V-am spus: avem şi cititori „cultivaţi”/bădărani…

Sub aceste rânduri iniţiale vom reda un mesaj, scris la 2:12 azi-noapte, de Cristi, pe blogul pastorului Cruceru, în care acesta spune următoarele:

com. nr. 11:

„Esti hazliu tataie bastrix,

Tu-ti faci bloguri si tot tu raspunzi si comentezi sub diferite pseudonime. Pentru asta exista citiva doctori buni, specialisti in ’split personality’. Ce am observat din CV-ul tau este ca esti un baiat de la tara. Cu barba. Si cam atit. Din interventiile tale pe diverse site-uri rezulta clar ca nu ai pasaport. Adica nu ai calatorit pe afara sa te mai luminezi un pic, sa vezi ce gindesc si alti oameni. Nu ai vazut cum arata pe dincolo apele, muntii, vaile, riurile, padurile. Ca sa nu mai spun de universitati si scoli teologice cu vechi traditii sau vreo biblioteca serioasa, fie si ea ortodoxa. Mesteci cuvinte ca Oxford si Cambridge dar nici macar la televizor nu le-ai vazut. Asta te califica ca baiat de la tara care nu poate sa-si depaseasca conditia. Lumea asta e mai larga decit Calarasi sau Teleorman. La fel si teologia ortodoxa pe care o fetisizezi dar de care esti cam strain. Cind o sa-ti vedem vreun articol publicat de St. Vladimir’s Theological Quarterly sau de alte reviste ortodoxe prestigioase, cand o sa-ti vedem numele intr-un volum editat de Coman, Ica jr., Tofana etc, atunci o sa spunem: ia uite-l pe batrix, asa cum e el baiat de la tara, mai nestiutor si neumblat, a performat, s-a autodepasit omul. Pina atunci, ramii doar un baiat de la tara, cu barba si cu multe complexe academice. Iarta-mi colocvialitatile,
Sarut-manusitele doamnei Geanina,
cristi”

by cristi September 2nd, 2007 at 2:12 am

Autorul nostru, cu siguranţă, nu e Cristi anonimu şi nici Gigi, Costel şi Fane Spoitoru. El este cineva căruia îi este ruşine să dea ochii cu mine, pe care îl complexăm fără să ne-o dorim, pe care l-am iritat foarte rău cu afirmaţiile noastre [poate vom afla şi cine este, la o adică], care crede că ştie să fie dur cu alţii, care crede că e în stare să îţi terfelească persoana sau, mai pe scurt, este unul care nu mi-ar spune aceste lucruri în faţă, decât dacă ar vrea, cu tot dinadinsul, să cadă de prost.

E un cititor fidel, unul dintre cei pe care, într-un articol anterior, i-am numit cititori cu… alte interese. Interesul cititului său a început să îl panicheze. Fapt pentru care încearcă să găsească emoţii sofisticate prin care să ne irite.

El este doar… Cristi. Cine sunt eu pentru dumnealui? Un om care fac bloguri [deci prima sa durere], dar care mă comentez de unul singur. Adică comentariile din subsol nu sunt ale lui Simuţ, Stârceanu, Ana, X, Y, Z, ci ale mele. Înseamnă că trebuie să înmulţesc comentariile pentru ca cititorul nostru să fie satisfăcut în acest domeniu.

Însă, spune dumnealui, pentru că sunt mitoman sau schizofren [ca să traducem ce înseamnă să ai „personalitate schizoidă/scindată”] trebuie să mă duc la doctor. Deci, pentru cititorul nostru, cine face bloguri şi scrie mult pe ele, ca noi, şi care are valenţe multiple trebuie dus la medic. Aţi suferit vreodată trauma aceasta, de culpabilizaţi pe toată lumea cu ea? Nu vă dorim să fiţi în situaţia clinicizării persoanei dv., însă, dacă citiţi cu şi mai multă atenţie articolele noastre, ar putea să vă înveţe despre ce înseamnă să fii sănătos duhovniceşte şi un român cu bun simţ.

Dumnealui a observat că m-am născut la ţară şi că am barbă, şi-a pus problema dacă am paşaport şi a conchis că lipsa studiilor mele din universităţi occidentale sunt defectele care mă fac să scriu…enervant. Pentru că sunt de la ţară, a conchis cititorul nostru, sunt mai prost decât dacă m-aş fi născut la oraş. Aveţi complexul că nu sunteţi de la ţară sau aveţi complexul că sunteţi un om de la oraş complexat de un om care s-a născut la ţară?

Am observat şi noi: aţi scris mesajul cu multă atenţie, fără să faceţi greşeli de scriere [şi asta la două noaptea?!], pentru ca să păreţi serios şi în acelaşi timp de la oraş. În spovedaniile noastre, superbia aceasta, de a te crede superior cuiva pentru că te-ai născut undeva şi nu în altă parte se numeşte păcat şi se spovedeşte. Însă, cu siguranţă, nu vă interesează acest amănunt de sensibilitate duhovnicească.

Autorul spune că, dacă călătoreşti te luminezi. O să ne dea linkul către site-ul său sau detalii despre cărţile sale şi o să ne luminăm, din mergerile sale prin străinătate. La noi, în Ortodoxie, lumea se luminează când se curăţeşte de patimi şi, atunci, Dumnezeu ne dă să vedem înţelesuri adânci din tot ceea ce citim, vedem şi trăim. Poate că unul dintre complexele pe care i le-am dezvoltat cititorului nostru este şi acesta: noi nu facem pedanterie din ceea ce am citit sau nu, dar ştim să mărunţim cărţi întregi şi experienţe întregi în câteva rânduri.

În final, ne acuză de lipsă de experienţă, de neperformare în mediul teologic şi de netipărirea noastră în reviste celebre şi lângă oameni celebri ai Bisericii Ortodoxe Române. Domnule pseudonim Cristi, toate lucrurile vieţii noastre sunt proniate de către Prea Curata Stăpână şi ceea ce s-a întâmplat, se întâmplă şi se va întâmpla cu noi va purta amprenta acestei continue povăţuiri a noastre de către Maica lui Dumnezeu.

Cu siguranţă că o să ne urmăriţi în continuare! Dv., dacă sunteţi real şi nu sunteţi o bulă de săpun emanată de autorul blogului unde aţi fost construit, o să urmăriţi ce o să facem şi ce n-o să facem, şi, dacă nu vă vom împlini toate gusturile, asta e: înseamnă că avem alte standarde.

Însă, ne întrebăm: Ce rost are să vă certaţi tocmai cu noi, pe care ne dispreţuiţi aşa de mult, dacă nu vă enervăm într-atât de serios, încât să ne scrieţi la două noaptea, când lumea, de obicei, cam doarme? Cine mai poate să scrie la două noaptea, aşa de lucid, aşa de pedant şi de hâtru, fără să fi intrat în coliziune cu noi, la un moment dat şi, în acelaşi timp, fără să fie odihnit la creier? Şi, cum noi am iritat doar o singură persoană în mod serios, cerându-i să scrie despre teologia baptistă şi nu despre flori de măr, iar persoana a început să se ocupe tocmai acum de ceea ce zice că ştie mai bine, de un curs de limba greacă, ne întrebăm: cine poate fi atât de ocupat cu noi decât persoana în cauză?

Însă, să nu fim scenarişti! Poate că cititorul Cristi există sau nu există, şi mesajul a vrut să fie unul de compătimire a noastră, într-atât încât să ne lăsăm de blog, de viaţă, de România şi să plecăm unde om vedea cu ochii, ca să ne fie mai luminată mintea şi dumnealui să îi fie mai uşor. Se pare că pentru câteva zile veţi rămâne în compania soţiei mele pe blog, dacă va vrea să scrie şi nu va fi şi dânsa ocupată. Acum, pentru că ştiţi acest amănunt, scrieţi cât mai gingaş cu putinţă, dv., cititorii noştri „cultivaţi”. Am să vă răspund la întoarcere…după ce, poate, că o să mai mă luminez în ceea ce vă priveşte.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

8 comments

  • Poate Cristi e plecat din tara sau chiar daca scrie la 2 noaptea inseamna ca acorda destula atentie celor pe care le citeste.
    De ce nu fac oamenii comentarii la ceea ce citesc (si le place sau nu)? Tot dv. m-ati ajutat sa-mi dau seama!
    E asumarea responsabilitatii. Cand cineva afirma ceva trebuie sa isi asume acea afirmatie si mai ales cand intri intr-un dialog nu e chiar usor sa fii cumpatat, linistit si deschis pana la capat (mai ales cand cineva vrea sa critice, asa cum a facut Cristi)

    Exista multe feluri prin care cineva poate sa spuna ceea ce nu-i convine sau nu-i place dar atata timp cat reuseste sa o spuna fara rautate si poate intr-o directie constructiva ies la iveala adevaratele motive sau framantari ale celui nemultumit.
    Pentru toti cei care citesc (indiferent ca sunt sau nu de acord cu ceea ce scrie par. Dorin), cred ca ar fi cazul sa iasa din umbra. Cu totii avem ceva de zis si nu o facem intotdeauna.

    Daca o sa continuam asa o sa incepem sa traim in 22 de milioane de lumi diferite, fiecare cu a lui, ca si cum fiecare ar avea planeta lui si ar comunica intr-o limba inteleasa numai de el!

    Nu incerc sa iau partea nimanui, pur si simplu asta e reactia mea in urma citirii articolului de mai sus.

  • Un om ancorat cu adevarat in crezul sau, care intr-adevar crede ceea ce striga in gura mare, este unul mult mai deschis, unul care nu se ascunde in spatele unui nickname. Domnul Cristi este un om foarte trist in adancul lui. Tristetea si neimplinirea asta il face sa se manifeste in felul acesta, iar internetul este locul propice unde iti poti arata adevarata fata, in spatele pseudonimului, lucru pe care in realitate, in casa cu nevasta, pe strada cu vecinul, nu-l poti duce la implinire

  • Cei care folosesc pseudonime isi doresc de fapt sa spuna ceea ce gandesc cu adevarat. Sunt convinsa ca acesti oameni nu ar avea curajul unei discutii live si sa spuna aceleasi lucruri in fata!

  • Mulţumim foarte mult pentru pertinenţa observaţiilor, domnişoară Ana şi domnule Bogdan. Părintele Dorin a scris acest articol dimineaţă, înainte de a merge la slujbă, dar m-a lăsat pe mine să îl pun pe blog.

    După cum aţi observat, e uşor să fii anonim şi să dai cu noroi. De data aceasta însă, „prietenii” noştri nu au mai găsit motive de critică la adresa părintelui Dorin şi au convertit în invective tocmai virtutea de a te înălţa doar cu ajutorul lui Dumnezeu, deasupra vitregiilor vieţii, numai prin muncă istovitoare şi neîncetată. Au trecut, prin urmare, la atacuri personale, pentru că atâta i-a dus „intelectul” cu veritabil iz oxfordian.

    Părintele mi-a încredinţat blogul pentru câteva zile, însă nu cred că voi mai răspunde la provocări, dacă ele vor mai exista, pentru că sunt foarte ocupată şi pe deasupra mă încearcă şi o răceală de început de toamnă.

    Dumnezeu să vă ajute şi să vă binecuvinteze!

    Psa. Gianina

  • ”Lumea este mai larga decat…” – expresia asta face parte din ceea ce se numeste complex de Bucuresti. Complexati si cu o inteligenta medie, anumiti bucuresteni tin sa le comunice provincialilor (adica celor de la ”tara”) frustrarile lor. Sunt dintr-un oras destul de mare si cunoscut, dar pentru unii ”capitalisti” este tot ”tara”.

    Numai pentru remarca asta imbecila l-as fi terminat pe individ. (Nu mai pun la socoteala aiurelile despre personalitati multiple)

  • „La noi, în Ortodoxie, lumea se luminează când se curăţeşte de patimi şi, atunci, Dumnezeu ne dă să vedem înţelesuri adânci din tot ceea ce citim, vedem şi trăim”. – o fraza cat o Liturghie si frumoasa ca o icoana (sa ma ierte Dumnezeu!)

  • Cine ştie, Krossfire, dacă sunt complexe de Bucureşti. Pot să fie. Dar poţi să ai surpriza şi să fie complexe de Oradea.

    Psa. Gianina

  • Complexele sunt atemporale si abstracte…complexatii sunt concreti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *