Predica ÎPS Daniel, locţiitorul patriarhal, la parastasul pentru PFP Teoctist din data de 11 septembrie 2007

„Înalt Prea Sfinţiile şi Prea Sfinţiile Voastre,
Prea Cuvioşi şi Prea Cucernici Părinţi,
Iubiţi Credincioşi,

Neaşteptata trecere la Domnul a Părintelui nostru Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în data de 30 iulie 2007, a produs durere multă în întreaga Biserică Ortodoxă Română din ţară şi din afara graniţelor României, în societatea românească, la toate nivelurile ei, în Bisericile Ortodoxe Surori, în alte Biserici creştine, în organizaţiile creştine internaţionale şi între reprezentanţii altor religii, care l-au cunoscut şi stimat.

Mărturie în această privinţă este mulţimea persoanelor care au adus un omagiu pios memoriei Patriarhului României, fie personal, fie prin mesaje de condoleanţe trimise la Patriarhie sau exprimate public în diferite momente.

Slujba înmormântării însăşi a fost, de asemenea, o mărturie grăitoare a respectului şi preţuirii de care s-a bucurat Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist din partea românilor şi străinilor, ierarhilor, clericilor şi mirenilor. A fost o slujbă de înmormântare solemnă şi demnă în care durerea pricinuită de moarte a fost înveşmântată în haina nădejdii Învierii.

Apoi în perioada celor patruzeci de zile de doliu, pe cuprinsul întregii Patriarhii, s-au săvârşit multe slujbe de pomenire a Patriarhului nostru plecat la Domnul, în catedralele eparhiale, în mănăstiri, în parohii, în paraclise din instituţii publice. Doliul a fost exprimat cu evlavie şi demnitate, cu multă preţuire şi recunoştinţă pentru Întâistătătorul celei mai respectate instituţii din România: Biserica. De fapt, clericii, monahii şi credincioşii care respectă şi preţuiesc pe Arhipăstorii lor spirituali se respectă pe ei înşişi, ca slujitori şi fii ai Bisericii lui Hristos (cf. Evrei 13, 7 şi 17; 1 Tesaloniceni 5, 12).

Apreciind această atitudine demnă, de respect şi preţuire pentru memoria Părintelui nostru Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în numele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, mulţumim tuturor celor ce au adus omagiu pios memoriei vrednicului de pomenire Părintelui nostru Teoctist, Arhipăstor al Bisericii neamului nostru românesc.

Pomenirea sa în rugăciune va continua potrivit rânduielilor Bisericii Ortodoxe Române, mai ales în timpul săvârşirii Sfintei Liturghii. Însă pe lângă această pomenire în rugăciune, cinstirea memoriei Părintelui nostru Patriarh Teoctist se va exprima şi prin preţuirea moştenirii luminoase pe care a lăsat-o Bisericii Ortodoxe Române.

Această moştenire spirituală se vede în mulţimea cărţilor liturgice şi teologice tipărite, mulţimea bisericilor restaurate sau construite din temelii, pictate şi sfinţite, mulţimea mănăstirilor şi schiturilor înfiinţate, mulţimea şcolilor de teologie înfiinţate şi integrate în învăţământul de stat, mulţimea posturilor de profesori de religie în şcolile de stat, mulţimea posturilor de preoţi de caritate în spitale, unităţi militare şi penitenciare, eparhiile nou înfiinţate sau reactivate în ţară şi în afara hotarelor României, relaţii echilibrate, de respect reciproc şi cooperare pentru binele comun, cu instituţiile Statului român, relaţii frăţeşti cu Bisericile Ortodoxe Surori, relaţii de dialog şi cooperare cu alte Biserici creştine şi cu instituţii creştine internaţionale, relaţii de respect reciproc cu reprezentanţi ai altor religii, îndeosebi evrei şi musulmani, precum şi deschidere spre dialog şi cooperare cu multe instituţii şi organizaţii academice, culturale şi umanitare din ţară şi străinătate.

În toate aceste relaţii luminoase, Părintele nostru Patriarh Teoctist a exprimat adesea înţelepciunea şi bunătatea sufletului românesc, unind smerenia cu speranţa, fidelitatea faţă de valorile Ortodoxiei Româneşti cu deschiderea ei spre alte Biserici şi popoare, potrivit Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, „Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”(I Timotei 2, 4).

În mod deosebit Părintele nostru Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ne-a lăsat moştenire spirituală grija permanentă pentru unitatea de credinţă şi comuniunea bisericească la toate nivelurile: sinodal, eparhial, parohial, monahal, dar şi la nivelul pan-ortodox, în relaţiile frăţeşti cu Bisericile Ortodoxe Surori.

Această moştenire spirituală binecuvântată trebuie păstrată, preţuită şi cultivată, cu sfinţenie şi responsabilitate, spre slava Prea Sfintei Treimi, pentru binele Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos, Arhiereul veşnic, pentru binele poporului român şi pentru pomenirea cu demnitate a memoriei Părintelui nostru Patriarh Teoctist.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate asupra Bisericii noastre prin slujirea şi călăuzirea ei, timp de peste două decenii, de către vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist, vrednicie înscrisă şi pe piatra de pe mormântul său din Catedrala Patriarhală din Bucureşti: „Aici odihneşte întru aşteptarea Învierii Părintele nostru TEOCTIST, al V-lea Patriarh al României (1986 – 2007), vrednic arhipăstor la cumpănă de milenii, născut la 7 februarie 1915 şi trecut la Domnul în 30 iulie 2007”.

Rugăm pe Milostivul Dumnezeu să aşeze sufletul său împreună cu drepţii, sfinţii şi fericiţii ierarhi slujitori şi rugători ai Bisericii lui Hristos Cel Înviat din morţi, întru lumina, pacea şi bucuria Împărăţiei Prea Sfintei Treimi!

Veşnica lui pomenire din neam în neam!”

Cf. sursa.

……………

Pr. Dorin