Ziarele de după alegerea PFP Daniel [ 13 septembrie 2007]
Florian Bichir:
Votul Colegiului Electoral Bisericesc inseamna un vot dat reformei, un vot dat viitorului Bisericii. Pentru ca intr-o Romanie integrata in marea familie europeana, Biserica reprezentand institutia-divin umana nu putea sa faca nota discordanta.
Nu poti vorbi de integrare europeana, de deschidere si sa continui sa ai in cler preoti care cred ca internetul este unealta diavolului, ca televiziunea aduce a Sodoma si Gomora. Nu Biserica trebuie sa se schimbe, pentru ca Biserica este mereu innoitoare, se innoieste si se modernizeaza permanent prin Predanie, prin Traditie.
Ci oamenii ei, care trebuie sa-si asume prezentul, sa iasa din semiumbra cu care s-au obisnuit sub regimul comunist. Sa-si asume demnitatea de preoti, sa coboare-n strada. Sa ii caute ei pe pacatosi, nu sa-i astepte doar duminica-n Biserica. Sau cel mult sa faca jumatate de drum, laolalta cu credinciosul, pentru a se intalni la mijlocul drumului.
Ziarul Gândul, ca şi ieri, colţos şi scurt.
Ziarul Ziua, Dan Ciachir
Al saselea Patriarh al Romaniei a fost ales ieri. Si a fost prima alegere autentica din istoria patriarhatului nostru. Prea Fericitul Daniel – asa il vom numi de acum incolo – nu a fost impus de Bratieni ca Miron Cristea, nici de Carol al II-lea ca Nicodim sau „selectat” de regimul comunist. Alegerea a apartinut Sfantului Sinod, intrucat votul din Adunarea Nationala Bisericeasca nu este, de regula, decat reverberatia rezultatului scrutinului initial, unde PF Sa a intrunit 60% din sufragii (27 de voturi). M-au surprins pana la consternare cele doar noua voturi primite de IPS Bartolomeu, dupa ce in al doilea tur avusese 19. Dar m-a consolat faptul ca PS Ioan Selejan, calugar autentic, a capatat tot o cincime din sufragii.
Sase zecimi din sinodalii nostri au ales ca Patriarh un profesor, caci aceasta este, structural, Prea Fericitul Daniel, intocmai ca Patriarhul Iustin Moisescu, care pana la varsta de 46 de ani a umblat in haine nemtesti. Ca si Iustin Moisescu, PF Daniel a petrecut aproape doua decenii ca Mitropolit al Moldovei. Pana si itinerariile lor academice se aseamana: au trecut amandoi pe la Universitatea Catolica din Strasbourg; ambii au predat teologie in strainatate, unul la Varsovia, celalalt in Elvetia. Deosebirea consta in aceea ca Iustin Moisescu a fost trimis in anii ’30 la doctorat la Atena, iar PF Daniel a beneficiat de curiozitatile unei epoci de regim comunist care incuraja turismul sinodal – cazul Mitropolitului Globtrotter Antonie este emblematic – respectiv, teologal. Dumnezeu i-a insuflat pe diriguitorii comunisti sa-l lase sa zburde prin lume si sa nu impartaseasca soarta altui absolvent de Teologie stralucit, Teodor Baconsky, care mucezea in postul de corector al editurii patriarhale.
Din Elvetia anilor ’80 dateaza intalnirea PF Daniel cu IPS Laurentiu, respectiv cu PS Casian Craciun de care este strans legat. Au fost si preoti de mir care au trecut pe la Bossey ori Geneva, unde PF Daniel a fost directorul adjunct al unui institut universitar. Acestia au jubilat afland cine este noul patriarh. Ei sunt adeptii scolaticizarii invatamantului teologic si seminerial, nu au pretuire pentru preotul de Molitfelnic si au alura unor „iluministi” clericali.
Nu stiu daca PF Daniel lasa in Moldova, ca si Patriarhul Iustin la plecare, o amintire placuta in randul staretilor si calugarilor. „Iustin”, cum il numesc si astazi cu afectiune unii monahi moldoveni, era, potrivit parintelui Staniloae, „un om framantat”, muncit de simtul datoriei, un administrator remarcabil, ca si PF Daniel. Exista la noul patriarh un apetit autoritar. Vom vedea in ce masura se va manifesta in raporturile cu Sinodul. Pentru ca Intaistatatorul nu este altceva decat fratele episcopilor sai asezat in capul mesei; nici macar pe un scaun mai inalt. PF Daniel este exponentul unui grup; spre deosebire de IPS Bartolomeu. Autoritatea Sa este la antipodul celei calugaresc-parintesti proprie Patriarhului Teoctist. Daca ramane patriarhul unui grup, riscul il constituie proliferarea gastilor in Sinod si chiar in Biserica, adica contrariul sobornicitatii. Un prim raspuns la aceste dileme ni-l va sugera alegerea noului Mitropolit al Moldovei. Va fi el alesul Patriarhului sau alesul Bisericii?
Pana atunci nu ne ramane decat sa-i uram noului Patriarh, dupa datina: Intru Multi Ani!
Cea de-a doua faza a alegerilor, respectiv sedinta Colegiului Electoral Bisericesc, a inceput cu un incident ce a avut loc chiar in momentul in care ierarhii au iesit din Catedrala, de la al doilea Te Deum, si se indreptau spre Palatul Patriarhal. Marcel Petrisor, fost detinut politic care a semnat saptamina trecuta o scrisoare deschisa prin care se sustinea candidatura IPS Bartolomeu, alaturi de doi tineri, a improvizat dincolo de garduri un protest. Un tinar, ce s-a prezentat doar Stefan, a afisat citeva minute un banner pe care scria „Fara masonerie in Patriarhie“. Fara sa protesteze, el a fost urcat insa intr-o masina ce apartinea Jandarmeriei.
Indiferent de interesul pe care l-au avut cind l-au ales, argumentul oficial al votantilor IPS Daniel este acela ca a fost singurul dintre candidati capabil sa reformeze BOR. Mai exact, sa-si extinda programul managerial pe care l-a aplicat la Iasi la nivelul intregii tari. In cei 17 ani pe care i-a petrecut in scaunul mitropolitan de la Iasi, IPS Daniel a reusit sa transforme moastele Sfintei Parascheva in principalul obiectiv de pelerinaj din tara, dar si sa construiasca foarte multe biserici si manastiri. De asemenea, IPS Daniel s-a remarcat prin abilitatea de a comunica bine cu toate regimurile politice ce s-au succedat de la Revolutie incoace, fapt apreciat de unii clerici, condamnat de altii. In plus, este considerat promotorul miscarii ecumeniste in Romania, lucru ce a dus insa la polarizarea Sfintului Sinod, unde a intimpinat o rezistenta puternica mai ales din partea IPS Bartolomeu, secundat de IPS Teofan, mitropolitul scolit la Institutul Saint Serge din Paris, dependent de Patriarhia Moscovei.
Fierberea pentru alegerea noului Patriarh a inceput inca de dimineata, pe Dealul Mitropoliei. E drept, mai mult au fiert ziaristii, pentru care Biserica Ortodoxa Romana s-a dovedit inca o data o cazemata din care informatia picura cu pipeta. Nimic mai mult decat vestile seci, in rest inaltii ierarhi, dar si vrednicii mireni care au votat pentru Patriarh au fost mai protejati de nasul presei decat un presedinte american aflat la plimbare in Orientul Mijlociu. Pasii dupa care trebuia sa curga ritualul care a precedat votul Sfantului Sinod, stabiliti de regulament si de traditie, nu au fost impleticiti.
La ora 8.00 Liturghia, la 9.30 Te Deum-ul. Dupa slujba, in batai grave de clopot, doua siruri indiene de sutane negre si barbi duhovnicesti, fluturand in vantul puternic, au iesit din Catedrala si s-au retras in Cancelaria Patriarhiei. Era ora 10.00 si Sfantul Sinod mergea la vot, pentru a numi, „cu frica de Dumnezeu si sub insuflarea Duhului Sfant”, trei candidati. sedinta a fost prezidata de Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, care a renuntat astfel din start la pretentiile de Patriarh, dupa cum spune la regulament. La numaratul voturilor a fost secondat de „doi barbati de incredere”, episcopii-vicari Calinic Botosaneanul si Irineu Bistriteanul. Din Sfantul Sinod au lipsit Eftimie, Episcopul Romanului, si Ioachim, Episcopul Husilor, pe care boala nu i-a lasat sa se deplaseze la Bucuresti.
Fara un capetel de informatie, ci doar cu mirosuri de zvon, in curtea Patriarhiei se vorbea de jocuri de culise, retrageri de ultima secunda si surprize. Oricum, capetele de afis se stiau de cand Patriarhul Teoctist nici nu trecuse bine la cele sfinte. „Oricine ar iesi, nu are cine sa se opuna. Cu cele sfinte eu nu m-as juca. Ati vazut ce s-a intamplat cu seful Ocolului Silvic de la Suceava, care a avut accident de masina dupa ce n-a vrut sa retrocedeze terenurile Bisericii. si Antonie Iorgovan s-a opus si uite cum e acum”, perora superstitii fostul senator PNTCD Vasile Lupu, primul mirean cu drept de vot la Patriarhie care a aparut la locul faptei si printre extrem de putinii care au stat de vorba cu presa.
Jumatate de ora dupa miezul zilei, Vincentiu Ploiesteanul a confirmat si surprizele, si retragerile fulgeratoare. Laurentiu Streza a anuntat din capul locului ca nu vrea sa fie Patriarh, fiind taiat de pe lista de eligibili. Dupa primul tur de scrutin, votul l-a scos pe Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, drept prim candidat. Inainte de a doua tura de vot, dandu-si probabil seama ca va iesi pe locul trei, a venit retragerea lui Teofan al Olteniei, care a anuntat ca renunta la cursa. Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, a fost ales al doilea candidat. Surpriza a venit de unde nimeni nu se astepta: Episcopia Harghitei si Covasnei a dat al treilea candidat, pe Ioan Selejean, desi nimeni nu se astepta la organizarea unei a treia ture de vot. Bursa zvonurilor anunta ca, de altfel, Ioan a avut un singur vot la primul tur.
La ora 17.00, a inceput votul Adunarii Nationale Bisericesti, pentru a-i departaja pe cei trei candidati. Alaturi de cei doi clerici bolnavi, de la vot au mai lipsit si opt mireni. O prima runda de vot s-a sfarsit dupa mai bine de ora: Daniel – 80 de voturi, Bartolomeu – 62 si Ioan – 18. Lupta urma sa se dea intre cei doi grei. Dupa inca o ora de du-te-vino la cabinele de vot rezultatul care se intrezarea inca de la inceput a fost parafat: Cu 95 de voturi, fata de doar 66 obtinute de Bartolomeu, Daniel a devenit al saselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.
Pr. prof. Paul Brusanovschi, profesor de Istoria Bisericii Romane, pune degetul pe rana:
„Bineinteles ca este nevoie de reforma. Ar trebui, in primul rand, o reforma constitutionala dupa model sagunian, prin revenirea la statutul din 1868 sau macar la cel din 1925. Aceasta prevede autonomia deplina fata de stat, precum si autonomia corporativa a structurilor inferioare fata de cele superioare, prin subsidiaritate, depasind starea uniforma si excesiv centralizata de astazi. Apoi, este necesara separarea puterilor, respectiv laicatul sa aiba un rol mult mai mare. Conform statutului sagunian, laicii erau alesi prin vot uninominal, avand de-a face cu adevarate parlamente locale care legiferau bunul mers al treburilor bisericesti la nivel local. Iar al treilea element sagunian era reprezentarea prin 2/3 a laicatului si 1/3 a clerului. Astazi avem de-a face cu un centralism strans, dirijat de la Bucuresti, ca o prelungire a perioadei comuniste, cand puterea discuta cu un grup restrans din elita clerului.
Un alt aspect al reformei consta in faptul ca reprezentantii laicatului sa fie intr-adevar reprezentanti ai credinciosilor, nu ajunsi in functii prin «alegeri» dirijate de conducerile eparhiale, numiti, practic, in functie de anumite interese.
Reforma mai trebuie sa cuprinda obligatoriu mai multa transparenta, ca o corporatiune de drept public autonoma cu adevarat, iar cele dezbatute in adunarile eparhiale si in Adunarea Nationala Bisericeasca sa fie publicate sub forma de protocoale, ca in perioada interbelica. Astfel, societatea va vedea ca exista un control eficient asupra administratiei bisericesti, iar acest fapt va duce la cresterea increderii in Biserica, fata de lenta erodare la care asistam azi.”
Cristian Vasile, profesor de istorie la Universitatea Bucuresti nu are ezitari in privinta necesitatii unui suflu nou in Biserica Ortodoxa, desi nu-i place notiunea de „reforma” pentru ca „nu trebuie sa protestantizam Biserica”.
„Dar este nevoie de o mare deschidere, asta incontestabil. Eu nu inteleg nici chiar faptul ca aceste alegeri au ramas secrete. Majoritatea asteptarilor fata de noul Patriarh se leaga de deschidere. Nu doar ca au probleme mari cu CNSAS, intens mediatizate, dar dansii n-au deschis nici macar arhiva Sfantului Sinod, nu doar pentru prezent, dar nici pentru secolul 19! Macar atat daca ar face noul Patriarh si tot ar fi un mare castig, altfel avem de-a face cu o schimbare de forma.
Legat de expresia «traditionalist-ecumenist-modernist», taberele nu cred ca sunt atat de clar conturate cum incearca presa sa le impuna, e si o separare in conventional, cu care trebuie operat cu prudenta.
Sa ne rugam ca, indiferent cine iese Patriarh, Biserica sa ramana unita, nu ca in urma cu doi ani, cu prilejul divizarii Mitropoliei Ardealului, cand au iesit la iveala atatea lucruri urate si ambitii fara de masura.
Viitorul Patriarh are de rezolvat, in primul rand, restantele acumulate. Vorbesc aici de disputa patrimoniala cu greco-catolicii si catolicii, fapt realizabil daca exista deschiderea de care vorbeam ca deziderat.
Au venit multi cu impunerea modelului grecesc de mitropolii, eu nu cred ca e bine, vad in acest fenomen un pericol, necesitatile pastorale ale credinciosilor nu necesita o reforma administrativa atat de drastica.
Si, obligatoriu, mai multa transparenta!”
Vasile Somcutean, analist specializat pe iudaistica, este convins ca fiecare candidat la functia de Patriarh a venit in Adunare cu platforme-program, cu puntele forte specifice:
„Evident, este nevoie de reforma in Biserica. Prin definitie, Biserica Ortodoxa Romana este o Biserica traditionalista, insa ea trebuie sa se adapteze noilor contexte in care chiar enoriasii ei isi desfasoara activitatea si isi traiesc viata. Dihotomia «traditionalist-ecumenist» nu este fortata de presa, ci ea s-a impus prin formatia si provenienta clerului care are acces la functii. Majoritatea celor din ramura ecumenica sunt absolventi de licee, scoli laice, ca Mitropolitul Daniel, in timp ce ceilalti provin din scolile monahale sau din seminariile teologice, ca Mitropolitul Bartolomeu.
De ce sa ne ferim, cand fiecare a venit in realitate cu propria platforma-program cu care a incercat sa convinga pe cat mai multi din Adunarea Nationala?! Mitropolitul Daniel declara inca de la instalarea lui, pe 1 iunie 1990, ca «Dumnezeu ne cheama la unitate, dar Dumnezeu iubeste diversitatea, astfel ca si regionalismul isi are valoarea lui tocmai pentru ca Dumnezeu iubeste diversitatea». Iata un exemplu concludent de deschidere ecumenica, proces prelungit daca iese Patriarh. Tot Mitropolitul Daniel a actionat consecvent pentru intarirea comuniunii dintre Biserici, la fel ca si pentru promovarea relatiilor dintre Biserici si etnicitate, identificarea cauzelor de criza dintre Bisericile Ortodoxe si organizatiile ecumenice, dar si necesitatea crearii la nivelul BOR a structurilor similare din organizatiile ecumenice, lucru inceput la Iasi.
Prin opozitie, Mitropolitul Bartolomeu ar promova, in primul rand, o reteta dura, traditionalista, in paralel cu o oarecare deschidere. El va impune cat mai putine influente majore din partea fenomenului de globalizare in Biserica, ar ataca linia Congresului Mondial Bisericesc, dominat de protestanti, si ar avea pozitii ferme impotriva hirotonirii preotilor-femei, a drepturilor minoritatilor sexuale, precum si a unor tendinte legate de sincretismul religios.” (Carol Harsan)
Pr. Dorin Picioruş.