Praznicul preaslăvit al naşterii Maicii lui Dumnezeu

Tatal Sfintei Fecioare, Ioachim, se tragea din neam împaratesc. Acesta cu toate ca-si ducea la Dumnezeu darurile îndoite, ca un iubitor de Dumnezeu si bogat ce era; dar pentru nerodire era defaimat caci erau sterpi si nu aveau copii. De aceea mâhnindu-se la inima, el în munte, iar femeia lui Ana în gradina, se rugau cu lacrimi lui Dumnezeu, Care ascultându-i, le-a dat rod sfânt pântecelui, pe Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu.

Iar Sfânta Ana se tragea din Matan al douazeci si treilea din neamul lui David si al lui Solomon; acesta a luat pe Maria din neamul lui Iuda, si a nascut pe Iacov tatal lui Iosif teslarul, si trei fete: pe Maria, Sovi si pe Ana. Maria a nascut pe Salomi moasa; Sovi a nascut pe Elisabeta, iar Ana a nascut pe Nascatoarea de Dumnezeu.

Deci Preasfânta este nepoata lui Matan si a Mariei femeia sa. Iar Elisabeta si Salomi erau nepoate ale Anei de surori, si verisoare cu Nascatoarea de Dumnezeu.

Cf. sursa.

♦

Un sinaxar mai extins al zilei în limba franceză.

♦

Cuvântul Părintelui Constantin Voicescu la Naşterea Maicii Domnului [8 septembrie 1997]

♦

♦

Pr. Asist. Alexandru I. Stan, Prea cinstirea Maiciii Domnului, „Indrumator pastoral”, Arhiepiscopia Bucurestilor, 1981, pag. 74-78.

In Sfanta Scriptura avem doua modalitati de prezentare a Maicii Domnului: una prefigurativa sau tipica, in Vechiul Testament, si alta direct sau deplin revelata, in Noul Testament.

In Vechiul Testament se face mentiune despre femei care au avut o insemnatate speciala in istoria mantuirii pina la venirea lui Mesia. Astfel, Eva primea fagaduinta izbinzii asupra diavolului ispititor metamorfozat in sarpe (Facere 3, 15); Sarra devenea maica unui popor nou, a poporului ales si chiar a mai multor popoare (Facerea 17, 15-16); Rebeca si Rahila modele de mame devotate si sotii credincioase, harnice si ospitaliere, si-au sprijinit fiii lor si I-au intarit cu sfatul lor (Facerea 27, 5-17 si 42-45; 35, 16-18); Iaela (Judecatori 4, 17-22) si Rut (Rut 4, 13-22), Ana (mama lui Samuel (1 Regi 1, 10-11 si 27-28) si Estera (Estera, 5, 1-7, 3-6) au aratat evlavie deosebita, iubire netarmurita pentru poporul ales si pentru lucrarea lui Dumnezeu in lume.

In Noul Testament, Maica Domnului este mereu alaturi de Mantuitorul Hristos, suferind dimpreuna cu El, ca mama, chinurile Golgotei si bucurindu-se de Invierea din morti, ca si de Inaltarea la cer. Apoi, dupa Inaltare, Ea devine cu predilectie centrul atentiei firesti a Sfintilor Apostoli fata de Maica dumnezeiescului lor Invatator si Domn. Dintre Sfintii Apostoli Sfantul Ioan Evanghelistul, ca ucenic iubit al Mantuitorului si caruia Fiul lui Dumnezeu I-a incredintat grija pentru Maica Domnului inca dinaintea mortii pe cruce, a cinstit-o ca pe o Mama a sa si a Bisericii intemeiate la Cincizecime. De altfel, Biserica primara s-a constituit in momentul opririi Sfantului Duh peste Apostolii adunati in jurul Maicii Domnului (Fapte 1, 14 si 2, 1-3).

Spre deosebire de celelalte femei mentionate in Vechiul si in Noul Testament, numai Maica Domnului a fost obiectul unor profetii. Isaia a prezis ca Fecioara va naste pe Mantuitorul in chip minunat, ca un mare semn dumnezeiesc de izbavire a poporului ales si de mantuire a lumii: <<Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iata Fecioara va lua in pintece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel>> (Isaia 7, 14). Ezechiel a profetit despre Maica Domnului ca Pururea Fecioara in viziunea sa despre noul templu al lui Dumnezeu, simbolizind-o printr-o poarta tainica a Dumnezeului lui Israel. <<Si mi-a zis Domnul: <<Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa>> (Ezechiel 44, 2). Ieremia inchipuie tot Israelul intr-o fecioara care si intoarece la Domnul si Stapanul ei pentru ascultare, ca sa devina <<Locas al dreptatii si munte sfant>> binecuvintat de Dumnezeu (Ieremia 31, 21-23).

Psalmistul o descrie pe Sfanta Fecioara ca pe o Imparateasa ce sade de-a dreapta lui Dumnezeu: <<Stat-a imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata>> (Psalm 44, 11). Dar tot Maica Domnului este preinchipuita aici si ca Fiica Imparatului Dumnezeu, impodobita si urmata de fecioare, cu alai: <<Toata slava fiicei Imparatului este inauntru, imbracata cu tesaturi de aur si prea infrumusetata. Aducese-vor Imparatului fecioara in urma ei, prietele ei se vor aduce tie>> (Ps. 45, 15-16). Fara indoiala ca aceste fecioare insotitoare sint nenumaratele fecioare mucenite, care au urmat in smerenie si sfintenie jertfelnicia Maicii Domnului, tot asa cum femeile mironosite au insotit-o in momentele grele ale Patimii si ingroparii domnului nostru Iisus Hristos. De asemenea, dreptul Simeon a prezis suferinta Maicii Domnului zicindu-I, dupa ce a binecuvintat pe Pruncul Iisus: <<Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si spre semn de contrazicere ca sa se descopere gindurile din multe inimi. Si prin insusi sufletul tau va trece sabie>> (Luca 2, 34-35).

Sfintii Apostoli au cinstit in chip deosebit pe Maica Domnului. La fel au facut si urmasii lor, episcopii, preotii si diaconii de totdeauna ai Bisericii Ortodoxe, fiind pilda centru credinciosii lor. Iar cind, prin formule eretice subtile s-a incercat sa se altereze doctrina ortodoxa despre Intruparea Fiului lui Dumnezeu si despre adevarata prea cinstire ce se cuvine Maicii Domnului, episcopii Sinodului Ecumenic de la Efes (431) au definit atit dogma hristologica imptriva lui Nestorie cit si atributul de <<Nascatore de Dumnezeu>> pentru Maica Domnului. De al mijlocul secolului al IV-lea inainte, in Biserica Ortodoxa, asadar, s-a mentinut neschimbata invatatura ca Maica Domnului a nascut cu trup omenesc real pe Fiul lui Dumnezeu cel nascut din Tatal inainte de toti vecii, cum se stabilise deja in sedintele Sinodului I Ecumenic (Niceea, 325) si cum se marturisea in Simbolul de credinta. Sinodul de la Efes a intarit si el cu detalii, invatatura ortodoxa despre Nascatorea de Dumnezeu sau, in greceste Theotokos. Mai tirziu, Sindoul al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787) a reafirmat aceasta invatatura, impreuna cu invatatura ortodoxa despre cinstirea sfintelor icoane, a sfintelor moaste si semnului Sfintei Cruci, neabatindu-se de la aceeasi invatatura apostolica neintrerupta.

Zugravirea chipului Maicii Domnului este foarte frecventa in Biserica Ortodoxa. Dar aceasta zugravire are ceva specific, deosebitor de toate reprezentarile din alte Biserici, in special cele romano-catolice si, in ultima vreme, cele din unele locasuri de cult ale protestantilor. Astfel zugravirea chipului Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa pastreaza cu sfintenie limitele bidimensionalitatii: lungime si latime, dar nu adincime. Virsta Sfintei Fecioare in icoane este virsta maturitatii materne. In brate, Maica Domnului tine pe Pruncul-Dumnezeu, in gloria de Domn al creatiei. De regula, in icoanele imparatesti, Maica Domnului apare numai in aceasta imagine, de <<Imparateasa-Maica>>. Celebre sint, dupa cum se stie, infatisarile cunoscute sub denumirile de <<Odighitria>> (Calauzitoarea), <<Glikofilousa>> (Dulce-alinatatoarea) etc., exprimind cele mai curate sentimente materne, apropiate de simtirea crestina ortodoxa de totdeauna.

♦

♦

OrthodoxWiki despre Maica lui Dumnezeu, Prea Curată Fecioară Maria

♦

Părintele Teofil Pârâian despre Maica Domnului – partea 1

Părintele Teofil Pârâian despre Maica Domnului – partea 2

Părintele Teofil Pârâian despre Maica Domnului – partea 3

Părintele Teofil Pârâian despre Maica Domnului – partea 4

♦

Troparul la Nasterea Maicii Domnului (8 sept.)

Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea; ca din tine a rasarit Soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru si dezlegand blestemul, a dat binecuvantare si stricand moartea, ne-a daruit noua viata vesnica.

Condacul

Ioachim si Ana din defaimarea nenasterii de fii, si Adam si Eva din stricaciunea mortii s-au izbavit, Preacurata, prin sfanta nasterea ta. Aceasta o praznuieste si poporul tau, de vina greselilor izbavindu-se cand striga catre tine: Cea stearpa naste pe Nascatoarea de Dumnezeu si hranitoarea Vietii noastre.

Cf. sursa.

♦

Pr. Dorin.