Mai avem nevoie de ziarişti?

Albert Camus spunea: „ziaristul este istoricul clipei”. Clipa pentru un ziarist reprezintă o eternitate deoarece el este maestrul care ştie să o despice, să-i dea culoare, să o îmbrace în forme frumoase atât ca aspect cât mai ales ca şi conţinut.

El cunoaşte tehnica de a face cuvintele vii să îşi atingă ţinta. Acesta este ziaristul. Cu toate acestea în mass-media românească foarte puţini dintre ziarişti mai au simţul şi decenţa de a-şi pune în valoare talentul în scopuri nobile şi anume în aflarea adevărului.

Din păcate ziaristul de astăzi a uitat ce înseamnă să fii maestru al pixului, a uitat ce este aia responsabilitate şi datorie faţă de cititori. De multe ori ziarele au devenit un fel de munţi de gunoaie de cuvinte, iar ziariştii gunoieri ai cuvintelor. Imoralitatea ca vocaţie gazetărească a devenit o rampă de lansare pentru aceştia.

Totul este eligibil atâta timp cât prinde la public şi este gustat de acesta. Numai am respect de mamă, de tată, de Biserică, de Dumnezeu, de cititor atâta timp cât am rating şi priză la un anumit public. Este jalnic ce se întâmplă.

Cu puţine excepţii ziarele au devenit centre de compilări, unde investigaţia nu mai are accent. Ziaristul nu se mai duce în focul evenimentelor pentru a extrage de acolo, cu adevărat, informaţia şi de a o pune pe masa cititorului. El deschide calculatorul,se duce pe fluxurile de ştiri şi compilează la greu pentru următorul număr al ziarului. Aşa se naşte azi o ştire, un articol.

În ultimul timp ziariştii au migrat de pe pagina ziarelor pe „pagina” TV-ului unde îşi continuă meseria. În principiu un lucru bun şi nobil deoarece audio-vizualul are mult mai mare priză la public decât suportul scris. Problema nu stă în asta, ci în faptul că mulţi dintre ei au plecat din redacţiile ziarelor la talk-show-uri cu aceleaşi metehne, cu aceleaşi superficialităţi şi angoase. Erijându-se în justiţiari prezintă ştirea la adresa unor oameni sau grupuri de oameni ca o sentinţă . Ştirea nu mai este o simplă informaţie, ci sentinţă definitivă fără drept de apel.

Într-un astfel de context ne putem pune întrebarea: Mai avem nevoie de ziarişti? Răspunsul pe care eu îl dau este afirmativ. Motivul principal îl reprezintă nevoia de informaţie, dar una corecta şi nepărtinitoare. Avem nevoie de ziarişti oneşti, cinstiţi, cu bun simţ şi cu acea conştiinţă a responsabilităţii.

Bogdan-Ioan