Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör

Lună: septembrie 2007 Page 1 of 28

Zilele 17-20 ale Colocviului internaţional: “Şi noi ştim să comentăm decent!”

The image “http://www.explorarea-visurilor.ro/Uk/Images%20Tour/icoana%20neamt.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Binecuvintează, Doamne, pe cei ce iubesc podoaba casei Tale şi ne miluieşte pe noi, pentru a ne umple de bucuria milei Tale! Amin!

Pr. Dorin.

Patriarhul românilor vorbeşte pentru că face sau despre o diagnoză a bucuriei

mantuirea-lumii.jpg

În zilele care au trecut am tot căutat fotografii ale noului patriarh al României pe net şi am constatat, nu cred că sunt singurul, că în presă, PFP Daniel apare cu…gura deschisă. Nu ştiu cum se face, că întâmplare nu este, că l-au fotografiat numai când vorbeşte şi este cu gura deschisă. Adică Patriarhul românilor vorbeşte, vorbeşte mult…şi este ipostaziat numai cu gura deschisă.

Asta e o tehnică de minimalizare a cuiva în presa română şi internaţională. Când vrei ca preşedintele Băsescu să fie serios îl pui în faţa pupitrului prezidenţial. Dar când vrei să îl arăţi în culori urâte îl fotografiezi pipăind burtica [ăsta era cuvântul folosit într-un articol al unui ziar de scandal, acum două-trei zile] doamnei Andreea Marin.

Deci, fotografia din faţă şi în poziţii decente este fotografie serioasă. Dintr-o parte, de la spate, în poziţii jenante şi umilitoare este … fotografie de cancan.

Am fost nevoit să pun fotografii făcute de biroul de presă al Patriarhiei române pe blog [doamna preoteasă a făcut astăzi dimineaţă la fel], pentru că în presa noastră, cum o dai şi cum îl găseşti patriarhul e … cu gura deschisă. Fiecare ştim ce înseamnă să stai cu…gura deschisă. Dacă fotografiezi un om toată ziua cu gura deschisă, unul din Congo poate să creadă că avem un patriarh alienat mintal. Însă nu aşa e patriarhul nostru, ci numai unele fotografii care i se fac!

Însă, dacă fotografiile sale publice de până acum nu cam au ieşit bine, peste tot, de aici încolo se pare că vom avea fotografii nespus de bune cu Prea Fericirea sa. De ce? Pentru că a anunţat, incredibil de repede pentru mine personal, înfiinţarea a trei lucruri fundamentale pentru a avea…o faţă frumoasă.

Adică? În predica de întronizare de astăzi, 30 septembrie 2007, a vorbit despre înfiinţarea unui cotidian al Bisericii Ortodoxe [ziar zilnic, adică], a unui post de radio [radio zilnic, adică] şi a unei televiziuni ortodoxe [cu emisiuni zilnice, adică] la Bucureşti, care să aibă audienţă naţională. Adică, frate vorbitorule de rău, dacă până acum m-ai prins cu gura deschisă sau ai crezut că ortodocşii stau în letargii tradiţionale, acum, venim cu un proiect bum mediatic, cu un program de asistenţă socială şi de implicare în real asurzitor.

Vrem să facem Catedrala mântuirii neamului, vrem să ne recăpătăm propietăţile de sute de hectare confiscate sub regimul comunist sau de la Cuza încoace, vrem să avem transparenţă enervantă, o nouă orientare în pastoraţie şi în învăţământul teologic, o eficientizare a misionarismului inter-eclesial şi o bună relaţionare cu tot ce înseamnă instituţii statale, biserici, organizaţii, fundaţii, corporaţii.

Cuvântarea de astăzi a Prea Fericirii sale de la întronizare a fost una biblico-dogmatico-patristică: cele trei coordonate fundamentale ale vieţii şi ale discursului unui teolog ortodox. A venit la conducerea Bisericii Ortodoxe Române un dogmatician şi un om realist şi asta se vede.

Cel mai adesea Teologia Dogmatică e socotită o pledoarie pentru imuabil, care nu are nimic de-a face cu sfera… concretului. Însă, dacă nu ai imuabil în tine, ca teolog, dacă nu ai neschimbabilitatea dogmelor credinţei ortodoxe în tine nu poţi să vezi ce înseamnă o racordare la real, la cotidian cu toată tăria.

Însă, avem de-a face cu un Patriarh al românilor care este în real, care este intrat în real cu totul fără a fi prin asta în afara dogmelor credinţei ortodoxe. Întreaga desfăşurare a ceremoniei de întronizare a dovedit cu vârf şi îndesat acest lucru. Deşi, pe afară, catedrala este înconjurată de plasa reconstrucţiei, veşmintele slujitorilor, mochetele de pe jos, capitonările de la scaunul patriarhal, designul ambiental al catedralei şi al Palatului Patriarhiei…arăta un gust nou, care nu era ateologic, ci profund teologic.

Întregul Sfânt Sinod al Bisericii noastre era în mod evident bucuros, entuziasmat şi de aceea şi micile stângăcii de la acordarea însemnelor patriarhale. Dacă era la papa de la Roma, fiecare cardinal făcea câte un pas la 10 secunde, ca să vină să dea un veşmânt papei. Pe când astăzi, Înalt Prea Sfinţiile lor care l-au ajutat pe Patriarhul României să se îmbrace în mantie şi să primească engolpioanele, au făcut gesturile în grabă, în mod firesc, prietenesc, fără să ţină cont de faptul că îi deranjaseră părul Părintelui Patriarh sau au greşit câte un cuvânt la rostirea discursurilor sau ale rugăciunilor. Însă toate acestea sunt semne de emoţie şi nu de neştiinţă sau de greşeli de începători. Entuziasmul, bucuria, frumuseţea a palpitat în orice ortodox care a participat astăzi la slujbă.

Acest firesc l-am simţit între preoţi, în mulţime, între toţi ierarhii români şi străini, între oficialităţile noastre sau străine…care trăiau, care au trăit aceste clipe cu bucurie sfântă, ca pe o mare sărbătoare a Bisericii Ortodoxe Universale. În cadrul şedinţei extraordinare a Sfântului Sinod din Palatul Patriarhiei au fost nişte momente de mare încărcătură duhovnicească şi de emoţie debordantă. Discursul regelui României şi al reprezentantului Patriarhului Alexei al Moscovei au scos aplauze furtunoase, incandescente din inimile şi palmele audienţei.

După câte mi-a spus doamna preoteasă, doar TVR1 a fost cu întronizarea de la cap la coadă până la ora 14, dar au fost transmisii şi la alte posturi pe frânturi. Discrepanţa între media seculară şi simţământul viu al celor care au participat la eveniment este enormă. Probabil, atunci când vom avea toate cele trei canale media la îndemână, ne vom da seama, ce diferenţă este între mentalitatea ortodoxă de a privi lumea [sperăm să găsim profesioniştii cuvântului şi ai imaginii pentru asta!] şi noi, cei care suntem fotografiaţi cu…gura deschisă în ziarele seculare.

Am trăit o bucurie pascală astăzi: bucuria harului Sfântului Duh, în faţa atâtor reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe şi a atâtor invitaţi din ţară şi străinătate! Am simţit bucuria bucuriei de adevăr şi de frăţietate. Şi puteai să vezi pe imam bătând din palme lângă rabin, pe pastor lângă cardinal, pe patriarh lângă preşedinte, pe rege lângă preşedinţii României postrevoluţionare şi, o mare mulţime de preoţi, monahi, credincioşi…aşteptând să vadă pe noul Patriarh al românilor.

În albul patriarhal, cu adevărat, patriarhul Românilor este impozant! Un alb care, la înălţimea Prea Fericirii sale, te face să ai reverenţă adâncă. Predica sa a fost o surpriză absolută pentru mine. La fel şi discursurile celorlalţi vorbitori…au fost impresionante! Patriarhul nostru a fost adânc concentrat în timpul Sfintei Liturghii şi a Tedeumului special de astăzi, dar a devenit plin de bucurie şi de blândeţe spre final şi mai ales când a ieşit afară, unde audienţa l-a aplaudat la scenă deschisă.

Ca şi pe Prea Fericitul Teoctist, poporul credincios l-a primit cu toată inima, pe cel care a cerut astăzi, ca să fie ajutat de către fiecare dintre noi, cu rugăciunile şi aportul nostru personal la consolidarea prosperităţii duhovniceşti şi materiale a Bisericii noastre.

După cum spuneam şi în predica pentru ziua de astăzi: nu poţi inventa bucuria, dacă nu o ai! M-am bucurat dumnezeieşte în această zi istorică pentru Biserica noastră şi nu sunt deloc pesimist în ceea ce priveşte schimbările de direcţie, enorme, pe care le-a anticipat Prea Fericirea sa. Dacă patriarhul nostru este un om realist, un teolog, un om duhovnicesc, un diplomat, un provocator de iniţiative, un susţinător al dialogului, al coparticipării şi al întrajutorării…noi cum ar trebui să fim?

Dacă se doreşte transparenţă, muncă, corectitudine, intensificare a vieţii duhovniceşti şi caritative, a misiunii şi a tehnologizării de ultim moment, noi ce trebuie să facem: să stăm pe tuşă? Nu! Cred că trebuie să fim şi noi la fel, fiecare cu posibilităţile sale şi cu entuziasmul său. Trebuie să facem ce putem, dar să facem!

Ziua aceasta m-a învăţat să nu mă tem să mă bucur din plin, dacă harul lui Dumnezeu bucură Biserica Sa cu bucurie negrăită!

Pr. Dorin Picioruş.

Către recente file video ale siteului „Creştin ortodox. ro”

The image “http://ro.altermedia.info/images/06_iunie_29petru_pavel2.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Update, 30 sept. 2007 [ora 22:32]

CrestinOrtodox.ro

Intronizarea PF Patriarh Daniel – VIDEO

Cuvantul PF Parinte Patriarh Daniel la intronizarea sa

Cuvantul PF Parinte Patriarh Daniel la intronizarea sa ca Patriarh al B.O.R. Pastorul cel bun isi pune viata pentru oile sale – Ioan 10, 11 Slujba de intronizare a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane are la baza slujba de TE-DEUM care se savarseste in ziua numelui Patriarhului si a celorlalti ierarhi ai Bisericii noastre. Textul Apostolului (Evrei 13, 17-21) si textul Evangheliei (Ioan 10, 9-16) care se citesc in timpul acestei slujbe scot in evidenta adevarul c a, in constiinta apostolica a Bisericii si in invatatura Domnului nostru Iisus Hristos, slujirea de pastor de suflete este

Gramata Sinodala

Prea iubitului cler si popor dreptcredincios din de Dumnezeu pazita Arhiepiscopie a Bucurestilor si Mitropolie a Munteniei si Dobrogei si celor din cuprinsul intregii Patriarhii a Bisericii Ortodoxe Romane, tuturor ascultatorilor si cititorilor acestei Gramate Sinodale, Har si pace de la Dumnezeu, Parintele nostru din ceruri, iar de la Noi binecuvantarea arhiereasca; Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a asezat in Sfanta Sa Biserica scaune si vrednicii mici si mari si, prin trimiterea din ceruri in chipul limbilor de foc a Prea Sfantului si de viata facatorului Duh peste Sfintii Sai

Mesajul de felicitare al Patriarhului Bartolomeu I la intronizarea PF Daniel – Audio

Mesajul de felicitare al Patriarhiei Ierusalimului la intronizarea PF Daniel – Audio

Mesajul de felicitare al Patriarhiei Moscovei la intronizarea PF Daniel – Audio

Mesajul de felicitare al presedintelui Romaniei la intronizarea PF Daniel – Audio

Alte mesaje audio de felicitare:

Mesajul de felicitare al Sfantului Sinod al BOR la intronizarea PF Daniel

Mesajul de felicitare al Vaticanului la intronizarea PF Daniel

Mesajul de felicitare al Patriarhiei Antiohiei la intronizarea PF Daniel

Mesajul de felicitare al Patriarhiei Alexandriei la intronizarea PF Daniel

Mesajul de felicitare al Bisericii Armene la intronizarea PF Daniel

Comunitatea CrestinOrtodox.ro

Crestinortodox.ro

Ultimele stiri

» IPS Parinte Daniel a primit delegatiile care participa la ceremonia de intronizare a celui de-al VI-lea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane

» Atributiile Patriarhului

Biserici si manastiri

» Manastirea Petru Voda

» Manastirea Sihastria Putnei

Interviuri

» Ultimii cruceri din Salcia

» Ma consider a fi un ortodox realist, fara teama de dialog

Rugaciuni

» Plansul de duminica seara – Sfantul Efrem Sirul

» Plansul de sambata seara – Sfantul Efrem Sirul

Acatiste

» Acatistul Sfantului Haralambie

» Paraclisul Sfantului Ioan Rusul

Cuvinte duhovnicesti

» Ce voi spune la Marturisire?

» Despre razboiul duhovnicesc

Carti ortodoxe

» MACARIE CIOLAN, arhimandrit – Neoisihasmul paisian: reinduhovnicirea vietii noastre bisericesti

» GHEORGHIOS S. KROUSTALAKIS – Batranul PORFIRIE – Parinte duhovnicesc si pedagog

Conferinta de presa – Intronizarea PF Patriarh Daniel (Video)
Vecernia la Manastirea Antim (Video)
Litia la Manastirea Antim (Video)
Despre prezenta lui Dumnezeu in noi – Parintele Sofian Boghiu (Video)
Parintele Dumitru Staniloae – Despre singuratate (Video)
Parintele Galeriu – Tamaduirea femeii garbove (Video)
Cuvantare rostita la hramul Manastirii Antim (Audio)

Pr. Dorin.

Message of His Excellency Traian Băsescu, President of Romania, on the occasion of the enthronization of His Beatitude Daniel, Patriarch of the Orthodox Church of Romania [30 sept. 2007]

//ue.mae.ro/images/images_stiri/general/2007.03.01_TB_dp.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Your Beatitude,

Your Eminences,

Your Excellencies,

Distinguished guests,

We witness today a significant event for the life of the Orthodox Church of Romania, a moment of hope, of fulfilment and renewal, a moment of great responsibility towards the Romanian society and towards history.

The Orthodox Church had, through its creativity, a fundamental contribution in the formation of the Romanian cultural and spiritual identity, by encouraging the emergence of a „civilisation of the common good”, as a historian used to say, and by assuming along the years a solidarity of destiny with the nation.

The cultural and moral legacy of the Romanian orthodoxy represents a heritage that is unanimously valued and which contributes to the European diversity. I believe that due to its experience in the dialogue and the cooperation with the other Churches and religious Cults, with respect towards diversity and for the benefit of the entire society, the Orthodox Church of Romania has an important role in the building of a receptive and responsible Christian identity, in the European family.

Distinguished guests,

In Romania, we recognize and support the contribution of the religious cults, as part of the society which enjoys the confidence and the respect of its citizens, to the elaboration and development of projects based on an active communitarian spirit.

In this context, I am convinced that the Orthodox Church will continue to participate in the public debates and programs that aim at concrete actions meant to prevent poverty and corruption and confirm the values of family and solidarity.

We all share the responsibility towards the common good, which we can accomplish with the help of those who have the mission to support the ethical dimension of public life.

Your Beatitude,

The freedom regained by the Orthodox Church of Romania in the aftermath of 1989 achieves today, with the election of its new Patriarch, its plenary expression.

On this occasion, I wish to express my confidence in the capacity of the entire Orthodox Church of Romania to find in itself the right balance between the virtues of Tradition and the innovative approaches of Modernity, and thus to be present in our society by serving all human beings and by creating cultural and spiritual beauty.

I am convinced that the action of Your Beatitude will offer us confidence and hope in the victory of justice, in the power of the truth and the respect towards the other, and will respond, through the responsibilities that You assume today to the aspirations and to the vocations shared by the orthodox community and our entire society.

Long life and warm greetings, Your Beatitude!

Note on the Enthronement of His Beatitude Daniel Ciobotea

 

NOTE

on the Enthronement

of His Beatitude Daniel Ciobotea

on the see of Archbishop of Bucharest,

Metropolitan of Muntenia and Dobrogea

and Patriarch of the Romanian Orthodox Church

By the Father’s will, the Son’s aid and the Holy Spirit’s working, God worshipped in the Trinity, in the year of our salvation 2007, on the 12th of September, the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church, summoned by His Eminence Daniel Metropolitan of Moldova and Bucovina, Locum tenens of the Patriarch, convened in an extraordinary session, presided by His Eminence Nicolae, the senior hierarch with respect to the time of his ordination to the episcopate, according to the order of the diptychs. Thus the Holy Synod designated three of its members to be presented to the Church’s Electoral College in order to be elected for the see of Archbishop of Bucharest, Metropolitan of Muntenia and Dobrogea and Patriarch of the Romanian Orthodox Church, which see has become vacant through the departure to the Lord of Patriarch Teoctist of happy remembrance on the 30th of July 2007.

Having reflected upon this under the inspiration of the Holy Spirit, on the same day, 12th December 2007, the members of the Church’s Electoral College chose from among the three hierarchs nominated by the Holy Synod His Eminence Daniel Metropolitan of Moldova and Bucovina, who was accounted worthy to occupy the vacant throne of Father and Patriarch of the Romanian Orthodox Church, through his exemplary three-fold ministry of teaching, sanctification and leadership as Christ’s Hierarch.

Reflecting the consent of the Romanian Orthodox Church in its unity and entirety, represented by the members of the Holy Synod, the clergy and lay delegates of the dioceses, and the representatives of seminaries and faculties of theology present at the meeting of the Church’s Electoral College responsibly considered the steadfastness of faith and action, the tireless missionary zeal and the obedience to the Holy Synod in all the tasks entrusted to His Eminence Daniel, in his capacity of Archbishop of Iaşi, Metropolitan of Moldova and Bucovina. He represented our Holy Church at many important international inter-Christian and inter-religious forums and conventions, benefiting from appreciation and recognition inside the country and abroad. These have been demonstrated by awards and academic titles received as founder of theological, cultural, social and charitable institutions, religious publications, as a renowned theologian, professor and author of many academic theological works, hundreds of articles and papers in Romanian and other foreign languages instrumental in promoting religious life and the education of seminary students and theology undergradutes.

Taking into account his deep involvement in spiritual living, pastoral mission and all aspects of the hierarchical ministry, the Church’s Electoral College became even firmer in its conviction that His Eminence is worthy to become the future Primate and Archshepherd of the Church, and elected him Archbishop of Bucharest, Metropolitan of Muntenia and Dobrogea, and the sixth Patriarch of the Romanian Orthodox Church, an election which the Holy Synod validated and approved in its special synodal meeting on 12th September 2007.

Today, on the 30th of September 2007, on the 19th Sunday after the Pentecost, in the Patriarchal Cathedral there took place the ceremonies occasioned by the enthronement of His Beatitude Daniel as Primate and Patriarch of the Romanian Orthodox Church. The Divine Liturgy and the Te Deum (Doxology) service were celebrated and he was handed the insignia of the patriarchal dignity: the Enthronement Gramata of the Holy Synod, the patriarchal mantle, the white kamilavka with a cross on it, the patriarchal cross and engolpions, as well as the archpastoral staff, during the enthronement ceremony celebrated by Their Eminences Metropolitans, members of the Holy Synod, in the presence of most revered guests representing the sister Orthodox churches, the other national and foreign Christian Churches and religious organisations, other international religious organisations, Romania’s state institutions and in the presence of the representatives of institutions for theological education, the clergy, faithful, monks and nuns from the entire Romanian Orthodox Church.

In unity of thought and feeling, the entire Christian gathering magnified God for the gift He bestowed on the Romanian Orthodox Church.

The ceremonies from the Patriarchal Cathedral were followed by the festive session of the Holy Synod, organised in the Great Hall of the Palace of the Romanian Patriarchate, where congratulations messages were read on behalf of the government, the representatives of the participant Churches and the leaders of other religions in the country.

May our Lord and Saviour Jesus Christ, the Great and Good Shepherd grant to the elected and enthroned Primate of the Romanian Orthodox Church, His Beatitude Patriarch Daniel, a fruitful and long-lasting pastorship for the Holy Orthodox Church of the Romanian people, in truth, kindness, justice and perseverence in the preaching of the Word, so that he may continue and increase religious life in Christ’s Church in Romania, preserving his unceasing vigilance and faith in our Saviour and the Perfecter of our faith.

Lord save Your people and bless Your inheritance!

…………….

Biroul de Presă al Patriarhiei Române.

„Înnoirea Bisericii, bucurie şi responsabilitate”.Cuvânt la întronizarea Prea Fericitului Părinte Daniel,30 septembrie 2007

//www.greco-catolic.ro/media/stiri/images/streza.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Prea Fericite Părinte Patriarh Daniel,

Excelenţa Voastră Domnule Preşedinte la României,

Înalt Prea Sfinţiile şi Prea Sfinţiile Voastre,

Stimaţi oaspeţi de peste hotare şi din ţară,

Iubiţi credincioşi,

În această aleasă şi sfântă zi am fost cu toţii martori ai intronizării celui de-al şaselea Patriarh al BOR, în această catedrală venerabilă şi încărcată de istorie din inima Bucureştiului. Este un eveniment duhovnicesc, liturgic şi canonic plin de adânci şi multiple semnificaţii atât pentru ortodoxia românească cât şi pentru cea ecumenică. Cu adevărat aceste momente, care au devenit istorie, ne obligă la reflecţie, deschizându-ne mintea şi inima pentru a putea înţelege lucrarea tainică a Duhului Sfânt, care pretutindeni este „şi pe toate le plineşte”.

În Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, întronizarea oricărui episcop, dar mai ales a întâiului dintre episcopii, este o sărbătoare a înnoirii Bisericii înseşi. În acest sens Sfânta Scriptură arată că Dumnezeu Creatorul, fiind prezent prin energiile Sale divine în creaţia şi umanitatea Sa ca într-un templu sfânt, sfinţeşte şi înnoieşte toate, cum se spune la proorocul Isaia: „Înnoiţi-vă pentru Mine! Aşa zice Domnul Cel ce a făcut cerul şi a pus în rânduială pământul… adunaţi-vă şi veniţi laolaltă, sfătuiţi-vă voi, cei mântuiţi dintre oameni! Eu sunt Dumnezeu şi afară de Mine nu este altul, un Dumnezeu Drept şi Mântuitor! Întoarceţi-vă la mine şi vă veţi mântui!” (Isaia 45, 16-22). Templul Cel Sfânt al lui Dumnezeu prin excelenţă este Biserica, trupul tainic al Domnului, plinirea celui ce plineşte toate, unde Fiul lui Dumnezeu înomenit, răstignit, înviat şi înălţat, este prezent văzut şi nevăzut, adică este împreună cu Tatăl şi aici nevăzut împreună cu noi locuieşte. Totodată, El este Calea, Adevărul şi Viaţa noastră, fiind prezent în mărturisirea dreptei credinţe, lucrător în Liturghia, Tainele şi Cultul Bisericii, călăuzitor şi învăţător în ierarhia Bisericii. Unitatea inseparabilă a acestor trei elemente se împlineşte în Mântuitorul Iisus Hristos, care face din Biserică realitatea, actualizată anticipat, a Împărăţiei sale, în care se înnoiesc toate. În El şi prin El episcopii înconjuraţi de preoţi, diaconi şi popor, formează imaginea Împărăţiei lui Dumnezeu care înnoieşte lumea.

Mântuitorul Iisus Hristos ne-a descoperit taina comuniunii persoanelor treimice şi ne-a arătat că unitatea este singura formă adevărată de vieţuire duhovnicească. După această învăţătură au trăit Sfinţii Apostoli, pe care Domnul i-a ales şi aşezat ca urmaşi ai Săi în lume, şi episcopii, din toate timpurile şi din toate locurile. În acest sens, canonul 34 apostolic spune: „Episcopii fiecărui neam (ethnos) trebuie să-l cunoască pe Primul (proton) dintre ei drept cap (kephalen), şi să nu facă nimic fără voinţa (gnome) lui, dar nici acela să nu facă ceva fără voinţa (gnome) tuturor. Fiindcă aşa va fi armonia aceleaşi gândiri (homonoia) şi va fi slăvit Dumnezeu Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt”. Aşadar, Ortodoxia, ca adevărată Biserică a lui Dumnezeu, este Biserica Sfintei Treimi, zidită pe taina unităţii celor Trei Persoane într-o unică fiinţă. Această taină a comuniunii fundamentează unitatea şi diversitatea, ierarhia şi libertatea, reflectându-se în toate nivelele de existenţă ale Bisericii: local, regional şi universal. Astfel, în Biserica Ortodoxă, episcopi şi preoţi, reprezentanţi ai principiului ierarhic, săvârşesc Liturghia şi celelalte slujiri bisericeşti mereu cu poporul credincios şi pentru el. La rândul său poporul lui Dumnezeu primeşte această slujire dumnezeiască şi participă activ la viaţa Bisericii, încadrând ierarhia în ampla comuniune a sobornicităţii – al doilea principiu constitutiv al Bisericii Ortodoxe. Episcopii, deşi deplin egali şi autonomi în eparhiile lor, sunt cuprinşi în comuniunea sinodalităţii – cel de-al treilea principiu constitutiv de organizare a Bisericii Ortodoxe.

În sensul celor arătate episcopii formează un corp ordonat având în frunte drept cap un protos sau un primat, care în cadrul Bisericilor locale surori şi egale are în frunte un primus inter pares pe Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului. Rolul patriarhului este deci acela de a exprima şi exercita unitatea în comuniune frăţească a unei Biserici locale, asigurând integrarea tuturor principiilor constitutive ale poruncilor evanghelice în viaţa credincioşilor.

Iată, prin urmare de ce evenimentul la care am participat, întronizarea patriarhului nostru, are o semnficaţie eclesiziologică şi reprezintă o înnoire a Bisericii noastre în Iisus Hristos Domnul slavei. Prin acest act liturgic şi pe deplin canonic am readus înaintea lumii conştiinţa realităţii noastre autocefale, aşezând în scaunul de protos pe cel ce formează împreună cu noi Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Prin Părintele nostru Patriarh Daniel, Biserica Ortodoxă s-a reîntregit şi a redevenit un corp unic, după trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire, Patriarhul Teoctist. Azi, în frunte cu Patriarhul nostru în calitate de părinte, sinodul este o icoană a Împărăţiei cerurilor. Dacă în Preasfânta Treime Tatăl nu e niciodată singur, ci împreună cu Fiul şi Sfântul Duh, aşa şi în Sinodul nostru, Patriarhul este încadrat de dubla comuniune, sinodală a episcopilor şi sobornicească a întregului popor al lui Dumnezeu. Aceasta e taina şi bucuria comuniunii în Biserica Ortodoxă – cea a intercondiţionării şi dependenţei reciproce a tuturor de toţi, unde fiecare contează şi e de neînlocuit: nici ierarhi fără patriarh, nici patriarh fără sinod; nici popor fără păstori, nici sinod şi patriarh fără poporul lui Dumnezeu.

Prea Fericirea Voastră,

Aţi devenit acum, prin voinţa lui Dumnezeu şi a întregii noastre Biserici, patriarhul unui popor insuflat de Duhul Evangheliei lui Hristos. Poporul român, această sinteză unică de latinitate orientală şi romanitate ortodoxă este moştenitorul vieţii creştine apostolice, martirice şi patristice. Atât limba, cât şi naţionalitatea lui s-au înfiripat odată cu Biserica Ortodoxă, mama lui duhovnicească de milenii. Cu toate că a trebuit să treacă prin suferinţele crucii acest popor ortodox binecuvântat a devenit, în timp, o Naţiune unită şi independentă cu o Biserică autocefală patriarhală în comuniune frăţească cu celelalte Biserici Ortodoxe. Au fost decenii lungi şi pline de suferinţe în care Biserica noastră s-a aflat împreună cu întregul popor sub valurile unei terori istorice care părea fără sfârşit. Prin înţelepciunea şi prudenţă, Patriarhi de fericită pomenire: Miron, Nicodim, Iustinian, Iustin şi Teoctist au rezistat ca o adevărată cetate zidită pe stâncă înfruntând fiecare valuri copleşitoare şi înscriind fapte memorabile în istoria continuităţii poporului nostru.

Prin alegerea Prea Fericirii Voastre din 12 septembrie ierarhi şi reprezentanţi ai poporului lui Dumnezeu V-a identificat prin lucrarea Duhul Sfânt să fiţi ales şi pregătit pentru această misiune şi slujire.

Aceste puţine cuvinte, rostite în numele membrilor Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se doresc să motiveze bucuria întregii Biserici, pentru această alegere, dar şi să mulţumească Prea Sfintei Treimi pentru darul deosebit făcut Bisericii noastre. Pregătirea teologică aleasă a Prea Fericirii Sale, începută la Institutul Teologic din Sibiu a fost încununată cu un doctorat la Bucureşti şi cu altul la Strasbourg. Astfel, discipolul părintelui Stăniloae s-a făcut, în 1987 la Sihăstria Neamţului, ucenicul duhovnicesc întru monahism al stareţului de sfântă pomenire care a fost părintele Cleopa.

Personalitatea Prea Fericirii Sale s-a impus în activitatea didactică, ca profesor la Geneva, Bucureşti şi Iaşi, cu o operă publicistică remarcabilă. Pentru vestirea Cuvântului Adevărului, ca Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Prea Fericirea Sa a reactivat Facultatea de Teologie, a înfiinţat 5 Seminarii Teologice, 2 Şcoli postliceale sanitare, Institutul Trinitas (cu editură, tipografie şi radio), Institutul Ecumenic şi Social-Pastoral „Sf. Nicolae„, Centrul de presă „Lumina”, Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”, Durău, Academia Ortodoxă „Sf. Ioan de la Neamţ”.

Teologia Dogmatică şi cea Liturgică au fost trăite prin lucrarea de sfinţire a credincioşilor, pe care i-a legat de Hristos prin sfinţii a căror moaşte au fost venerate alături de cele ale Cuvioasei maicii noastre Parascheva.

Filantropia creştină, ca slujire a aproapelui în suferinţă şi în nevoi, bazată pe Filantropia divină, şi-a găsit împlinirea în activitatea Prea Fericirii Sale într-o seamă de instituţii, unităţi şi centre medicale, social-caritative şi cantine pentru săraci, mijloace de mare importanţă în lucrarea pastoral-misionară a Bisericii.

În acest moment liturgic înălţător, pregătit de Sf. Liturghie prin Jertfă Euharistică, când Prea Fericirea Voastră aţi fost investit cu demnitatea de Patriarh, Întâiul Păstor al Bisericii noastre, care implică multă jertfă, membrii Sf. Sinod Vă asigurăm de înalta preţuire şi mai ales de împreuna noastră lucrare în cadrul sinodalităţii Bisericii.

Ne rugăm Bunului Dumnezeu să Vă dăruiască Prea Fericirii Voastre sănătate şi multă putere pentru a conduce corabia Bisericii pe calea mântuirii. Prin atribuţiile speciale de Patriarh şi preşedinte al Sf. Sinod sunteţi chemat să vegheaţi continuu la menţinerea unităţii şi comuniunii sinodale, la aplicarea unitară în cadrul Bisericii noastre a Sfintelor Canoane şi a regulamentelor bisericeşti şi mai ales a principiilor acriviei şi iconomiei bisericeşti. În consens sinodal, suntem în consecinţă, chemaţi să dăm răspuns teologic şi canonic tuturor provocărilor lumii contemporane secularizate.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru darul făcut Bisericii noastre, intrată astăzi pe o nouă cale de înnoire în împlinirea chemării sale. Vă dorim din tot sufletul, Prea Fericite Părinte Patriarh Daniel, să aveţi o păstorire rodnică şi binecuvântată la cârma Bisericii Ortodoxe Române.

IPS Laurenţiu,

Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

*

„The renewal of the Church, joy and responsibility”

Speech on the enthroning of His Holiness Daniel,

September 30, 2007.

Your Holiness, Patriarch Daniel,

Your Excellency, Mister President of Romania,

Your Most Reverend and Reverend Fathers,

Distinguished Guests from abroad and from Romania,

Dear brothers and sisters in Christ,

On this special and holy day, we have all witnessed the enthroning of the sixth Patriarch of the Romanian Orthodox Church, in this venerable cathedral in the heart of Bucharest. It is a spiritual, liturgical and canonical event, full of profound and multiple meanings for the Romanian orthodoxy, as well as for the ecumenical one. These moments, which have become history, invite us to reflection, and open our minds and our hearts in order to understand the mysterious working of the Holy Spirit, who is present in all places and „filling all things”.

In our holy Orthodox Church, the enthroning of any bishop, and especially of the first in the line of bishops, is a celebration of the renewal of the Church itself. In this respect, the Holy Scriptures show that God the Creator, being present, by His divine energies, in His creation and His humanity like in a holy temple, sanctifies and renews all, as the Prophet Isaiah says: „For thus saith the Lord that created the heavens; God himself that formed the earth and made it … Assemble yourselves and come; draw near together, ye that are escaped of the nations. For I am God, and there is no God else beside me; a just God and a Saviour; there is none beside me. Look unto me, and be ye saved.” (Isaiah, 45, 16-22)

The Holy Temple of God is, above all, the Church, the mysterious body of the Lord, the fulfilment of the one who fulfils all things, where the Son of God who became man and was crucified, who arose again and ascended into Heaven is present, visible and invisible, being together with the Father and living with us invisibly. In the same time, He is our Way, our Truth and our Life, being present in the confession of the true faith, working in the Liturgy, the Sacraments and the Cult of the Church, guide and master in the hierarchy of the Church. The inseparable unity of these three elements fulfils in our Lord Jesus Christ, who transforms the Church into the reality of His Kingdom made topical in advance, where all renew. In Him and through Him, the bishops surrounded by priests, deacons and the people, create the icon of the Kingdom of God which renews the world.

Our Saviour Jesus Christ revealed the mystery of the communion of the Trinitarian Persons, and showed us that unity is the only true form of spiritual life. The Holy Apostles, who were chosen by God and became His followers in the world, as well as the bishops from all times and all places, they all lived according to this moral. In this respect, the apostolic canon 34 says: „The bishops of each people (ethnos) must recognize the First (proton) among them as the head (kephalen), and not do anything against his will (gnome), the way he will not do anything against their will (gnome). In this way, there will be harmony in the same way of thinking (harmonoia), and God the Father will be glorified through the Son in the Holy Spirit.” Thus, Orthodoxy, as true Church of God, is the Church of the Holy Trinity, founded on the mystery of the unity of the Three Persons in one being. This mystery of the communion substantiates unity and diversity, hierarchy and freedom, and it is to be found in the life of the Church at all levels: local, regional and universal. Thus, in the Orthodox Church, bishops and priests, representatives of the hierarchical principle, always celebrate the Liturgy and the other divine services together with the faithful people, and for the people. In his turn, God’s people receives this divine service and participates actively in the life of the Church, the hierarchy being integrated in the vast communion of counselling – the second constitutive principle of the Orthodox Church. Bishops, although fully equal and autonomous in their dioceses, are involved in the community of synodality – the third constitutive principle in the organization of the Orthodox Church.

Thus, the bishops form an organized body, at the head of which there is a protos or a Primate, and which, together with the local sister and equal churches, is under the direction of a primus inter pares, the Ecumenical Patriarch of Constantinople. Therefore, the role of the Patriarch is to express and exercise the unity, in fraternal communion, of a local Church, assuring the integration of all the principles that represent the evangelical commands in the life of the believing.

This is why the event at which we have participated, the enthroning of our Patriarch, has a very strong ecclesiological signification and represents a renewal of our Church in our Lord of Glory, Jesus Christ. Through this liturgical and complete canonical act, we have brought back in front of the entire world the conscience of our autocephalous reality, by enthroning as protos the one who, together with us, will form the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church. Through our Father, the Patriarch Daniel, our Orthodox Church has regained its integrity and has become again a unique and, hopefully, a strong body, after the passing in the eternal life of our regretted and worthy of remembrance Patriarch Teoctist.

Today our Synod, having as leader and spiritual father our new Patriarch, is an icon of the Kingdom of heavens. If in the Holy Trinity, the God the Father is never alone, and always together with the Son and the Holy Spirit, in the same way, in the Holy Synod, the Patriarch is integrated in a double communion: the synodal one, of the bishops, and an ecumenical one, of the entire people of God. This is the mystery and the joy of communion in the Orthodox Church – that of interdependence. Thus everyone is very important and irreplaceable: that means no Bishops without Patriarch, no Patriarch without Synod, no people without Shepard and no Synod and Patriarch without God’s people.

Your Holiness,

You have become now, by the will of God and of our entire Church, the Patriarch of a people inspired by the Spirit of our Lord’s Jesus Christ Gospel. The Romanian nation, this unique synthesis of oriental Latinity and orthodox romanity, is the inheritor of the apostolic and martyred Christian life through our Saints Martyrs and Fathers. Both his language and his nationality have appeared together with the Orthodox Church, his millenary spiritual Mother. Although our blessed people had to pass through the sufferings of the Cross, he has become, through the ages, an independent and unite Nation with a patriarchal and autocephalic Church in communion and brotherhood with the other Orthodox Churches. There were long decades, full of sufferings, in which our Church has been, together with our people, under the terror of communism, which seemed interminable. By wisdom and prudence, the worthy of remembrance Patriarchs Miron, Nicodim, Iustinian, Iustin and Teoctist resisted as a true fortress built up on the trial stone, confronting great waves and writing down for the posterity memorably deeds in the history of the continuity of our people.

Your Holiness, by electing you, on September 12, the Bishops and the representatives of God’s people identified you, through the work of the Holy Spirit, to be elected for this mission and worship.

By these few words, addressed in the name of the other members of the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church, we wish to motivate the joy of the entire Church for this election, and also to give thanks to the Holy Trinity for the special gift given to our Church. Your excellent theological preparation, started at the Theological Institute in Sibiu, has been accomplished with a PhD at the Orthodox Faculty of Bucharest and with another one in Strasbourg. So, you, the disciple of the father Staniloae, became, in 1987, in the Monastery Sihastria, the spiritual disciple in monasticism of the worthy of remembrance Abbot who was Father Cleopa.

The Personality of His Holiness Father Patriarch has imposed in the professorial activity, as professor in the Theological Faculties in Geneva, Bucharest and Iassy, through a great and remarkable work as publicist and theologian. In order to announce the Word of Truth, as Archbishop of Iassy and Metropolitan of Moldavia and Bucovina, His Holiness reactivated the Faculty of Theology in Iassy, founded 5 Theological Seminaries, two sanitary Colleges, the Trinitas Institute (with publishing house and radio), the Ecumenical and Social-Pastoral Institute „Saint Nicolas”, the „Light” Mass media Center, the „Saint Daniel the Hermit” Cultural-Pastoral Center in Durau, and the Orthodox Academy „Saint John” in Neamt.

His Holiness has lived the dogmatic and liturgical theology also in a practical and pastoral way by the continuous work for the sanctification of the believers, whom he has attached to Christ through the Saints, through the pilgrimages which he organized, when the relics of saints were worshiped together with those of our Venerable Saint Mother Parascheve.

The Christian philanthropy, as the service of our friend and brother found in sufferings and in needs, grounded in the divine philanthropy, has found its accomplishment in the activity of His Holiness related to several institutions, unities and medical centers, social-charitable centers and cantinas for the poor, which are very important means in the pastoral and missionary work of the Church.

In this very high liturgical moment, prepared by the Eucharistic Sacrifice in the Holy Liturgy, when Your Holiness have been invested with the Patriarchal Dignity, as the First Shepard of Our Church, dignity which implies a lot of sacrifice, we, the members of our Holy Synod, assure you of our high esteem and, first before all, of our cooperation in the synodality of our Church.

We pray our Merciful God to give Your Holiness health and much force to rule the Boat of the Church on the way of Salvation. You are now called, through the special attributions as Patriarch and President of the Holy Synod, to vigil continuously to maintain the synodal unity and communion, to apply in a unitary way the Saint Canons and Rules in our Church, and first of all, the principles of rectitude and accommodation specific to our church life. In a synodal consensus, we are thus called to give a theological and canonical answer to all the challenges of the secularized contemporary world.

We thank God for the gift He made for our Church, which takes today a new way of renewal in the fulfillment of its calling. We wish His Holiness Father Daniel, from the bottom of our hearts, a fruitful and blessed pastorate at the head of the helm of the Romanian Orthodox Church.

IPS Laurenţiu,

Archbishop of Sibiu and Metropolitan of Transylvania

…………….

Psa. Gianina Picioruş

Cuvântul Prea Fericitului Părinte Daniel la întronizarea sa ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române [30 sept. 2007]

PREA FERICITUL PĂRINTE

DANIEL

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

– Profil biobibliografic –

Bibliographical profile

INTRĂ ÎN SITEul Patriarhiei Române

„Păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale”

(Ioan 10, 11)

 

1. Vocaţia arhipăstorului în Biserică: responsabilitate şi dăruire de sine pentru mântuirea celor păstoriţi de el.

Slujba de întronizare a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române are la bază slujba de TE-DEUM care se săvârşeşte în ziua numelui Patriarhului şi a celorlalţi ierarhi ai Bisericii noastre.

 

Textul Apostolului (Evrei 13, 17-21) şi textul Evangheliei (Ioan 10, 9-16) care se citesc în timpul acestei slujbe scot în evidenţă adevărul că, în conştiinţa apostolică a Bisericii şi în învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, slujirea de păstor de suflete este în primul rând responsabilitate sfântă pentru mântuirea credincioşilor şi iubire jertfelnică pentru ei. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel îndeamnă pe credincioşi zicând: „ fraţilor, ascultaţi pe conducătorii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă acesta cu bucurie, şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos” (Evrei 13,17). Vedem că ascultarea şi supunerea duhovnicească a credincioşilor faţă de păstorii lor spirituali sunt strâns legate de privegherea şi responsabilitatea păstorilor pentru mântuirea celor încredinţaţi lor spre a fi păstoriţi, adică a fi hrăniţi din cuvintele Sfintei Scripturi, din Sfintele Taine ale Bisericii şi din lumina vieţii Sfinţilor lui Dumnezeu.

 

În continuare, în aceeaşi epistolă către Evrei, Sfântul Apostol Pavel cere credincioşilor să se roage pentru el şi pentru ceilalţi păstori de suflete: „ rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind ca întru toate cu cinste să trăim” (Evrei 13, 18). Acest îndemn apostolic a devenit practică a Bisericii care în fiecare eparhie a ei se roagă la toate slujbele pentru arhipăstorul acesteia cerând lui Dumnezeu „să-l dăruiască Sfintelor Sale Biserici în pace, întreg, cinstit, drept învăţând cuvântul adevărului Său” (Sfânta Liturghie, pomenirea Chiriarhului după cântarea Axionului). La rândul său, Sf. Apostol Pavel se roagă lui Dumnezeu pentru întărirea sau intensificarea vieţii spirituale a credincioşilor spre slava lui Hristos, zicând: „Dumnezeul păcii, Cel ce prin Sângele unui testament veşnic a înviat din morţi pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus, să vă întărească în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ceea ce este bineplăcut în faţa Lui, prin Iisus Hristos, Căruia îi fie slava în vecii vecilor Amin.” (Evrei 13, 20-21)

 

Din lectura textului Apostolului se vede clar că toată lucrarea pastorală din Biserică are ca scop întărirea vieţii spirituale şi săvârşirea faptelor bune spre slava lui Hristos „ Păstorul cel mare al oilor” cuvântătoare, Capul Bisericii şi Arhiereul veşnic, Care a descoperit şi împărtăşeşte iubirea Preasfintei Treimi tuturor oamenilor, pe măsura credinţei lor şi a dorinţei lor de-a dobândi viaţa veşnică.

 

Cât priveşte textul Evangheliei care se citeşte la întronizarea Patriarhului, acesta ne învaţă că Domnul nostru Iisus Hristos este Păstorul cel Bun, deoarece El Se dăruieşte pe Sine, pentru ca oile Sale „viaţă să aibă, şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10), adică viaţă veşnică sau fericire veşnică, după cum tâlcuiesc Sfinţii Părinţi ai Bisericii (Sf. Chiril al Alexandriei).

 

Sf. Ioan Gură de Aur spune că, întrucât Hristos are grijă de mântuirea oamenilor, Se numeşte pe Sine Păstor, iar când îi aduce pe oameni la Tatăl, Se numeşte pe Sine uşă: „Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.” (Ioan 10, 9).

 

Tâlcuind cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos „Eu sunt uşa”, marele teolog român Dumitru Stăniloae scrie: „Hristos se afirmă ca singura uşă a oilor cuvântătoare spre Tatăl. Dar e şi singura uşă prin care Dumnezeu intră la oile cuvântătoare. El e unicul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, pentru că e şi Dumnezeu, şi om. (…) Hristos e uşă la Tatăl pentru toţi şi a Tatălui către toţi. Dar e în mod special uşă a celor ce conduc pe oameni spre (Dumnezeu) Tatăl şi pe Tatăl, sau pe Dumnezeu în general, spre oameni, adică (uşă) a păstorilor aleşi dintre oameni” (1). Apoi el mai precizează că Hristos este şi „uşa prin care intră şi ies oile înseşi. Prin umanitatea Lui intră oile cuvântătoare la Dumnezeu, aflând o păşune spirituală. E uşor şi folositor a intra prin Hristos şi la Tatăl, dar şi a ieşi cineva din sine spre semeni. Hristos este singura uşă prin care omul iese din închisoarea egoismului şi omenescului închis în lume”. (2)

 

Sfinţii Părinţi ai Bisericii care au explicat Evanghelia după Ioan, în special Sfinţii Ioan Gură de Aur şi Chiril al Alexandriei, au remarcat că Păstorul cel bun se deosebeşte atât de furii sau hoţii care intră în staulul oilor pentru a răpi, cât şi de cei ce păstoresc doar pentru plată, arătând că scopul prim şi ultim al lucrării pastorale nu trebuie să fie profitul personal, ci mântuirea credincioşilor, adică apărarea lor de cei ce răstălmăcesc dreapta credinţă şi sfâşie unitatea Bisericii, precum şi conducerea credincioşilor pe calea unirii lor cu Hristos prin rugăciune şi fapte bune.(3)

 

Vorbind despre marea responsabilitate a păstorilor Bisericii, Sf. Ioan Gură de Aur († 407) zice: „Este o încercare mare păzirea Bisericii, o primejdie mare care are nevoie de multă înţelepciune şi de un curaj ca cel despre care vorbeşte Iisus Hristos, acela ca să-şi dea viaţa pentru oile sale, ca niciodată să nu le părăsească, ca să fie tare, ca să stea cu curaj în faţa lupului. În aceasta se deosebeşte păstorul de mercenar. Acesta se îngrijeşte puţin de oile sale, şi nu veghează decât pentru propriul său interes, dar celălalt se uită pe sine însuşi, şi veghează în mod unic numai la mântuirea turmei sale”.(4) Iar Sf. Chiril al Alexandriei, vorbind despre păstorul cel bun zice: „Păstorul cu adevărat bun nu vine pentru nimic rău în staulul oilor, urmărind mai degrabă folosul lor şi lucrând cu tărie ceea ce crede că le va fi de mult folos”.(5)

 

Când distinge între păstorul plătit sau motivat doar de câştigul imediat şi păstorul cel bun care lucrează pentru mântuire, Hristos – Domnul zice că în caz de primejdie, când vede lupul venind, „cel plătit fuge pentru că este plătit şi nu-l doare inima de oi” (Ioan 10, 9 – 16). Expresia „nu-l doare inima de oi” indică faptul că, prin contrast, cea dintâi calitate a unui bun păstor de suflete este aceea de a avea o inimă milostivă, care suferă pentru credincioşi, o inimă plină de iubire jertfelnică pentru Biserică. Cu alte cuvinte, păstorul cel bun este un om care pune mult suflet în tot ceea ce face pentru mântuirea sufletelor altora. Însă această inimă milostivă a păstorului de suflete se formează în primul rând prin permanentă rugăciune către Hristos, Păstorul cel Bun, şi către toţi sfinţii Lui, mai ales către cei ce au fost ei înşişi păstori de suflete, „mari dascăli ai lumii şi ierarhi”.

 

2. Comuniune şi conlucrare frăţească în viaţa Bisericii şi în misiunea socială.

În lumina celor arătate mai sus, înţelegem şi noi cât de mare şi sfântă este responsabilitatea noastră de Părinte duhovnicesc şi arhipăstor al Bisericii Ortodoxe Române. O sarcină grea purtată pe umeri slabi!

 

De aceea, toată nădejdea ne-o punem mai întâi în milostivirea Tatălui Ceresc, în ajutorul lui Hristos Care ne întăreşte şi în dumnezeiescul har al Sfântului Duh „cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte”, căutând ca învăţători şi rugători pentru noi pe Sfinţii Apostoli ai lui Hristos şi pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care mărturiseau că; „avem comoara aceasta (a harului) în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu, şi nu de la noi” (2 Corinteni 4, 7).

 

De asemenea, ne punem nădejdea în rugăciunile, sfatul bun şi ajutorul tuturor fraţilor ierarhi din Sfântul Sinod, împreună–slujitori şi împreună-păstori cu noi în Biserica lui Hristos din poporul român.

 

Totodată, cerem întregului cler, tuturor monahilor şi monahiilor, tuturor credincioşilor şi credincioaselor Bisericii Ortodoxe Române din ţară şi din afara graniţelor României să ne ajute în slujirea noastră cu rugăciunile lor şi cu fapta lor cea bună, ca, împreună, să ne bucurăm cu toţii de binecuvântarea Preasfintei Treimi şi de lucrarea liturgică, pastorală şi misionară a Bisericii noastre.

 

Cea dintâi dorinţă şi cea dintâi datorie a noastră ca nou Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române constă în păstrarea, preţuirea şi cultivarea moştenirii spirituale luminoase pe care ne-a lăsat-o fericitul întru pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist, pildă de înţelepciune şi răbdare, de iubire frăţească faţă de toţi creştinii ortodocşi, pildă de bunătate faţă de toţi creştinii, faţă de toţi oamenii credincioşi şi faţă de toţi oamenii făcători de pace şi de bine.

 

În al doilea rând, datoria noastră constantă este promovarea comuniunii frăţeşti, a coresponsabilităţii şi a conlucrării cu toţi ierarhii din Sfântul Sinod, pentru a păstra şi apăra credinţa ortodoxă şi unitatea Bisericii noastre, precum şi de a găsi împreună cu Înalt Preasfinţiile şi Preasfinţiile lor, împreună cu clerul şi credincioşii mireni ortodocşi, căi şi mijloace corespunzătoare pentru adâncirea şi îmbogăţirea vieţii spirituale şi a lucrării misionare în parohiile, mănăstirile, şcolile teologie, instituţiile culturale şi instituţiile social-caritative ale Biserici noastre, pe baza experienţei de până acum şi potrivit noilor provocări care vin din partea societăţii contemporane din ce în ce mai secularizate. Această societate – adesea, mai mult indiferentă decât necredincioasă – are nevoie de Biserică, întrucât are nevoie de vindecare şi de comuniune spirituală, tocmai pentru că identifică libertatea persoanei cu individualismul egoist şi cu posesia lucrurilor limitate şi trecătoare; ori, viaţa omenească nu se poate construi temeinic şi constant pe vidul spiritual al uitării de Dumnezeu şi de vocaţia cerească sau transcendentă a persoanei umane.

 

Foarte repede se constată că deficitul de transcendenţă din viaţa individului produce deficit de umanitate (omenie) în viaţa socială. Fără perspectivă spirituală sau metafizică, viaţa umană se reduce repede la „matematică”: număr de indivizi robotizaţi şi cantităţi de produse finite, pentru scopuri bine definite, dar într-o lume închisă în sine, autosuficientă.

O altă dorinţă a noastră, care devine o datorie, este intensificarea misiunii spirituale a Bisericii în societate, dincolo de zidurile locaşurilor de cult, prin intermediul a două reţele bisericeşti ortodoxe la nivel naţional şi anume: radio şi televiziune, precum şi un cotidian al Bisericii. Experienţa acumulată în acest sens de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, precum şi de alte mitropolii sau eparhii din Biserica noastră, ne dă speranţă că ceea ce este necesar poate deveni posibil prin coresponsabilitate şi conlucrare frăţească, precum şi prin bunăvoinţa persoanelor şi instituţiilor care vor să ajute Biserica, pentru ca ea să contribuie la rândul său şi mai mult la viaţa spirituală şi socială a ţării noastre.

 

3. Recunoştinţă pentru încrederea acordată şi dorinţă de dialog şi cooperare.

În încheiere, dorim să mulţumim tuturor ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi membrilor Colegiului Electoral Bisericesc, pentru încrederea acordată şi chemarea adresată nouă de a sluji, cu râvnă şi înţelepciune, Biserica Ortodoxă Română în noua responsabilitate de Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, aşa cum se spune în Gramata Sfântului Sinod pentru întronizarea Patriarhului.

 

Mulţumim tuturor celor ce ne-au adresat felicitări fie din ţară, fie din străinătate, în nume personal sau în numele unor Biserici şi organizaţii creştine, în numele altor culte religioase, în numele unor instituţii de Stat, organizaţii şi asociaţii.

 

De asemenea, mulţumim călduros tuturor delegaţilor oficiali din România şi din străinătate care sunt prezenţi acum la momentul întronizării noastre ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, arătând astfel preţuirea şi prietenia lor faţă de Biserica Ortodoxă Română.

În mod deosebit, mulţumim tuturor instituţiilor de Stat, cu prioritate Preşedintelui şi Guvernului României, pentru ajutorul acordat în organizarea acestui eveniment, având speranţa şi convingerea că Biserica Ortodoxă Română, împreună cu alte culte religioase din România, va continua să contribuie la îmbogăţirea vieţii spirituale, culturale şi sociale a românilor din ţară şi din străinătate, într-o vreme în care România a devenit şi Stat membru al Uniunii Europene.

 

Nu uităm faptul că mai toţi credincioşii români migranţi au nevoie de mai mult sprijin pastoral şi material, pentru a-şi păstra identitatea şi demnitatea, dar şi pentru a coopera mai bine în domeniul social cu credincioşii altor Biserici şi cu cetăţenii ţărilor unde se află temporar la muncă sau stabiliţi definitiv.

 

Sperăm că dialogul, cooperarea şi respectul reciproc în raport cu alte Biserici şi cu alte culte religioase vor continua, acordând însă o atenţie deosebită păstrării dreptei credinţe şi tuturor valorilor tradiţionale ale Ortodoxiei. În acest sens, le mulţumim şi tuturor celor ce veghează cu multă râvnă ca Biserica Ortodoxă să nu-şi piardă identitatea de credinţă şi viaţa spirituală, când dialoghează sau cooperează cu alte Biserici creştine.

Noi avem dorinţa şi datoria să rămânem statornici în unitatea dreptei credinţe. În acelaşi timp, considerăm că dragostea faţă de Ortodoxie nu trebuie exprimată doar în atitudini defensive şi în temeri excesive, ci mai ales în faptele lucrării pastorale şi misionare concrete, după modelul Sfinţilor Apostoli, pe care Hristos-Domnul Cel răstignit şi înviat nu i-a lăsat încuiaţi de teamă într-o casă din Ierusalim, ci i-a trimis la propovăduire sau misiune în toată lumea păgână din vremea lor.

 

În orice caz, mulţumim şi celor ce ne încurajează şi celor ce ne critică, dacă totul este spre folosul mântuirii credincioşilor şi spre binele Bisericii. Când greşim, trebuie să ne pocăim, să cerem iertare şi să ne îndreptăm, iar când facem binele, rugăm să fim ajutaţi şi mai mult, cu fapta, tot spre binele vieţii şi lucrării Bisericii.

Rugăm pe Tatăl nostru din ceruri, pe „Părintele luminilor de la Care vine toată darea cea bună şi tot darul” (Iacob 1, 17) să ne binecuvânteze şi să ne ajute pe toţi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, ca să săvârşim binele în orice timp şi în orice loc, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire.

 

† DANIEL

Arhiepiscop al Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei

Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române



(1)Vezi notele explicative 1311 şi 1312 la Comentariul Sfântului Chiril al Alexandriei la Evanghelia după Ioan, Colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, nr. 41, Bucureşti, 2000, p. 702.

(2)Idem, nota 1313, p. 704.

(3)Vezi Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evanghelia după Ioan, Ed. Pelerinul Român, Oradea, 1980, omiliile 59 şi 60, pp. 290-305; Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 699-721.

(4) Ibidem, Omilia 60, 1, p. 296.

(5) Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., p. 706.

 

___________________________________________________________________

BROTHERLY COMMUNION IN THE CHURCH AND
SPIRITUAL MISSION IN SOCIETY

Speech of His Beatitude Daniel on the occasion of his enthronement as
the Patriarch of the Romanian Orthodox Church
– 30 September 2007 –

The good shepherd gives His life for the sheep”
(John 10:11)

1. The Vocation of the hierarch in the Church: responsibility and self-offering (service) for the salvation of those pastorally cared for by him.

The service of the enthronement of the Patriarch of the Romanian Orthodox Church is based on Te Deum service which is celebrated on the name day of the Patriarch or that of the other hierarchs of our Church.

The reading from the Epistle (Hebrews 13:17-21) and that from the Gospel (John 10:9-16) which are performed during this service underline the truth that, in the apostolic consciousness of the Church and in the teaching of our Lord Jesus Christ, the service of a spiritual father/leader consists first and formost in the sacred resposibility for the salvation of his flock and sacrificing love for them. In this sense, St Apostle Paul urges the faithful saying: “beloved, obey those who rule over you, and be submissive, for they watch out for your souls, as those who must give account. Let them do so with joy and not with grief, for that would be unprofitable for you”(Hebrews 13:17). We notice that spiritual obedience and submission of the faithful to their spiritual leaders are closely related to the leaders’ pastoral oversight and responsibility for the salvation of those entrusted to them for pastoral care, i.e. those who are to be nurished from the words of the Holy Scripture, from the Holy Sacraments of the Church and from the light shining out of the lives of God’s Saints.

Further on, in the same epistle to the Hebrews, St Apostle Paul asks the faithful to pray for him and for the other spiritual leaders: “pray for us; for we are confident that we have a good conscience, in all things desiring to live honorably” (Hebrews 13:18). This apostolic appeal became a norm in the practice of the Church, thus, the believers from each diocese praying during every service for their bishop and asking God to grant him unto His Holy Churches “in peace, safety, honour, health, and length of days, rightly teaching the word of His truth” (Holy Liturgy, the prayer for the hierarch of the diocese, after the Axion Estin hymn). In his turn, St Apostle Paul prays to God for the strenghtening or the intensification of the spiritual life of the faithful to the glory of Christ by saying: “Now may the God of peace who brought up our Lord Jesus from the dead, that great Shepherd of the sheep, through the blood of the everlasting covenant, make you complete in every good work to do His will, working in you what is well pleasing in His sight, through Jesus Christ, to whom be glory forever and ever. Amen.” (Hebrews 13:20-21).

From the reading of the Epistle text it is obvious that the entire pastoral work unfolded in the Church has the aim of strengthening the spiritual life and of performing good deeds to the glory of Christ “the great Shepherd of the rational sheep”, Head of the Church and eternal Hierarch, Who revealed and shares the love of the Mostholy Trinity to all human beings, according to their faith and to their willingness to receive the eternal life.

As for the Gospel text, which is red at the Patriarch’s enthronement, it teaches us that our Lord Jesus Christ is the Good Shepherd, for He offers Himself so that His sheep „may have life, and that they may have it more abundantly” (John 10:10), i.e. eternal life or eternal beatitude, according to the Holy Fathers of the Church’s interpretation (St Cyril of Alexandria).

St John Chrysostom says that, since Christ takes care of salvation of the human beings, He calls Himself Shepherd, while when He brings faithful to the Father, He calls Himself door: “I am the door. If anyone enters by Me, he will be saved, and will go in and out and find pasture’ (John 10:9).

When interpreting the words of our Saviour Jesus Christ ‘I am the door’, the great Romanian theologian Dumitru Stăniloae writes: “Christ affirms Himself as the only door of the rational sheep to the Father. He is also the oly door whereby God enters to the speaking sheep. He is the unique Messenger between God and human beings, because He is both God and human. (…) Christ is door to the Father for all of us and door of the Father to all. He is especially door for those who lead people to (God) the Father and (door) for the Father, or God generaly speaking leading towards human beings, i.e. (door) for the shepherds chosen amongst the people (1). Further on, he continues the interpretation by saying that Christ is also “door whereby the sheep themselves enter and exit. Through His humanity the rational sheep enter to God, finding a spiritual pasture. It is easy and beneficial for someone to enter through Christ to theFather too, but also for someone to come out from oneself [opening] to fellow human beings. Christ is the only door whereby one frees oneself from the prison of egocentrism and of the human closed within this world(2).

The Holy Fathers of the Church who interpreted the Gospel according to John, especially St John Chrysostom and St Cyril of Alexandria, underlined that the good Shepherd is different both from the thiefts or robbers who enter in the stable of the sheep to steal and from those who care only for payment. This, they show that the first and the last scope of the pastoral work must not be the personal profit, but the salvation of faithful, i.e. the protection of the faithful from those who misinterpret the right (orthodox) faith and tear apart the unity of the Church, and also the guidance of the faithful on the path of their communion with Christ through prayer and good deeds (3).

While talking about the great responsibility of the leaders of the Church, St John Chrysostom (†407) says: “The safeguard of the Church is a great endeavour, a big danger which needs a lot of wisdom and a courage similar to that which Jesus Christ talkes about, namely that to put one’s life for the sheep, to never abandon them, to be strong-hearted, to oppose courageously the wolf. It is in this that one can discerne between a leader (shepherd) and a mercenary. The latter cares very little about his sheep and does not oversee but for his own interest; the former forgets about oneself and oversees uniqly, only in the perspective of one’s flock(4) . St Cyril of Alexandria, when talking about the good shepherd, says: “The true good shepherd does not come to the stable of the sheep in order to do something bad to them; he rather intends to pursue their interest and works hard to bring about what he believes it is more useful to them(5).

When making a distinction between the paied shepherd or motivated only by immediate gain and the good shepherd who works for salvation, Christ – the Lord says that, in case of danger, when he sees the wolf coming, “The hireling flees because he is a hireling and does not care about the sheep” (John 10:13). The expression “[he]does not care about the sheep” (in Romanian translation literarily “he has no pain in his heart”) indicates the fact that, by contrast, the very first quality of a good spiritual shepherd is to have a charitable heart, who suffers for the faithful, a heart full of sacrificing love for the Church. In other words, the good shepheard is someone who puts a lot of energy in everything that he does for the salvation of others. This charitable heart of a spiritual shepheard is moulded mainly through permanent prayer to Christ, the Good Shepherd, and to all His saints, especially to those who used to be themselves spiritual shepherds, ‘great teachers of the world and hierarchs’.

2. Brotherly Communion and Cooperation in the life of the Church and in social Mission

In the light of the above considerations, one can understand better how great and holy is our responsibility as spiritual Father and Primate of the Romanian Orthodox Church. A havy burdan carried upon weak sholders!

Therefore, we commend our entire hope to the merciful love of the Heavenly Father, to the help of Christ Who strenghtens us and to the divine grace of the Holy Spirit ‘Who always heals the weaknesses and completes the shortcomings’. We look to the Saints Apostles of Christ and the Holy Fathers of the Church for guidance, as the ones who teach us and pray for us, when confessing that: “we have this treasure in earthen vessels, that the excellence of the power may be of God and not of us” (2 Corinthians 4:7).

At the same time, we set our hope in the prayers, the good advice and the help of all our brothers in the hierarchy from the Holy Synod, co-celebrants and together shepherds with us for the Romanian people in the Church of Christ.

Similarly, we ask the entire clegy, all the monks and nuns, every believer, male or female belonging to the Romanian Orthodox Church from within the country and from abroad to help us in our service, through their prayers and their actions, so that, together, we all may rejoice in receiving the blessing of the Mostholy Trinity and in living out the liturgical, pastoral and missionary activity of our Church.

Our first wish and our first duty as new Patriarch of the Romanian Orthodox Church are to preserve, honour and to bring forward the luminous spiritual heritage which we received from the worthy to be remembered our Father Patriarch Teoctist, who was an example of wisdom and pacience, of brotherly love towards all Christian Orthodox, an example of goodness shown towards all Christians, towards all of faith and all human beings who are peacemakers and of good will.

Secondly, it is our constant duty to promote brotherly communion, coresponsibility and cooperation with all the hierarchs of the Holy Synod, in order to preserve and defend the Orthodox faith and the unity of our Church, as well as to find, together with Their Eminences and Their Graces, with the clergy and the Orthodox lay faithful, appropriate ways and means for the deepening and enrichment of the spiritual life and of the missionary activities in the parishes, monasteries, theological schools, cultural institutions and social-philantropic establishemnts of our Church.

These are to be undertaken on the basis of the past experience and in consonance with the new challenges which come from the contemporary society, which is more and more a secularised one. This society – often more indiferent rather than faithless – needs the Church because it longs for healing and spiritual communion, precisely because it identifies personal freedom with egocentristic individualism and with the possesion of limitated and futile things. Or, the human life cannot be built firmly and constantly on the spiritual vacuum created by forgeting about God and about the heavenly or transcendental vocation of the human person.

One can notice very quickly that the deficit of transcendence in the life of individual human beings brings about a deficit of humanity (the quality of being human) in the social life. Without spiritual or metaphysical perspective human life is quickly reduced to “mathematics”: a number of human robotic humans and quantities of finite products, for well-defined purposes, but in a world closed in itself, a self-sufficient one.

Another aspiration of ours, coming as a duty, is the increase of the spiritual mission of the Church in society, beyond the walls of the places of worship, through two Orthodox church networks at national level, namely: radio and television, as well as a daily newspaper of the Church. The experience the Metropolitanate of Moldova and Bucovina as well as the other metropolitanates or eparchies of our Church acquired in this regard gives us hope that whatever is necessary can become possible through brotherly co-responsibility and cooperation, as well as through the good office of the persons and institutions willing to help the Church, so that she may contribute in her turn even more to the spiritual and social life of our country.

3. Gratitude for the confidence entrusted to us and wish for dialogue and cooperation

Finally, we wish to thank all the hierarchs of the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church and the members of the Church Electoral College for the confidence entrusted to us and the call addressed to us to serve, with diligence and wisdom, the Romanian Orthodox Church in the new responsibility of Archbishop of Bucharest, Metropolitan of Muntenia and Dobrogea and Patriarch of the Romanian Orthodox Church, as the Grammata of the Holy Synod for the enthronement of the Patriarch reads.

We thank all those who congratulated us, either from our country or from abroad, personally or on behalf of Christian Churches and organisations, of other religious cults, of State institutions, of other organisations and associations.
We also warmly thank all the official delegates from Romania and from abroad present now at our enthronement as Patriarch of the Romanian Orthodox Church, showing in this way their friendship and appreciation towards the Romanian Orthodox Church.

We thank especially all the State institutions, first of all the President and the Government of Romania, for the assistance offered to organise this event, nourishing the hope and conviction that the Romanian Orthodox Church, together with other religious cults from Romania, will continue to contribute to the enrichment of the spiritual, cultural and social life of the Romanians from within the country and from abroad, at a time when the Romania became a member State of the European Union too.

We do not forget the fact that almost all the Romanian faithful who emigrated need more pastoral and material support in order to keep their identity and dignity, as well as to better cooperate in the social field with the believers of other Churches and with citizens of the countries where they work temporary or where they settled.

We do hope that the dialogue, cooperation and mutual respect for other Churches and religious cults will continue, yet, paying a special attention to the preservation of the Orthodox faith and of all the traditional values of Orthodoxy. Therefore, we also thank all those who are so careful lest the Orthodox Church should lose her faith identity and spiritual life, when she is in dialogue or cooperates with other Christian Churches.

We have the wish and the duty to remain firm in the unity of the Orthodox faith. At the same time, we think that love towards Orthodoxy must not be expressed only in defensive attitudes and excessive fears, but especially in the deeds of the pastoral work and concrete mission, according to the example of Saints Apostles, whom Christ, our Crucified and Risen Lord, did not let remain scared and locked in a house in Jerusalem, but sent them out to preach or to do mission all over the pagan world of their time.

We also thank, anyway, those who encourage us and who criticise us, as long as it is done with the aim of the salvation of our faithful and the good and wellbeing of the Church. Whenever we make mistakes we must repent, ask for forgiveness and change for the better; and whenever we do good deeds, we ask to be helped even more, for the good of the life and work of the Church, too.

We pray our Father Who is in heaven, “the Father of light, from whom every generous act of giving, with every perfect gift is coming down” (James 1:17) to bless us and help us all, with His grace and love for humankind, to do what is good at any time and in any place, for the glory of the Mostholy Trinity and for our salvation.

† DANIEL
Archbishop of Bucharest,
Metropolitan of Muntenia and Dobrudgea,
Locum tenens of the throne of Caesarea of Cappadocia,
Patriarch of the Romanian Orthodox Church

(1) See the explainations in the notes 1311 and 1312 of St Cyril of Alexandria Comentary to the Gospel according to John, Church Fathers and Writers Collection, no 41, Bucharest, 2000, p.702.

(2) Idem, note 1313, p. 704.

(3) See St John Chrisostom, Comentary to the Gospel according to John, ‘Pelerinul Român’ Publishing House, Oradea, 1980, homilies 59 and 60, pp. 290-305; St Cyril of Alexandria, op. cit., pp. 699-721.

(4) Ibidem, Homily 60, 1, p. 296.

(5) St Cyril of Alexandria, op. cit., p. 706.

……………………………………

Psa. Gianina Picioruş

Page 1 of 28

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno