maica-domnului-cu-pruncul.jpg

În LXX, conform traducerii noastre, avem următorul text prorocesc: „Nu va lipsi conducător din Iuda şi nici cârmuitor din coapsele sale [των μηρων αυτου/ Apoc. 19, 16] până ce nu vor veni cele hărăzite/stabilite/rezervate sieşi şi Cel [care este] aşteptarea neamurilor”. În LXX, la Fac. 49, 10, substantivul προσδοκια [prosdochia] e un unicat, pentru că e singura referire din întreg VT-ul la o persoană şi nu la o stare de fapt. Substantivul în discuţie apare de două ori în VT: în Fac. 49, 10 şi Înţ. lui Sol. 17, 12 iar în NT în Lc. 21, 26 şi F. Ap. 12, 11. Însă numai aici, la Fac. 49, 10, προσδοκια e Cineva şi nu ceva.

Compoziţia morfematică a lui προσδοκια, în opinia noastră, desfăşoară înţelesul adânc al persoanei la care textul face referire. Astfel προς + δοκη = prin/din+ vedenie. Cel care este aşteptarea neamurilor, adică Mesia, e Cel aşteptat conform vedeniilor Patriarhilor, după profilul zugrăvit de către Proroci. Neamurile care vor intra în Biserică şi membrii poporului lui Israel care vor intra în Biserica Sa, îşi vor da seama cine este El citind Scripturile şi confruntându-le cu viaţa Lui în trup şi cu datele despre dumnezeirea Sa.

Locul profetic de aici vorbeşte pe de o parte despre plinirea vremurilor, despre timpul când va veni Mesia iar, pe de altă parte, despre faptul că Mesia va fi aşteptat conform vedeniilor proroceşti, după cum a spus Sfânta Treime în Scriptură sau după cum El Însuşi S-a arătat Prorocilor, şi vor înţelege că El este Răsăritul cel de sus, adică Cel care a răsărit din Tatăl mai înainte de veci, că este Logosul, Cuvântul Tatălui.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Did you like this? Share it: