PFP Daniel al României

La mulţi ani Prea Fericite Părinte Patriarh Daniel!

Realitatea TV

Noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române este ÎPF Daniel, ales cu 95 de voturi, în cel de al doilea tur de scrutin. CITEŞTE MAI MULTE DESPRE DANIEL.

În primul tur, scorul a fost 80 de voturi în favoarea lui Daniel Ciobotea, 62 de voturi pentru Bartolomeu Anania, iar Ioan, episcopul de Covasna, a obţinut 18 voturi, potrivit unor surse din interiorul BOR.

 

Biserica Ortodoxă Română a ales astăzi, pe cel de-al şaselea Patriarh, după 41 de zile de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist.

*

Biroul de presă al Patriarhiei Române

 

I.P.S. Dr. DANIEL CIOBOTEA

Arhiepiscop al Iaşilor,
Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei,

Locţiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

– profil biobibliografic –

 

 

BIOGRAFIE:

 

Înalt Prea Sfinţia Sa Dr. Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, s-a născut la data de 22 iulie 1951, în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş, ca al treilea copil în familia învăţătorului Alexie şi Stela Ciobotea.

 

Şcoala primară a urmat-o în satul natal (1958-1962), Dobreşti, iar gimnaziul în localitatea Lăpuşnic (1962-1966), judeţul Timiş. În perioada 1966 începe cursurile liceale în oraşul Buziaş, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970).

 

După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu (1970-1974), unde susţine şi Teza de licenţă în teologie (Noul Testament).

 

În perioada 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universi­tar Ortodox din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae. Îşi con­tinuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) şi doi ani la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania).

 

În 15 iunie 1979 îşi susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (VII ^ 424 p.). Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputaţi profesori francezi: Gerard Ziegwald şi André Benoît şi a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor al Universităţii din Strasbourg.

 

O versiune extinsă a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae şi a fost susţinută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti sub titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală.

 

În urma examenului oral şi a susţinerii tezei, doctorandul Dan-Ilie Ciobotea a fost declarat Doctor în teologie ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim. Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae a spus cu acest prilej: „Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în faţa sa un candidat bine pregătit, bine informat şi mai ales pătruns de dorinţa şi râvna de a trăi o viaţă teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învăţătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în aşa fel încât să poată răspunde şi întrebărilor omului de azi, dar să rămână şi preot adevărat. Cu o preoţime fără cultură teologică şi fără trăirea demnităţii şi misiunii sublime a preoţiei se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică.”

 

În 1987 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria, Jud. Neamţ, cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie.

 

FUNCŢII ŞI ONORURI:

 

· 1980-1988 – Lector la Institutul Ecumenic din Bossey, Geneva (Elveţia) şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg în Elveţia

· 1988 – Consilier Patriarhal, Director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic”

· 1988 – Conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti

· 1990 (martie) – Ales şi hirotonit Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei

· 1990 (iunie) – Ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

· Din 1992 – Profesor de Teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” – Iaşi

· Preşedinte al Comisiei Sinodale Naţionale pentru Educaţia Religioasă (Bucureşti)

· Preşedinte al Comisiei Teologice şi Liturgice a Sfântului Sinod al B.O.R.

· Membru de onoare al al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (Bucureşti)

· Membru al Comitetului Executiv şi Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Geneva, 1991-1998)

· Membru al Prezidiului şi Comitetului Central al Conferinţei Bisericilor Europene (din 1997)

· Vicepreşedinte al celei de-a II-a Adunări Generale a Conferinţei Bisericilor Europene (Graz, 1997)

· Membru titular al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase de la Bruxelles (din 2000)

 

DISTINCŢII ŞI TITLURI:

 

· Ordinul Serviciul Credincios în rang de Mare Cruce acordat de către Preşedintele României, Emil Constantinescu, Bucureşti, 2000

· Premiul „Pro Humanitate” acordat de Fundaţia Europeană pentru Cultură „Pro Europa” (din Freiburg im Breisgau), Berlin, Germania, 2002

· Doctor Honoris Causa al Universităţii Catolice „Sacred Heart”, Fairfield, Connecticut – S.U.A., 2003

· Senator de onoare al Universităţii „Dunărea de Jos”, Galaţi, 2003

· Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi – 14 ianuarie 2006

 

ACTIVITĂŢI EDUCAŢIONALE ŞI CULTURALE:

 

I) Fondator de instituţii:

· Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” (reactivată), Iaşi – 1990

· Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Cuvioasă Parascheva”, Agapia – 1991

· Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Gheorghe”, Botoşani – 1992

· Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ioan Iacob”, Dorohoi – 1993

· Şcoala Teologico-Sanitară Postliceală, Piatra Neamţ – 1993

· Academia Ortodoxă „Sf. Ioan de la Neamţ”, Mănăstirea Neamţ – 1993

· Şcoala Teologico-Sanitară Postliceală „Sf. Cuv. Parascheva”, Iaşi – 1994

· Centrul Mitropolitan de Cercetări T.A.B.O.R. – 1994

· Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”, Durău – 1995

· Biblioteca Ecumenică „Dumitru Staniloae”, Iaşi – 1995

· Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare”, Iaşi – 1995

· Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, Piatra Neamţ – 1996

· Institutul Ecumenic şi Social-Pastoral „Sf. Nicolae”, Iaşi – 1997

· Institutul Cultural-Misionar TRINITAS (Editura Trinitas, tipografie şi Radio Trinitas), Iaşi – 1997

· Centrul de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului religios „Resurrectio” – 1998

· Centrul de presă „Lumina” – 2007

· TRINITAS TV (post de televiziune), Iaşi – 2007

II) Fondator de publicaţii:

· „Vestitorul Ortodoxiei”, periodic de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate al Patriarhiei Române (1990)

· „Candela Moldovei”, buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei

· „Teologie şi Viaţă”, revistă de gândire şi spiritualitate (Iaşi, 1992)

· „Lumina”, primul cotidian creştin din România

III) Organizator a 27 de simpozioane, colocvii, congrese şi expoziţii.

IV) Iniţiator, sprijinitor şi coordonator a 14 programe sociale, culturale şi educative.

 

ACTIVITĂŢI SOCIAL-CARITATIVE

 

Fondator de instituţii şi susţinător activ al lor:

· Cabinetul stomatologic „St. Pantelimon”, Iaşi – 1993

· Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi din România, Iaşi – 1993

· Departamentul socio-caritativ „Diaconia”, Iaşi – 1994

· Cantine pentru săraci la Iaşi, Paşcani, Dorohoi, Hârlău – 1993-1995

· Dispensar policlinic „Sf. Ap. Petru şi Pavel”, Iaşi – 1998

· Centrul de diagnostic şi tratament „Providenţa”, Iaşi – 2000

· Fundaţia „Solidaritate şi Speranţă”, Iaşi – 2002

· Centrul de educaţie şi informare medicală „Providenţa II”, Iaşi – 2002

· Institutul social-caritativ „Diaconia”, Iaşi – 2003

· Centrul Social-Cultural „Sfântul Paisie de la Neamţ”, Mănăstirea Neamţ – 2004

· Centrul Social-Cultural „Sf. Ilie”, Mănăstirea Miclăuşeni, 2005

 

ACTIVITĂŢI LITURGICE ŞI MISIONARE

 

I) Aducerea moaştelor unor sfinţi şi a unor relicve sfinte la Iaşi şi în eparhiile sufragane ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei:

· 1992 – fragment din lemnul Sfintei Cruci ce se păstrează la Mănăstirea Xiropotamu din Muntele Athos – Grecia

· 1996 – moaştele Sfântului Apostol Andrei din Patras – Grecia

· 2000 – moaştele Sf. M. Mc. Gheorghe din Livadia – Grecia

– moaştele Sf. Ierarh Vasile cel Mare şi Sf. Grigorie Teologul din Bucureşti

· 2001 – Brâul Maicii Domnului din Volos – Grecia

· 2002 – moaştele Sf. Ioan Casian din Marsilia – Franţa

· 2003 – moaştele Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, din Tesalonic – Grecia

· 2004 – fragment din lemnul Sfintei Cruci ce se păstrează la Mănăstirea Panaghia Soumela, Veria – Grecia

· 2005 – moaştele Sf. Apostol Pavel din Veria – Grecia

· 2006 – moaştele Sf. Nectarie din Eghina – Grecia

II) A înfiinţat peste 300 de parohii, 40 de mănăstiri şi schituri, 5 Protopopiate (Iaşi I, Darabani, Săveni, Roznov şi Ceahlău) şi a iniţiat şi susţinut construirea a peste 250 de biserici noi.

III) A organizat 15 aniversări, comemorări şi proclamări de canonizare în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.

IV) A participat la 116 simpozioane, congrese, conferinţe, colocvii sau întruniri naţionale şi internaţionale.

 

ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ ŞI PUBLICISTICĂ

 

I) Lucrări în volum:

A. Publicate:

· „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…”. 12 Scrisori pastorale de Crăciun şi Paşti, Iaşi, Trinitas, 1996, 97 p.

· Confessing the Trouth in Love: Orthodox Perceptions on Life, Mission and Unity, Iaşi, Trinitas, 2001, 258 p.

· Făclii de Înviere – Înţelesuri ale Sfintelor Paşti, Iaşi, Trinitas, 2005, 183 p.

· Dăruire şi dăinuire. Raze şi chipuri de lumină din istoria şi spiritualitatea românilor, Iaşi, Trinitas, 2005, 439 p.

· Daruri de Crăciun – înţelesuri ale sărbătorii Naşterii Domnului, Iaşi, Trinitas, 2005, 138 p.

· Brâncuşi. Sculptor creştin ortodox, Iaşi, Trinitas, 2007, 88 p.

B. În curs de apariţie la Editura Trinitas:

· Ştiinţa mântuirii (Studii de teologie socială şi misionară, 350 pagini);

· Comori ale Ortodoxiei (Studii de spiritualitate ortodoxă, 420 pagini);

· Teologie şi Spiritualitate (teză de doctorat, 372 pagini);

· Păstorul Cel Bun (Cateheze şi omilii, 450 pagini);

· Foame şi sete după Dumnezeu (înţelesul şi folosul postului, cateheze, 220 pagini);

· Fais l’oeuvre de l’Evangeliste (studii de spiritualitate ortodoxă şi misiune creştină în limba franceză, 215 pagini).

II) Traduceri:

· Stăniloae Dumitru – Le génie de l’Orthodoxie. Introduction, Edit. Desclée de Brouwer, Paris, 1985, col. Théophanie.

III) Alte lucrări:

· 49 broşuri;

· 876 articole, studii, cuvântări, prefeţe în limba română;

· 45 studii şi articole scrise în limba franceză;

· 35 studii şi articole scrise în limba engleză;

· 19 studii şi articole scrise în limba germană;

· 14 studii şi articole apărute în alte limbi.

 

______________________________________________________________________________________

__________________________________________

 

VALERIU ANANIA

Cronologie

 

1921

– 18 martie: în localitatea Glăvile, judeţul Vâlcea, se naşte Valeriu Anania, fiul lui Vasile şi al Anei, născută Mărgăritărescu.

1927-1933

– urmează şcoala primară în comuna natală.

1933-1941

– este elev al Seminarului Central din Bucureşti.

– în clasa a doua de seminar, are loc întâlnirea cu Anton Holban, profesor de limba română, în care va găsi sprijinul şi îndrumarea necesare pentru formarea viitorului scriitor şi om de cultură.

1935

 

– debutează, poetic, cu versurile Pământ şi cer, în revista teologică „Ortodoxia“. Va colabora, în decursul vremii, la alte reviste de teologie: „Biserica Ortodoxă Română“, „Studii Teologice“, „Mitropolia Olteniei“/ Craiova, „Glasul Bisericii“, „Telegraful Român“/ Sibiu, almanahul şi revista „Credinţa“/ Detroit, „Renaşterea“/ Cluj-Napoca, „Vestitorul Ortodoxiei“, „Deisis“/ Regensburg, „Candela Moldovei“/ Iaşi ş.a.

1937

 

– debutează, publicistic, cu articolul Camaradul Anton, în revista „Vremea“. Mai târziu, va colabora şi la alte multe reviste de cultură: „Dacia rediviva“, „Convorbiri literare“, „Gazeta literară“, „Gândirea“, „Tribuna“, „Amfiteatru“, „Caiete critice“, „Ateneu“, „Albina“, „Luceafărul“, „Magazin istoric“, „Destin“/ Madrid, „Revista de istorie şi teorie literară“, „Vatra“, „Steaua“. „Scara“ ş.a.

1938

 

– 26 noiembrie: debutează, dramaturgic, cu scenariul radiofonic în versuri Jocul fulgilor, în regia lui Atanasie Mitric. Aceeaşi piesă, adaptată pentru decor de Eugenia Brebenaru, e reprezentată pe scena Operei Române în februarie 1939. Piesă nepublicată.

1939

 

– 11 mai: cu concursul lui Nicolae Iorga, o trupă de amatori îi joacă piesa în versuri La furcărie, pe scena Teatrului Ligii Culturale, în regia autorului. Piesă nepublicată.

1940

 

– martie: Teatrul „Studio Naţional“ din Bucureşti îi reprezintă poemul dramatic Dochia, în regia lui Nicolae Kirilov. Piesă nepublicată.

1942

 

– 2 februarie: intră în monahism la Mânăstirea Antim din Bucureşti, primind numele Bartolomeu.

– 15 februarie: este hirotonit ierodiacon; în peregrinările prin ţară, va fi ierodiacon la Mânăstirile Polovragi şi Baia de Arieş.

– primăvara: îl cunoaşte pe Tudor Arghezi, căruia îi va fi apropiat vreme de un sfert de secol.

1942-1943

 

– urmează cursuri de diferenţă şi îşi ia bacalaureatul la Liceele „Dimitrie Cantemir“ şi, respectiv, „Mihai Viteazul“.

1943

– iulie: la Sibiu, îl cunoaşte pe Victor Papilian.

1941-1948

– urmează studii superioare de Teologie la Bucureşti, Cluj şi Sibiu; este absolvent al Academiei Teologice „Andreiane“ din Sibiu.

1945-1946

– studii incomplete de medicină la Sibiu şi Cluj şi de muzică instrumentală la Cluj. Aici, frecventează şi participă activ la cenaclul literar al lui Victor Papilian, reactivat – după întoarcerea din pribegie a Universităţii clujene – în casa protopopului ortodox Florea Mureşanu; îl cunoaşte pe dramaturgul Ion Luca, căruia îi va fi foarte apropiat între anii 1951-1955, pe când Ion Luca locuia la Vatra Dornei.

1946

 

– în Cluj, la o şezătoare literară, îl ascultă pe Gala Galaction – preotul Grigore Pişculescu –, pe care-l va reîntâlni ceva mai târziu la Bucureşti.

– iunie: student al Universităţii din Cluj şi preşedinte al Centrului Studenţesc „Petru Maior”, conduce greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă. Urmează un lung şir de arestări.

– este expulzat din Cluj.

1947

– iulie-decembrie: este stareţ al Mânăstirii Topliţa.

– iarna: la Cluj, îl cunoaşte pe Lucian Blaga.

1948

– toamna: la Mânăstirea Bistriţa vâlceană îl cunoaşte pe Patriarhul Justinian, căruia îi va fi colaborator apropiat timp de peste 25 de ani.

1948-1949

– ocupă funcţia de intendent al palatului patriarhal.

1949-1950

– este inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc.

1950-1951

– asistent al profesorului Teodor M. Popescu, la Catedra de Istorie Bisericească Universală din cadrul Institutului Teologic Universitar din Bucureşti.

1951-1952

– este decan al Centrului de Îndrumări Misionare şi Sociale a clerului, la Curtea de Argeş, unde predă cursuri de istorie bisericească şi omiletică.

1952

 

– îl cunoaşte pe Vasile Voiculescu.

1952-1958

– este director al bibliotecii patriarhale.

1956

– 14 august: moare Victor Papilian.

1958

– este condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică, pentru „uneltire contra ordinei sociale“; închis la Securitate, Jilava, Piteşti şi Aiud; eliberat după şase ani şi două luni, în 1964, prin decret general de graţiere.

1962-1964

 

– în detenţie, la Aiud, sub prohibiţia hârtiei şi creionului, „scrie” pe creier şi fixează în memorie piesele de teatru Steaua Zimbrului şi Meşterul Manole, precum şi numeroase poezii, toate însumând peste zece mii de versuri.

1963

– 26 aprilie: moare Vasile Voiculescu.

1964-1965

– este numit, din nou, director al bibliotecii patriarhale.

1965-1976

 

– funcţionează, în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, ca secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Cancelariei eparhiale, director al Departamentului Publicaţiilor, reprezentant al relaţiilor interbisericeşti. Este membru în două comisii ale Conferinţei Permanente a Episcopilor Ortodocşi din America de Nord şi de Sud: Comisia Ecumenică şi Comisia de Studii şi Proiecte. Susţine conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor şi Honolulu. Redactor al revistei şi almanahului Credinţa şi al casetei de literatură Noi.

1966

– debutează, editorial, cu poemul dramatic Mioriţa, Editura pentru Literatură, Bucureşti; volumul apare cu o Predoslovie de Tudor Arghezi.

1967

– 14 iulie: moare Tudor Arghezi.

 

– 29 octombrie: primeşte harul preoţiei, fiind hirotonit de episcopul Victorin al Americii; ceva mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îi acordă rangul de arhimandrit. Ulterior, este distins – pe linie bisericească – cu „Crucea patriarhală“, „Ordinul Sfântului Mormânt“ al Patriarhiei Ierusalimului, „Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel“ al Patriarhiei Antiohiei.

1967-1968

– Teatrul „Barbu Delavrancea“ din Bucureşti îi pune în scenă poemul dramatic Mioriţa, regia şi scenografia fiind semnate de Marietta Sadova, Mircea Marosin şi Zoe Anghel-Stanca.

1968

– apare poemul dramatic în versuri Meşterul Manole, Editura pentru Literatură, Bucureşti.

1969

 

– ianuarie: poemul dramatic Mioriţa este transmis la Televiziunea Română.

– 30 martie: la Teatrul „Al. Davila“ din Piteşti are loc premiera poemului dramatic Meşterul Manole, în regia Mariettei Sadova; partitura muzicală e interpretată de Corul Madrigal. În turneu, piesa este jucată şi pe scene dramatice din Polonia.

– poemul Meşterul Manole e jucat la Teatrul „Casandra“, de către promoţia clasei Ion Olteanu a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti.

– poemul dramatic Du-te vreme, vino vreme! apare la Editura Tineretului, Bucureşti.

– este publicat volumul Păhărelul cu nectar, fantezie dramatică în versuri, pentru copii, Editura Ion Creangă, Bucureşti.

 

– este membru în delegaţia Bisericii Ortodoxe Române care vizitează Bisericile Vechi Orientale din Egipt, Etiopia şi India.

1970

– aprilie: Teatrul „Al. Davila“ din Piteşti joacă poemul dramatic Mioriţa, în regia lui Constantin Dinischiotu.

1971

– volumul de versuri Geneze este publicat de Editura Cartea Românească, Bucureşti.

– apare poemul dramatic Steaua Zimbrului, Editura Eminescu, Bucureşti.

1972

 

– 30 ianuarie: moare dramaturgul Ion Luca.

– la Editura Cartea Românească, îi apare volumul de teatru Poeme cu măşti, ediţie definitivă.

1973-1974

– Teatrul Dramatic din Baia Mare îi pune în scenă poemul dramatic Steaua Zimbrului.

1975

– noiembrie: poemul dramatic Steaua Zimbrului este transmis de Televiziunea Română.

1976

– apare volumul File de acatist, versuri, colecţia caietelor „Noi“, ediţie bibliofilă, hors comerce, Detroit.

– se publică volumul Istorii agrippine, versuri, Cartea Românească, Bucureşti.

1976-1982

– la Bucureşti, este directorul Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.

1977

 

– 26 martie: moare Patriarhul Justinian Marina.

1978

– devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.

1979

– la Editura Cartea Românească, apare romanul Străinii din Kipukua.

1981

– ediţia a doua a volumului de versuri File de acatist, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti.

1982

– la Editura Eminescu, în seria „Teatru comentat“, apare Greul pământului, o pentalogie a mitului românesc, în două volume.

– premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România, pentru opera Greul pămânului.

 

– se pensionează şi se retrage la Mânăstirea Văratec.

1983

– apare volumul de memorii Rotonda plopilor aprinşi, Cartea Românească, Bucureşti.

1984

– volumul Anamneze, versuri, Editura Eminescu, Bucureşti.

1989

– Radiodifuziunea Română îi înregistrează amplul poem Imn Eminescului, dar cenzura interzice difuzarea, care va avea loc la 16 ianuarie 1990.

1990

– apare volumul de istorie şi exegeză iconografică Cerurile Oltului. Scoliile arhimandritului Bartolomeu la imaginile fotografice ale lui Dumitru F. Dumitru, Editura Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, cu versiuni în limbile română, franceză şi engleză.

– la Cartea Românească, apare volumul de nuvele şi povestiri fantastice Amintirile peregrinului apter.

– 24 decembrie, ajunul Crăciunului: începe munca de revizuire în limba română şi de comentare a Bibliei, începând cu textul Noului Testament, acţiune extinsă ulterior asupra întregii Sfintei Scripturi, pe o perioadă de unsprezece ani.

1991

– este ales preşedinte de onoare al Fundaţiei „Sf. Antim Ivireanul“ din Râmnicu-Vâlcea.

– refuză calitatea de „membru de onoare” al Academiei Române.

 

– colaborează la Universitatea Radio cu patru prelegeri despre Poezia religioasă română modernă.

1992

– îi este publicat volumul Pro memoria. Acţiunea catolicismului în România interbelică, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.

Imn Eminescului, poem în stil bizantin, este publicat la Editura Cartea Românească, Bucureşti.

1993

– 21 ianuarie: Colegiul Electoral Bisericesc îl alege pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului.

– 7 februarie: în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca, este hirotonit şi instalat arhiereu. Ca arhiepiscop al Clujului, va urmări şi va lupta pentru dinamizarea activităţii pastorale a clerului şi pentru diversificarea ei în funcţie de cerinţele actuale ale societăţii, pentru implicarea Bisericii în acţiunile de asistenţă socială organizate, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică şi Cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului – de la amvon şi prin diverse întâlniri –, pentru dezvoltarea relaţiilor ecumenice practice prin păstrarea identităţii proprii.

 

Noul Testament. Versiune revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, apare la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti.

– la aproape cinci decenii de la scriere, apare volumul de teatru Hoţul de mărgăritare, parabolă în patru acte, la Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca, jucată public pentru prima dată în 1992 pe scena Teatrului din Turda. În anii următori, piesa se bucură de un succes deosebit, pe scenele din întreaga ţară.

– i se acordă titlul de membru de onoare al Senatului Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ din Cluj-Napoca.

– este ales preşedinte de onoare al Fundaţiei „N. Steinhardt“.

1995

 

– apare ediţia a doua a Noului Testament. Versiune revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti.

– volumul de eseuri teologice şi culturale Din spumele mării. Pagini despre religie şi cultură, apare, sub îngrijirea şi cu postfaţa lui Sandu Frunză, la Editura Dacia, Cluj-Napoca.

– este publicat volumul de articole şi studii Pledoarie pentru Biserica neamului, Editura Omniscop, Craiova; ediţie îngrijită şi postfaţată de Sandu Frunză.

– ediţia a doua a volumului de memorialistică Rotonda plopilor aprinşi, Editura Florile dalbe, Bucureşti.

– la Salonul de Carte din Oradea, primeşte premiul special pentru volumul Din spumele mării.

1996

Cartea lui Iov. Versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Anastasia, Bucureşti.

– volumul de memorii Clujul universitar al generaţiei 1946 în memoriile lui Valeriu Anania, e publicat la Editura Arhidiecezana, Cluj-Napoca.

– apare ediţia a treia a volumului în versuri File de acatist, Editura Arhidiecezana, Cluj-Napoca.

 

– primeşte titlul de “Cetăţean de onoare” al municipiului Cluj-Napoca.

– este ales Senator de onoare şi membru al Marelui Senat al Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

– la Salonul Naţional de Carte din Cluj-Napoca, primeşte premiul “Cartea anului”, pentru volumul Din spumele mării.

1997

– apare Pentateuhul sau Cele cinci cărţi ale lui Moise. Versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti.

1998

 

Cartea Psalmilor sau Psaltirea profetului şi regelui David. Versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Arhidiecezana, Cluj-Napoca.

Cântarea Cântărilor. Versiune revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Anastasia, Bucureşti.

– apare volumul Poeme alese, Editura Dacia, Cluj-Napoca, cu o prefaţă de Liviu Petrescu.

– ediţia a doua a volumului Cerurile Oltului, Editura Pro, Bucureşti.

– Editura Kálvin János a Bisericii Reformate din Ungaria publică, în ediţie bilingvă româno-maghiară, Noul Testament, varianta Bartolomeu Valeriu Anania

1999

 

Cartea Profetului Isaia. Versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Anastasia, Bucureşti.

Cartea Profetului Ieremia. Versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Anastasia, Bucureşti.

– volumul de studii şi conferinţe Atitudini, Editura Arhidiecezana, Cluj-Napoca.

– ediţia a patra a poemului dramatic Mioriţa, Editura Dacia, Cluj-Napoca, cu o Predoslovie de Tudor Arghezi şi Postfaţă de Liviu Petrescu.

– primeşte marele premiu pentru poezie al Festivalului Internaţional de Poezie “Lucian Blaga”, Cluj-Napoca.

2000

 

– este publicat volumul Poezia Vechiului Testament: Cartea lui Iov, Psaltirea, Proverbele lui Solomon, Ecclesiastul, Cântarea Cântărilor, Plângerile lui Ieremia. Versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti.

Cartea Profetului Iezechiel. Versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Anastasia, Bucureşti.

Cartea Profetului Daniel şi ale celor doisprezece profeţi mici. Versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Anastasia, Bucureşti.

– apare ediţia a doua a volumului de nuvele şi povestiri fantastice Amintirile peregrinului apter, Editura Paralela 45, Cluj-Napoca.

De dincolo de ape, pagini de jurnal şi alte texte, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

– primeşte diploma şi medalia Academiei de Artă, Cultură şi Istorie din Brazilia.

– de la Preşedinţia României: medalia jubiliară “Mihai Eminescu”; Ordinul Naţional pentru Merit în gradul de Mare Cruce.

2001

 

– 18 martie: este sărbătorit la împlinirea a 80 de ani, moment marcat prin tipărirea volumului omagial Logos – ediţie îngrijită de arhid. Ştefan Iloaie –, prin imprimarea CD-Rom-ului Arhiepiscopul – realizator: Radu Preda – şi prin susţinerea unui spectacol aniversar pe scena Teatrului Naţional din Cluj-Napoca.

– apare Apocalipsa Sfântului Ioan. Traducere, introducere şi note de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Paralela 45, Cluj-Napoca, cu ilustraţii de Albrecht Dürer.

– ediţia a doua a piesei de teatru Hoţul de mărgăritare, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca.

– la Editura Renaşterea, apare volumul Bartolomeu Valeriu Anania. In honorem şi lucrarea Introducere în citirea Sfintei Scripturi.

 

– în anul întâi al mileniului trei este publicată Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe numeroase alte osteneli. Lucrarea, tipărită deja în mai multe tiraje, se bucură de un interes cu totul deosebit din partea specialiştilor, dar nu mai puţin din partea credincioşilor, pentru noutatea de ordin teologic şi filologic pe care o aduce faţă de variantele româneşti precedente, pentru aşezarea textului într’o limbă română actuală şi mai ales pentru utilitatea celor peste 8.000 de note subsidiare menite să-i ofere cititorului căi de acces spre adevărul textului; în spaţiul Ortodoxiei româneşti, Ediţia jubiliară a Bibliei este prima versiune adnotată. Activitatea de revizuire depusă de Arhiepiscopul Bartolomeu este evaluată de către specialişti în întâlnirile ocazionate de prezentarea lucrării către publicul din Bucureşti – la Patriarhie şi Academia Română –, la Râmnicu-Vâlcea, Bistriţa, Oradea, Cluj-Napoca; la Craiova, în 2003. În anul 2004, apare Biblia – ediţia jubiliară, în format electronic pe CD.

– Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca îi acordă titlul de “Doctor Honoris Causa”

– primeşte titlul de “Doctor Honoris Causa” din partea Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca

 

– primeşte titlul de “Cetăţean de onoare” din partea consiliilor locale Bistriţa, Râmnicu-Vâlcea, Glăvile/Vâlcea ş.a.

– premiul pentru opera omnia al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj.

2002

– este publicat volumul Apa cea vie a Ortodoxiei, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, ce cuprinde cuvântări, articole şi scrisorile pastorale din anii 1993-2001 emise ca arhiepiscop al Clujului; ediţie îngrijită de Nicoleta Pălimaru şi Maria-Elena Ganciu.

– broşura Icoana patriei vâlcene este publicată de Editura Almarom din Râmnicu-Vâlcea.

– exegeza iconografică, parte a volumului Cerurile Oltului, este publicată în Germania, la Editura Sternberg, sub titlul Bilder vom Reich Gottes. Ikonen und Fresken rümänischer Klöster.

– “Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Oradea

2003

– apare lucrarea Atelier biblic. Caiete de lucru – Editura Renaşterea, Cluj-Napoca –, reprezentând munca de analiză şi comparare, la Noul Testament, a diferitelor variante de text, din care a rezultat versiunea publicată în Biblia jubiliară.

 

– cele mai importante puncte de vedere referitoare la ultima ediţie din Sfânta Scriptură sunt cuprinse în volumul Primele mărturii despre Biblia jubiliară 2001, versiunea Arhiepiscopului Bartolomeu Valeriu Anania, ediţie îngrijită de arhid. Ştefan Iloaie, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca.

– prin poetul Mircea Petean, Editura Limes din Cluj-Napoca iniţiază proiectul de publicare a integralei literare Valeriu Anania; apare volumul întâi din Opera Literară: Străinii din Kipukua, cu o prefaţă de Aurel Sasu.

– primeşte titlul de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Craiova.

2004

– apare lucrarea Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, în diortosirea Arhiepiscopului Bartolomeu

– ediţia jubiliară a Sfintei Scripturi în format informatizat, pe CR Rom, apare cu sprijinul tehnic al Institutului de Tehnică de Calcul din Bucureşti

– Editura Limes îi publică al doilea volum din Opera Literară: Amintirile peregrinului apter, cu prefaţa scriitorului Mircea Muthu

2005

 

– primeşte titlul de cetăţean de onoare din partea conisliului local Dej

– în biserica ştefaniană, primeşte titlul de cetăţean de onoare al localităţii Vad, judeţul Cluj.

– Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR îi publică volumul consistent de exegeză – pasaj cu pasaj – a Liturghiei ortodoxe, sub titlul Cartea deschisă a Împărăţiei. O însoţire liturgică pentru preoţi şi mireni.

– al treilea volum din Opera Literară: Rotonda plopilor aprinşi, cu prefaţa lui Dan C. Mihăilescu, apare la Editura Limes.

– la Editura Renaşterea sunt reeditate volumele Apa cea vie a Ortodoxiei şi Pro memoria. Acţiunea catolicismului în România interbelică.

2006

– în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4 noiembrie 2005 de înfiinţare a unei Mitropolii la Cluj, iniţiativă validată de Adunarea Naţională Bisericească la 1 martie 2006, Bartolomeu Anania este instalat – la 25 martie, praznicul Bunei Vestiri –, de către Patriarhul Teoctist al României, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. În lunile imediat următoare, Mitropolitul se implică concret în activitatea de dinamizare a vieţii religioase din noua structură bisericească.

 

– la Editura Renaşterea, apare volumul Sfintele Evanghelii după Matei, Marcu, Luca şi Ioan, versiune diortosită, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit pe numeroase alte osteneli.

– prefaţat de Petru Poantă, apare volumul de Poeme, ca cel de-al patrulea din Opera Literară a lui Valeriu Anania.

2007

– primeşte, din partea redacţiei săptămânalului „Clujeanul”, titlul şi diploma „Clujeanul anului 2006”.

– Editura Limes îi publică piesele de teatru, care se constituie în volumele 5, 6 şi 7 din lucrarea Valeriu Anania, Opera literară.

Ştefan Iloaie

 

______________________________________________________________________________________

__________________________________________

 

 

PS IOAN SELEJEAN, EPISCOPUL COVASNEI ŞI HARGHITEI

 

 

Ca un act de dreptate faţă de cei care s-au jertfit de-a lungul istoriei pentru Credinţă şi Românism, cu înţeleaptă chibzuinţă asupra împrejurărilor prezente şi viitoare ale existenţei dreptcredincioşilor ortodocşi din judeţele Harghita şi Covasna, Adunarea Naţională Bisericească, în şedinţa din 11 ianuarie 1994, a hotărât înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei.

 

La 12 iulie 1994, Colegiul Electoral Bisericesc a procedat la alegerea întâistătătorului nou-înfiinţatei Episcopii, cu sediul la Miercurea-Ciuc, în persoana PC Arhimandrit Ioan Selejan, Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim şi Iordan.

 

ÎPS Părinte Anlonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, în cuvântul adresat Colegiului electoral, a vorbit despre „Un om plin de vigoare, înzestrat cu experienţă în lucrarea cu oamenii şi întemeierea şi consolidarea unei instituţii căreia îi revin sarcini uriaşe. Aceasta reclamă inteligenţă, bună pregătire teologică, şi nu numai teologică… Această zonă are nevoie de un om destoinic, de un om menit să fie ctitor şi păstor de conştiinţe ortodoxe şi româneşti… iubitor de neam şi de glie românească şi, în acelaşi timp să fie deschis semenilor de alte naţionalităţi şi cu alte convingeri religioase, pe care să-i respecte în măsura în care şi ei ne respectă neamul şi convingerile noastre.”

 

Ales cu covârşitoarea majoritate a voturilor, la sărbătoarea şi praznicul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, în 20 iulie 1994, la Mănăstirea „Sfântu Ilie” din Topliţa, judeţul Harghita, ctitorie a Patriarhului Miron Cristea, s-a săvârşit hirotonia întru arhiereu a P. S. Sale, Ioan Selejan.(1)

 

Nădejdile exprimate ori nerostite ale credincioşilor şi ale slujitorilor bisericeşti se îndreptau către un arhiereu care avea experienţa vieţuirii alături de străini, care restaurase multe biserici şi mănăstiri (Tismana, Polovraci, Bucovăţ, Lainici, Crasna) şi care se va dovedi întru totul devotat chemării sale.

 

Prea Sfinţitul Părinte Ioan s-a născut la data de 16 noiembrie 1951, în localitatea Pietrani, judeţul Bihor, din părinţii Ioan şi Ilca Selejan . A absolvit liceul „Constantin Brâncuşi” din Oradea, promoţia 1971 şi Facultatea de Instalaţii şi Automatizări din Bucureşti, promoţia 1976 în anul 1980 a intrat ca vieţuitor la Mănăstirea Lainici. Câţiva ani mai târziu (în 1986) a absolvit Seminarul Teologic din Craiova, iar în anul 1990 Facultatea de Teologie din Sibiu.

 

La 15 august 1990 a fost hirotonit preot şi între anii 1990-1994 a fost stareţ al Mănăstirii Lainici.

 

În perioada 1991-1994 a urmat cursurile Institutului Biblic din Ierusalim şi a efectuat studii de doctorat – Biblice, Egiptologie şi Orientalistică.

 

În anul 1994 a fost Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, de unde a fost chemat în ţară pentru ocuparea unui scaun de episcop.

 

La 25 septembrie 1994, a avut loc la Miercurea-Ciuc, instalarea primului episcop al Covasnei şi Harghitei…

 

Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist şi Prea Fericitul Partenie al Alexandriei, alături de care au slujit ÎPS Mitropoliţi Daniel al Moldovei, Antonie al Ardealului şi Nestor al Olteniei, IPS Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului, precum şi membrii delegaţiei Patriarhiei Alexandriei: Mitropoliţii Irineu de Cartagina şi Petros de Acera, împreună cu PS Eftimie al Romanului, PS Andrei al Alba luliei, PS Calinic al Argeşului, PS Timotei al Aradului, PS Casian al Dunării de Jos, PS loan al Oradiei, PS Justinian al Maramureşului, PS Nifon la Sloboziei, PS Vincentiu şi PS Teofan, Episcopi-Vicari Patriarhali.

 

Bucuria instalării noului ierarh a adunat mii de credincioşi; mulţi dintre ei erau îmbrăcaţi în frumoase costume naţionale româneşti şi purtau prapori şi cruci, simboluri ale puterii dumnezeieşti.

 

Bucuria şi dragostea oamenilor a rămas aceeaşi şi astăzi, neştirbită de vreme. După cei paisprezece ani de bogată păstorire, după ce a străbătut de multe ori întreaga eparhie, Ierarhul este primit cu aceeaşi mare iubire de păstoriţii săi, este aşteptat de fiecare dată, în orice loc ar merge, cu acelaşi freamăt de nerăbdare şi încredere. Toţi ştiu că Părintele Ioan Episcopul este rugătorul şi mijlocitorul lor – către cele cereşti dar şi către cele pământeşti. Ei nu au uitat primele sale cuvinte adresate celor prezenţi la Miercurea-Ciuc în binecuvântata zi de 25 septembrie 1994, pe care le-au primit ca o promisiune şi ca o binecuvântare. Erau primele vorbe rostite ca Ierarh înscăunat şi ca mare iubitor de sfinţi: versurile Sfântului Ioan Iacob Hozevitul:

 

„Fii pribegi ai ţării mele,

Rătăciţi printre străini,

Nu uitaţi menirea voastră

De creştini şi de români!”

 

Cei care au cunoscut starea în care se găseau majoritatea bisericilor din cele două judeţe înainte de înfiinţarea episcopiei, pot aprecia adevărata minune ce s-a săvârşit în acest scurt timp. O privire asupra a ceea ce a însemnat şi înseamnă prezenţa Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi a Întâistătătorului ei, pentru destinul ortodoxiei şi al romanităţii din acest spaţiu atât de încercat al spaţiului intracarpatic transilvan, trebuie să pornească de la starea Bisericii de,aici, după 50 de ani de comunism, şi de la condiţiile specifice ale convieţuirii interetnice după 1989. După instalarea în Scaunul Arhieresc, Prea Sfinţitul Episcop Ioan s-a găsit într-o situaţie deosebită: trebuiau vindecate rănile adânci lăsate de ocupaţia străină din anii 1940-1944 şi din anii ce au urmat (mai ales din timpul Regiunii Autonome Maghiare), trebuia redată speranţa în ajutorul neprecupeţit al lui Dumnezeu, în forţele proprii şi în forţa solidarităţii fraţilor întru credinţă şi neam.

 

Vlădica Ioan are un loc aparte în panteonul marilor personalităţi ale timpurilor noastre, fiind hărăzit de Dumnezeu cu un „buchet” de calităţi, pe care le-a pus şi le pune în slujba Bisericii şi a neamului românesc.

 

Ajuns într-o zonă în care Biserica fusese vitregită ani îndelungaţi, a înfruntat cu curaj nu numai lipsurile materiale ale parohiilor dar şi climatul social neprietenos, plin de suspiciune, discursurile şi comportamentele celor care necunoscând firea hotărâtă dar tolerantă a ierarhului, au încercat să răstălmăcească demersurile şi faptele sale.(2)

 

Patriot luminat, iubitor al pământului românesc, al tradiţiilor şi mai ales al spiritualităţii ortodoxe, Prea Sfinţitul Ioan a dovedit, în acelaşi timp, deschidere spre culturile altor neamuri şi disponibilitate spre înţelegere şi bună convieţuire. Este căutat de foarte mulţi oameni din eparhie şi din întreaga ţară, şi nu numai de români, toţi găsesc sprijin, înţelegere şi ospitalitate. Ajutoarele, băneşti sau materiale acordate şcolilor şi grădiniţelor din cele două judeţe ale eparhiei, tuturor celor aflaţi în nevoi, au dovedit că Biserica Ortodoxă iubeşte OMUL, necăutând nici la etnie, nici la religie.

 

După o bună cunoaştere a realităţilor din zonă, PS Ioan şi-a format o viziune de perspectivă asupra ortodoxiei şi romanităţii din eparhie, asupra relaţiilor cu celelalte culte şi etnii şi a stabilit priorităţile. Intr-o primă etapă, s-a acordat atenţie reparării, restaurării şi construirii unor noi biserici şi mănăstiri, şcolarizării unor preoţi din zonă, încadrării cu preoţi a tuturor parohiilor, asigurării unor condiţii decente de locuit pentru familiile preoţilor şi chiar locuri de muncă pentru soţiile de preoţi.

 

Nu au fost uitate învăţământul religios, cultura şi cercetarea istoriei locale. O problemă gravă era lipsa preoţilor dintr-un număr mare de parohii. Povestind despre începuturi, Prea Sfinţia Sa a spus că, la venirea în ţară, unul din primele dramuri a fost cel către Ministerul învăţământului, intervenind pentru obţinerea de locuri la Facultăţile de Teologie şi Seminariile Teologice din ţară pentru tinerii din partea locului. Cultivând dragostea tinerilor pentru Biserică, pentru studiu, ajutându-i deseori şi material, Prea Sfinţia Sa s-a înconjurat de tineri preoţi, bine pregătiţi şi dornici să lucreze în „ţarina” lăsată mulţi ani fără lucrători.

 

Dacă acum 14 ani acestea erau preocupări prioritare, astăzi se poate spune că aceste obiective sunt îndeplinite.

 

Tot în aceşti ani, s-a înfiinţat la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Topliţa o clasă de Teologie-Filologie, cu o programă de studiu specială, axată pe studiu teologic. Ajutat de experienţa din tinereţe, nu de puţine ori PS Ioan a fost arhitect sau inginer, economist sau chiar muncitor. Cele 140 de şantiere de construcţii, restaurări şi reparaţii de biserici, mânăstiri şi case parohiale au fost vizitate de zeci de ori, PS Sa cunoscând în amănunt toate problemele legate de aceste lucrări. Rezultatele sunt pe măsura eforturilor: majoritatea bisericilor din cele două judeţe sunt reparate şi restaurate, au preoţi destoinici, şi, aşa cum Prea Sfinţia Sa spunea „viaţa a intrat într-o normalitate spirituală şi liturgică, însă cu specificul locului…”

 

În spiritul strategiei misionare a Bisericii Ortodoxe Române pe aceste meleaguri româneşti greu încercate de istorie, ca om al rugăciunii, cu o experienţă monastică dobândită de-a lungul anilor în cunoscutele mănăstiri din Oltenia şi din Tara Sfântă, Episcopul Ioan a susţinut şi sprijinit şi monahismul.

 

Dacă la venirea sa în eparhia nou-înfiinţată, funcţiona doar mănăstirea „Sf. Ilie” Topliţa – vechea ctitorie a patriarhului Miron Cristea – şi Mănăstirea Doamnei-Moglăneşti, astăzi Eparhia are alte opt mânăstiri şi schituri: Mănăstirea „Sfântul Nicolae” – Miercurea-Ciuc, Mănăstirea Izvoru-Mureşului, Mănăstirea Făgeţel, Schitul Gura Izvorului, Schitul Dumbrăvioara – în judeţul Harghita şi Mănăstirea Mărcuş, Mănăstirea Valea Mare, Mănăstirea Sita Buzăului – în judeţul Covasna.

 

Tot sub păstorirea Prea Sfinţiei Sale s-a înfiinţat, la Sfântu-Gheorghe, în anul 1996, Central Ecleziastic de documentare „Nicolae Colan” şi la Miercurea-Ciuc, în

anul 2001, de Ziua naţională a României, a fost inaugurat, Centrul Cultural „Miron Cristea”. Clădirea în care funcţionează Centrul Cultural din Miercurea-Ciuc este fosta casă a prefectului român din perioada interbelică Valeriu Oţetea, achiziţionată de Episcopie şi reparată şi reamenajată sub directa supraveghere a vlădicului.

Acum, aici, funcţionează şi singurul muzeu românesc din Miercurea-Ciuc -„Muzeul Oltului şi Mureşului Superior”.

 

În cadrul Episcopiei, obiectele de patrimoniu sunt grupate în două centre: Mănăstirea „Sfântul Ilie” din Topliţa şi Centrul Ecleziastic de Documentare „Nicolae Colan” şi Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala ortodoxă din Sfântul Gheorghe.

 

Păstrarea bunurilor bisericeşti, atât cele care fac parte din categoria monumentelor istorice, cât şi cele zidite astăzi, reprezintă o prioritate pentru PS Episcop Ioan. Orice instituţie românească are o importanţă decisivă în păstrarea identităţii şi spaţiului spiritual românesc. O cronică a vieţii bisericeşti, culturale şi sociale a comunităţilor româneşti din curbura interioară a Carpaţilor este foaia de spiritualitate ortodoxă a Episcopiei Covasnei şi Harghitei, Grai Românesc.

 

Publicaţia cuprinde rubrici cu tematică teologică, istorică şi culturală, constituindu-se într-o cronică mereu actuală. În anul 2001, Episcopia a înfiinţat editura Grai Românesc, care editează revista Episcopiei, Pastoralele de Paşti şi de Crăciun, dar şi alte lucrări. O realizare editorială de excepţie, care a îngemănat munca mai multor ostenitori pe altarul culturii româneşti este sinteza monografică a comunităţilor româneşti din cele două judeţe ale eparhiei: Românii din Covasna şi Harghita. Despre această lucrare Prea Sfinţitul loan a spus: „Preotul şi credincioşii săi sunt personajele principale ale acestei cărţi. Printre ei, la sfârşitul mileniului doi, îl veţi găsi şi pe episcopul ortodox român”. Sfârşitul mileniului II este, cu adevărat, dominat de puternica şi harismatica personalitate a episcopului Ioan, cel care păşise demult în mileniul 111, „în vorbă şi în faptă”. În jurul acestuia, românii din această parte de ţară îşi construiesc viaţa religioasă, culturală şi civică. PS Ioan se bucură de o egală preţuire din partea românilor şi celorlalte etnii, oameni simpli sau intelectuali, reprezentanţi ai autorităţilor religioase sau laice, oameni de cultură şi ştiinţă. Precum odinioară domnii ţării găseau sfat la adăpostul Bisericii, astăzi mulţi lideri ai vieţii publice din România fac acelaşi lucru, trecând cu încredere şi respect poarta veşnic deschisă a Episcopiei Covasnei şi Harghitei.

 

PS Ioan a fost implicat de mai multe ori în problemele dificile ale ţării, în situaţii de conflicte sociale. Prea Sfinţitul Episcop Calinic al Argeşului 1-a numit Episcopul Păcii de la Cozia, când, prin intervenţia sa s-a trecut peste o mare încleştare socială. Atunci, în 1999, Prea Sfinţitul Ioan a dovedit că Biserica şi slujitorii ei – ca următori ai poruncilor Mântuitorului – este cea care are întotdeauna soluţia cea mai bună: pacea, dragostea faţă de semeni. Centrul tuturor preocupărilor PS Sale este Biserica, acea instituţie fundamentală pentru păstrarea identităţii românilor trăitori din cele două judeţe ale eparhiei, factor de pace şi bună înţelegere între toţi locuitorii zonei.

 

În perioada care a trecut de la înfiinţarea Episcopiei, Prea Sfinţitul Ioan – a reprezentat Biserica Ortodoxă Română la mai multe reuniuni internaţionale, eclezias­tice şi laice, şi a participat ca reprezentant al PF Părinte Patriarh Teoctist la unele evenimente din viaţa bisericilor creştine surori.

 

Participarea Prea Sfinţiei Sale la diferite întâlniri internaţionale, discuţiile cu diverse personalităţi ale vieţii bisericeşti, culturale dar şi politice a dus la împlinirea unui deziderat dorit şi pentru care mari personalităţi româneşti lucrează: îmbunătăţirea imaginii României pe plan extern, strângerea relaţiilor statului român cu alte state.

Pentru „slujirea cu cinste, evlavie şi dragoste de oameni a Cuvântului lui Dumnezeu”, la l Decembrie 2001, cu ocazia Zilei Naţionale a României, prin decret prezidenţial, Prea Sfinţitului Părinte Episcop Ioan i-a fost conferit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în gradul de Comandor.

 

Prezenţa în scaunul episcopal a PS Ioan reprezintă o garanţie asupra faptului că pastoraţia sa, purtând pecetea proniei cereşti, este benefică pentru toţi cei care vieţuiesc în această parte de ţară, indiferent de confesiune, limbă sau etnie.

 

PS Ioan poartă de paisprezece ani crucea românilor din Covasna şi Harghita.

 


(1)Date primate de la: PS Episcop loan Selejan, Autobiografie, Miercurea Ciuc, 2004, 6 p; vezi şi: REDACŢIA, Alegerea, hirotonirea şi întronizarea PS loan Selejan ca episcop al noii Episcopii a Covasnei şi Harghitei, în „BOR”, CXII (1994), nr. 7-12, p. 214-230.

 

 

(2)În conformitate cu adresa Nr. 99/00/06.07.2004, a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, PS Episcop loan „nu a fost agent / colaborator al securităţii ca poliţie politică”.

 

Pr. Dorin Picioruş.

Did you like this? Share it: