Substantivul επισκοπος, în accepţiunea sa iniţială, înainte de a deveni un termen bisericesc avea semnificaţia de: supraveghetor. Episcopul era cel care sta într-un turn de veghe şi privea de deasupra ce se întâmplă în aria de jos a turnului sau a muntelui. De aceea, cel care ocupa această funcţie anunţa dacă vin duşmani, dacă ei se apropie de cetate sau avea evidenţa a ce se întâmpla în apropiere. Era santinelă, lunetistul de astăzi, gardianul public.

Cuvântul e format din επι şi σκοπια [epi + scopia], scopia fiind sinonim cu latinescul specula, care înseamnă, în ambele limbi: turn de supraveghere. Deci a specula ceva, înseamnă a face un lucru mai repede decât alţii pentru că vezi lucrurile de care ai nevoie pentru această operaţiune.

Astfel, în greaca veche, επισκοπος însemna cel care priveşte din turn, care vede toate, care e atent la toate. Dar, atunci când Sfinţii Apostoli l-au preluat în limbajul bisericesc pe episcopos [episcop], ca şi pe presviteros [preot], ca şi pe diaconos [diacon], nu le-au preluat cu dimensiunile seculare ale termenilor ci su semnificaţii duhovniceşti, cu semnificaţii noi.

Astfel, episcopul Bisericii apare în NT nu ca un gardian al oamenilor, ca un poliţist, ci ca păzitor şi apărător al dreptei credinţe, al moralităţii membrilor Bisericii, ca garant al perpetuării vieţii bisericeşti şi a hirotoniilor legale, ca Părinte al Bisericii locale pe care o instituea. El supraveghea duhovniceşte turma, o învăţa şi o iubea mai mult decât pe sine, într-atât de mult, că atunci când erau prigoane, el se da pe sine mai înainte, ca să moară pentru Hristosul său.

Episcopii erau oameni de mare moralitate, de mare sfinţenie, cei mai adânci teologi şi vorbitori ai Bisericii, oameni cu multe studii, cu multă experienţă. Tocmai de aceea istoria Bisericii Ortodoxe înregistrează scrierile unor episcopi ca Sfântul Clement Romanul, Sfântul Ignatie Teoforul, Sfântul Irineu al Lyonului, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie Palama…, ale căror scrieri sunt normative pentru Biserică.

Ei priveau de deasupra pe păstoriţii lor pentru că îi întreceau în multe lucruri. Şi de aceea episcopul era cel care era plin de atenţie, de bunăcuviinţă, de râvnă şi credincioşie pentru învăţăturile Părinţilor, ale predecesorilor săi.

Astăzi, cuvântul episcop desemnează pe Părintele duhovnicesc al unei eparhii, al unei zone locuibile, foarte bine marcată teritorial. El supraveghează la buna funcţionare a parohiilor din subordinea sa, la instruirea preoţilor şi la situaţia lor financiară şi socială.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Did you like this? Share it: