Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 30 august 2007

Noi articole despre canonizarea Sfântului Varlaam al Moldovei

Sf. Ierarh Varlaam al Moldovei

Ziarul Evenimentul zilei, 30 agust 2007.

Canonizarea Mitropolitului Varlaam al Moldovei, eveniment petrecut ieri la Manastirea Secu, din Muntii Neamtului, a avut parte de o numeroasa asistenta politica. De la seful statului pana la premier, ministri liberali si alti politicieni.

„Sunt multi cei carora trebuie sa le multumim ca au fost alaturi de Biserica in aceste zile. Multumim premierului si guvernului pentru ajutorul dat la realizarea raclei care adaposteste osemintele Sfantului Ierarh Varlaam”, a rostit recunoscator Mitropolitul Daniel, cel care a oficiat slujba de canonizare. Racla confectionata la Monetaria Statului, din tabla de argint suflata cu aur, a fost platita cu bani de la buget, suma alocata fiind de 120.000 de lei.

Drept multumire, IPS Daniel a evocat personalitatea Mitropolitului Varlaam si le-a daruit mai-marilor politicieni icoane si medalioane cu chipul sfantului. Presedintele Basescu, premierul Tariceanu si presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, au primit cate o icoana cu Varlaam. Membrii Sinodului au primit doar medalioane. Dupa ce a multumit tuturor celor care au sprijinit Biserica, IPS Daniel a binecuvantat multimea si a indemnat la unitate crestina.

Ziarul România liberă, 30 august 2007.

Eveniment - Canonizare electorala la Secu

Circa 10.000 de credinciosi au participat la slujba de canonizare a mitropolitului Varlaam. Multi dintre pelerini au sosit inca de marti la manastirea din Neamt si au innoptat in corturile amenajate de organizatori. In total, manastirea a pregatit aproximativ o mie de locuri, amenajate inclusiv in corturi militare primite de la Jandarmerie si Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta.

Peste 150 de persoane, calugari si localnici s-au ocupat de prepararea bucatelor de post care au fost servite pelerinilor dupa slujba de canonizare. In total, au fost pregatite circa 5.000 de portii de supa de rosii, sarmale, ardei umpluti si cozonac.

Siteul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei

29 august 2007, ziua canonizării.

La Manastirea Secu din judetul Neamt a avut loc astazi, in ziua hramului principal al manastirii, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei.

Evenimentul a avut loc dupa slujba Sfintei Liturghii oficiata de un impresionant sobor de ierarhi ai Patriarhiei Romane si delegati ai Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, precum si ai Bisericilor Ortodoxe surori, sobor prezidat de Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Din soborul de iearrhi au facut parte: Inalt Prea Sfintitul Policarp – Mitropolit de Spania si Portugalia ca reprezentant al Sanctitatii Sale Bartolomeu I – Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, Inalt Prea Sfintitul Laurentiu – Mitropolitul Ardealului, Inalt Prea Sfintitul Teofan – Mitropolitul Olteniei, Inalt Prea Sfintitul Petru – Mitropolitul Basarabiei, Inalt Prea Sfintitul Serafim – Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Germaniei, Europei Centrale si de Nord, Inalt Prea Sfintitul Iosif – Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale, Inalt Prea Sfintitul Nifon – Arhiepiscopul Targovistei, Inalt Prea Sfintitul Pimen – Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, Inalt Prea Sfintitul Andrei – Arhiepiscop ortodox de Alba Iulia, Prea Sfintitul Gherasim – Episcopul Ramnicului, Prea Sfintitul Epifanie – Episcopul Buzaului si Vrancei, Prea Sfintitul Calinic – Episcopul Argesului si Muscelului, Prea Sfintitul Casian – Episcopul Dunarii-de-Jos, Prea Sfintitul Timotei – Episcopul Aradului, Ienopolei si Halmagiului, Prea Sfintitul Lucian – Episcopul Caransebesului, Prea Sfintitul Sofronie – Episcopul Oradiei, Bihorului si Salajului, Prea Sfintitul Iustinian – Episcopul Maramuresului si Satmarului, Prea Sfintitul Nicodim – Episcopul Severinului si Strehaei, Prea Sfintitul Damaschin – Episcopul Sloboziei si Calarasilor, Prea Sfintitul Ioan – Episcopul Covasnei si Harghitei, Prea Sfintitul Ambrozie – Episcopul Giurgiului, Prea Sfintitul Ciprian Campineanul – Episcop vicar patriarhal, Prea Sfintitul Sebastian Ilfoveanul – Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, Prea Sfintitul Calinic Botosaneanul – Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, Prea Sfintitul Marc Nemteanul – Episcop vicar al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale, Prea Sfintitul Irineu Slatineanul – Arhiereu vicar al Episcopiei Ramniculuiu, Prea Sfintitul Ioachim Bacauanul – Arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, Prea Sfintitul Corneliu Barladeanul – Arhiereu vicar al Episcopiei Husilor si Prea Sfintitul Iustin Sigheteanul – Arhiereu vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului.

In cuvantul de invatatura rostit in cadrul Sfintei Liturghii, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel a evidentiat semnificatiile sarbatorii de astazi si anume Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul: ‘Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul este pentru noi un memento, o chemare la a gandi ce se intampla in viata noastra cand ratiunea nu mai este suficient de libera si de luminata de harul lui Dumnezeu pentru ca lucreze dreptatea, cand inima noastra si simtirile noastre nu se mai conduc dupa lumina Sfintei Scripturi, dupa dreptatea lui Dumnezeu. Sfantul Ioan Botezatorul a murit ca un mucenic pentru ca s-a luptat pentru dreptate si adevar. Insa, Sfantul Ioan Botezatorul reprezinta si figura cea mai luminoasa, a celui care cheama la pocainta. Sarbatoarea aceasta de astazi, a Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul, nu este numai o sarbatoare de comemorare, de aducere aminte a ceea ce s-a intamplat in trecut, ci este o sarbatoare care ne indeamna pe noi ca, in timpul vietii noastre, sa luptam cat mai mult sa vietuim curat, sa luptam pentru dreptate si adevar, sa invatam sa si iertam, dar mai ales sa invatam sa ne pocaim pentru greselile noastre pe care le facem ziua si noaptea, cu voie si fara de voie.’

Dupa oficierea Sfintei Liturghii a avut loc ceremonia de proclamare a canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei. Tomosul sinodal a fost citit de Prea Sfintitul Ciprian Campineanul – Episcop vicar patriarhal: ‘Avand in vedere viata pilduitoare a Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei, scrierile sale duhovnicesti si de aparare a dreptei credinte pentru luminarea slujitorilor Sfintelor Altare si a poporului dreptcredincios, urmand obiceiului sinodal si chemand in ajutorul nostru puterea Duhului Sfant, hotaram ca de acum inainte parintele nostru Mitropolitul Varlaam al Moldovei sa se numere printre Sfintii pomeniti de Biserica noastra si preamariti de Dumnezeu in Ceruri si sa se cinsteasca cu cantari de lauda in ziua a 30-a a lunii august. Poruncim, de asemenea, in Duhul Sfant, ca viata, slujba si icoana Sfantului sa fie primite cu evlavie de ierarhi, preoti, monahi si de toti credinciosii ortodocsi. Spre deplina statornicie a celor pe care le-am hotarat in chip sinodal si canonic intarim cu semnaturile noastre acest Tomos sinodal de canonizare a Ierarhului Varlaam – Mitropolitul Moldovei, aducandu-l la cunostinta clerului si credinciosilor crestini din cuprinsul Patriarhiei Romane. Acest Tomos sinodal intocmit si aprobat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinta sa din 20 iunie 2007 se proclama astazi 30 august anul mantuirii 2007 cu indemnul nostru catre tot cinul preotesc si monahal, precum si catre binecredinciosii crestini ortodocsi romani de aici si de pretutindeni de a cinsti cu evlavie pe Sfantul Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei.’

In cuvantul rostit dupa citirea Tomosului sinodal, Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane a evidentiat participarea la evenimentele dedicate proclamarii canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam, a Inalt Prea Sfintitului Policarp – Mitropolit de Spania si Portugalia, ca delegat al Sanctitatii Sale Bartolomeu I – Patriarhul Ecumenic de Constantinopol.
De asemenea, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel a multumit oficialitatilor prezente astazi la Manastirea Secu, precum si tuturor ierarhilor care au participat la aceste evenimente: ‘Dorim sa subliniem aici in mod deosebit faptul ca este prezent alaturi de noi Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Policarp de Spania si Portugalia ca reprezentant sau delegat al Sanctitatii Sale Bartolomeu I – Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, intrucat Mitropolitul Varlaam, in timpul vietuirii sale, a fost Mitropolit al Mitropoliei Moldovei care facea parte in mod direct din Patriarhia Ecumenica de Constantinopol si avea ca pastor superior lui, in mod direct, pe Patriarhul Ecumenic de Constantinopol. Aceasta sarbatoare nu este doar a Bisericii noastre, ci este si o sarbatoare a poporului roman. Primul care a scris ‘Carte catre toata semintia romaneasca’, desi provinciile romanesti erau despartite, a fost Mitropolitul Varlaam al Moldovei. Deci, fiind o sarbatoare duhovniceasca si bisericeasca nationala, ne bucuram ca aici este prezent aici domnul Presedinte al Romaniei, domnul Prim Ministru si domnul Presedinte al Camerei Deputatilor si membri ai Guvernului, autoritati centrale, locale altele decat cele mentionate. Dorim ca sa exprimam recunostinta noastra in primul rand fata de Patriarhia Ecumenica, fata de Sanctitatea Sa Bartolomeu I – Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului pentru ca a trimis un delegat, fata de autoritatile centrale care reprezinta Romania si, desigur, fata de toti Inalt Prea Sfintitii si Prea Sfintitii Ierarhi prezenti aici ca parinti ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Cu multa emotie ne gandim la Parintele nostru vrednic de pomenire Teoctist – Patriarhul Romaniei care a dorit mult ca sa fie prezent aici, dar Domnul l-a chemat pe cand nu ne asteptam, care a restaurat si consolidat aceasta manastire in anii de pastorire la Iasi ca Mitropolit al Moldovei si Sucevei si care s-a bucurat foarte mult de propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei ca ierarhul vrednic, carturarul si patriotul Varlaam sa fie trecut in randul Sfintilor din Calendarul Bisericii Ortodoxe Romane.’

In cadrul aceluiasi cuvant, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel s-a referit la faptul ca odata cu proclamarea canonizarii Mitropolitului Varlaam, Manastirea Secu a primit al doilea hram, sarbatoarea Sfantului Ierarh Varlaam, mentionata in Calendarul crestin-ortodox in ziua de 30 august: ‘Intram in sarbatoarea de pomenire a Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei care a devenit al doilea ocrotitor al Manastirii Secu, manastirea in care el si-a inceput viata monahala. Deci, maine, la Sfanta Liturghie il vom pomeni in mod mai special prin cantarile, care se vor adresa lui, de cinstire si prin rugaciunile pe care le adresam lui. Deci, aceasta este marea noutate: Manastirea Secu nu are numai o zi de hram, 29 august, ci doua zile; incepand de maine, Manastirea Secu are doua hramuri alaturate: 29 august – Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul si 30 august – Sfantul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei.’

La final, Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane a oferit Presedintelui Romaniei Traian Basescu, Primului Ministru Calin Popescu Tariceanu, Presedintelui Camerei Deputatilor Bogdan Olteanu, Ministrului Culturii si Cultelor Adrian Iorgulescu, Ministrului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse Paul Pacuraru, cate o icoana cu chipul Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei. De asemenea, toti ierarhii care au slujit astazi la Sfanta Liturghie savarsita la Manastirea Secu au primit cate un engolpion cu icoana Sfantului Ierarh Varlaam, precum si o icoana a acestui sfant.

30 august 2007.

Sfantul Ierarh Varlam – Mitropolitul Moldovei va fi pomenit in fiecare an in Calendarul crestin ortodox roman pe data de 30 august.

Dupa ce ieri, dupa oficierea Sfintei Liturghii prilejuita de sarbatoarea Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul, la Manastirea Secu a avut loc proclamarea oficiala a canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei, astazi la acelasi sfant lacas a fost oficiata prima Sfanta Liturghie in cinstea acestui sfant canonizat recent.

Slujba a fost oficiata de un impresionant sobor de ierarhi, in frunte cu Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

In cuvantul de invatatura rostit spre finalul Sfintei Liturghii, Inalt Prea Sfintitul Laurentiu – Mitropolitul Ardealului a vorbit despre identitatea Sfintilor si despre cum trebuie perceputa sfintenia de credinciosi: ‘Cea mai mare bucurie pe care noi o traim in viata Bisericii este bucuria pe care Dumnezeu ne-o randuieste prin Sfintii Sai pentru ca Dumnezeu este minunat intru Sfintii Sai. Si stim de asemenea cu multa bucurie ca facem parte dintr-o Biserica vie, o Biserica care da sfinti, pentru ca numai o Biserica care lasa in urma ei sau care cinsteste pe cei pe care Dumnezeu i-a ales, i-a pregatit si i-a chemat la Sine atunci cand ei au atins cel mai inalt punct al urcusului spiritual al sfinteniei. Dar ca sa intelegem cine sunt de fapt sfintii si daca sfintenia care in forma sa absoluta exista numai in Dumnezeu este posibila sa fie primita si de fiinta umana creata de Dumnezeu? Noi stim cate neputinte avem, cate slabiciuni si cate pacate vin asupra noastra; stim insa ca Mantuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu a luat trupul omului. Acest trup l-a indumnezeit tocmai pentru ca sa ofere modelul desavarsit al sfinteniei care este posibila si omului, lasata de Dumnezeu inca de la creatie. Daca Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul Sau, i-a dat si posibilitatea sa ajunga si la asemanarea cu Dumnezeu. La asemanarea cu Dumnezeu se poate ajunge tot cu ajutorul lui Dumnezeu, tot prin conlucrarea harului cu harul lui Dumnezeu sfintitor. Sfintii sunt minunati in cinstirea pe care le-o aducem lor; si cinstirea aceasta se deosebeste de cinstirea lui Dumnezeu. Nu Il necinstim pe Dumnezeu daca noi cinstim pe Sfinti, pentru ca lui Dumnezeu Ii acordam cinstirea suprema, adorarea. Pe Dumnezeu Il adoram, iar pe Sfinti ii veneram, le acordam aceasta cinstire care de fapt ajunge tot la Dumnezeu pentru ca Dumnezeu i-a randuit pe ei sa fie pentru noi rugatori, mijlocitori, prietenii lui Dumnezeu, cei mai apropiati prieteni ai Sai, pentru ca ei sa puna o rugaciune pentru noi. Sfintii se roaga mereu pentru noi, mijlocesc la Dumnezeu pentru noi, dar in acelasi timp ne ofera si noua modelul desavarsit al sfinteniei care poate fi atins de om. Noi, cand incepem sa spunem ceva despre un sfant, incercam sa ne aducem aminte de insusirile lui, de calitatile lui, de efortul lui spiritual pe care fiecare in parte, cu ajutorul lui Dumnezeu, l-a dus in viata aceasta, unii dintre ei ajungand chiar si la martiraj, ajungand sa-si dea viata pentru Hristos. Iata de ce Biserica in randuiala sa, de la inceputurile crestinismului, de cand a intemeiat-o Hristos, pe acesti alesi ai lui Dumnezeu i-a trecut intr-o lista. Avem vechi liste de sfinti si stim ca primii sfinti au fost Apostolii, cei care au fost impreuna cu Hristos si apoi au ajuns martiri dandu-si viata pentru Hristos.’

Tot in cuvantul sau de invatatura, Inalt Prea Sfintitul Laurentiu a explicat cum poate un credincios sa devina sfant: ‘In Calendarul Bisericii Ortodoxe vedem ca sunt foarte multe categorii de Sfinti. Nu exista nici un fel de lucrare omeneasca sau de demnitate omeneasca care sa nu fi dat reprezentanti ai lor in randul Sfintilor. Nu exista de asemenea varsta sau categorie sociala pentru ca Dumnezeu nu alege pe alte criterii decat pe criteriul sfinteniei. Iata, cea mai mare bucurie a noastra si cea mai mare sansa pe care o avem este aceea de a merge pe drumul acesta al induhovnicirii noastre care se finalizeaza cu sfintirea sau sfintenia. Daca Dumnezeu a lasat ca acest atribut al Sau, pe care noi, teologic il numim starea conforma a fiintei cu vointa, adica Dumnezeu, orice voieste, orice vrea, El este in fiinta Sa. Sfintenia, noi o simtim prin traire, nu o putem explica pentru ca daca ne apropiem prea mult sau daca incercam sa intelegem lucrul acesta, ne infricosam. Ne aducem aminte de momentele in care alesi ai lui Dumnezeu au urcat pe munte sa se intalneasca, cum a fost Moise: nu a putut sa-L vada pe Dumnezeu si s-a descaltat pentru ca sa calce pe un loc sfant. Iata ca noua ni se ofera posibilitatea ca prin implinirea poruncilor si, mai ales, prin primirea Sfintelor Taine sa parcurgem un drum impreuna cu Hristos pe calea desavarsirii. Noi ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos, devenind purtatori de Hristos. Este sansa cea mare pe care ne-o ofera Hristos chemandu-ne la Masa Imparatiei.’

De asemenea, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Laurentiu a scos in evidenta criteriile dupa care este ales un sfant: ‘Biserica recunoaste si este obligata sa cerceteze si sa treaca in lista Sfintilor pe cei pe care Dumnezeu i-a randuit in lumea aceasta sa-si lase urma lor. Dumneavoastra, comunitatea credinciosilor sunteti primii, impreuna cu noi, ierarhia, care puteti sesiza, pastra cinstirea deosebita si faptele alese ale inaintasilor prin cinstire, prin cultul pe care il aducem lor chiar inainte de a fi canonizati. Iata cum procedeaza Comisia de canonizare a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, comisie care primeste aceste sesizari, precum si o lista in care sunt inscrise personalitatile care au posibilitatea sa fie trecute in randul Sfintilor. In lista aceasta de asteptare s-a aflat si Mitropolitul Varlaam al Moldovei. Criteriile pe care le urmareste Comisia in cercetarea unui caz sau altul sunt conditii extraordinare care tin de viata sfanta. Intai de toate nu poate fi trecuta in randul Sfintilor o persoana care nu a avut o viata sfanta; sfintenia vietii este prima conditie. A doua conditie, asemenea sfinteniei vietii, este ortodoxia credintei. Prin sfintenia vietii au fost trecuti in randul Sfintilor foarte multi asceti, parinti ai nostri, duhovnici mari, oameni care, apropiindu-se de Dumnezeu, au fost inzestrati de Dumnezeu inca din viata lor cu darul facerii de minuni. Noi am crede ca sfantul este numai acela care a facut multe minuni, mai ales minuni provocate asa public pentru ca lumea sa se impresioneze. Minunile sunt lucrari tainice pe care Dumnezeu le trimite in viata noastra si noi trebuie sa avem ochi pentru a descoperi si a intelege o minune din viata noastra, pentru ca altfel o numesti un fapt oarecare sau o fapta extraordionara. Cea mai mare minune pe care Dumnezeu o savarseste cu noi este minunea ca ne mentine in viata desi suntem pacatosi, ne da viata, ne da sanatate, dar, mai ales, ne ajuta atunci cand noi strigam in rugaciune, alergam catre biserica si ne apropiem de alesii lui Dumnezeu, de cei care traiesc in lume. Sa stiti ca am fi impresionati daca am putea sa-i cunoastem pe cati dintre semenii nostri Dumnezeu i-a chemat, i-a ales si i-a ajutat sa ajunga pe trepte inalte ale desavarsirii. Suntem bucurosi sa stim ca darul acesta lucreaza si acum. Mai sunt si alte criterii care sunt de luat in seama pe langa faptele minunate: apararea dreptei credintei nu numai prin rugaciune, ci si prin scrieri, prin predica si prin cuvant, in asa fel incat turma lui Hristos sa mearga pe calea cea dreapta. O simpla greseala aparent pentru unii poate sa fie o mare erezie si o mare scapare de la dreapta credinta.’

Dupa oficierea Sfintei Liturghii a luat cuvantul Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane care s-a referit mai intai la stabilirea datei de 30 august pentru pomenirea Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei: ‘In mod minunat, data aceasta de pomenire s-a fixat prin canonizarea Sfantului Ierarh Varlaam ziua de 30 august pentru ca sa fie al doilea ocrotitor al Manastirii Secu, dupa Sfantul Ioan Botezatorul – Inainte Mergatorul Domnului. Sfantul Prooroc Ioan Botezatorul, cu toata puterea sa spirituala, a ocrotit si ocroteste aceasta manastire, mai ales chemandu-i pe toti monahii si pe toti credinciosii la pocainta deoarece usile pocaintei sunt Usile Imparatiei Cerurilor. Sfantul Varlaam, pe langa rugaciune si pocainta, ne arata cat de mare si cat de necesara este misiunea Bisericii in lume, apararea dreptei credinte si promovarea ei prin mijloacele acestea ale cuvantului, nu numai vorbit, ci si scris. Faptul ca Sfantul Varlaam este pentru noi acum un rugator recunoscut in Ceruri ne intareste si mai mult in lupta noastra duhovniceasca de pastrare a credintei ortodoxe, in stradania noastra de a vietui potrivit poruncii Mantuitorului nostru Iisus Hristos: iubirea fata de Dumnezeu aratata in rugaciune si iubirea fata de semenii nostri aratata in fapte bune.’

Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel a evidentiat apoi virtutile Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei si a adresat cateva indemnuri credinciosilor pornind de la exemplu de credinta al acestui sfant: ‘

Parintele Arhimandrit Timotei Aioanei – Exarh cultural al Arhiepiscopiei Iasilor a dat citire listei cu persoanele care au primit din partea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei ‘Diploma Stefan cel Mare si Sfant’ pentru sprijinul oferit la buna organizare a evenimentelor prilejuite de proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei: ‘

Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane a multumit de asemenea slujitorilor de la Centrul eparhial Iasi pentru organizarea evenimentelor prilejuite de proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam si reprezentantilor institutiilor care au asigurat buna derulare a evenimentelor. Nu in ultimul rand, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel a multumit ierarhilor care au slujit si astazi la Manastirea Secu: ‘

In cuvantul sau, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel a mentionat apoi si alti cuviosi parinti din zona Neamtului care urmeaza sa fie propusi pentru canonizare: ‘

A luat apoi cuvantul Parintele Vichentie Amariei – staretul Manastirii Secu, care a vorbit despre importanta evenimentelor derulate ieri si astazi la acest sfant lacas nemtean: ‘

In final, Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane a felicitat si intreaga obste a Manastirii Secu pentru pregatirile facute la acest lacas in vederea derularii proclamarii canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei. De asemenea, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel a facut cateva referiri la mormantul Sfantului Ierarh Varlaam care va ramane la Manastirea Secu.

Pr. Dorin.

Despre viol, îndrăgostire şi feciorie în Fac. 34, 1-3. O continuă lecţie pentru tineri.

Textul pe care îl vom discuta este cf. LXX, ed. Rahlfs:

1. „Iar Dina, fata Liei, pe care i-o născuse lui Iacov,

a ieşit să observe pe fiicele localnicilor.

2. Şi văzând-o pe aceasta Sihem, fiul lui Ammor Horreos,

stăpânul acelui pământ, şi luând-o pe aceea

s-a culcat cu ea şi a umilit-o pe ea.

3. Dar mintea sa se întorcea mereu [ προσεσχεν]

spre sufletul Dinei, fata lui Iacov,

şi a iubit-o pe fecioară [την παρθενον]

şi i-a vorbit acestei fecioare

după mintea [ την διανοιαν] ei”.

Acest text mi-a sărit în faţă astăzi, în timp ce scriam la o carte a noastră de teologie dogmatică. Traducând un text din apropierea acestuia, mi-am dat seama că Fac. 34, 1-3 e mereu o paradigmă pentru cei tineri, pentru tinereţea năvalnică, care vrea să iubească cu forţa, dacă nu este iubită de bună voie.

V. 1 ne arată o Dina curioasă de vecinii ei, o domnişoară care vrea să exploreze împrejurimile. După cum ne spune textul Sfintei Scripturi ea era interesată să vadă viaţa tinerelor ca şi ea şi nu să se îndrăgostească de un tânăr din acele locuri. Dina era fiica Sfântului Iacov iar localnicii erau păgâni, erau oameni care nu trebuia să aibă atingere cu poporul lui Israil/Israel, adică cu poporul lui Iacov.

Avem de-a face, ca şi astăzi, cu un regim strict al contactelor inter-religioase.

V. 2 îl aduce în prim-plan pe Sihem, fiul latifundiarului de la care Iacov cumpărase teren pentru a face un jertfelnic Domnului în Vetil /Betel, fiu care, o ia cu forţa pe Dina, o violează şi prin aceasta o umileşte, o face să se simtă o femeie uşoară. Acest lucru reiese şi din spusele fraţilor săi, care în Fac. 43, 31, îi spun lui Iacov că i-a omorât pe toţi păgânii dimprejur, pentru că Sihem s-a comportat faţă de sora lor ” ca faţă de o curvă” [ ωσει πορνη].

Cuvântul πορνη [porni] înseamnă în greaca veche: curvă, prostituată, femeie uşoară. De la acest porni avem în limba română pornografie, adică imagini desfrânate, cu femeie şi bărbaţi desfrânaţi, imagini sexuale care te împing la desfrânare.

Sihem ştia că prin acest gest o va umili, o va desconsidera. Numai că nu ştia ce se va petrece cu el după acest viol, după această abuzare de Dina. În v. 3 aflăm că profitorul s-a îndrăgostit de victima sa, într-atât de mult, încât a început să o iubească. După cum se observă din traducerea noastră, el se întorcea mereu cu mintea nu spre trupul Dinei ci spre sufletul ei.

Atunci când percepuse dragostea ca pe o simplă împreunare trupească, ca pe un act sexual cu Dina, el se raporta la ea ca la un trup şi căuta o satisfacţie trecătoare. Însă, după ce a violat-o şi a văzut puritatea ei sufletească, curăţia ei, Sihem a început să iubească sufletul Dinei, ceea ce era Dina.

V. 3 este o luminare dumnezeiască importantă pentru cei care vor să vadă cum consideră Scriptura pe cineva care e violat fără voia sa. Deşi Dina nu mai era fecioară din punct de vedere fizic, Sfânta Scriptură o numeşte pe Dina fecioară [παρθενον /partenon], pentru că nu i se schimbase mintea ca unei femei, ci era un om nevinovat de care s-a abuzat. De aceea se şi specifică faptul că Sihem i-a vorbit după mintea ei feciorească, pentru că ea nu înţelegea ce înseamnă să fii femeie, pentru că nu îşi dorise să fie femeie mai înainte de vreme.

Ce ne spun aceste trei versete despre tineri şi de ce am vrut ca să le evidenţiem în acest articol? Ele ne vorbesc despre o grabă a poftei, despre un tânăr care se grăbeşte, care nu cunoaşte dragostea, nu vrea să iubească, dar vrea să aibă contacte sexuale pasagere. Sihem are o concepţie defectuoasă despre dragoste dar şi despre sexualitate. El confundă dragostea cu pofta trupească şi vede în viol şi dezvirginarea Dinei un act de bărbăţie şi de umilire a ei.

Fecioara Dina, deşi ajunsă femeie fără voia ei, pentru că trăia în atmosfera religioasă a familiei Sfântului Iacov, tatăl ei, nu se arată după acest viol ca o fată perversă, cu mintea destructurată, ci ca o fecioară întreagă la minte. Dina îşi păstrează fecioria sufletului ei şi mintea ei de copilă tânără. Dacă nu ar fi fost aşa, Scriptura dumnezeiască nu ar fi scos acest amănunt în evidenţă. Fiecare lucru pe care îl citim în Sfânta Scriptură are o semnificaţie extrem de adâncă şi ne vorbeşte despre lucruri care ne folosesc duhovniceşte.

Nu poţi, cu alte cuvinte, să schimbi pe om cu forţa! Chiar dacă îl violezi, chiar dacă îl baţi, chiar dacă îl ameninţi că îl omori nu poţi să schimbi un om care nu se vrea schimbat din binele său! Fecioria, ne spune Dumnezeu în acest pasaj, trebuie să fie a trupului şi a sufletului. Dacă pierdem din prostie sau din nebunia tinereţii fecioria trupului nostru, ne putem redobândi fecioria sufletului, cea mai importantă dintre toate, prin pocăinţă şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.

Tânărul care crede că bărbăţia sa constă în cât de potent este şi în cât de multe fete fraiereşte ca să se culce cu el, află în acest text că iubirea se dăruie şi se primeşte, că iubirea nu se ia cu asalt şi că domnişoarele nu se iubesc cu palmele, cu forţa. Acolo unde există credinţă şi bun simţ, unde există ruşine şi delicateţe interioară, tânăra este tânără şi ştie să iubească iar tânărul ştie să dăruie iubire.

Sihem află, şi aflăm şi noi, că dragostea înseamnă relaţie şi nu posesie. Ca să intri în inima unui om trebuie să intri mai întâi prin sufletul tău şi nu prin trupul tău. Dacă vrei să cucereşti pe un bărbat cu trupul tău va găsi şi alte trupuri şi mai frumoase decât al tău. Trupul se va învechi continuu, sufletul, când iubeşti, întinereşte continuu. Degeaba începi cu lifting de piele, cu operaţii de mărire a sânilor, dacă nu începi, mai întâi, cu credinţa în Dumnezeu, cu bunul simţ şi cu dragostea.

De-a lungul timpului, mi-au tot reconfirmat o mulţime de femei şi de bărbaţi, pe care i-am cunoscut sau spovedit, că oricât ai vrea să te faci că nu ai nevoie de dragoste şi să te vinzi tuturor, nevoia de a fi iubit/-ă te torturează, dacă nu te iubeşte nimeni. Deopotrivă, bărbaţi şi femei, avem nevoie de dragoste şi să dăruim dragoste. Însă dragostea nu se reduce la sex, ci dragostea se manifestă ca prietenie, admiraţie, respect, binefacere, ucenicie, devotament infinit, bucurie infinită faţă de persoana ta.

Fecioara Dina e o paradigmă a sufletului renăscut prin mărturisire, prin spovedanie. Chiar dacă ai căzut, chiar dacă eşti o fecioară căzută în păcat, Domnul nostru ne face mirese ale Sale prin pocăinţă, mărturisire şi împreunare euharistică cu Sine. Tânărul Sihem, care poate fi oricare dintre bărbaţi, reprezintă creşterea în experienţă, în maturizare duhovnicească, pentru că Sihem a trecut de la ceea ce se vede la ceea ce nu se vede, la adâncimile sufletului.

Astfel, dacă Dina e numită de către Sfântul Duh fecioară şi după ce nu mai e fecioară e pentru ca să ne dea încredere nouă, că Dumnezeu ne redă fecioria minţii, a inimii şi a mişcărilor trupurilor noastre dacă ne lepădăm de pofta desfrânată şi dorim fecioria întregii noastre fiinţe. Dacă Sihem află că sufletul e mai drag şi mai de iubit şi de preţuit decât trupul, e pentru ca să ne înveţe pe noi ca să trecem de la pofta faţă de trup la bucuria faţă de pacea, de curăţia şi sfinţenia sufletului cât şi a trupului.

Pr. Drd. Dorin Octavian Picioruş

Prea multe frici şi prea puţină linişte

Mă uit pe siteurile şi blogurile ortodoxe dimprejur [nu dau nume] şi observ foarte multă teamă vizavi de masonerie, ecumenism, falsificarea credinţei ortodoxe şi prea puţină linişte emanată spre cititor. Sunt o mie de lucruri rele şi acestea care au fost enumerate sunt printre ele, sunt extrem de nocive şi relativiste. Însă, la ce ne foloseşte dacă semănăm panică tot timpul în oameni, dacă nu îi învăţăm să trăiască ortodox pe oameni dar le spunem că mâine, peste un an sau trei vor fi prigoniţi?

De cine vor fi prigoniţi şi unde vor putea să fugă? Ce vor face nişte oameni prigoniţi, nişte ortodocşi prigoniţi, care nu gustă de acum din harul lui Dumnezeu, care nu ştiu ce e liniştea, care sunt mărturiile adânci ale Sfinţilor noştri, care nu ştiu să vadă cu dragoste pe posibilii torţionari şi să răspundă cu înţelepciune sfântă celor care îi întreabă despre crediţa mântuirii, despre credinţa lor?

Ni se pare că prelucrăm informaţii fără prea mult discernământ. Considerăm că e de ajuns ca un Părinte înduhovnicit să spună un mesaj, un cuvânt anume, spus la nivelul său, şi noi imediat credem că toţi, absolut toţi îl vor înţelege aidoma. Observăm cu durere cât de prost sunt înţelese de către majoritatea ortodocşilor români mesajele referitoare la ecumenism, masonerie, relaţii cu Securitatea, relaţii interreligioase, relaţii intersociale. Mergem de la extrema utopică a nepactizării cu neortodocşi până la indiferenţa totală faţă de impactul interior al acestor relaţii.

Ceva e în neregulă aici. Dacă ştii cine eşti ca ortodox nu te temi să vorbeşti cu nimeni şi nu te temi de prigoane, răstălmăciri ale vorbelor tale, suferinţe sau neplăceri. A cunoaşte identitatea ta eclesială înseamnă a sta bine în Biserica lui Dumnezeu şi, lucrurile care se întâmplă cu tine şi cu alţii, cu întrega lume la un loc, trebuie privite ca venind din partea lui Dumnezeu.

De ce ne facem griji în locul lui Dumnezeu? Oare Dumnezeu nu ştie că există colaboratori cu Securitatea, satanişti, masoni, oameni cu diverse scopuri oculte în această lume şi la noi? De ce credem că noi putem fi mai înţelepţi decât răbdarea lui Dumnezeu, care aşteaptă îndelung mântuirea oamenilor?

Dacă vrem să dăm mărturie despre credinţa noastră atunci trebuie să arătăm iubirea şi echilibrul nostru. Trebuie să o lăsăm mai încet cu mesajele panicarde şi să umplem pe oameni de pace şi de înţelepciune sfântă, dacă, cu adevărat, Dumnezeu ne-a luminat că o să vină imediat, în câţiva ani, zile grele pentru ortodocşii români.

Să învăţăm din istoria martirajului, a muceniciei Bisericii! În timpul prigoanelor, ajungeau Sfinţi Mucenici nu toţi câţi erau ortodocşi, nu toţi care se credeau buni şi credincioşi, ci numai cei pe care Dumnezeu îi umplea de Duhul, pe care dragostea de El îi făcea să vorbească. În vremea multelor prigoane care au afectat Biserica Ortodoxă, mulţi păgâni, înşişi torţionarii, înşişi cei care omorâseră Sfinţi Mucenici până acum două clipe, erau schimbaţi de către Dumnezeu cu schimbare dumnezeiască.

Dar ca acei păgâni şi oameni răi să se convertească era nevoie de creştini ortodocşi care nu se ocupau cu frica toată ziua ci cu fapta bună şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, care îşi agonisiseră sfinţenie multă şi îşi ştiau nădejdea mântuirii lor, îşi ştiau arvuna mântuirii, ştiau pe Duhul Sfânt din ei şi ştiau ce îi aşteaptă după moarte.

De ce să fugim de eterodocşi, dacă noi suntem sarea pământului şi lumina lumii? De la cine să înveţe, sărmanii, frumuseţea vieţii cu Dumnezeu, dacă noi nu le-o arătăm? De ce să te temi de masoni, de satanişti, de yoghini, de homosexuali, de draci şi de propriile tale închipuiri, dacă ştii că nădejdea noastră e Domnul şi aceasta ne va fi nouă spre mântuire? De cine să te temi mai mult, de păcatele tale sau de închipuirile tale? Eu mă tem mai mult de păcatele mele decât de draci şi de duşmanii mei. Păcatele mele sunt cele mai dezastruoase agonisiri ale mele, sunt cele care mă urâţesc, sunt cele care îmi taie nădejdea, care mă fac să fiu laş, care mă fac să îmi fie teamă.

Credem că, mai degrabă, trebuie să ne vedem de treabă, să ne întoarcem la treaba noastră, la mântuirea sufletului nostru, şi să lăsăm în mâna lui Dumnezeu traiectoria istoriei. Dacă am avut vedenii, dacă avem intuiţii, dacă ni s-a descoperit ceva despre viitorul nostru de către Dumnezeu, atunci, cu siguranţă, că Dumnezeu ni le-a dat pentru a ne întări în credinţă şi nu pentru a ne replia în mod fricos şi a ne înfricoşa aidoma unor copii de ţâţă.

Aceste frici mi se par a fi iresponsabile, mai degrabă demonice decât mântuitoare, atâta timp cât ne petrecem tot timpul în teamă, în agitaţie şi nu ne umplem de pacea lui Dumnezeu care covârşeşte toată mintea. Noi iubim pe ortodoxul care discută cu toţi şi emană din el dragostea şi pacea lui Dumnezeu, care nu se teme să îşi salute şi să îşi sărute pe obraz duşmanii declaraţi sau ascunşi, care ştie să nu se panicheze ci să vadă toate frumos.

Nu credeţi, iubiţii mei fraţi şi surori, că liniştea şi dragostea ar trebui să ne caracterizeze şi nu panica? Noi mizăm pe linişte şi nu vrem să ne panicăm fără rost. Ştie Dumnezeu când, cum, cine va suferi şi din cauza cui şi în ce circumstanţe se va întâmpla asta.

Pr. Drd.  Dorin Octavian Picioruş

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno

antalya escort istanbul escort ataköy escort istanbul escort beylikdüzü escort escort istanbul ataşehir escort şişli escort ataşehir escort kadıköy escort escort beylikdüzü escort kadıköy

antalya escort istanbul escort ataköy escort istanbul escort beylikdüzü escort escort istanbul ataşehir escort şişli escort ataşehir escort kadıköy escort escort beylikdüzü escort kadıköy