Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Cele 3 binecuvântări de la Fac. 49, 25

The image “http://www.unicef.org/romania/ro/bebe_fs3_1.JPG” cannot be displayed, because it contains errors.

Sfântul Iacov îl binecuvintează pe Sfântul Iosif, în binecuvântarea de dinaintea adormirii sale şi îi proroceşte acestuia 3 feluri de binecuvântări pentru el şi fiii săi: ευλογια ουρανου [binecuvântarea cerului], ευλογια γης     [binecuvântarea pământului] şi ευλογια μαστων και μητρας [binecuvântarea sânilor şi a pântecelui].

Cu alte cuvinte îi proroceşte că Dumnezeu îl va binecuvânta cu har dumnezeiesc, că îi va da să aibă roade îmbelşugate ale pământului şi că îi va da fertilitate, darul maternităţii femeilor din neamul său.

De la ευλογια [evloghia] acesta noi avem în limbajul şi în practica bisericească cuvântul binecuvântare. Când vrem să fim binecuvântaţi pe cap, să ni se facă semnul Sfintei Cruci pe capul nostru de către un preot sau un episcop cerem evloghia, adică cerem să ni se zică de bine, să fim binecuvântaţi de către harul lui Dumnezeu prin mâna episcopului sau a preotului, prin care lucrează harul lui Dumnezeu.

Când doi tineri ortodocşi doreau să se căsătorească, în vechime, dar şi astăzi, şi trăiau în familii credincioase, mergeau la părinţii lor ca să ceară binecuvântare pentru căsătorie, încuviinţare pentru acest pas în viaţa lor. Nu erau binecuvântaţi cum face preotul cu credincioşii, ci părinţii, dacă erau de acord cu această relaţie de dragoste, le urau de bine, îi felicitau şi îi îndemnau ce să facă în viaţă, cum să trăiască în cuplu.

Când un bărbat vrea ca să devină diacon, apoi preot, cere mai întâi de la ierarhul care vrea ca să îl hirotonească binecuvântare pentru căsătorie, apoi pentru preoţie. Şi ierarhul vorbeşte cu cei doi care vor să se căsătorească şi să devină o viitoare familie preoţească, preot şi preoteasă, şi îi sfătuieşte şi îi binecuvintează pentru acest lucru.

Cel care se spovedeşte la un duhovnic cere să fie binecuvântat de acesta ori de câte ori îl întâlneşte şi să se roage pentru el. Rugăciunea pentru cel care îl binecuvintezi este o datorie de conştiinţă, părintească şi frăţească în acelaşi timp. Omul se smereşte şi se pleacă sub mâna ta de lut iar pentru acest lucru Dumnezeu îl umple de har, de pace, de dragoste. Nu poţi să uiţi binecuvântările pe care oamenii duhovniceşti ţi le-au dat, duhovnicii tăi, ierarhii tăi, cum nu poţi să uiţi momentele de fericire din viaţa ta. Binecuvântarea e o fericire, un Paşti, o emoţie sfântă, ca şi îmbrăţişarea sfântă, frăţească, plină de dragoste, cu cineva care e plin de credinţă şi de har.

De la ουρανος [uranos], care înseamnă cer în greaca veche, avem pe Urania, Uranius iar de la γης avem pe Geea, şi particula care formează cuvinte ca geo-logic, geo-centric… Pentru a vorbi despre sâni, în greaca veche avem două substantive principale : pe ο μαστος, -ου [ o mastos, mastu] şi ο μαζος, -ου [o mazos, mazu] iar în In. 1, 18 când vorbim despre sânul Tatălui [ τον κολπον του πατρος] [ton colpon tu patros], citim că Fiul S-a născut din fiinţa Tatălui.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian

Did you like this? Share it:

Previous

Ce semnifică mitra ierarhilor ortodocşi?

Next

Semnificaţia lingvistică a cuvântului episcop [ο, επισκοπος,-ου]

1 Comment

  1. starceanub

    Multumim părinte pentru acest comentariu legat de cuvântul „binecuvântare”. Din păcate gestul şi cuvântul au fost astăzi scose de multe ori din context şi relativizate.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén