Cimitirul roman din Hârşova vs. ideologia prostiei

E vorba de articolul domnului Vasile Surcel din ziarul Jurnalul Naţional, publicat în ediţia din 7 septembrie 2007.

Jurnalul National

Prin 1986, Ceauşescu a decis că Hârşova trebuie inclusă în circuitul industriei socialiste. Ordinul era clar, lumea a sărit în bocanci, a luat poziţia de drepţi, a zis: “Am înţeles, să trăiţi!” şi a purces la treabă. Prima “reuşită” a fost profanarea unor necropole străvechi. Printre ele, şi cimitirul roman în care îşi dormea somnul de veci un “locatar” din categoria “VIP”: un fost militar de rang înalt, probabil general al Imperiului.

Din timpul geto-dacilor provin urmele unei aşezări civile, iar romanii ne-au lăsat marea cetate Carsium. Ridicată de împăratul Vespasian, extinsă apoi de către Traian, fortificaţia a “funcţionat” aproape neîntrerupt până în 1829. În plus, subsolul Hârşovei conservă şi câteva necropole, printre care şi una romană. O bună parte dintre urmele acestui trecut bogat sunt adunate acum în Muzeul “Carsium” – Hârşova. Un muzeu cochet şi foarte bine organizat care are totuşi un defect esenţial: are un sediu prea mic pentru un trecut atât de mare.

Necropola romană se afla exact sub “Platforma industrială”. Istoricii cred că iniţial existaseră câteva sute de morminte. Sărace în inventar funerar, cele mai multe au fost însă rase de buldozere, înainte ca specialiştii să fie anunţaţi. Cavoul generalului a ieşit la iveală la 30 iunie 1987. O zi caniculară, în care arheologii, care oricum fuseseră anunţaţi aşa… cam pe la spartul târgului, plecaseră alungaţi de vipie. Totuşi, pe şantierul propriu-zis se lucra. Asta până când Nicolae Turcu, mecanicul unui utilaj, a văzut nişte cărămizi ciudate care, smulse din pământ, dezveliseră o cămăruţă subterană. Intrigat, şi-a chemat şefii, iar aceştia, temându-se că ar fi vorba despre un vechi depozit de muniţie, au oprit lucrul şi au anunţat Miliţia. Care, la rândul ei, a luat “măsuri” şi a trimis acolo nişte intelectuali rafinaţi: echipajul de la “Circulaţie”. Oamenii “Organului” au venit, s-au sucit, s-au învârtit, s-au scărpinat pe sub caschete, şi până la urmă au trimis un muncitor în vizuina de sub pământ. Omul a intrat şi le-a zis că este ceva ca un sicriu din lemn şi nişte oase. În plus, le-a întins şi un obiect din metal galben.

“Era un cavou zidit care conţinuse trei sicrie. Unul aparţinuse unui roman numit Valerianus. Celelalte două erau ale unor femei, probabil soţia şi fiica lui. Confecţionat din lemn de stejar, sicriul bărbatului era extrem de bine conservat. Atât de bine, încât, atunci când a fost dus la Muzeul Naţional de Istorie, cei de acolo au crezut iniţial că le murise vreun coleg, iar acela era un sicriu nou, pregătit”. Arheologii au descoperit că romanul a plecat din lumea noastră “echipat” cu toate cele cuvenite unui militar de rang înalt: fibule din aur şi inele cu sigiliu, pe care aveau dreptul să le poarte doar generalii Imperiului, mulţi bani, dar şi alte piese din metal nobil inclus în echipamentul de paradă al marilor comandanţi. Conform unui vechi ritual, mortul avea gura acoperită cu foiţe din aur, modelate special. Piesa cea mai stranie era însă pumnalul de paradă care a permis identificarea “locatarului” principal al cavoului: o armă preţioasă pe care scria “Valerianus Vivas”, adică “Să trăieşti, Valerianus”. Altfel zis: “Să trăieşti, mortule” .

Acum, din cavoul lui Valerianus a mai rămas doar o carcasă din cărămidă. Încercând să-l protejeze, specialiştii l-au ridicat în picioare şi i-au zidit intrarea. Boschetarii din Hârşova au spart-o însă şi folosesc “cabina” astfel creată pe post de closet. Până acum, nimeni n-a avut curiozitatea să afle câţi dintre cei care au pătruns nelegiuit acolo, fie şi pentru o singură dată, mai sunt încă în viaţă.

Psa. Gianina.

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *