Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Mirel Bănică descrie interiorul „Muzeului Internaţional al Reformei” din Geneva

Site of International Museum of the Reformation in Geneva

Articolul apare pe platforma Grupării Aproape, aflată de ceva timp în recluziune. Prezentat didacticist, cu accente pedante, interiorul muzeului Reformei ne vorbeşte, prin glasul autorului, despre distanţa dintre experienţă şi ideologie, ca despre o distanţă sinucigaşă. Redăm câteva fragmente din această prezentare condensată, invitându-vă să savuraţi, prin intermediul unui ochi românesc, istoria decadentismului protestant:

Muzeul Internaţional al Reformei (MIR) din Geneva este unul din rarele muzee europene dedicate religiei. Inaugurat în aprilie 2005, MIR se găseşte amplasat într-un loc simbolic, o clădire intitulată Maison Mallet, un spledid „hotel particular” datând din secolul XVIII, construit chiar pe locul turnului în care unde s-a proclamat Reforma în faţa poporului genevez în 1536.

Trebuie să menţionăm şi faptul că Geneva a votat încă din 1907 o lege laică şi secularizantă ce prevede separarea netă dintre religie şi stat, lege respectată cu stricteţe până astăzi. „Astăzi, doar 17% dintre locuitorului oraşului-republică se mai declară de confesiune protestantă, dar fără Calvin şi fără Reformă, Geneva ar fi rămas o simplă subprefectură de provincie” declara recent într-un interviu pentru televiziunea elvetiană unul dintre responsabilii muzeului.

In plin război religios între catolici şi protestanţi, caricaturile şi imaginea desenată au jucat un rol important în apărarea şi difuzarea punctului de vedere al fiecărei tabere. Caricaturi anti-catolice: o balanţa uriaşă conţine într-una din talere Biblia, iar în celălalt sunt îngrămădiţi unul peste altul mai mulţi Papi cu o expresie îngrozită pe chip, pentru că nu sunt capabili să contrabalanseze greutatea Cuvântului. Ba mai mult, un Papă ce nu-şi mai găseşte locul în balanţă, trage cu toate puterile de taler, încercând să schimbe echilibrul aceseia, dar fără succes. La polul opus, caricaturile anti-catolice: pe un soclu se află un Papă majestuos, înconjurat de un nimb de lumină strălucitoare, lumina adevărului. „Le mal terrassé”, stă scris pe soclu (răul învins, zdrobit, am spune în limba română). Iar „răul” este reprezentat de o pleiadă de ilustre personaje înspăimântate, mai exact Luther, Calvin, Jansenius (ce accepta doctrina predestinării), Rousseau, Saint-Simon. Următoare sală este sala botezată Barbier-Mueller, după numele unei celebre familii de bancheri şi oameni de afaceri din Geneva, care a donat muzeului cărţile şi gravurile originale de o excepţională importanţă ce ilustrează războiul fără milă purtat de catolici şi protestanţi, începând cu trist-celebra „noapte a Sfântului Bartolomeu” din 1572 şi terminând cu evocarea Edictului din Nantes (1685).

Pe un perete al pivniţei medievale poate fi văzute un “arbore genealogic” al religiei creştine, ce porneşte de la Biserica Unită a primelor veacuri şi se termină cu vârfurile tinere ale numeroaselor culte neo-protestante – poate una dintre cele mai interesante imagini ale acestui muzeu atât de instructiv prin cuvânt şi imagine. Un laser proiectează pe sol imaginea unui glob terestru, înconjurat de un fel de bandă circulară, pe care defilează numele principalelor confesiuni religioase ale umanităţii: romano-catolice, greco-ortodoxe, israelită, musulmană, budistă şi, în fine, protestantă. Fiecare confesiune este reprezentată prin muzică – o manieră soft, epurată, de a reprezenta ecumenismul şi dialogul ce ne uneşte sau ar trebui să ne unească pe toţi locuitorii planetei. Nu este vorba de un simplu artficiu jurnalistic: chiar în momentul în care vizitam muzeul, răsunau acordurile celeste ale unui cor de călugări de la Muntele Athos; impresia lăsată de muzica ortodoxă în acel spaţiu strâns între ziduri medievale era copleşitoare. Ca vizitator, poţi fi de acord sau nu cu acest experiment muzeal. Dar nu se poate să nu admiri curajul şi necesitatea unui astfel de proiect, într-o lume tot mai secularizată, unde seceta de simboluri religioase din spaţiul public a devenit evidentă. Religia a ajuns oare la muzeu? Sau ea ne vorbeşte din muzeu?

…………….

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it:

Previous

Schisma de la 16 iulie 1054 într-o prezentare neconvenţională

Next

Se va da Împărăţia acelora, care vor face roadele ei [Duminica a 13-a după Rusalii; Mt. 21, 33-44]

4 Comments

  1. starceanub

    Muzeul seamana cu un imens cavou. Nu difera muzeele de pe timpul comunistilor cu acesta, pur si simplu se identifica. Acelasi sentiment macabru l-am simtit si in domul din Milano sau San Pietro.

  2. Mirel Banica

    Prietene, daca acest muzeu, MIR, ti se pare „un imens cavou” din timpul comunistilor, fie ti-ai gresit epoca, fie ai gresit muzeul.

    Imi pare rau, dar nu ai inteles absolut NIMIC din vizita MIR. Mai bine tineai banii putini in buzunar pentru o bere.

    Mirel Banica

  3. Bună seara domnule Mirel Bănică şi vă mulţumim pentru că aţi ajuns la noi pe blog.

    Însă, în primul rând, trebuia să începţi cu începutul. Şi începutul, atunci când sunteţi publicitat de cineva este…? Sunt sigur că ştiţi să ziceţi „mulţumesc” în mai multe limbi de circulaţie mondială.

    Schimbarea de ton ne face să observăm că puteţi scrie şi altfel. E un punct esenţial pentru dv., pentru că demonstraţi că ştiţi să vă mulaţi pe diverse planuri ideatice.

    Vă dorim o noapte bună şi, colegului Mihail, care v-a publicat, o cât mai bună realizare a tezei sale doctorale.

    Pr. Dorin Picioruş.

  4. Mirel Banica

    Parinte Dorin Piciorus,

    va felicit sincer pentru munca depusa in realizarea acestui blog.

    cat despre mesajul postat mai sus, povestea e complet diferita.

    acest muzeu poate fi facut praf in trei cuvinte de catre un „ochi ortodox” obisnuit cu mirosul de tamaie si galceava de la butoiul cu aghiasma -semne ca noi inca nu ne-am secularizat (oare?). se scrie ceva de ganul..”vai saracii protestantii calvinisti, si-au inchis religia intr-un muzeu, pentru ca nu mai merge nimeni la biserica (pardon, templu)

    mai greu este insa sa-i intelegi rostul privind din interior, cu un ochi ce face legatura dintre doua lumi, NOI,ortodocsi patetici si interiorizati, EI reformati rationali si etici…

    am spus-o mereu: ecumenismul, daca este bine facut si mai ales INTELES nu face decat sa te intareasca in credinta.

    spor in toate!

    Mirel Banica

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén