O găsiţi aici.

Geneza

50

Exod

40

Levitic

27

Numeri

36

Deuteronom

34

Iosua

24

Judecători

21

Rut

4

1 Samuel

31

2 Samuel

24

1 Împăraţi

22

2 Împăraţi

25

1 Cronici

29

2 Cronici

36

Ezra

10

Neemia

13

Estera

10

Iov

42

Psalmi

150

Proverbe

31

Eclesiastul

12

Cântarea Cântărilor

8

Isaia

66

Ieremia

52

Plângerile lui Ieremia

5

Ezechiel

48

Daniel

12

Osea

14

Ioel

3

Amos

9

Obadia

1

Iona

4

Mica

7

Naum

3

Habacuc

3

Ţefania

3

Hagai

2

Zaharia

14

Maleahi

4

Matei

28

Marcu

16

Luca

24

Ioan

21

Faptele Apostolilor

28

Romani

16

1 Corinteni

16

2 Corinteni

13

Galateni

6

Efeseni

6

Filipeni

4

Coloseni

4

1 Tesaloniceni

5

2 Tesaloniceni

3

1 Timotei

6

2 Timotei

4

Tit

3

Filimon

1

Evrei

13

Iacov

5

1 Petru

5

2 Petru

3

1 Ioan

5

2 Ioan

1

3 Ioan

1

Iuda

1

Apocalipsa

22

Despre autorul acestei versiuni a Bibliei puteţi afla că este binecunoscutul Dumitru Cornilescu. Iată mai jos o scurtă biografie a vieţii lui. Dumitru Cornilescu (1891-1975)

S-a născut în comuna Slasoma, jud. Mehedinţi, în data de 4 aprilie 1891. Tatăl său era învăţător, iar mama casnică. Amândoi părinţii proveneau din familii de credincioşi ortodocşi. Amândoi bunicii lui Dumitru Cornilescu fuseseră preoţi: Andrei Vasilescu – bunicul din partea mamei – a fost preot în comuna învecinată Dobra, iar Constantin Cornelie – bunicul din partea tatălui a fost preot în comuna Slasoma.

A urmat şcoala primară în comuna sa natala, sub îngrijirea tatălui sau. După terminarea şcolii primare, pleacă la Bucureşti pentru a urma cursurile Seminarului Teologic Ortodox. Dragostea lui pentru Mântuitorul Isus Hristos, iubire pe care o deprinsese din frageda pruncie prin educaţia spirituală primită de la părinţii săi, precum şi dorinţa de cunoaştere a Scripturilor, au constituit firul călăuzitor al vieţii sale. Citea cu aviditate cărţile din biblioteca Seminarului cu dorinţa fierbinte de a afla mai multe despre relaţia spirituală intimă cu Mântuitorul. Era sincer preocupat de formarea sa spirituală ca viitor preot, căci îşi dorea să poată fi un adevărat pastor de suflete, capabil nu numai să arate calea către Hristos prin cuvântul sau, ci şi prin exemplul său personal.

După terminarea Seminarului, urmează cursurile Institutului Teologic Ortodox din Bucureşti. În aceiaşi perioadă, între 1912-1916 frecventează Biserica „Cuibul cu barză” unde era preot Tudor Popescu, şi unde a slujit ca diacon. De la Tudor Popescu a deprins nu numai arta de a predica, dar mai ales faptul că viaţa în Hristos este o viaţă înnoită, plină de puterea Duhului Sfânt, o viaţă de adâncă devoţiune faţă de Tatăl ceresc. Cunoscător al câtorva limbi de circulaţie mondiala, Cornilescu traducea mult. A contribuit la înfiinţarea cercului „Ia şi citeşte”, condus de un comitet de preoţi, care avea drept scop susţinerea credinţei creştine strămoşeşti şi moralizarea poporului prin intermediul tipăriturilor şi al cuvântărilor religioase.

Impresionat în mod deosebit de greutatea limbajului folosit de traducerile Bibliei existente în acea vreme, când era folosită limba romană arhaică şi caracterele slavone, Cornilescu a exclamat: „Dacă viaţa creştină a poporului izvorăşte din cunoaşterea Bibliei, iar eu nu pot înţelege ce este scris acolo, cum va înţelege oare poporul?”. Acest gând l-a urmărit cu putere până ce, în final, l-a determinat să înceapă traducerea Bibliei în limba română modernă, respectiv limba care se vorbea în primul sfert de veac al secolului 20.

Imediat după trecerea cu brio a examenului de licenţă, în iulie 1916, a început traducerea Bibliei. În acelaşi an a fost hirotonisit în catedrala de la Huşi, ca preot-călugăr, întrucât nu avea să se dedice preoţiei pastorale, ci literelor. S-a căsătorit în acelaşi an cu Ana Cornilescu.

Susţinut de prinţesa Rallu Calimachi, care i-a oferit găzduire în castelul său de la Stinceşti, jud. Botoşani, înconjurat de originalele Scripturii în limbile greacă şi ebraică şi de aproape toate traducerile vremii în limbile germană, engleză şi franceză, Cornilescu s-a apucat serios de munca de traducere a Bibliei. Munca a durat mai bine de patru ani.

În 1920 publica la Bucuresti „Cartea Psalmilor sau Psaltirea Împăratului David”, în Editura Societatea Evanghelică Română, Tipografia Gutenberg.

În 1921 apare Noul Testament, urmându-i, câteva luni mai târziu, BIBLIA.

În urma unor puternice divergenţe doctrinare cu cercurile teologice ale vremii, Cornilescu este sfătuit de însuşi Patriarhul Miron Cristea să plece pentru o vreme din România.

Chiar dacă a trăit departe de ţară, în Elveţia, a rămas veşnic un căutător al adevărului şi un devotat slujitor al Domnului Hristos, purtând mereu în suflet dorul de neam şi de ţară.

A trecut la Domnul în anul 1975.

…………..

 Pr. Dorin.

Did you like this? Share it: