http://www.ziua.net/pics/2006/09/11/1157916407.jpg

Se trezise de dimineaţă să scotocească prin cutia de conserve a imaginaţiei lui şi dădu, intempestiv, peste o cutie dărăpănată, altoită undeva în inima lui: peste cutia de interese. Când o deschise, grijuliu, Mircea Planetaru, înţelese că inima lui nu vorbeşte/şi nu a vorbit niciodată grafic ci numai ondulatoriu. Că, într-un timp, era pisic siamez cu unii, altădată era critic literar cu alţii şi niciodată el… [în]suşi.

Care îmi este interesul?, se gândea el, când văzu că în cutia de interese, toate, absolut toate, erau meschine. Ce ar fi făcut Antoanela în locul meu? Dar Mioara? Dar Cornel? Care Cornel, pentru că eu ştiu cel puţin douăzeci de [scor]neli?

Ceasul de pe masă bătea în soare. Cutia de interese, odată deschisă, căpătase o conformaţie D3, un fel de internet + televiziune, ca să avem media viitorului.

Care este interesul meu?, se gândea el, mâncând o plăcintă cu mere luată din colţ. Ce interese am ca să exist sau ca să nu exist? Dilema căzu pe el ca o năzbâtie. De fapt, ce personaj se mai gândeşte să moară, când toată lumea vrea să trăiască cu orice chip? Poate că moartea, metafizic vorbind, nu mai are relevanţă pentru psihicul contemporanului de rând, ci numai viaţa, ca o iluzie perpetuă contează?

scriu cu literă mică. am pus punct şi iarăşi scriu cu literă mică. în wordpress sunt mulţi oameni care scriu cu literă mică, pentru că sunt [a]non[imi]. anonimii nu au literă mare ci numai mică, foarte mică. când te înjură o fac cu literă mică. tastele dor prea mult ca să mai faci o Literă mare. Litera mică vine după litera mare. chiar daca te doare scrii cu litera mica. o dai mai mică. NU O MAI SCRII CU LITERĂ MARE, CI CU MICĂ…

daca nu te doare scrii cu litera mica. cu literea mică continui sa traieşti şi rămâi o litera mica. de fapt, ce are litera mică cu cutia de interese? de ce trebuie sa mai pun şi semnul întrebării dacă sunt o litere mică. sa scriu fără diacritice pentru ca să devin impozant.

[im]pozant sau [ex]pozant? POATE CĂ [EX]PONAT…

daca scrii puţin şi prost ai nevoie de comentarii ca să ajungi sus, pe schele. tatăl meu, cum îşi aducea aminte Corneluş, din clasa întâia, e privitor în stele.

Ce mai contează?! Am revenit la literă mare. Cred că am scris prea mult pentru cât gândeşte Mircea Planetaru. Trebuie să scrii cât mai prost pentru ca să nu devii interesant. Şi dacă nu mai ştii ce să scrii pui poze, pui emoticoane, faci trimiteri, te dai de-a rostogolul, dai sms-uri ca să îţi vină susţinătorii, faci un schimb de carte, te duci la coafor, mai iei un diazepam, mai bagi mâna în [a]PA! mării, mai faci o tumbă…şi apoi revii şi scrii pe wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

Pe cutia cu interese scria: repetiţia e mama somnolenţei.

– Cum mă, scria aşa?!

– Da…

-Aha, deci nu ştii cultură. Tu nu ştii că se zice, că s-a zis, că unul a zis, că doi au zis, că trei au zis: repetiţia e mama studiorum.

-Bă, adică domnule, de ce nu ştii mă cult[ură]? Adică tu ştii numai [ură] şi nu şi [cult]ură? Nu le ai cu cultul, nu?! Adică eşti barbarian, eşti meţo[so]prană. ΕΛ α γασιτ πανα σι φοντυρι γρεcεστι σι α vενιτ ιμεδιατ πε bλογ ca să ni le arate şi nouă. adică, El, ştie să pună φοντυρι πε bλογ şi noi nu. Ce fraieri suntem! Adică şi noi trebuie să avem nişte fonturi gre[şe]şti nou nouţe pe blog, până nu vin americanii şi fac ei ce ştiu mai bine în Iran: dau cu bomba.

Că noi asta trebuie să învăţăm: că atunci când nu mai ai argumentele cuvintelor, când se termină vorbele [diplo]-maţilor şi vezi că e rost de [fură]-ciune, dai cu bomba, furi petroul ca în Irăkuş, te dai de credincios şi cititor al Scripturii zilnic…şi mai faci câte un pui de masacru…

-Scrie asta, undeva? Unde scrie? De ce vă închinaţi la icoane? Scrie în Biblie că trebuie să vă închinaţi la icoane? Nu scrie…Că iată, în Biblia noastră, tradusă de Cornliescu, ăla care a plecat de la voi la n[oi], zice aşa… Că da…doi-zece, unşpe, trei sferturi jumătate, lol, lol, lol, apoi vine un buzz, doi de trei, o parolă şi… loghin.

-Ce, cântă doamna Loghin?! Unde? Mă duc şi eu la concert…

-Adică, da, el nu înţelege, el e..[pros]t. Lol… Nu Lola, ci lol… Prietenii ştiu de ce…adică lol…

Soarele strălucea puternic. Păsările plecau în ţările calde. Ogoarele, străjuite de tractoare, arau. Pătratele plecau/ o să plece în ţările calde. Tractoarele arau. Or/o să mai fie schimb de cărţi. O să bag cartea în copacul trei, de pe aleea crizantemelor, a florilor de mac şi a lalelelor, colţ cu farmacia aia pe colţ şi o să o găsiţi acolo dacă sunteţi repezi de picior. dacă nu sunteţi repezi, o ia altul. ceea ce nu ar fi rău, că neuronii puţini sunt…şi mai bine ascultaţi un haus.

Acest text a fost scris de micul ANONIM. Marele ANTONIM [NU, antonescu], mânca din cutia cu interese solda primită lunar pentru denigrare. El denigrează în reviste şi ziare, pe bloguri şi prin siteuri. El decimează toate literele. şi, la final, scrie pseudonimul lui preferat: marel antonim, gogoşel, unu, aciduţu, frecţie, urâtu, bobocel, gigi grasu, sparanghel, mutu, cinTe, proscrisu, aşa-zisu, ăla, guiţaru, franzelişor, balauru, corcodel, terminatorul, ăla care te…

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

da, inter-textualitate 2007, aha…

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

wordpress, acolo unde cuvântul se stoarce ca să devină idee.

– auzi, mă, ne laşi?! lasă-ne mă în pace… ce tot scrii aşa, toată ziua, ca un apucat?!

Un om, care nu îşi foloseşte creierul pe fiecare secundă,

crede că fac [e]foarte la scris. Dar el, aşa crede…

-te rugăm respectuos, domnu…, să nu ne mai…să nu ne mai…să nu ne mai… [hapciu!!!] încondeiaţi aşa, că noi ne sup[ă]răm foc şi începem să vă ameninţăm să ştiţi, să vă denigrăm. că noi ne pricepem să denigrăm. noi la asta suntem specialişti.

Camioanele cu muncitori duceau pe oameni să culeagă roşii. Ogoarele stăteau lângă roşii. Câteva roşii stăteau într-o grămadă. Lângă grămadă, câteva mâini mici încerca [încercau?!] să mănânce roşii şi, să mai dea cu ele prin capul la alte persoane cu mâini mici… sau mari, pentru că munca e o…

În cutia cu interese se mai scria: oricine îşi cunoaşte interesul se încearcă să fie folosit. Dacă nu poate a fi folosit pentru că nu se poate, el nu se lasă, se încearcă a se fi fost momit cu ceva. Momit, momeală, momişoară…ce mai faci la noi în ţară?!, era un drum pardosit cu… intenţii bune.

Cei care nu înţeleg/nu au înţeles nimic din ce am scris până acum pe blog [că până acum am cam postat vreo…. 1021… postări, aha…da,… Ro-(mânia)] să citească în con-ti-nu-are, pentru că există şi o con-ti-nu-are in-te-re-san-tă şi me-ri-tă să nici nu ştiţi ce pier-deţi.

Did you like this? Share it: