a lungul multor zeci de ani. El nu se refera numai la noi baptistii ci la toti evanghelicii (neoprotestantii) si chiar la luterani (nu stiu cit e de oficial, dar unele carti ortodoxe respectate il categorisesc pe reformatorul Luter drept Anticrist!!!). Chiar n-ati tras nici-o concluzie din Istoria Bisericii (uneori trista)? Este totusi ciudat ca va prezentati p-ctul de vedere chiar acum, la scurt timp, dupa ce Patriarhia Romana a protestat pe buna dreaptate la declaratiile Papei care ii considera pe catolicii singurii crestini adevarati… Chiar nu va dati seama ca faceti la fel vis a vis de neoprotestanti?… Ce sa mai spunem despre faptul ca la sfirsitul secolului trecut s-a incercat o apropiere intre teologii catolici si cei protestanti.. Cu jumatate de gura catolicii au recunoscut ca au gresit… Dupa toate astea, Dvs. ramineti la vechile slogane interbelice ale Episcopului Dr. Gheorghe Comsa? E pacat, parinte! Aroganta Bisericii Ortodoxe fata de noi nu e justificata… unele pretentii ale Ei nu sunt sustinute nici de istorie si nici de Sf. Scriptura. Nu vreau sa intru in detalii pt ca noi am gresit de multe ori fata de dvs. (sunt un baptist destul de batrin si-mi pare rau pt multe greseli) si nu sunt teolog. Dar, parinte, aduceti-va aminte ca smerenia este una din conditiile pt a fi acceptati de D-zeu! Apoi, sunteti prea informat sa nu observati ca la Universitatea Baptista din Oradea au fost si sunt doctori in teologie ortodoxa: Dr. Negrut, Dr. Bartos, Dr. Manastireanu. Nu vorbiti deci pe tonul acesta parinte, pt ca baptistii nu mai sunt niste oameni needucati ca cei din sec. XIX care au infiintat biserici baptiste in Transilvania( macar ca aceia au facut mai multa „treaba” decit cei de pe urma)… Si cel, mai important, ginditi-va ca s-ar putea sa ne intilnim in Cer si sa-L vedem pe Dl si Mintuitorul Nostru (comun) fata-n fata! Cum ne veti privi atunci? M-as bucura sa va intilnesc acolo!
    Cu nadejde, Doru Radu- Detroit

  3. Domnule Piciorus,

    Din nou sinteti neinformat. http://www.baptistnet.ro nu a fost si nu este site-ul Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste din Romania.

    De asemenea, datele statistice pe care le-ati preluat sint depasite. Iata ultimele date prezentate la Congresul baptistilor romani de anul acesta:

    In Romania sint 1821 de biserici baptiste cu un numar de 99.183 de membri si aproximativ 30.000 de apartinatori, 860 de pastori si misionari ordinati.

    Mai trebuie sa faceti efort de informare daca vreti sa oferiti, precum spuneti, „dimensiunea reala si nu iluzorie a organizatiei baptiste”.

    Chiar si expresia aceasta pe care o folositi – „organizatie baptista” – arata, pentru cei informati, desigur, cit mai aveti de studiat pentru a nu aborda cu lejeritate chestiuni care va depasesc, ci cu duhul adevarului.

    Alin Cristea

    alinpm@yahoo.com

    http://www.thymos.ro
    http://www.confesionala.ro

  4. Domnilor Doru Radu şi Alin Cristea,

    vă mulţumim pentru mesajele dv. mai întâi. Soţul meu vă va răspunde, poate, mai extins, noi vă răspundem amândurora într-un singur comentariu.

    Părintele Dorin a atras atenţia cititorilor noştri că baptismul nu are filiaţie cu Biserica primară, că e o apariţie tardivă, că a fost inventat de un pastor englez pe premise pur-personale şi că, neavând nimic cu Biserica lui Hristos, nu se poate vorbi de credinţă, mântuire, sfinţenie, teologie în cadrul baptismului.

    După cum se observă soţul meu nu aminteşte de păcate, de nedreptăţi, de ambiguităţi, ci de cum a luat naştere baptismul. Atâta tot!

    Dacă organizaţia baptistă nu are nimic de-a face cu Biserica primară, cu Biserica Ortodoxă, ci a apărut din cauza Rev. Smyth,orice discuţie despre mântuire, teologie adevărată este superfluă.

    Soţul meu foloseşte sintagma „organizaţie bisericească” pentru dv., pentru că nu crede că dv. aveţi un cult real, în sensul latin al termenului. Neavând Sfinte Taine, iar Botezul şi Cina Domnului sunt acte simbolice şi nu împărtăşitoare de sfinţenie, dv. nu puteţi avea un cult, ci doar o manifestare religioasă personală faţă de divinitatea pe care v-o reprezentaţi.

    Noi personal nu ducem război cu nimeni, cu nicio persoană, ci doar cu ideile care contravin învăţăturii Bisericii Ortodoxe.

    Datele statistice aparţin Ministerului culturii şi cultelor şi nu diferă prea mult de ceea ce ne spuneţi dv., domnule Alin. Ca să fie cu adevărat incerte, trebuia să ne spuneţi că aveţi 2 milioane de credincioşi în România şi nu 99.183.

    Faceţi petiţie la minister să reactualizeze datele. Dacă nu acela e siteul dv. oficial, atunci există unul?

    O zi bună amândurora, cu precădere d-lui Doru Radu, pentru prima oară aflat printre comentatorii noştri. Dacă părintele Dorin v-ar fi răspuns, domnule Doru, şi nu eu, soţia sa, v-ar fi spus în esenţă, credem noi, următoarea poveste, pe care am auzit că i-a spus-o unui alt neoprotestant:

    „Noi nu ne credem mântuiţi, ci stăm cu mare încordare până la sfârşitul vieţii, că doar s-o milostivi Dumnezeu de noi ca să ne primească în preasfânta Sa Împărăţie. Nu mă cred mântuit şi nici Sfânt, ci un om păcătos, cu multe păcate, cu multe patimi, un om căzut. Însă ştiu că Biserica Ortodoxă este Biserica Apostolilor, a Mucenicilor, a Cuvioşilor şi Ierarhilor lui Hristos şi că Prea Curata Maică a lui Dumnezeu Se va ruga pentru noi ca să fim iertaţi de tot ce am greşit în viaţă ca nişte oameni.Eu nu am conştiinţa că merg în Rai, ci că sunt de acum în Iadul cel mai de jos, că sunt pierdut. Numai Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Curatei Sale Maici şi ale Sfinţilor Săi mă poate mântui, mă poate salva”.

    Aşa că, el v-ar fi spus că nu are aroganţa de a crede că va merge în Rai, dar că dv. nu puteţi ajunge niciodată acolo, dacă veţi rămâne în erezia de care suferiţi, după cum spuneţi, de ani de zile.

    Vă dorim o zi bună şi…să vă trăiţi viaţa potrivit propriei dv. conştiinţe!

    Psa. Gianina.

  5. Va multumesc de urare, intr-adevar demna de urmat. Precum si Pavel scria: Tot ce nu este din credinta (incredintare) este pacat.

    Acum 4 ani Uniunea baptista a initiat un site, dar nu a fost construit efectiv si pina la urma nu a mai fost accesibil.

    Presupun ca, avind in vedere contextul actual, Uniunea baptista va avea in curind un site.

    Nu cunosc amanunte, nu reprezint in nici un fel vreo forma de asociere a baptistilor romani.

    De retinut ca Uniunea baptista nu este forul superior al baptistilor. Este doar, cel putin la nivel declarativ, „organul central de reprezentare al Cultului Crestin Baptist din Romania.” Accentul cade pe REPREZENTARE.

    In ceea ce priveste datele pe care vi le-am pus la dispozitie, intentia mea a fost, ca in multe alte cazuri, pe liste de discutii, bloguri sau alte spatii publice din spatiul virtal, de a oferi informatii exacte si, daca se poate, relevante, despre o anumita chestiune – in cazul nostru baptistii din Romania.

    Inchei si eu o urare crestineasca: sa fim credinciosi in foarte putin (lucrurile mici) si sa fim credinciosi si in mult (lucrurile mari).

    Alin Cristea

    alinpm@yahoo.com

    http://www.thymos.ro
    http://www.confesionala.ro

  6. Corneliu Simut

    Domnule Piciorus,

    Nu toti baptistii sustin ca istoria lor incepe odata cu biserica primara. Ati spus bine si va dau dreptate: din punct de vedere istoric, biserica baptista a inceput in Olanda, la inceputul secolului al XVII-lea, pe filiera puritan-anglicana. Nu va amagiti, insa, ca nici biserica ortodoxa nu si-a inceput umblarea pamanteasca odata cu biserica primara. Biserica primara e biserica primara, nu biserica ortodoxa si nici catolica sau protestanta. Apropos, intrucat biserica baptista si-a inceput existenta in secolul al XVII-lea atunci baptistii sunt PROTESTANTI, nu neoprotestanti. Exista denominatii crestine protestante care au aparut dupa baptisti, de pilda miscarile pietiste si metodiste.

  7. Vă mulţumim pentru precizări domnule Alin Cristea şi vă acceptăm urările.

  8. Domnule Corneliu Simuţ,

    dacă dv. sunteţi autorul acestui blog, adică Lect. Dr. Dr. Corneliu C. Simuţ,
    http://corneliusimut.wordpress.com/ sau dacă vi l-a făcut fratele dv., un con-vorbitor al nostru care ne-a părăsit, pe numele dv. şi dv. îl veţi continua cu mult zel de aici încolo, vă dorim bun venit pe blogul nostru.

    Mai întâi de toate, v-am întreba: Ce v-a determinat să veniţi pe blogul unui doctorand ortodox şi ce vârstă aveţi? Nu vă întrebăm cu insolenţă, dar dorim să ştim motivele reale ale demersului dv. cât şi acest mic detaliu, semnificativ pentru noi. Nu vă vom mai cere şi alte detalii. Ştim să nu fim intrusivi în viaţa celor cu care dialogăm.

    După părerea dv. org. baptistă, din care faceţi parte, s-a format în Olanda, la începutul sec. al 17-lea, cf. datelor preluate din siteurile fraţilor dv. de credinţă, nefiind de sorginte apostolică şi dv. doriţi să folosim în dreptul „organizaţiei baptiste”, cum o numim noi personal, apelativul de „protestantă” şi nu „neoprotestantă”.

    În discuţiile cu dv., dacă ele vor exista, vă vom numi: „teolog baptist protestant”, dacă sunteţi cu adevărat cel care intuim noi că sunteţi.

    Însă, ca să bifaţi cu „neapostolică” Biserica Ortodoxă, pentru ca să negaţi faptul că Biserica Ortodoxă este Biserica Sfinţilor Apostoli şi a tuturor Sfinţilor până astăzi, singura şi unica, trebuie să vă bateţi cu întreaga istorie, cu toţi cei care au fost şi s-au revendicat în mod istoric, haric, prin hirotonie, dogmatic, canonic şi cultic ca membri ai Bisericii lui Hristos [probabil că faceţi de ceva timp lucrul acesta] şi apoi cu mine.

    Aşa cum există mărturii istorice despre Smyth, tot la fel există şi mărturiile istorice despre succesiunile episcopale, cu nume şi date, în cele 5 Patriarhii ortodoxe ale lumii, mărturii arheologice, mărturii scriptice îndestulătoare încât să nu proferaţi niciodată această inepţie.

    Eu am dovedit irelevanţa pretenţiei baptismului de a fi de sorginte apostolică cu trei surse nici măcar minore.

    Ca dv. să îmi dovediţi [cu cât sunteţi şi dogmatician şi istoric]faptul că Biserica Ortodoxă nu este apostolică şi nu e singura Biserică a lui Hristos, cred că trebuie să îmi prezentaţi surse de primă mână, autentice, surse care nu există.

    Vă dorim o noapte bună şi, să nu vă grăbiţi cu niciun cuvânt pe care vreţi sau nu vreţi să ni-l scrieţi!

    Pr. Dorin.

  9. Doru Radu

    Stimata Psa. Gianina:

    Va multumesc pt amabilitatea de-a comenta modestul meu raspuns. Mai intii, noi avem mai multe lucruri in comun (printre care si Credeul de la Niceea pe care-l citesc preotii in fiecare Duminica). Din pacate cele pomenite de Dvs. nu sunt pomenite in Crez -acceptat de mai toate denominatiunile crestine. Si cu atit mai mult nu se regasesc in Sfinta Scriptura. De ex. Sfintul Apostol Ioan spune in Intiia sa epistola; „V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca VOI CARI CREDETI IN FIUL LUI D-ZEU AVETI (timpul PREZENT)VIATA VESNICA”…. nu e vorba deci de mindrie ci de credinta smerita… Iar Sf. Ap. Pavel spune in epistola catre Romani ca :” Duhul Sfint marturiseste impeuna cu Duhul Nostru ca suntem copii ai lui Dzeu”… Promisiuni uimitor de mari care, asa cum spuneti Dvs., ne umplu de smerenie, de recunostinta pt Dl si Mintuitorul Nostru Iisus Hristos… Eu tot mai sunt convins ca o sa ne intilnim in Cer si o sa ne vedem cu alti ochi atit cu Dvs. cit si cu parintele Dorin, caruia ii doresc o Duminica binecuvintata in slujirea D-lui… Nu pot sa cred ca dvs nu credeti ca si mine in jertfa D-lui Hristos in locul nostru.
    Cu bine, Doru Radu – Detroit

  10. Corneliu Simut

    Domnule Piciorus,

    Da, eu sunt autorul site-ului indicat de Dvs., care insa nu e un blog, ci o simpla prezentare facuta la rugamintea unor colegi care s-au plictisit sa-mi tot ceara CV-ul.

    Pentru mine nu e o noutate sa intru pe un blog ortodox. Sunt in legatura de multi ani cu colegi catolici, ortodocsi si protestanti de toate culorile, asa ca sunt obisnuit cu tot felul de discutii. Am ajuns pe blogul Dvs. citind blogul colegului si prietenului meu Marius Cruceru.

    Ca sa va raspund la a doua intrebare, am 31 de ani.
    Din pacate, nu cred ca va exista un dialog intre noi, deoarece convingerile Dvs. eclesiologice va impiedica sa purtati un dialog de pe pozitii de egalitate. In ce ma priveste, puteti sa-mi spuneti cum doriti, n-am nici un fel de pretentii. Imi puteti spune teolog baptist protestant, membru al unei organizatii religioase sau chiar eretic. Nu ma deranjeaza; e dreptul Dvs. sa puneti etichete. Constant, insa, ca unii dintre colegii Dvs. in cele bisericesti si duhovnicesti, adica unii dintre teologii ortodocsi romani sau din afara tarii, nu au nici un fel de probleme in a socoti „organizatia religioasa baptista” (cum o numiti Dvs.) biserica, asa cum si este.

    In privinta caracterului apostolic al bisericii (ortodoxa sau baptista), acesta nu poate fi privit preponderent istoric. Esenta apostolicitatii nu este istorica, ci dogmatica. Orice biserica propovaduieste Cuvantul lui Dumnezeu si mantuirea prin credinta in Cristos este apostolica. Avem in Scripturi pilda celor sapte biserici din Asia Mica, biserici din care s-a ales praful. Marturisirea lui Cristos a continuat insa in alte locuri, prin urmare latura dogmatica, duhovniceasca si marturisitoare a apostolicitatii este mai mult decat evidenta.

    Ziceti ca raspandesc ineptii. Fie si asa. Ma intreb, insa, la care cinci scaune patriarhale va referiti? La vechea Pentarhie (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim), sau la cea noua (Moscova – evident, in loc de Roma – Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim)? Sau ce faceti cu biserica copta a Egiptului, care este capul bisericilor ortodoxe orientale? Nu de alta, insa aceste biserici – ma refer la cele ortodoxe orientale – accepta doar primele patru concilii ecumenice, intocmai noua, protestantilor, care am putea accepta fara prea mari discutii chiar primele sase concilii ecumenice. Atunci, ma intreb din nou, cum de reusiti sa fiti atit de convins de caracterul apostolic al bisericii ortodoxe, in timp biserica baptista este doar o organizatie religioasa? Sau, daca biserica ortodoxa este apostolica – iar eu chiar n-am nimic impotriva – atunci fiti sigur ca si cea baptista e cel putin la fel. Va aduc aminte, din Scripturi, ca sfesnicul slujirii crestinesti ne este dat de Domnul Isus Cristos si tot el ni-l poate lua. Din lumina veacului viitor, nu prea are importanta unde a inceput biserica ortodoxa sau cea baptista; conteaza insa cum l-au slujit pe Cristos si cum si-au marturisit credinta.

    Ma uit la cat am scris; prea mult pentru putinul timp pe care il am; m-am gandit, totusi, ca trebuie sa dam socoteala pentru credinta care este in noi dupa cum ne invata Scripturile.

    Corneliu Simut

  11. Mulţumim frumos pentru răspuns,d-le Lect. Dr. Dr. Corneliu C. Simuţ şi, mai ales, pentru dexteritatea de a ne spune nişte adevăruri fundamentale.

    Sunteţi primul teolog baptist care ne-a vizitat, şi care a ştiut să fie concis în detalii şi adevăruri teologice personale, dar care a avut o şi mai pronunţată cunoaştere a Bisericii Ortodoxe.

    Ne refeream la pentarhia patriarhatelor ortodoxe, adevărat, şi, mai apoi, la Bisericile autocefale ortodoxe.

    Tot discursul dv. este acceptabil, în afara unui viciu de înţelegere teologică. Care e acela? Nu orice organizaţie religioasa care propovăduieşte pe Hristos şi mântuirea prin credinţă este apostolică şi latura dogmatică a Bisericii nu este anistorică.

    Eu înţeleg foarte bine faptul, că e cel mai greu de definit „apostolicitatea” org. dv. religioase, pe de o parte, iar, pe de altă parte, aveţi nevoie să translaţi ideea de Biserică în afara istoriei, pentru a vorbi de o „continuitate” cvasi-ocultă a Bisericii sau „spirituală”, cum v-ar conveni mai mult, în org. dv. religioasă.

    Montaniştii şi evhiţii, două secte „spiritualiste” din primele 7 secole ale Bisericii Ortodoxe [poate cunoaşteţi] aveau păreri asemănătoare cu dv: Biserica se translează, se mută acolo unde există „credincioşi veridici”, în afara succesiunii aspotolice şi a hirotoniilor legale. Din Biserica Ortodoxă Rusă, în sec. 17, s-au desprins unele facţiuni eretice care îşi autohirotoneau membrii, după cum s-a autobotezat fondatorul org. dv. religioase,şi, care vedeau Biserica „căzută din har”.

    Baptismul, adventismul şi penticostalismul au în comun ideea că eclesialitatea nu e dublă: istorică şi harică, ci pur harică şi imprevizibilă [dihotomie moştenită de la Calvin, după părerea noastră], fapt pentru care baptismul îşi arogă împreună cu penticostalismul un acces la Duhul precum Sfinţii Aposoli, fără a prezenta credinţa şi viaţa apostolică în mod real, pe când adventismul se plasează în perimetrul VT pentru a vorbi despre o racordare ante-mozaică la Dumnezeu, pe baza zilei sabatice.

    Aplecarea spre trecut a baptismului vrea să umple, în mod fantasmagoric, golul ce o separă de Bierică şi de Cincizecime. Legimarea scripturală a baptismului este nulă. Ca să ai Scriptura, trebuie să o fi moştenit la propriu, să o iei din mâna Apostolilor şi să o păstrezi, împreună cu tot modul de viaţă aferent Bisericii.

    Scriptura e o mărturie despre atmosfera şi viaţa Bisericii de la început, nu este o enciclopedie pentru ce se va întâmpla cu Biserica în istorie.

    Idolatrizarea Scripturii, reducerea la Scriptură vine acolo unde nu există o perpetuare reală a vieţii bisericeşti.

    Dv. nu mai puteţi mirosi frumuseţea Bisericii pentru că priviţi numai un text literar care nu vă vorbeşte despre prezent, ci numai despre trecut.

    Ca să aveţi contact cu Scriptura la prezent trebuie să aveţi contact cu viaţa bisericască,credem noi, autentica viaţa bisericească în care s-a format Scriptura şi s-a păstrat înţelegerea ei autentică.

    Discuţia este extinsă şi noi o putem purta pas cu pas, cu harul lui Dumnezeu.

    Cu noi puteţi discuta, şi puteţi discuta substanţial, dacă, ca şi astăzi, nu încercaţi să vă autopropuneţi, cum nici eu nu vreau să vă conving de mărturia mea.

    Vă mulţumesc pentru decenţa comunicării noastre, şi dacă dorim să înaintăm pe acest ton, domnule Lec. Dr. Dr. o putem face cu mult folos de ambele părţi.

    Pr. Dorin.

  12. Corneliu Simut

    Domnule Piciorus,

    Din fericire pentru toata lumea, nu sunt nici pe departe singurul baptist care cunoaste cat de cat ce s-a petrecut in lumea asta de la inaltarea Domnului incoace. Istoria de patru sute de ani a bisericii baptiste o dovedeste cu prisosinta.

    Din nefericire, nu ma incearca nici cea mai mica dorinta de a legitima istoric biserica baptista. Nu-mi da voie Scriptura, pentru ca nici apostolul Pavel nu se uita inapoi – afara doar de dorinta de a sti de unde l-a scos harul dumnezeiesc – ci se arunca intotdeauna inainte, pentru a apuca premiul alergarii catre viata cu Cristos. Intocmai lui, ne este de folos tuturor celor care ne socotim crestini sa fim mai degraba cu Cristos, nu sa ne legitimam istoric bisericile din care facem parte si pentru care, cel mai probabil, n-am facut mare lucru. Nu cred ca vreunul din noi a avut de suferit pana la sange (imi cer scuze daca lucrurile stau altfel cu Dvs) pentru credinta lui in Cristos, insa uitandu-ma la cele petrecute in istoria bisericii sale, nu pot sa nu vad ca prea putin conteaza astfel de legitimari. Apostolului Pavel ii era cat se poate de clar ca nu vrea sa placa oamenilor, ci lui Dumnezeu, iar acest mod de a gandi vreau sa-l urmez si eu.

    Repet, nu am nici cea mai mica dorinta sa legitimez istoric biserica baptista, iar argumentele Dvs. la acest punct sunt aceleasi pe care protestantii le aud de patru sute de ani. Preabine. Din fericire pentru noi toti, nu Dvs. hotarati daca biserica baptista este in comuniune cu biserica apostolica sau – mai mult decat atat – cu Dumnezeu care ne-a mantuit pe toti. Dvs. puteti spune cat doriti ca bieti protestantii nu MIROS frumusetea bisericii. Va aduc aminte, insa, ca nu Dvs. ati murit pentru biserica (si nici eu, evident), ci Cristos Domnul, asa ca – din aceasta perspectiva – cele spuse de Dvs. reprezinta un punct de vedere absolut personal. Va reamintesc doar ca cel putin unii din confratii Dvs. sunt de alta parere; adica, unii preoti ortodocsi chiar sunt de acord ca biserica baptista nu este o organizatie religioasa – cum cu religiozitate sustineti – ci biserica lui Cristos.

    Tot in aceasta ordine de idei, Scriptura nu e a Dvs. si nici a bisericii ortodoxe. Din cate stiu eu, in America de Nord, Centrala si de sud, in Africa de Vest, Centrala si de Sud, in Asia de Sud si de Est (inclusiv, China si Japonia), in Australia si Noua Zeelanda (si iata ca am enumerat o BUNA parte a globului pamantesc), NU biserica ortodoxa a trimis misionari pentru prima data, ci bisericile catolice si protestante. Prin urmare, Scriptura trece dincolo de niste granite geografice si confesionale pe care, oricat v-ati stradui, nu le puteti restrange la biserica ortodoxa. Veti spune, insa, ca noi – toata suflarea crestina in afara de ortodocsi – citim Scripturile aiurea si le pricepem cu dorim. Sunteti liber sa credeti ce doriti, insa va aduc aminte ca toti cei ce sunt ai lui Cristos – iar in aceasta categorie va straduiti degeaba sa-i includeti doar pe ortodocsi – inteleg Scriptura prin Duhul Sfant, pe care ni-l trimite Cristos Domnul de la Tatal, nu Dvs. Prin urmare, sunt sase mari – chiar foarte mari – ca nu doar ortodocsii sa priceapa Scripturile cum vrea Domnul bisericii.

    Si nu in ultimul rand, nimeni pe lumea asta nu se naste crestin. Apostolii, cel putin, si cei din primul secol, cu siguranta nu s-au nascut crestini. Cristos le-a propovaduit Cuvantul si le-a zis sa faca la fel. Ceea ce au si facut. Iata de ce nu vad de ce altii s-ar naste asa. Nu vad de ce ar mai fi venit Cristos si la ce e buna lucrarea Duhului daca unii, mai cu seama romanii get-beget, se nasc ortodcsi, adica, crestini adevarati in acceptiunea Dvs. Asadar, intrucat nimeni nu se naste crestin, adica mantuit de pacate – ca doar ne nastem cu fire pacatoasa – cu totii avem nevoie de Scripturi si de mantuirea lui Cristos. Asta inseamna, toti oamenii din lumea asta, oriunde ar fi ei. Din cate stiu eu, in lumea asta mare sunt destui cei care nici macar n-au auzit de biserica ortodoxa (e adevarat, nici de cea baptista), prin urmare ma indoiesc la modul cat se poate de serios ca Domnul nostru Isus Cristos isi limiteaza lucrarea de mantuire la biserica ortodoxa.

    Ne acuzati ca incercam sa ne legitimam istoric lipsa de istorie. Deh! Istorie avem, har Domnului, chiar daca mai scurta decat a bisericii ortodoxe. Din fericire, insa, NU asta conteaza, ci mantuirea prin credinta in Domnul Isus Cristos (dupa cum ne spune apostolul Petru in Faptele APostolilor 2).

    Mai degraba Dvs. incercati sa va legitimati istoric si ma intreb de ce. Am citit ce mi-ati scris si n-am vazut nici macar o data numele lui Cristos invocat in argumentul Dvs. Aici trebuie sa va marturisesc ca m-a incercat o urma de tristete. Daca nu discutam despre Cristos, discutam degeaba. Toate celelalte sunt nimicuri. Cred asta si din cauza ca sunt protestant sadea si – daca tot e sa facem recurs la istorie – Luther a spus clar ca cele facute de el la Wittenberg au fost facute, de fapt, de Cuvant (cuvantul lui Dumnezeu). Noi putem discuta la nesfarsit – cum se si anunta acest dialog incipent pe care nu cred ca-l pot duce foarte departe – insa vom pierde vremea de pomana. Cuvantul lucreaza mantuirea, Cuvantul cel descoperit, intrupat, scris in Scripturi, asa ca nu-mi doresc si nu va doresc decat ‘solus Cristus’, ‘sola Scriptura’, ‘sola gratia’.

    Corneliu Simut

  13. Marian

    Baptistii „studiaza” zilnic Biblia dar nu se inchina, o neaga pe Maica Domnului, nu tin post, nu cred in nici un fel de sfinti; ei cred ca le stiu pe toate. Si totusi sunt atat de departe de Adevar.

    In plus neaga si toate celelalte religii. De ce? Cu ce sunt baptisti mai buni. Sunt buni pentru ca nu l-au cunoscut niciodata pe Apostolul Andrei? Sau pentru ca au transformat religia in marketing de racolare?

  14. unul intre multzi

    Marketing de racolare – geniala frazare!

    Cum sa nu o recunoastem pe maica Domnului? Ah, nu ne inchinam ei cum ne inchinam lui Cristos, asta e alta treaba. Nu vad nici o problema in a-L recunoaste pe Cristos ca unic intermediar intre om si Dumnezeu. La urma urmei nu maica Domnului a murit pentru pacatele omenirii ci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos. Pentru ce sa punem pe altii intre Tatal si intre om. E o pretentie nejustificata si jignitoare la adresa lui Dumnezeu. Faptul ca a ales-o pe fecioara Maria este intr-adevar un har demn de recunoscut, dar nu cred ca ne da dreptul de a o ridica la rang de intermediar, cu acelasi statut ca al Fiului.

    Nu tinem post? Ba tinem! Cunosc oameni care tin post saptamanal chiar si trei zile. Altii au obiceiul postului de o zi pe saptamana. Da, e drept, nu avem oranduirea posturilor ortodoxe. Nu negam utilitatea postului, si nici nu negam importanta sa, doar ca nu avem posturile ca cele ortodoxe. Important nu cred ca este postul in sine ci scopul cu care e tinut. Aici difera mult postul baptist de cel ortodox.

    Nu credem in sfinti? Cum sa nu credem in sfinti! Chiar ne place la nebunia scrierile parintilor bisericii. O lectura cel putin fascinanta! Ba chiar ne regasim in multe dintre scrierile lor. Oh, da, aveti dreptate, nu ne inchinam lor, nu le sarutam moastele si nu credem ca pot interveni intre noi si Dumnezeu, pentru ca, din nou, numai Cristos are meritul si dreptul acesta. In plus, apostolul Pavel, ii numeste pe Corinteni sfinti, pentru ca apoi, cateva versete mai tarziu ii mustra aspru! Dar nu i-a numit sfinti la inceput? Hm, ciudat!

    „Studiem” Biblia…cu ghilimele. Pentru ce ati pus ghilimelele? Ce intelegeti Dumneavoastra prin „studiaza”. Mi-e clar ca nu credeti ca o studiem pe bune.

    Domnule, care e adevarul acesta de care suntem atat de departe? Ce este acest Adevar? Va referiti la Adevar ca insemnand: inchinarea inaintea maicii Domnului, a sfintilor si tinerea postului? Sau poate nu am inclus eu ceva? va rog sa explicati pentru ca sunt foarte curios sa stiu ce intelegeti prin Adevar.

    Nu le stim noi pe toate. Cum sa le stim pe toate? Vorbiti cu oricare dintre noi despre oricare subiect si veti vedea ca nu le stim pe toate, nici macar pe cele legate de Biblie. Sunt multe pe care nu le stim. Dar aici avem o asemanare, o identitate chiar: si Dumneavoastra si noi suntem la fel de limitati, la fel de necunoscatori, la fel de pacatosi si la fel de nevoiasi dupa mantuire si ajutorul lui Cristos.

  15. Baptistii din Uniune sunt diferiti de baptistii lui Spurgeon ca si doctrina.

    Cat despre dv domnule Piciorus trebuie sa va informati temeinic inainte de a scrie un articol. Citatele de mai jos pot fi verificate si va rog sa le luati in calcul la un viitor articol

    a. Will Durant, istoric secular american: „La început, Anabaptiştii s-au manifestat în Elveţia, unde se poate să se fi strecurat creştinismul paşnic al valdensilor din Sudul Franţei sau al fraţilor cerşetori din Ţările de Jos” (Civilizaţii istorisite, vol. 18, p. 85).

    b. Mircea Eliade, istoric al religiilor, român: „primele forme creştine erau mai aproape de acelea care au fost considerate mai târziu drept eretice”

    c. Zwingli, reformator elveţian: „Învăţătura Anabaptismului nu este o noutate, ci pentru o mie trei sute de ani a cauzat mare tulburare în biserică, şi a căpătat aşa putere, încât încercarea în această epocă de a lupta contra ei pare zadarnică pentru un timp” (Christian, O istorie a baptiştilor, vol. 1, p. 86).

    d. Robert Barclay, istoric non-conformist englez: „După cum vom arăta, ascensiunea ‚Anabaptiştilor’ a avut loc cu mult timp înaintea formării Bisericii Angliei [1534], şi există de asemenea motive să credem că pe continentul European societăţi creştine mici, ascunse, care susţineau multe din opiniile ‚Anabaptiştilor’, au existat încă din vremurile Apostolilor. În sensul transmiterii directe a Adevărului Divin, şi al naturii adevărate a religiei spirituale, pare probabil că aceste Biserici au o descendenţă sau succesiune mai veche decât cea a Bisericii Romane” (The Inner Life of the Religious Societies, p. 11, 12).

    e.Mosheim, istoric german lutheran: „În primul rând, eu cred că Menoniţii nu greşesc în totalitate atunci când se laudă cu o descendenţă dintre acei Waldenzi, Petrobrusieni şi alţii, care sunt de obicei denumiţi Martori ai adevărului înainte de Luther. Înainte de epoca lui Luther, existau ascunşi în aproape toate ţările Europei, dar în special în Boemia, Moravia, Elveţia şi Germania, foarte multe persoane, în a căror minţi era adânc înrădăcinat acel principiu pe care Waldenzii, Wickliffiţii şi Hussiţii l-au susţinut, unii mai ascuns, alţii mai deschis” (Institutes of Ecclesiastical History, William Tegg, Londra, 1867, p. 685)

    f. Doctorii Ypeij şi Dermout: istorici reformaţi olandezi: „Am văzut acum că Baptiştii, care au fost în trecut numiţi Anabaptişti, şi în vremuri mai apropiate Menoniţi, au fost Waldenzii originali… Pe această bază, Baptiştii pot fi consideraţi ca fiind singura comunitate religioasă care a rezistat din zilele apostolilor, şi ca societate Creştină care a păstrat curate doctrinele Evangheliei în toate veacurile. Economia externă şi internă a Baptiştilor, în totalitate corectă, tinde să confirme adevărul disputat de Biserica Catolică, că Reforma care a avut loc în secolul şaisprezece a fost necesară în cel mai înalt grad şi în acelaşi timp respinge noţiunea eronată a Catolicilor că denominaţia lor este cea mai veche.” (Geschiedenis Der Nederlandsche Hervormde Kerk, Breda, 1819)

    g. Schaff, istoric prezbiterian american: „Anabaptiştii nu au inventat opoziţia lor faţă de botezul pruncilor, fiindcă întotdeauna au existat grupări în Biserică ce au fost antipedobaptiste.” (The New Schaff-Herzog Encyclopedia, vol. I, p. 370)

    h.Leonard Verduin, istoric prezbiterian american: „Ceea ce a erupt în cel de-al Doilea Front [aripa stângă, radicală a Reformei] a fost o resurgenţă a acelor tendinţe şi opinii care existau deja de secole împotriva ordinii medievale; a fost legată de cercurile antice în care, în ciuda persecuţiei, un corp de opinii şi convingeri antice erau încă în viaţă. Nu a fost ceva care s-a ridicat, fără o rădăcină mai adâncă, din evenimentele care au avut lor în 1517” (The Reformers and their Stepchildren, p. 14). „Disidenţa împotriva ordinii medievale era deja veche de un mileniu şi extrem de răspândită” (Ibid., p. 15).

    „Stânga Protestantă a fost moştenitoarea lumii subterane medievale. Avea categorii de gândire şi un vocabular apărut din ereziile medievale târzii, … un vocabular care a existat înaintea Reformei şi avea propria-i putere şi propriu-i impuls, cu totul separat de Luther (Ibid, p. 35-36). „…sursele nu disting nici o persoană ca întemeietor al rebotezării în secolul şaisprezece… Cum a apărut anonim o asemenea practică atât de radicală este mai mult decât ciudat – dacă se presupune, aşa cum este voga, că Anabaptismul a fost un simplu produs al secolului şaisprezece. Dar această tăcere în privinţa aceluia care trebuie creditat cu ideea devine întru totul explicabilă imediat ce se realizează că ceea ce a fost cunoscut ca Anabaptism în timpurile Reformei nu a fost nicidecum ceva nou… Nimeni nu este creditat cu inventarea Anabaptismului secolului şaisprezece pentru motivul suficient că nimeni nu l-a inventat” (Ibid., p. 189).

    „Rebotezarea este tot atât de veche pe cât constantinianismul” (op. cit., p. 190)

    2. Unii din cei mai renumiţi istorici baptişti aprobă sau susţin această teorie – răspuns la acuzaţia că istoricii ce susţin aşa ceva sunt „de mâna a doua”

    a. Alexa Popovici, istoric baptist român – „Deşi noi nu punem accentul pe vreo succesiune care să valideze autenticitatea creştină, ci ţinem mult mai mult la o identitate de crez şi de practică, totuşi, dacă ar trebui să prezentăm şi o asemenea succesiune, ea există şi poate fi probată istoric. Înaintea existenţei anabaptiştilor au existat alte grupări religioase, care au avut acelaşi crez şi aceleaşi practici aplicate după învăţătura Noului Testament” (Istoria Anabaptiştilor din România, Ed. Făclia, p. 289-290).

    b. Bertalan Kirner, istoric baptist maghiar – „În timpul Reformei, aceste concepţii baptiste [botezarea prin afundare] stârniseră multe controverse. Renumiţii reformatori, Zwingli, Luther şi Calvin purtau discuţii aprige cu baptiştii, şi îi puteau învinge doar prin forţă şi moarte.” (Viaţa misionarului Mihaly Kornya, p. 40). Liderii anabaptişti martiri Felix Manz, Michael Sattler, Balthasar Hubmaier şi Jorg Blaurock sunt menţionaţi ca predicatori baptişti (acest citat dovedeşte faptul că Kirner nu credea că baptiştii au apărut prin John Smyth)

    c. John T. Christian, istoric baptist american – „Sunt foarte conştient de imperfecţiunile acestei cărţi, dar prezintă multe informaţii care înainte nu s-au găsit în nici o istorie a Baptiştilor. Am urmărit pe tot parcursul cărţii metoda ştiinţifică de investigaţie şi am lăsat faptele să vorbească de la sine. Nu am nici o îndoială în mintea mea că a existat o succesiune istorică a Baptiştilor din zilele lui Hristos până în prezent. Trebuie amintit că Baptiştii se găseau aproape în fiecare colţ al Europei. Când am găsit o legătură între două grupuri, am afirmat acest fapt, dar când nici o legătură nu a fost vizibilă, nu am încercat să construiesc una. O sinceritate directă este sigura direcţie care trebuie urmărită. Totuşi, din fericire, fiecare fapt adiţional descoperit nu face decât să facă probabile asemenea legături în fiecare caz.Eu am o atitudine expectativă faţă de viitor. Întâmpin bucuros orice investigaţie, fiindcă adevărul nu are de ce să se teamă de lumină” (O istorie a baptiştilor, p. 6). Christian a avut două doctorate, membru în American Society of History, Academia franceză de Istorie, Societatea greacă de Arheologie creştină, a făcut mai multe vizite în Europa pentru cercetări originale şi strângere de documente.

    3. Această poziţie nu a fost produsul secolului XIX, ci a fost susţinută de istorici baptişti anteriori.

    a.Thomas Crosby, primul istoric baptist englez, în 1738: „Dar ceea ce este mai evident pentru cercetarea noastră spre găsirea primei apariţii a acestei secte este, că aceşti bărbaţi nu au avansat această opinie privitoare la botez ca un lucru cu totul nou, ci ceva ce a fost învăţat de alţii, care au respins ca şi ei erorile şi corupţiile bisericii Romei; şi au afirmat că aceasta a fost opinia Waldenzilor şi Petrobrusienilor, care au fost înaintea lor.Ei nu s-au considerat pe această bază drept capi şi întemeietori ai unei secte sau religii noi…” (The History of the English Baptists, vol. 1, p. xxvi)

    b.Joseph Hooke, apologet baptist englez, în 1701, vorbind despre începutul „sectei” Anabaptiştilor: „…dacă ar fi neîndoielnic că nu este mai veche decât războiul de la Munster… m-aş decide să o părăsesc şi i-aş îndemna şi pe alţii să facă la fel. Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” „…suntem fermi convinşi, şi de aceea afirmăm cu tărie, deşi în smerenie, că această sectă reprezintă exact acelaşi fel de oameni ca şi cei care au fost pentru prima oară numiţi creştini în Antiohia, Fapte 11:26…” „…şi de atunci încoace a existat continuu în lume, fiind urâtă în toate veacurile…” (A Necessary Apology for Baptized Believers, Londra, 1701)

    c. John Spittlehouse şi John More, apologeţi baptişti englezi tipăresc o lucrare în 1652, intitulată: O Apologie a Succesiunii Continue a Bisericii Primitive a lui Isus Cristos (numită eronat acum Anabaptişti), din vremea Apostolilor până în prezent

    d.Concluzie: teoria succesiunii (a existenţei în fiecare veac a adunărilor lui Cristos) este, din punct de vedere istoric, una validă, având suficient suport pentru a fi admisă chiar de istorici adverşi sau seculari.

    Din citatele alese, rezultă că această teorie nu este nouă printre baptişti, ci este susţinută de cei mai vechi istorici şi apologeţi baptişti; este apărată nu de istorici de mâna a doua, ci de cel mai înalt rang; este recunoscută de mari adversari şi admisă ca probabilă de unii din cei mai mari istorici seculari.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Vă mulțumesc foarte mult, domnule Aurel Munteanu, pentru acest expozeu extins…pe care am să îl citesc pe îndelete…și de care am să țin cont pe mai departe!

      Poarte că, dacă teologii dumneavoastră, cu care am discutat și nu prea…la modul profund, mi-ar fi dat mai multe amănunte, o biografie extinsă, ca dumneavoastră, aș fi putut să știu mult mai apriat/ mai concret, modul dumneavoastră de a crede, de a vă manifesta, de a vă raporta la propria dumneavoastră istorie.

      Vă sunt recunoscător pentru efort și vă doresc numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén