De la πενθος la penthouse

De la πενθος

The image “http://www.canuckabroad.com/pictures/albums/budapest-1956-revolution/budapest-1956-2059.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

la penthouse

The image “http://www.ultimatetaxi.com/in_the_news/penthouse_germany_cover.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Dacă trăieşti starea de πενθος [pentos] înseamnă că trăieşti starea de grief, de sadness, de mourning. Dacă plângi, dacă te jeleşti pentru păcatele tale înseamnă că te vezi un om mort, omorât de păcate. Iar dacă te plângi ca pe un mort, ca pe un străin de fapte bune e un lucru bun, pentru că de aici vine toată mântuirea: de la deşertarea de gândul că eşti cineva, că ai făcut ceva bun, că eşti mântuit.

Creştinul ortodox nu se crede niciodată mântuit! Adevăratul cuget ortodox e acesta: sunt foarte păcătos, sunt decăzut, sunt în Iad, în Iadul cel mai de jos. Sunt prost, nu ştiu ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc şi de aceea merg cu întrebarea mântuirii la mine, în inima mea şi întreb, adun sfaturi, pun în practică, în viaţa mea, cuvintele duhovniceşti pe care le aud.

Creştinul ortodox nu poate fi autosuficent! El cere, la toate slujbele: Doamne miluieşte!, cere iertare, luminare, întărire, viaţă cu pocăinţă, în pace…

Creştinul ortodox nu poate să fie străin de viaţa celorlalţi şi de patimile şi ispitele pe care demonii ni le aduc! Noi ne luptăm zilnic cu gânduri, cu frici, cu sentimente infuzate în noi de demoni. Nu ne luptăm la întâmplare, ca şi când am bătea vântul sau ca şi când ne-am lupta cu muştele, ci ne luptăm cu demonii, cu stăpânitorii întunericului acestei lumi şi cu patimile şi poftele omului celui vechi, care ne asaltează.

Celebra revistă dezbrăcată ce se numeşte Penthouse, mai pe englezeşte înseamnă… şopron dar şi apartament de lux în acelaşi timp. Acolo sunt femei dezbrăcate sub şopron pentru ca să ajungă mai repede fete…de lux. Paradoxal, lux, în latină, înseamnă lumină. Însă pictorialul sexy sau porno acest lucru este: o punere în lumină a decadenţei.

Un alt membru al wordpress-ului, pudibond şi nu puritan, sau mai degrabă misogin camuflat, confunda mai ieri trupul femeii cu carcasa de porc şi îi era frică să nu stea blogul lui lângă dezbrăcare, că face infarct. Treaba lui, nu?! Dacă vrei să pari altcineva, te deconspiri când ţi-e lumea mai dragă. Numai că pent înseamnă închis, zăvorât iar pent+ house înseamnă de fapt casa zăvorâtă, închisă la pocăinţă şi deschisă la desfrâu.

Dacă pocăinţa înseamnă plâns, desfrâul înseamnă să te închizi în pofte trupeşti, în materialitatea care te îngroaşă, pe zi ce trece la inimă, până devii o epavă.

Există mentalitatea bolnăvicioasă că Biserica nu trebuie să se ocupe de moralitatea unei naţii ci ea trebuie să facă doar slujbe. Însă noi facem slujbe pentru exorcizarea oamenilor de patimi, pentru întărirea lor în virtute şi pentru sfinţirea tuturor. Biserica şi ierarhia Bisericii trebuie să se ocupe de dogme, de puritatea credinţei dar şi de moralitatea credincioşilor ei cum a făcut-o dintodeauna.

De aceea discuţiile despe pornografie, homosexualitate, dependenţă de alcool şi de droguri, despre violenţa inter-casnică, despre boală şi sinucidere, despre rasism şi xenofobie, despre discriminare şi intoleranţă sunt episoade din predica Bisericii.

Biserica Ortodoxă Română nu stă închisă în perete, ci ea duce greul, membrii ei duc greul în această Românie. Cele mai grele munci le fac bieţii ortodocşi cu salarii mizere, slab alfabetizaţi, slab informaţi, ignoranţi/ şi ignoraţi în multe.

Cum să fii pudibond la probleme ce ţin de sexualitate şi intimitate, când duhovnicia noastră se loveşte tocmai de astfel de probleme? Vin tinerii la spovedanie şi cer sfaturi despre intimitatea lor. Trebuie să le vorbeşti pe înţelesul lor, trebuie să laşi ruşinea la o parte şi trebuie să le explici, să fii şi medic şi psiholog şi psihiatru şi mamă şi tată şi bunic şi soră şi prieten pentru ei. Cum să fii pudibond? Cum să întorci nasul la o parte şi să nu vorbeşti cu ea sau cu el, dacă are chilotul la vedere, ieşit de-o palmă din blugi sau are blugii rupţi în fund sau în genunchi, că aşa se poartă?

Dacă nu le-a spus nimeni că merg aiurea, le spui tu, preotul. Dacă vezi că nu ştiu, îi atenţionezi. Iar dacă au nelămuriri, de orice fel ar fi acelea, atunci stai cu ei de vorbă.

Pentru colegul cu carcasa de carne, îl atenţionăm, că nu suntem indiferenţi la nimic la care fraţii noştri, mai slabi sau mai tari în credinţă, sunt sensibili! De aceea scriem pentru toţi, vorbim pentru toţi. Vorbim şi pentru ăla cu carte şi pentru ăla fără carte. Doar s-o prinde de vreunul ceva. Doar o înţelege cineva ceva şi i-o fii mai bine.

Când greşeşti ceva, remediul este întristarea pocăinţei. Admiţi că ai greşit în inima ta în faţa lui Dumnezeu şi îţi ceri iertare, apoi vii şi te spovedeşti pentru păcatul tău, ca să primeşti iertare şi har, întărire în viaţa ta. Dacă nu te ridici din tristeţea ta şi stai acolo, dacă nu te scoli din păcatul tău nu faci decât să devii un penthouse, o casă bântuită de demoni, un locaş al tuturor hienelor Iadului.

Trebuie să nu te laşi sedus de rămânerea în păcat. Dacă ai slăbit şi ai păcătuit, trezeşte-te şi te ridică şi te va mântui Hristos, Domnul tău, Care S-a răstignit pentru tine! Numai să nu crezi că păcatul e o mare scofală, că e veşnic şi că nu va fi judecat, că nu vei fi judecat pentru el.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

3 comentarii la „De la πενθος la penthouse”

  1. „Oh, Doamne, eu nu ştiu ce anume să-Ţi cer; Tu singur ştii care sunt adevăratele mele trebuinţe. Tu mă iubeşti mai mult decât mă pot iubi eu însumi. Ajută-mă să văd adevăratele mele trebuinţe care îmi sunt ascunse.

    Eu nu cutez să-Ti cer nici cruce şi nici mângâiere. Nu pot decât să aştept. Inima mea este deschisă spre Tine. Vino şi ajută-mă cu îndurarea Ta, atinge-mă şi tămăduieşte-mă, doboară-mă şi ridică-mă. Învaţă-mă să mă rog, roagă-Te Tu însuţi în mine!”

  2. Sfântul Ioan Scărarul istoriseşte că „cineva, văzând o femeie minunat de frumoasă, găsi prilejul de a o adora şi slăvi prin laudele sale suverana Frumuseţe, a cărui creatură este această femeie. La vederea ei, dragostea de Dumnezeu îl cuprinse şi din ochi ţâşni un şuroi de lacrimi”.

    Această istorisire scoate în relief o atitudine a ortodoxului faţă de ceea ce înseamnă frumuseţea în creatură şi felul în care trebuie privită ea. Din păcate azi mulţi dintre creştini văd numai păcatele groase ca adevărate tragedii.

    Cunosc tineri care trăiesc adevărate crize datorită acestui fapt.

    Păcatele mai fine ca ura, lipsa dragostei, invidia, sunt privite mult mai relaxat şi asta datorită existenţei unui curent a ceea ce înseamnă „pudibond” (cum spune părintele).

  3. „Dacă nu te ridici din tristeţea ta şi stai acolo, dacă nu te scoli din păcatul tău nu faci decât să devii un penthouse, o casă bântuită de demoni, un locaş al tuturor hienelor Iadului.”

    Foarte adevarat! Nu se putea descrie mai bine aceasta stare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *