The image “http://www.onlinelibrarie.ro/thumbnails/img/libertate%20si%20credinta-rs/crd2.gif” cannot be displayed, because it contains errors.

Libertate şi credinţă

Iubiţii mei,

în Fac. 40, 8 [LXX], apare între cuvintele Sfântului Iosif Patriarhul substantivul διασαφησις [diasafisis], substantiv care înseamnă tălmăcirea, explicarea, interpretarea. Acest substantiv grecesc e format din prepoziţia δια [dia] şi substantivul σαφης [safis] şi ar înseamna, în forma sa morfematică: [ceea ce se face] prin claritate, prin luminozitate. Cu alte cuvinte, ca să existe tălmăcire trebuie să existe luminarea noastră de către Dumnezeu, ca să înţelegem cuvintele inspirate de Sine pe care le tălmăcim.

Nu putem face lumină în textele Scripturii, nu putem înţelege sensul mistic, tainic, sensul tipologic, istoric, prorociile Scripturii fără harul lui Dumnezeu care a umplut pe cei care au scris Sfânta Scriptură şi care au scris plini fiind de Duhul lui Dumnezeu. Adevărul lui Dumnezeu are nevoie de Dumnezeu ca să ni se facă cunoscut. Şi, pentru că este adevărul lui Dumnezeu, el ni se face cunoscut când ne facem proprii Sieşi, când ne facem Sfinţi căci El e Sfânt.

În Ortodoxie Sfinţii sunt garanţii adevărului, cei care normează, care teologhisesc despre adevăr. Din nenumăratele cărţi scrise de creştini ortodocşi şi de teologi ortodocşi rămân normative numai pasajele şi cărţile care au fost scrise întru Duhul lui Dumnezeu şi în continuitate cu adevărul propovăduit de Biserică de-a lungul veacurilor. Ideile denaturate, care s-au îndepărtat de consensul viu al Bisericii sunt uitate în timp, sunt repertoriate ca nemântuitoare pentru noi, ca nereprezentative.

Însă, deşi există întotdeauna riscul de a greşi, ca nişte oameni păcătoşi ce suntem, în tălmăcirile noastre, exegeza, tălmăcirea e o nevoie vie, presantă pentru noi, pentru fiecare în parte. Avem nevoie să ni se explice şi să explicăm pe înţelesul tuturor cuvintele Scripturii, ale Sfinţilor, ale rugăciunilor şi slujbelor noastre ortodoxe. Predicile şi cărţile noastre, articolele şi conferinţele teologilor şi ale clericilor ortodocşi au drept scop mărunţirea adevărului dumnezeiesc, explicitarea sa în termeni proprii mentalităţii societăţii contemporane.

Tălmăcirea învăţăturii ortodoxe are o încadrare cultică, pentru că are loc cel mai adesea în cadrul slujbelor Bisericii dar poate avea şi o încadrare didactico-pedagogică extrem de extinsă. În cadrul privat sau extins, pe diferite canale şi în diverse locaţii se poate vorbi despre adevărul Bisericii şi se pot explica diverse lucruri extrem de importante pentru un anume segment de credincioşi şi pentru toţi laolaltă.

Tălmăcirile online ale Scripturii şi ale slujbelor Bisericii nu sunt şi nici nu trebuie să fie socotite drept lucrări extrabisericeşti, ci trebuie înţelese, percepute, drept acomodări absolut necesare cu mentalitatea noilor generaţii, care văd în sistemul de comunicare online drept un canal extrem de preţios de informare şi de formare ca membru al Bisericii.

Considerăm că pe viitor, sistemul de informare şi de inter-comunicare al internetului va fi mult mai accesat de către creştinii ortodocşi şi valorizat decât în prezent, când gradul de conştientizare al rapidităţii comunicării şi a impactului ei va creşte în rândurile noastre. Sunt puţini ortodocşii fervenţi care accesează în mod zilnic pagini web şi extrem de puţini, creştinii ortodocşi şi teologii ortodocşi care scriu în pagini personale web.

Acest lucru poate duce la concluzia că suntem absenţi într-o Românie unde suntem prezenţi şi într-o Europă unde reprezentăm, fără emfază şi triumfalism, zona de normalitate şi spaţiul mântuirii ei.

Centrarea pe activitatea predicatorială numai în cadrul locaşurilor noastre de cult, a spaţiului liturgic, a fost o necesitate fortuită în timpul regimului comunist. Eram nevoiţi să ne repliem şi să ne închidem numai în Bisericile noastre, să zidim şi să reparăm puţin locaşurile noastre de cult şi să vorbim efeminat despre dogmele şi trăirea de taină a Bisericii. Tăvălugul ideologiei atee ne impunea să fim stilizaţi după un calapod străin de noi.

După 1989 am început să ieşim înspre cultură, înspre ştiinţă, înspre oameni şi nevoile lor, în mod evident, să intrăm în şcoli, penitenciare şi spitale, ca să vorbim despre frumuseţea vieţii cu Dumnezeu şi să slujim lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Unii cred că am făcut foarte puţin, că Biserica Ortodoxă Română a făcut foarte puţin în a se apropia de societatea actuală şi de nevoile ei, însă, în ceea ce ne priveşte, credem că paşii făcuţi sunt enormi.

Mentalitatea societăţii noastre s-a schimbat enorm vizavi de Biserica Ortodoxă, fără a minimaliza centrele reacţionare, militantismul prozelitist sau duşmănia stupidă, oarbă. Avalanşa de cărţi ortodoxe, mulţimea de traduceri şi de scrieri ortodoxe a acestor 18 ani cred că este cea mai mare producţie literară teologică pe care românii au văzut-o. Numai cine nu a vrut să citească nu a aflat lucruri adânci despre istoria, credinţa, viaţa, sfinţenia oamenilor Bisericii.

Asta nu înseamnă, după cum bine ştiţi, că nu au apărut cărţi în care se semnalează deficienţele, derapajele, căderile unor oameni ai Bisericii. Însă nu urâtul şi căderea sunt interesante pentru un creştin ortodox care vrea să se mântuie, ci bogăţia dogmatică, liturgică, duhovnicească a vieţii Bisericii care e adusă, prin cărţi şi sistemul online, în casele şi în mâinile cititorilor ortodocşi.

Cei care s-au învăţat cu cartea, care vor să simtă cartea în mână, nu prea au apetenţă pentru internet şi cartea electronică. Cei care stau numai în sistemul online şi citesc pe internet literatură teologică ortodoxă cred că nu trebuie să mai şi cumpere cărţi ortodoxe. Două extreme care trebuie împăcate în viaţa noastră. E nevoie şi să cumpărăm cărţi, şi să traducem cărţi, şi să scriem cărţi, şi să citim cărţi, dar să şi mergem la Sfânta Biserică în acelaşi timp. Trebuie îmbinate toate, armonizate în viaţa noastră.

Tălmăcirea cărţilor sfinte însă, după părerea noastră, e cel mai important lucru în segmentul temporar pe care îl trăim. S-a tradus mult, s-a citit mai mult decât înainte, însă nu există consens duhovnicesc între cititori, între trăitori. Nu există un consens pentru că nu există prea mulţi oameni care să tălmăcească, să armonizeze tot ce piaţa de carte ortodoxă produce, vinde publicului ortodox.

De aceea asistăm la fobia ecumenistă, la fobia pierderii unicităţii noastre, la fobia replierii. Dacă în timpul comunismului eram închişi în Biserici, eram forţaţi să facem numai slujbele şi să nu prea vorbim, acum, când avem libertatea să vorbim şi să ne vorbim, să înţelegem ceea ce vorbim, ni se pare că trebuie să ne ascundem, să ne închidem iarăşi în Biserici şi să nu vorbim cu nimeni.

Cum ne poate destructura interior dialogul, cunoaştea altora care nu sunt ortodocşi, dacă noi dorim să ne îmbogăţim şi să ne umplem de adevărul lui Dumnezeu şi să vestim şi altora acest adevăr mântuitor? De ce să ne repliem, să fugim din faţa provocărilor lumii de tot felul, din faţa avalanşelor de erezii, de păcate şi de relativism teologic, când rolul creştinului ortodox este acela de a tălmăci viaţa şi împrejurările în care trăim, de a face lumină în mijloc de întuneric gros, prea gros, irespirabil?

În sistemul online pe care Teologie pentru azi l-a propus, şi pe care unii dintre dv, îl cunoaşteţi, îl apreciaţi sau nu, am arătat disponibilitate spre o amplă cunoaştere a noastră, seriozitatea vorbirii pe surse, deschiderea spre noi şi cu noi. Bineînţeles am făcut dovada unui exemplu personal, cu limitările şi imperfecţiunile de rigoare, o deschidere a începuturilor, spre un public divers, dezorientat sau fals orientat, care ştia din auzite sau nu ştia mai nimic despre viaţa ortodoxă şi care face lumină în multe din subiectele arzătoare ale cotidianităţii noastre.

Nu e de ajuns să fii doar unul! Da, nu e de ajuns să fim o sută sau o mie care să vorbim despre noi. Ci facem paşii de pionierat, credem noi, spre ziua când fiecare ortodox va avea un sistem online la îndemâna, va scrie despre el şi despre familia lui, despre iubirile şi crezurile sale, şi comunicarea online nu va mai fi o noutate sau un tabu ci un act derizoriu, banal, dar necesar, foarte necesar pe fiecare zi.

E o greşeală imensă să nu înţelegi schimbările care se produc în oameni, să le dispreţuieşti. Sistemul online are avantajul intimităţii, al păstrării datelor comunicării, al recurenţei, al dialogului foarte rapid, al feedback-ului rapid: toate aceste atribute fiind atributele esenţiale ale predicii ortodoxe.Predica ortodoxă trebuie să fie intimă, directă, să reamintească şi să fixeze în oameni credinţa ortodoxă, să creeze atitudini imediate. Sistemul online este sistemul atitudinilor imediate, care nu trebuie să fie confundate cu atitudinile frivole sau cu vărsarea lăturilor în cap.

Cu cât vom învăţa respectul pentru comunicare, cu cât vom înţelege nevoia de comunicare cu atât vom aparecia imediateţea sistemului online şi vom arăta o conştiinţă adâncă, sensibilă şi impunătoare în relaţiile dintre noi.

Trebuie să ştim să vedem ceea ce e bun peste tot şi să respectăm acest lucru. Să folosim prin altoirea pe fiinţa şi sensibilitatea noastră tot ceea ce ne maturizează în credinţă şi în relaţiile cu oamenii. Dar, cel mai important lucru, e să înaintăm în credinţa şi curăţirea noastră de patimi ca să ne observăm patimile care ne subjugă şi să cerem lui Dumnezeu vindecare pentru ele.

E adevărat: cumva tălmăcesc teologii credinţa şi viaţa ortodoxă şi altcumva oamenii mai puţin şcoliţi. Însă nu trebuie să ne complexeze puţinătatea cunoştinţelor noastre teologice şi din acest fapt să nu mai comunicăm sau să nu mai scriem despre noi, ci dimpotrivă trebuie să scriem şi să comunicăm la nivelul nostru, pe măsura noastră, fără să ne fie teamă să fim noi înşine.

A-ţi accepta limitele înseamnă a învăţa să te smereşti. Însă a nu comunica înseamnă a te închide în egoism, în preţuirea şi părerea de sine. E mult mai maladivă încrederea în tine, în părerea proprie, caz în care nu îţi compari ideile tale cu ale Sfinţilor, decât atunci când comunici şi observi că eşti deficitar în multe. Noi încurajăm pe oameni să vorbească cum pot, cum ştiu, fără să se teamă că greşesc sau nu, pentru că îşi vor da seama, atunci când vor studia şi vor creşte în conştientizarea vieţii ortodoxe, ceea ce trebuie să schimbe din viaţa şi mentalitatea lor.

Vă încurajăm şi vă binecuvântăm să comunicaţi cât mai mult, cât mai bine şi cât mai folositor! Să comunicaţi în scris dar şi întru Duhul, prin rugăciune şi dragoste cu cei care vorbiţi şi pe care îi aveţi în inimi. Să scrieţi, să promovaţi credinţa dv., să vă bucuraţi întru ea, cu smerenie şi bunăcuviinţă, şi să vă aflaţi mântuirea împreună cu Sfinţii. Da, e posibil!În Biserica lui Dumnezeu, care e stâlpul şi temelia adevărului dumnezeiesc mântuirea e posibilă, este reală şi bucuria începe de acum şi nu are sfârşit.

Dumnezeu, cu harul şi cu iubirea Sa de oameni să vă binecuvinteze şi să vă întărească în asceza şi viaţa dv. şi să vă facă frumuseţi ale Sale, întru Împărăţia Sa! Amin!

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Did you like this? Share it: